128 matches
-
face să-mi pierd vremea! Tactica începe să-și arate roadele. Amenințat și constant hăr țuit, Trio lasă să-i scape numele înainte de a fi pregătit îndeajuns terenul: — Scribonius Libo... E rândul lui Augustus să pălească. — Libo!? murmură îngrozit. Strânge clămpănind din dinți. Ah, Livia! Ce viperă ești. Speră, împotriva oricărei rațiuni, că n-a auzit bine. Mai în treabă o dată: — E vorba de Cornelius Scribonius Libo? — Da, murmură Trio cu voce joasă. Lividitatea care a cuprins chipul împăratului i se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sânge de liliac. — Pune și puțină pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o foarfecă de fier ale cărei lame clămpănesc amenințător, începe să mai scurteze șuvițele de păr ce cad peste urechi. — Ajunge! se impacientează la un moment dat Tiberius Nero, aruncând o privire fugară în cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului. — O
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
său intim, care dovedesc incontestabil gravitatea faptelor sale. Iată ce notează inculpatul la pagina 32: ,, În lipsa părintelui și a dascălului, intram în țintirim, țineam ceaslovul deschis și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele și, când clămpăneam ceaslovul, câte zece-două-zeci de suflete prăpădeam deodată - potop era pe capul muștelor!” Așadar, zece-douăzeci de suflete ale cuvioaselor muște pătimeau la fiecare închidere a sfântului ceaslov, la care se adaugă profanarea sfintei cărți, pătarea acesteia cu sângele unor ființe nevinovate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de exploatare, conform ordinelor. Aveți nevoie de întăriri? ― Nu încă, vă ținem la curent. Își depărtă microfonul de la gură. ― Hai, Vasquez. Femeia făcu un gest scurt din cap și puse criblorul în poziție de tragere. Arma se prinse în suport clămpănind. Însoțită de Hicks, Vasquez se îndreptă spre punctul de origine al semnalului. Frost și Wierzbowski mergeau în urma lor. Caporalul ajunse în culoarul principal și o luă la dreapta prin labirintul de oțel. ― Semnalul se amplifică. Origine organică. (Cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în jos: brațele nu mai rezistau, dar gheata îi alunecă. Piciorul se eliberă brusc. Cu prețul unui efort de care nu s-ar fi crezut capabilă, se cocoță în sfârșit pe punte; o clipă mai apoi ușile interne ale sasului clămpăniră. În puț regina scoase un șuierat furios și-și folosi și ea ultimele resurse de energie. Încărcătoarea scrâșni, scârțâi, împinsă de creatură. Ființa se degajase în parte, când ușile externe mâncate de acid cedară în totalitate. Bucăți de metal, bule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
căpăta o coloratură vineție, apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe colțul din stânga al canapelei, cu picioarele încrucișate sub ea, în tricou albastru pus peste sânii goi și foarfecul mare, bine ascuțit din mâna ei, să clămpănească la intervale egale, secerând liniștea odăii, o vedea cum face decupaje cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi Nik, hîîîî, asta-i bună, forfeca revistele, ziarele, pentru a burduși blestematele de plicuri. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aveam voie s-o sărut pe gură; ea era fată cuminte, nu era de nasul meu. Nici n-am avut timp să-i explic că nu-mi trecuse prin cap așa ceva, că a și urcat scările În fugă, cu tălpile clămpănindu-i, și strigă: — Iii, iii, un knisch, un knisch! Înainte să-l cunosc pe Anton, niciodată nu m-am gândit la comportamentul prietenilor mei. Dacă ești botezat după un rob și mai ești și roșcat, Înveți să iei viața așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fața - chiar și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În mâini, presupun, spre ceva ce am presupus că sunt o mulțime de voci din spatele ușii. Mi-am imaginat sunetul saboților ei clămpănind pe podeaua din lemn, apoi ușa fu deschisă de