521 matches
-
și dijmă și primind în schimb , locuri pentru pășuni și fânețe , necesare pentru animale , mai ales pentru oi . Atrași probabil de condițiile de existență mai bune și de suprafețele mari pentru pășunat , pe teritoriul localității s-au adunat moșneni și clăcași , veniți din diverse regiuni ale țării , mulți dintre ei ca păstori . Cei mai mulți păstori însă , au venit în timpul domnitorului Știrbei Vodă ( 1849 - 1856 ), printre aceștia numărându-se , oltenii “, care au venit comuna Butoiești , județul Mehedinți ,, jienii “, ce au venit de pe malurile
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
până în anul 1948 , când au fost naționalizate principalele mijloace de producție abuziv , de către statul comunist . De atunci , principalele clădiri au fost transformate în școli , sediul C.A.P. , grădinițe , etc. Din viața socială a comunei mai putem aminti evenimente ca răscoala clăcașilor din anul 1899 , atunci restabilindu-se ordinea cu ajutorul unui regiment de moldoveni , condus de colonelul Tarnovski și războaiele de la 1877, 1913, 1916 - 1918 și 1940 - 1945 . Satul Negrișoara de pe raza comunei aflate în studiu , are o istorie strâns legată de
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
Conform legendei se crede că, la început, o parte din locuitorii comunei au venit din Ardeal. Astăzi există familii întregi cu numele de Ungureanu, fapt ce întărește ipoteza enunțată. Numele localității a mai fost menționat și în anul 1835 când clăcașii din Chiojdeanca și Trenu se plângeau ocârmuirii județului Saac (Săcuieni), că arendașii moșiilor moșnenești, neprielnice pentru culturi și cereale au măsurat și locuri sterpe, i-au obligat să plăteasca ocaua și pe respectivele suprafețe. La sfârșitul secolului al XIX-lea
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
fost moșia Mânăstirii, mai apoi a venit și Raicu Mihale, Stoica Neamțu, Boroban cu trei copii: Prodan, Anghel și Oprea, unii veniți de la câmp, Câmpenii, Vasile, Nistor, Andrei și alții. Pe alt deal Ciurea cu fiul său Mihai, însprea răsărit clăcași de pe moșia mânăstirii în balta satului, alături de Rada. Aceștia toți au dat numele cătunelor satului nostru: Rărești, Borobănești, Ciurești, etc. Pentru acest fapt tata-mare al tatălui meu ne-a dat denumirea de Daniel și Dan. Legenda auzită de la tata-mare, Andrei
Valea Danului, Argeș () [Corola-website/Science/324852_a_326181]
-
populația scade la 53 de liude probabil datorită plecării "bejenarilor" cu contractul expirat spre satele vecine: Brăhășoaia (întemeiat la sfârșitul secolului al XVIII-lea), Mărășeni (abia reîntemeiat) sau Muntenești. În 1865, satul avea 27 de familii din care 21 de clăcași. La 1885, autorul "Dicționarului geografic al jud.Vaslui", Constantin Chiriță, a recenzat numai 25 de familii cu 135 de suflete. În anul 1966 avea 315 locuitori, iar în 1977 numai 251. La ultimul recensământ (2002)satul număra cu un locuitor
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
prezent, satul este arondat comunei Ștefan cel Mare. Până în 1865 moșia a aparținut unui număr mare de proprietari, iscându-se, uneori, și răsunătoare judecăți și procese pentru stăpânirea ei. În anul mai sus-citat au primit pământ și cei 21 de clăcași atestați cu acte de aici, pe o suprafață de 63 fălci(aproximativ 94 ha) pentru care au trebuit să plătească suma de 19.463 lei și 20 parale, "la cursul visteriei". Marea împroprietărire de 1921 a îndestulat pe toată lumea, dar
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
se micșorau din cauza diviziunii între urmași, iar o mare parte din aceste pămînturi cădeau în posesia negustorilor, fiindcă o parte din răzeși, din lipsă de finanțe, le vindeau și plecau pe pămînturile boierești, mănăstirești sau ale satului, făcîndu-se vecini sau clăcași. În 1861 terenurile agricole au sporit cu mult față de 1817. Răzeșii și negustorul Șișmanov stăpînește 757 desetine de pămînt, păduri, iazuri. În 1865 stăpîneau deja 870 desetine de pămînt. În anul 1870 numărul caselor și a populației s-a micșorat
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
cuprins 12 familii, au murit 41 oameni și 66 s-au îmbolnăvit. După datele statistice din Orhei (zemstva județească) în 1886 din raionul Adrianopol stăpîneau la Alcedar și la Mihuleni 310 desetine de pămînt și 315 desetine de pădure. Sătenii clăcași stăpîneau 800 desetine de pămînt, 6 mori de apă și una de cai. La 1876 datoriile constituiau 760 ruble. La 26.07.1894, ziarul „Бессарабский вестник” informează: „Roada este destul de bogată: grîul s-a strîns către 170-200 puduri de falce
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
natalității elementului catolic. Prima atestare documentară a unei localități cu numele de Sascut aflată în această zonă datează din 11 aprilie 1639. Acel Sascut era un sat răzeșesc dar, prin pătrunderea marilor familii boierești, satul a devenit o localitate de clăcași. Dafina Buhuș, soția domnitorului Moldovei, Eustatie Dabija, a cumpărat aproape tot satul Sascut. În primele decenii ale sec. al XIX-lea, Costache Aslan, rudă cu domnitorul Moldovei, Ioniță Sandu Sturdza, obține un hrisov domnesc pentru a-și deschide târg pe
Sascut, Bacău () [Corola-website/Science/324517_a_325846]
-
a fost o măsură luată de guvernul Mihail Kogălniceanu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, prin care țăranii clăcași erau eliberați de obligațiile față de boieri și erau împroprietăriți cu pământ. A fost primul pas către începerea procesului de modernizare a statului roman și, cu toate că a avut numeroase lipsuri, a rupt legăturile cu economia și societatea de tip feudale. Legea
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
se ridicau la circa 32% din veniturile anuale). În fine, aplicarea legii s-a făcut cu numeroase abuzuri, care au creat numeroase frământări sociale. Cu toate acestea numele lui Cuza a rămas în mentalul colectiv al țărănimii legat de eliberarea clăcașilor și împroprietărirea țăranilor.
