126 matches
-
încurajator. Abia dacă ajunge de mâncare și medicamente. Unde să-ți mai permiți să joci și la loto ? Așteptă efectul vorbelor sale. Se pare însă că urechile bătrânului erau bine căptușite de căciula de blană și de gulerul paltonului. El clămpăni de câteva ori din buze, apoi declară ritos : — Vreau să joc la loz în plic ! — De ce ? întrebă Jenică. Bătrânul își îndesă obrazul în spațiul îngust al ferestruicii. Atunci Jenică văzu că are nasul spart în tot felul de vinișoare roșii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scaune. Maca întredeschise ușa și privi în lungul drumului. Strada era pustie. Coropciuc se apucă iar de frecat paharele. Fetița luă cartea, dar nu știa dacă să continue sau nu. Ușa se deschise din nou, namila se ivi în prag, clămpănind din buzele-i colțuroase. — Unde-ai întârziat atâta ? întrebă Coropciuc. El întreba rar, și nu pentru că n-ar fi cunoscut răspunsul la orice întrebare, ci pentru a ascunde asta. — M-am uitat, hârâi uriașul. Multă lume la barieră. Și poliție
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frunzele adunate de pe jos și așezate, apoi, sub pași erau îngălbenite și roșii pe margine. Roșul lipsea de pe lozuri, ceea ce făcea ca, în jocul acesta, ceva să nu se potrivească. Îl stânjenea nepotrivirea, era în puterea lui s-o înlăture. Clămpăni foarfecele lângă încheietura mâinii, acolo unde culoarea roșie era la îndemână. Venele i se umflară de parcă așteptaseră de mult asta și nu voiau ca vârfurile ascuțite să-și greșească ținta, apoi oftară ușurate și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un camuflaj din hârtie colorată, strunește bine calul care joacă și sare. Corpul caprei este confecționat din hârtie colorată sau din bucăți de stofă cusute pe un material mai rezistent. Capra saltă și se smucește, se rotește și se apleacă, clămpănind din fălcile de lemn acționate din interior cu ajutorul unei sfori. Capra este acompaniată de lăutari. Ursul Umblatul cu Ursul este o datină întâlnită doar în satul Tarnița, de Anul Nou. Ursul era întruchipat de un flăcău purtând pe cap și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
jumătate, răstignită, dar numai pe jumătate, umplând jumătate de zare, am înțeles că s-a produs un eveniment fără precedent. Iar pisica miorlăia. Zic "miorlăia", dar nu, era altceva. La fel de bine fluiera sau mugea sau de ce nu răgea, zbiera, boncăluia, clămpănea, cloncănea, mârâia" (p. 161). Este evidentă tulburarea naratoarei la vederea animalului înfricoșător atât prin aspect, cât și prin ceea ce întruchipează. Aspectul naturii din roman depășește realitatea și se situează la marginea unui apocaliptic disciplinat: pământul plouă, pornind spre cer atras
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
-și dea copiii la învățătură-; pățania Smărăndiței cu „Calul Bălan-, când „Smărăndița a mâncat papara, și pe urmă ședea cu mâinile la ochi și plângea ca o mireasă, de sărea cămeșa de pe dânsa-; murdărirea ceasloavelor folosite pentru prinderea muștelor: „când clămpăneam ceaslovul, câte zece douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muștelor!-, fuga de la școală de frica bătăii: „Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vină un lainic de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Anul Nou. Ce să mai vorbim despre smântânitul oalelor, furatul cireșelor și a pupăzei din tei sau scăldatul ? Cine a plătit paguba făcută în grădina mătușii Mărioara pentru pofta copilului de a mânca cireșe, dacă nu părinții ? ― Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse, și vinovatul trebuia să plătească . Vorba ceea: Nu plătește bogatul, ci vinovatul ! Așa și tata, a dat gloaba pentru mine și pace bună. După ce-a venit
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ăIbrăileanu). În evocarea realistă se mai înscrie și caracterizarea precisă a unor personaje, fapt care le conferă autenticitate: mătușa Măriuca "scotea mahmurul din om" de rea ce era, Trăznea era "bucher de frunte și tâmp în felul său", dascălul Iordache "clămpănea de bătrân și avea și darul suptului", Nic ‗ a lui Costache era înfundat în învățătură "până la genunchiul broaștei" etc.Procedeul este utilizat și în povești: soacra "legă paraua cu zece noduri", feciorii ei erau "înalți ca niște brazi și tari
