521 matches
-
din hotarul luncașilor de din jos, mergând în sus pe lângă acel hotar; 175 3. 5 ha teren arabil în continuarea imașului (fosta vie a căpitanului Boteanu) până la întâlnirea cu pământul expropriat în 1919, la locul Runcu Vechi, pe lângă hotarul locuitorilor clăcași din Lunca. Comisia mai declară expropriat un drum în lățime de 14 m, de la imașul de mai jos până la pârâul numit Roșu, unde sătenii vor avea dreptul la adăpături, fără vreo plată.” Procesul-verbal nu a fost semnat și de delegatul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
deoarece avem mai puțin de 100 ha pământ arabil. Locuitorii din Lunca ajunseseră în 60 de ani de la reforma lui Cuza, la reforma din 1921 stăpâni pe o bună parte din pământurile moșiei Filipeni pe care ei o munciseră în calitate de clăcași, dar și de oameni liberi. În acest timp a avut loc un transfer de proprietate de la moșierii Rosetti și Sterian spre țăranii luncași în principal, deoarece ei au știut să se organizeze în obști sătești și să beneficieze prevederile legilor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să vândă porțiuni din moșie. Luncașii au reușit să cumpere peste 100 ha teren arabil. Luncașii au mai cumpărat 80 ha pădure de la Ștefan Șendrea din comunaUngureni (Lecca) și 120 ha pădure de la Florica Cantili din Viforeni, comuna Ungureni. Luncașii, clăcași desconsiderați de răzeșii din jur, au ajuns să-i concureze și să-i întreacă, schimbându-și statutul social, prin vrednicie, hărnicie, muncă și învățătură. Ei, luncașii, urmașii bejenarilor bucovineni, pot fi mândri de realizările înaintașilor care, neavând nicio palmă de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se obțineau, în funcție și de calitatea solului, recolte modeste. șăranii răzeși își lucrau singuri bucățile de moșie, unii mai bogați foloseau și munca slugilor, argaților, țăranilor dependenți, pe cât vreme, pe moșia boierească se folosea munca țăranilor dependenți, vecini, deveniți clăcași, care aveau în folosință suprafețe de teren primite de la proprietar, a slugilor boierești - oameni de curte - și a robilor țigani. Gospodăria boierească era scutită de unele dări față de domnie, pe cât vreme gospodăria țărănească plătea o largă categorie de dări, ducând
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
velniță a mănăstirii Trei Ierarhi din Iași și dă drept călugărilor să instaleze și alte căldări de fiert borhotul. O velniță au avut și boierii Rosetti din Filipeni, iar rachiul obținut era vândut țăranilor din comună, în special pentru țăranii clăcași din Slobozia, Lunca și pentru țiganii robi, mai puțin pentru Fruntești, unde răzeșii își preparau singuri băutura. Cu siguranță că și locuitorii comunei Filipeni - satele Filipeni și Fruntești - știau să obțină rachiul din tescovină, drojdie și prune și alte fructe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe an, în realitate erau în Moldova 84 zile de clacă, deoarece se introdusese norma de muncă (nartul) care nu putea fi făcută decât în mai multe zile. Nu avem mărturii și înscrisuri despre numărul zilelor de clacă făcute de clăcașii din Lunca și cei din Slobozia - Filipeni, nici dacă proprietarul moșiei, Gr. Rosetti, dădea în folosință țăranilor tot atât pământ cât înainte de regulament sau își rezervă (prisoasele) cea mai mare parte din moșia Filipeni. Cine voia să ia în folosință
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la boier, angajându-și munca pentru anul viitor (vezi mărturiile de la „Anexe”). Țăranii mai înstăriți, cu vite de tracțiune, unelte și pământ, obțineau recolte și pentru consumul propriu și pentru vânzare. La toate familiile țărănești din Moldova, fie răzeși, fie clăcași, predomina consumul de mămăligă; pâinea se cocea de sărbători, iar la cei bogați, și în fiecare săptămână. Din cauza consumului intern redusă de grâu, care mergea la export, s-a creat un mit în legătură cu „România, grânarul Europei”, repetat de neștiutori și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
proprietarii boieri, pentru a lua pământ în parte. Lipsa inventarului agricol, secătuirea pământului prin cultivarea an de an a aceleași culturi, a dusă la recolte modeste în raport cu efortul depus. Paradoxal, situația din lumea satelor (ne referim la fostele sate de clăcași Lunca și Slobozia) consta în aceea că, deși cea mai mare parte din pământul avut era cultivat cu porumb, nu ajungea de la o recoltă la alta. O statistică realizată pentru anul agricol 1890-1891 lasă să se întrevad situația, dacă nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mai fertile din tot pământul existent în comuna Filipeni. Nedreapta repartiție a pământului existentă în țară la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, este confirmată și de situația împărțirii pământului în comuna Filipeni: vechi răzeși, clăcași împroprietăriți (1864), mari proprietari. Spre observă cu claritate că 4 proprietari mari au mai mult pământ decât 452 de țărani; 1927,10 ha, față de 2211,72. Fiecărui proprietar îi revin aproximativ 552 ha, pe când fiecărui țăran răzeș îi revin aproximativ