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
feciori), Plasa Oltețul de Sus. ( Enciclopedia județului Vâlcea. Vol I - 1855. Comuna Băești. Plasa Oltețul de sus - 118 moșneni proprietari ( 111 birnici, 2 mazili, 3 boieri de neam, 2 fii ); Afară de acești moșteni se mai află 3 proprietari cu 3 clăcași. Comuna Grădiștea, plasa Oltețul de sus - 94 moșneni proprietari (87 birnici, 4 mazili, 3 bieri de neam); Afară de acești moșteni se mai află un proprietar cu 3 clăcași; Comuna Obislavul, Plasa Oltețul de sus - 111 moșneni proprietari ( 109 birnici, 1
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
2 fii ); Afară de acești moșteni se mai află 3 proprietari cu 3 clăcași. Comuna Grădiștea, plasa Oltețul de sus - 94 moșneni proprietari (87 birnici, 4 mazili, 3 bieri de neam); Afară de acești moșteni se mai află un proprietar cu 3 clăcași; Comuna Obislavul, Plasa Oltețul de sus - 111 moșneni proprietari ( 109 birnici, 1 mazil, 1 boier de neam). (Dinică Ciobotea, Istoria Moșnenilor, 1829-1912, Editura Universitaria, Craiova, 1999). 1864. Băești - comună rurală compusă din satele Băești, Dobricea, Turburea; 159 familii, Plasa Oltețul
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Conform tradiției locale, biserica de lemn este cel dintâi lăcaș de rugăciune din sat, anterior credincioșii mergând la mănăstirea Gura Motrului pentru hrana sufletească. Partea de jos a satului era în acel timp moșia mănăstirii, iar locuitorii de aici erau clăcași, în timp ce în partea de sus, în Răduțești, locuiau moșneni. Deși ridicată în partea de jos a satului, tradiția susține, totuși, că biserica a fost ridicată pe locul culei familiei Butoi, întemeietoarea satului. Conform pisaniei de peste ușa de la intrare în tinda
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
anul 1830. Imobilul se află în centrul comunei Voinești, în apropiere de primărie și biserică, având în prezent o deschidere la stradă de circa 50 metri. Satul Voinești a fost înființat la mijlocul secolului al XVII-lea ca așezare de țărani clăcași pe moșia boierilor Voinești. În jurul anului 1825, proprietarul moșiei Voinești, Iorgu Anastasie Voinescu, a dat această moșie ca zestre fiicei sale Zoe la căsătoria acesteia cu spătarul Ianachi Negruzzi (1799-1836), vărul scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868). a fost construit în anul
Conacul din Voinești () [Corola-website/Science/316185_a_317514]
-
în anul 1935, de la curtea boierului Cazanir din comuna Baia, văzut de Onofrei Ghe., Dron V, Olariu S., Boboc Ilisei, Boboc Gavril, Boboc C. precum și de fostul învățător Onofrei V., menționa că în anul 1864 au fost împroprietăriți 64 de clăcași cu o suprafață de 136 fălci de pământ, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Din discuțiile cu bătrânii satului, în special cu Boboc S. Ilisei, Antochi N. Dumitru și cu bunicul meu, Olariu C. Gheorghe (1876-1944) rețin că Sfânta noastră biserică
Groși, Neamț () [Corola-website/Science/301639_a_302968]
-
Vâlcea, Muntenia, România. Este așezat la apus de satul Titești, pe șoseaua forestieră Cornet - Tărure. În preajma întemeierii statelor feudale (sec. al XIV-lea), deși era condus de vechea obște liberă a moșnenilor de aici, a fost transformat în sat de clăcași ai Mănăstirii Cozia, pe aproape jumătate din hotarul său. Tăranii (moșneni) dețineau terenul situat pe Valea Satuluim, înspre miazăzi, adică proprietățile cuprinse între "Ulița Popii" și "Ulița Priporului", cu locurile din jur. Proprietatea Mănăstirii Cozia se situa în partea dreaptă
Bratovești, Vâlcea () [Corola-website/Science/301990_a_303319]
-
pe harta rusă din anul 1835 sunt semnalate satele Izbășești, Stolnici, Vlășcua pe stânga Cotmenei și Cochinești și Căcărezeni (azi satul Cotmeana), pe dreapta râului. Primii locuitori ai satelor ce aparțin comunei Stolnici au fost țărani români așezați ca și clăcași pe moșia boierilor Bălăceni sau moșeneni, ocupația principală fiind cultivarea terenului și creșterea animalelor. Un rol deosebit l-a avut familia Bălăceanu, care de-a lungul timpului a construit în vatra satului biserica, primăria, moara și conacul boieresc. Comuna Stolnici