băiat, acum mai mare și Îmbrăcat În chelner. Dora mi-a spus odată că a lucrat cândva Într-un restaurant, m-am băgat În discuție. Pentru un anume Walther. Și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-se ca niște șerpi amenințători; cele două tentacule lungi, terminându-se cu câte o porțiune aplatizată, În formă de frunză. Calmarul continuă să se Întoarcă până când brațele și tentaculele se Întinseră spre habitat și putură vedea ciocul cu margini ascuțite, clămpănind dintr-o masă de mușchi ce pâlpâia În verde. — Oh, Doamne... Calmarul se mișca Înainte. Lumina ce pătrundea prin hublouri le permitea să se vadă Între ei. „Începe. Și de data asta nu mai putem rezista“. Se auzi un bocănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai îndrăzneț, se avântă. Veneticul se întoarse ca fulgerul clămpănind din dinții albi, apoi porni încet, cu ochii la pândă. Cânii ceilalți, însă, dând un iureș, îi întoarseră. Costică repezi altă piatră, și javra, izbită, icni, făcu două copce și trecu arsă pe alături. Băiatul răcni o dată ascuțit și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toate părțile și se întoarseră cu ce putuseră apuca, cu ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind prin șanț, pe sub garduri; din când în când clămpănea la năvălirile prea înaintate ale dușmanilor care-l lătrau furioși; apoi, când răcnetele și fâșcâiturile oamenilor îl împresurară, o porni ceva mai repegior, cu coada mai strânsă pe pântece. Era foarte umilit și parcă nu cerea decât să fie lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu capete de frânghie, se poticnesc, se opresc din când în când cu capetele plecate în pământ și privesc cu ochii umbriți de trudă înainte-le. Stăpânii grăiesc repede, se întreabă, se ceartă, apoi biciul cade, și cotiuga se urnește, clămpănind din încheieturi. De-acolo și niște omuleți mărunți și unsuroși pornesc, ducând cu greu tinichelele cu gaz. Intră gârbovi în ulițele mai deschise, privesc în pământ și înaintează încet cu un strigăt prelung și tremurător, care găsește răsunet în toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a uitat în toate serile, și dădea amănunte cumetrelor, care ascultau cu ochi lucitori, în serile acelea calde de vară. Apoi Reiza, naltă, uscată, numai pielea și ciolanele, își întorcea spre maghernița ei obrazul prelung și uscat, și pornea, clămpănindu-și papucii; iar celelalte vecine ale ei o urmau, vorbind tărăgănat, cu pruncii adormiți la sân. Vestea se răspândise și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sară, Reiza de peste drum auzi țipete sfâșietoare. Cu papucii clămpănind dădu năvală, lungă și osoasă, și deschise ușa. Acuma țipetele se schimbaseră în gemete lungi, dureroase. Ovreica închise ușa în urma ei, se apropie de pat, unde Tudorița, ghemuită, zvârlită ca de un vânt de spaimă, tremura. Ce este? ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și îmi închide ușa în nas, de fentă, râzând, văd doar umerii rotunzi și scobitura de unde încep cei 2 mușchi, hei?! realizez, arată bine! asta n-aveam de unde să știu ieri, vorbesc mult, ce naiba am de vorbesc atât? înainte nu clămpăneam așa de mult și mă epuizez la un moment dat, vorbim și fumăm și înaintăm ușurel de pe jos pe marginea patului și el se întinde îmbrăcat, nici așa?!... se doarme sub pătură, zic eu cu tupeu de femeie inteligentă, ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