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
observă cu claritate că 4 proprietari mari au mai mult pământ decât 452 de țărani; 1927,10 ha, față de 2211,72. Fiecărui proprietar îi revin aproximativ 552 ha, pe când fiecărui țăran răzeș îi revin aproximativ 7 ha, iar la foștii clăcași împroprietăriți revin, de familie, aproximativ 2,3 ha. Mica proprietate răzășească era, la rândul ei, repartizată inegal: 10 răzeși din Fruntești aveau peste 20 ha; cei mai mulți aveau între 8 și 4 ha. Numărul capilor încadrarea Suprafașa de familie de la pânăă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de la 8 ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ.. la 4 304,21 67 de la 4 ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎla 1,43 198,77 10 de la 1,43 ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎla 0,89 18,96 10 de la 0,89ÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎÎ la 0,18 6,94 Total 187 1323,62 ha. Situația foștilor clăcași și a răzeșilor fără pământ s-a ameliorat după reforma agrară din 1921, iar pentru luncași, cumpărările de pământ prin care au intrat în posesia fostelor moșii boierești, i-a pusă în situația de-a avea mai mult pământ decât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pauperizare a rănimii. Desigur au existat și țărani care și-au păstrat pământul răzășescă (Fruntești) sau cel din împroprietărire și din cumpărătură (Lunca), dar majoritatea nu aveau nici recolte suficiente și nici vite. În comparație cu secolului al XVIIIlea, când întâlnim țărani clăcași cu 18-20 și chiar 40 capete de vite, către sfârșitul secolului al XIX-lea doar 8,9% dintre țărani mai posedau 5-20 de vite, iar 45,5% nu aveau deloc sau doar 1-2 vite. În 1860, la 100 locuitori erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de existența acelei mori, dar cu siguranță a funcționat un timp îndelungat, pânăă când a fost mutată sau construită în altă parte, în satul Lunca sau la Gura Știubienei (Moara lui Ciulei). Locuitorii din Slobozia - Filipeni și din Lunca, fiind clăcași, erau obligați să macine la moara proprietarului care le dădea pământ în folosință. Această situație a durat pânăă la eliberarea și împroprietărirea țăranilor, la 1864. În Lunca a funcționat moara boierilor Rosetti, o moară purtată de forța apei adunată într-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apei adunată într-un iaz mare, despre care își mai aminteau cei bătrâni prin 1960-1970. Moara lui Rosetti de la Lunca trebuie să fi funcționat după reforma agrară din 1864 și toate muncile pentru funcționarea și întreținerea morii erau făcute de clăcași. În amintirea oamenilor a stăruit multă vreme existența unei „mori de nisip”. De fapt, după cum ne lămurește Constantin Tomescu, era o moară acționată de forța cailor care, ca să nu alunece, mergeau pe o arie așternută cu nisip. Această moară este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe un cadru special, se îndepărta părul, se măsura piciorul, se croia bucata de piele, și se făcea gurguiul 217 (vârful) cusut cu fâșie de piele, care apoi erau însăilate pe toată marginea superioară, încrețind pielea după forma piciorului. Dintre clăcașii mai înstăriți, unii au început a purta cizme (ciubote), iar femeile ciuboțele, făcute din piele, preparată în mod special. Cererea tot mai mare de încălțăminte pentru oamenii maturi, dar și pentru tinerii care ieșeau la horă, a dusă la apariția
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sunt netrebuincioase.” Desigur, este o exagerare, când Dimitrie Cantemir spune că pentru omul de rând e suficient să citească și să scrie. Rar se găsea într-un sat răzeșescă cineva care să știe carte, cât despre satele cu vecini și clăcași nici nu se putea pune problema, adânca neștiință de carte era generalizată. Cauza? Cei care trebuiau să-i învețe, nu șștiau nici ei. Popi erau în sate mulți, dar ei erau făcuți cum se facă azi posesorii de studii superioare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să asigure spațiul, încălzirea, curățenia și salariul învățătorului. Asemenea obstacole a întâmpinat și școala și învățământul din satele comunei Filipeni, depășite numai prin interesul și abnegația învățătorilor. Proprietarii moșiei Filipeni - boierii din familia Rosetti - nu s-au gândit la copiii clăcașilor, să le