Comuna Stolnici, Argeș () [Corola-website/Science/300644_a_301973]
-
32% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,95%). Pentru 4,32% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Satul Țigănești s-a format după anul 1800 din familiile de clăcași ai mănăstirii care, învecinându-se cu lacul Țigănești, a preluat numele acestuia. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Țigănești", era arondată plășii Snagov din județul Ilfov, și era formată din satele Ciolpani, Lupăria-Sărăcineasca și Țigănești. În
Comuna Ciolpani, Ilfov () [Corola-website/Science/300493_a_301822]
-
pentru minte, inimă și literatură" apare articolul "Poezie" (1846) în care accentul se pune pe misiunea poeziei sociale, poetul fiind influențat de ideile programatice ale lui V. Hugo. Apare volumul "Poezii nouă" (1847), cu problematică socială ("Muncitorul", "Sila", "Ocna", "Carnavalul", "Clăcașul") și de natură ("O dimineață pe Caraiman", "O dimineață pe malul lacului"). Volumul este scris în urma ideilor pe care le-a impus poetul în anii din urmă, acesta schimbându-și radical tonalitatea și tematica poeziilor. Este unul dintre fruntașii revoluției
Cezar Bolliac () [Corola-website/Science/299475_a_300804]
-
Comșa. Scriitorul avea o dublă obârșie: atât țărănească (pe linie paternă), cât și moșierească (pe linie maternă). Căsătoria părinților săi seamănă cu unirea conjugală proiectată între Radu Comșa și Luminița Vardaru. Tatăl scriitorului, Dimitrie D. Petrescu (1860-1907), era fiul unui clăcaș oltean ce plecase desculț în lume pentru a învăța carte. Acesta a absolvit Institutul Agronomic din Paris și s-a întors în țară ca inginer și doctor în științe agronomice. El s-a căsătorit cu o fată de mari proprietari
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
caute concilierea celor două clase opuse, reprezentate de părinții săi. „M'a atras și m'a influențat ideologia sămănătoristă, de pe băncile școlii, fiindcă regăseam conciliată atmosfera de acasă. Spiritul de clasă al tatei, care nu uita că e fecior de clăcaș - și spiritul de clasă al mamei, care fusese crescută în toate bunele și relele unei categorii sociale privilegiate, își disputau alternativ în formația mea spirituală sentimente și judecăți contradictorii. Mă simțieam când revoltat social, când „reacționar odios”, după linia sângelui
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
secolului al XIX-lea amintesc două altare de biserică, aflate în stare de ruină, în satul Hărpășești. Un asemenea altar se afla pe locul numit Siliște, la sud de Hărpășești, unde se presupune că era vechiul sat Mitoc (sat de clăcași), celălalt se afla în estul satului pe locul fostului sat Todirești. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în apropierea conacului boieresc
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
pe peretele de sud-est al altarului. Această biserică a fost surprinsă în catagrafia de la 1824, în Cuca-Debuncești, fiind făcută de enoriași, și în catagrafia de la 1833, pe moșia Mănăstirii Cotmenei. Cele două catagrafii indică ridicarea bisericii într-o comunitate de clăcași ai Mănăstirii Cotmenei, prin eforturi proprii. Pe peretele de la intrare, în stânga ușii, este însemnat: anul erei bizantine "„7339”", care se traduce prin anii 1830-1831 ai erei noastre. Acesta corespunde foarte probabil unei reparații, iar numele lui "„Tu[dor] Stancu”", dublat
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
robii țigani.Mai târziu, în orânduirea capitalista, principala ramură a economiei era agricultură, pământul fiind lucrat de către clacași. Se cultivau grâul și porumbul, iar în jurul mănăstirii se aflau întinse livezi de pomi fructiferi și plantații de vii.În anul 1854, clăcașii din Segarcea s-au răsculat împotriva nedreptăților la care erau supuși de către administrația moșiei, amenințând cu spargerea satului.Prin reforma agrara din 1864, țăranii clacași din Segarcea sunt împroprietăriți și eliberați de sarcinile feudale.În Războiul de Independență de la 1877
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]