un miros grețos de păr ars și își descoperi jumătatea aproape dezbrăcată și cu părul despletit. Semăna cu o gorgonă infernală înconjurată de entități fioroase cu clești de fier înfipți în tăvi cu jar, de unde îi ridicau rotindu-i și clămpănindu-i amenințător prin aer, înainte de a-i înfige în șuvițele de păr ale gorgonei, ca să le ruleze apoi până la rădăcina părului, cu un sfârâit sinistru. ― Toinette!... Vreau să știu de când a ajuns omul meu servitorul tău. Julien lucrează numai pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de gând să faci una dintre scenele tale de isterie, va trebui să mă întorc în salon. Ba chiar cred că așa voi face. Ieși și se îndreptă din nou în direcția de unde se auzea muzica, cu papucii de baie clămpănind tare în timp ce se loveau de talpa picioarelor sale uriașe. — Ce-am să mă fac cu un băiat ca ăsta? îl întrebă doamna Reilly pe agentul Mancuso. Nu-i pasă deloc de sărmana lui mamă. Uneori îmi vine să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fericire, m-am sprijinit la timp de marginea patului. Altfel aș fi căzut grămadă pe podea. Oasele mele tarsiene sunt gata să se recunoască înfrânte. Ignatius îi dădu ocol, șchiopătând, domnului Clyde, ca să-i demonstreze cele spuse. Cizmele lui mari clămpăneau pe cimentul impregnat cu ulei. — Stai pe loc, matahală aiurită ce ești. N-o face pe schilodu’. Încă nu sunt. Dar diverse oase mici și ligamente au început să dea semne că cedează. Trupul meu pare că pregătește declararea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros că a scăpat și de data asta; în timp ce domnul Vasile transfera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
elitre. Dacă ne interesează, de pildă, cum se comportă un cocostârc În vremea rutului (vizitatorul aruncă o privire spre cuibul de berze ce Încununa ca un turban stâlpul de telegraf din fața casei, unde se stătea o barză picior peste picior, clămpănind din ciocu-i lung, muiat parcă Într-o vopsea roșie ca sângele), ne metamorfozăm Într-un cocostârc și-l ajutăm să se Împerecheze... Și asta, cum să-ți spun, Într-o fracțiune de secundă. Cât ai clipi din ochi sau ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
granița dintre viață și moarte fusese desființată!? Copiii nu se mai nășteau, În schimb se Înmulțiseră peste măsură berzele. Pe fiecare stâlp de telegraf era un cuib, pe fiecare horn, pe fiecare copac mai răsărit sau cumpănă rămasă În picioare. Clămpăneau din ciocurile lor lungi și roșii, acompaniind toaca și bătăile clopotelor ce vesteau sosirea vecerniei. În zori Își părăseau cuiburile și plecau lopătând peste fâșia de pământ ce delimita granița și reveneau la căderea serii, aducând În pliscuri tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce mărgineau grădina. Celelalte păsări scoaseră și ele tot felul de sunete, căutându-și adăpost În șură. Mișcate de rafale puternice de vânt, clopotele bisericii Uspenia se tânguiră jalnic. Dangătele lor se sparseră-n ecouri, rostogoindu-se peste acoperișurile caselor. Berzele clămpăniră din ciocurile lungi, defăcându-și aripile largi, pregătite pentru zbor. Un stol imens de corbi se scurse dinspre apus, plutind În vârtejuri Întunecate peste ulițele satului, Învăluite Într-o liniște ciudată. O apăsare grea plutea În aer. O așteptare. Un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu hormoni... Aici, Oliver descoperi și alte adevăruri, căutând să pătrundă În intimitatea lor. Stând ore În șir Într-un picior, descoperi că adevărul cocostârc și adevărul barză, deși au ciocuri diferite și se hrănesc cu șerpi și broaște și clămpănesc la fel, constituie unul și același adevăr, care poate Îmbrăca, indiferent de anotimp sau oră, două forme: una masculină, alta feminină. Întinzându-se pe jos masterandul descoperi și adevărul baltă. Concentrându-se, Oliver vru să prindă cu privirea adevărul pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dură decât o clipă; spectrul colonelului se pierdu, topindu-se În mulțime. Curând larma Începu să se mai potolească. Glasurile ce cântau la unison pierdură din avânt. Fiecare cânta acum În legea lui. Unii măcăiau ca rațele, alții sâsîiau, alții clămpăneau din limbă, scoțând sunete asemenătoare cele pe care le scot berzele În perioada lor de rut, unii behăiau, alții mugeau sau nechezau, părea ca Însăși Întreaga arcă a lui Noe, În care se adunaseră toate lighioanele pămîntului imediat după potop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]