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
bădița Vasile, dascălul nostru, școala a rămas pustie, iar noi, școlarii, care eram peste patruzeci la număr, ne-am împrăștiat pe la casele noastre”. 1848. „După vreun an, iarăși s-a deschis școala”, dascăl fiind Iordache „fârnâitul de strana mare”, care „clămpănea de bătrân ce era” și pe deasupra „mai avea și darul suptului”. În acest an, fiind epidemie de holeră, dascălul Iordache moare, iar elevul Nică a lui Ștefan a Petrei scapă cu greu, fiind tratat cu leacuri băbești. 1849. În primăvară
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
18. a) Regăsiți tema-titlu a acestei descrieri. b) Observați organizarea secvenței (planul textului). c) Arătați că există în acest text mai multe izotopii. (p1) Mîrțoaga era lungă și deșirată, cu picioarele împleticite, cu coama rară, cu copitele roase, cu potcoavele clămpănind; pofilul îi rupea coada; pe crupă avea o rană care îi sîngera. (p 2) În șaua din care aproape că nu se zărea, tras în spate de o valiză și avînd în față o geantă mare de scrisori trecută pe după
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
apă din plastic de culoarea vomei, mingi descentrate, roșii cu buline albe, un fel de cărucioare de tablă pictată trase de căluți tot de tablă... Pe tejghea țopăiau mereu câteva jucării mecanice, extrem de primitive, din aceeași universală tablă: crocodili care clămpăneau din fălci, broaște și cocoși cu cheiță, buburuze mari cât pumnul... Mori de vânt din tablă vopsită roteau aripi de tablă vopsită. Carusele de tablă, până și peștișori de tablă în false acvarii. Mă alegeam de acolo, mai mereu, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
O, niho, ho... De după răspântie, se ivi sutana neagră a părintelui Ioan, înalt, dar încovoiat din pricina frigului pătrunzător. După el, pășea apăsat dascălul Vasile, care ducea o traistă mare, pentru a primi pomenile credincioșilor, apoi, în urma lor, alergau trei băieței, clămpănind cizmele prea mari, dar, având în suflete și obraji, flori de mac roșu. Copiii și Fetea o luară la fugă spre casă, se dezbrăcară și așteptau să sărute icoana, crucea sfântă și mâna părintelui, apoi cei mari să cinstească un
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-se ca niște șerpi amenințători; cele două tentacule lungi, terminându-se cu câte o porțiune aplatizată, În formă de frunză. Calmarul continuă să se Întoarcă până când brațele și tentaculele se Întinseră spre habitat și putură vedea ciocul cu margini ascuțite, clămpănind dintr-o masă de mușchi ce pâlpâia În verde. — Oh, Doamne... Calmarul se mișca Înainte. Lumina ce pătrundea prin hublouri le permitea să se vadă Între ei. „Începe. Și de data asta nu mai putem rezista“. Se auzi un bocănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în pustiul de dărâmături, frecvente lucrări de debarasare și cunosc locurile, ca și pe propriile dormitoare de la Școala de reeducare! se necăji Mircea, fiindcă, evident, Babița-Pelicanul îi ieșise intenționat înainte, proțăpindu-se, gata de gâlceavă. Tot nu avem alt portar! clămpăni el din falca nepotrivită, pentru însăși alcătuirea sa facială. Agasat, Mircea se pregăti să-l înjure atât de înspăimântător, cu voce tare, încât Babița, intimidat, să i se ferească din cale. Nu izbuti, însă, decât să constate îngrozit, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi o cheie de muzeu!... El știa că nu are la el nici o cheie de muzeu și replicase cu convingere: E trusa de stilouri Parker și de pixuri americane, domnișoară. Acum, fiindcă își amintise de cele zise la controlul bagajelor, clămpăni încuietorile maletei-diplomat și, depărtându-i capacul numai un pic, își strecură mâna înăuntru: pipăi curios și neliniștit teancurile de bancnote, simțind, sub degete, obiect de metal. Îl trase afară încetișor să nu zăticnească pachetele de milioane și să le împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urăm în trecere la mulți ani și... Mă uitai la Suzy să-i sugerez retragerea, dar observai pe chipul ei că nici n-avea de gând, dimpotrivă, o țintuia cu o privire ucigașă, ași zice carnasieră, pe doamna Cucu, care clămpănea din gură și avea aerul că nici nu ne cunoștea... Niciodată n-o surprinsesem pe Suzy stăpânită de o astfel de furie rece și orgolioasă... Atunci văzui cum timida și micuța fiică a doamnei Cucu, care mă luase drept muncitor-filozof