facă coală, să arunce o lumină într-un hău de întuneric. Maria Dumistrăchioaia (Rosetti), după cum se arată în recensământul din 1774, avea ca scutiți de dări 12 duhovnici, dar pe nici unul nu l-a pusă să-i învețe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pare că neînțelegerile dintre primărie și școală, adică învățătorul Gh. Cârlănescu, cel puțin după cum ne spune Ghi Iacobeanu, se datora și atitudinii, manifestată sau presupusă, învățătorului care era ca statut social răzeș din Mărăști și-i privea de susă pe clăcași. Plecarea lui Gheorghe Cârlănescu la școala din Mărăști la 22 octombrie 1888, a schimbat raporturile școală - primărie. În locul lui Gh. Cârlănescu vine învățătorul Gh. Mircea de prin părțile Romanului, care va sta în Lunca până pe 17 septembrie 1890. Momentul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lor pusă spre devenire și înălțare. Nu avem altă obligație față de ei, decât să-i purtăm în gând și în suflet, să-i pomenim din când în când și să urmăm exemplul. Gheorghe Vraciu (1910-2001) Strănepotul unei familii de țărani clăcași pe moșia boierilor Rosetti, Gheorghe, fiul lui Ilie și al Elisabetei Vraciu, s-a născut la 11 februarie 1910, în satul Lunca, comuna Filipeni, județul Bacău și a avut o copilărie marcată de întâmplări tragice: moartea tatălui pe frontul războiului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din 1865, cu siguranță, fără local propriu, în arhive se găsescă câteva date edificatoare. Se simte o scădere a interesului copiilor de răzeși, dar și a părinților, față de școală. Ne-am fi așteptat să fie altfel decât în satele de clăcași. a) Registrul matricol 1924-1925; de la clasa a IV-a sunt 21 absolvenți. Dintre aceșștia unul merge la Școala Normală Cernăuți, unul la 294 cizmărie la Bacău, doi la lemnărie, unul cizmărie. Se observ orientarea spre activități practice.6 b) Matricola
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apare mai rar în documentele secolului al XVII-lea, trebuie să fi avut o populație la fel de mare sau mai mare decât satul Filipeni. Ca sat răzășesc, Filipenii dispar la sfârșitul secolului al XVII-lea, dar se continuă în satul de clăcași Filipeni ai boierilor Rosetti. Ce nu știm și nu vom ști nici cu aproximație este populația necuprinsă în acte, deși aceasta trebuie să fi existat în secolul al XVII-lea pe moșia răzeșească Filipeni și Fruntești, deoarece amploarea activităților agricole
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în loc de numele de familie, s-a pusă porecla, ocupația, un defect sau numele de botez urmat de numele tatălui. Pentru zona noastră de interes, recensământul reflectă modificările sociale și demografice: dispariția satului de răzeși Filipeni, transformarea lui în sat de clăcași i, în același timp, apariția satului SloboziaFilipeni. Recensământul înregistreaz situația demografică din satul Slobozia - Filipeni „ce au fost scutelnici a dumisale bănesei Dumistrăchioaia” (Maria Rosetti, născută înainte de 1762 și decedată în 1794): - 30 toată suma caselor - 7 scădere rufeturile, însă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au în vedere doar „liuzii” așezați cu învoială în satul răzășesc, fiind cunoscute cazurile în care se menționează ca proprietari într-un sat, atât un boier cât și răzeșii. În alte cazuri se vorbește de sate împărțite între răzeși și clăcași și, nu este exclusă ca în satul Fruntești să se fi așezat și țărani dependenți, cu statut de scutelnici. Încercarea banului Ștefan Rosetti și a urmașilor lui de a lua în stăpânăire moșia Fruntești s-a lovit de opoziția înverșunată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
friptură de pasăre, cozonacă și plăcintă. La Fruntești, hramul era pe 14 octombrie, de Sfânta Paraschiva (Parascheva), iar lista de bucate nu diferea față de cea din Lunca. Nu mergeau la hram unii la alții, răzeșii se țineau la distanță de clăcași. În satele de răzeși, veneau și cântau lăutarii renumiți ai locurilor, care erau toți țigani. Alții, tot din aceeași etnie, veneau la cerșit, dar asta nu afecta buna dispoziție. La sărbători se bea mult, mai mut vin decât rachiu, care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
consideră că i-ar scădea prestigiul social. Foarte rar s-au văzut răzeși în opinci care să meargă la câmp, nu la biserică sau în fața autorităților, iar la muncă, când era obligat să treacă prin sat sau prin satele de clăcași, nici vorbă. Putea să fie răzeșul cât de sărac, mult mai săracă decât un țăran clăcaș, el ținea la rangul său social, nici vorbă să semene cu clăcașul, nici la înfățișarea exterioară dată de îmbrăcăminte. Nu avem mărturii despre portul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]