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de exploatare, conform ordinelor. Aveți nevoie de întăriri? ― Nu încă, vă ținem la curent. Își depărtă microfonul de la gură. ― Hai, Vasquez. Femeia făcu un gest scurt din cap și puse criblorul în poziție de tragere. Arma se prinse în suport clămpănind. Însoțită de Hicks, Vasquez se îndreptă spre punctul de origine al semnalului. Frost și Wierzbowski mergeau în urma lor. Caporalul ajunse în culoarul principal și o luă la dreapta prin labirintul de oțel. ― Semnalul se amplifică. Origine organică. (Cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în jos: brațele nu mai rezistau, dar gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul unui efort de care nu s-ar fi crezut capabilă, se cocoță în sfârșit pe punte; o clipă mai apoi ușile interne ale sasului clămpăniră. În puț regina scoase un șuierat furios și-și folosi și ea ultimele resurse de energie. Încărcătoarea scrâșni, scârțâi, împinsă de creatură. Ființa se degajase în parte, când ușile externe mâncate de acid cedară în totalitate. Bucăți de metal, bule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sorbeau din priviri steagul Partidului de pe catargul Fabricii de Textile. Bătrânii mei arătau încruntați, cu dopurile de vată atârnându-le din urechile păroase și pe care le scoteau ca să te-audă mai bine: „Ai?“ Îi urmăream de dimineața până seara, clămpănind din papuci spre câte un magazin, mereu pregătiți să se bage în față. Știau să împingă și să-și facă loc, la o adică te-ar fi călcat în picioare fără să clipească. Își luau rația de orez sau ulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
el au coborât patru milițieni, au strigat ceva, l-au apucat pe Paul de guler și de brațe și l-au aruncat în spate, prin ușa metalică. Portiera nu s-a închis bine și Aro-ul a demarat cu ea clămpănind, în urletele lui Paul. Mi-au scăpat garoafele din mână și, până să le culeg, Gloria plecase, cu tot cu tricoul ăla minunat. Se zice că păcatele se spală între ele, ca rufele murdare. Nu știu câte avea Paul, dar ale mele sigur n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună ce i s-a întâmplat la serviciu. Nu insista. Nevastă-sa îl aștepta cu ușa deschisă: îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
respirație, bucuros că nu sunt descoperit. Mă simțeam ca un hoț urmărit de-o șleahtă de detectivi. Recidivistul „Sandu“. O singură persoană îmi spusese așa. „Vezi să fii gata până la și jumate.“ M-am uitat la ceas: 9.10. Am clămpănit din papuci până în baie și-am pus din nou lama pe față. Uram bărbieritul, era o obligație cumplită, ca mersul la piață. Dar acum îmi dădea o senzație proaspătă, de forță și curățenie. În plus, începeam să mă relaxez; exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cuvintele rămân pecetluite, ca filele netăiate ale unei ediții princeps. Am închis, și i-am zâmbit Mariei. „Avem program. Mâine, mergem la Constanța.“ „Cum? De ce?“ „Stai să te-ntreb eu ceva înainte.“ Am tras o pijama pe mine și-am clămpănit din papuci spre dormitor. Maria a venit după mine. „Cum se face că nimeni n-a văzut code-bar-ul ăla până acum? E-o întrebare de bun simț...“ „Simplu. Nimănui nu i-a dat prin cap să prelucreze imaginea pe calculator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
monstruos, din combinația de clipe trăite și imaginate se ivise un ins apatic, derutat, în pijama și saboți. Îl întâlneai în fiecare dimineață la geam, după perdea, urmărind același dreptunghi de tencuială gălbui din blocul vecin. După ce termina de privit, clămpănea spre baie, se scărpina în fund și se spăla pe dinți. Insul eram eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o prietenă, arăta cum nu trebuie și n-aș putea spune la ce folosea exact. Era o sculă metalică, zbârnâitoare, vopsită de sus până jos în negru, cu-o roată în mijloc. De-o parte și de alta a roții clămpăneau două stative pe care trebuia să urci și-apoi să le-apeși tembel, metodic, cu multă convingere. Cu mâinile te țineai de două coarne drăcești, care se balansau în sus și-n jos, apoi în față și-n spate, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]