371 matches
-
speranța că se va ivi un cunoscut cu mașina și mă va lua de acolo. Ploaia era așa de deasă, că șoferii abia vedeau drumul, dar să mă vadă pe mine făcând autostopul. Abia când au început dinții să-mi clănțăne în gură,iar apa care trecuse prin piele îmi inunda organele interne, am decis să vă sun pentru ajutor. Restul îl știți. -Trebuia să mă suni imediat, nu să mai aștepți. -Mihai cu glas blând o dojenea pe Crinuța pentru că
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
mormânt un mort care mă strigă: - Băi, ăla mic, ce ai în traista aia? - Stru-stru-stru-struguri, mă bâlbâii eu. - Și nu dai, bă, de pomană? Că nu lași pe nimeni să ia struguri din via voastră! - D-d-d-dău! M-am bâlbâit iar, clănțănindu-mi dinții. - Dacă dai, vino aici, bă, și dă-ne și nouă câte un strugure! - Care nouă, nouă, nouă, nouă? - Noi, bă, ăștia morți, zgârcitule! Că nu vreți să dați nimic de pomană! - Dăm, dăm, dăm, dăm! Îmi clănțăneau dinții
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
iar, clănțănindu-mi dinții. - Dacă dai, vino aici, bă, și dă-ne și nouă câte un strugure! - Care nouă, nouă, nouă, nouă? - Noi, bă, ăștia morți, zgârcitule! Că nu vreți să dați nimic de pomană! - Dăm, dăm, dăm, dăm! Îmi clănțăneau dinții, că mortul se răstea la mine. Atunci s-au ridicat și alți morți din morminte, care râdeau: - Hai, bă, la fricosul ăsta, că dă struguri de pomană! Și veneau spre mine. Când le-am văzut scheletele pe sub zdrențe, am
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
certau toată ziua, pentru că moșul era leneș și fricos. Toată vara, moșul nu s-a îngrijit să facă rost de lemne, de ceva vreascuri ori paie pentru foc. Dacă a venit frigul, biata babă a început să tremure, de-i clănțăneau dinții în gură: - Du-te moșule la pădure și adă niște uscături, să facem focul, că murim de frig! - Ei, murim! Ca mâine trece iarna și scoate colțu’ iarba! - Du-te, moșule, la pădure, că este aproape! Până scoate colțu
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
isprava javrei de Caravella; în mintea ei de maimuță, a crezut că, până la urmă, o să mă dea gata, după ce a călărit-o un port întreg și mai toată Stațiunea. E bine să-i lași pe potrivnici să-și tocească dinții clănțănind în gol. Rostul meu este să asigur liniștea și bunăstarea locuitorilor, nu să-i atrag în polemici stupide. FILOZOFUL. Mă aflu pe calea cea bună! De paisprezece ori am fost mușcat de iepuri, în ultimul an, și de zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și se revarsă“... o fată În spatele tuturor pereților aceia răsfoind o carte, turnînd ceaiul În cești, scriind o scrisoare, spălînd mîinile unui copil cu un săpun parfumat. Am Încă În palme mirosul acela și apa rece ca gheața și eu clănțănind de frig ca de frică pentru că vreau cu orice preț să scot la lumină printr-o invocație barbară corpul acela călduț și alunecos Înmuindu-se În buzunarul lui Leopold Bloom ca un embrion abia zămislit În propriul meu uter. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nou, Tu care ai creat cerul și pământul Și natura oamenilor ca un miracol! Poporul gheții intona acum imnul iubirii: Iată, iată, suntem din nou împreună pentru a mărturisi iubirea și bucuria, deși vom muri în ger și dinții ne clănțăne în gură de frig! „Cupidon“ și „Eros“ răspundeau cu o voce dublă: Eu am fost cel care v-am încălzit în toată era glacială. Eu v-am ținut mereu împreună! Iubirea a fost creată ca binecuvântare și nu ca durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îngrozitor, vă rog... Trebuie să veniți! Un minut mai târziu, Michael Berzelius Clossettino înainta pe culoarele școlii, tăcut, funebru, înveșmântat într-o draperie. Era condus de Roxana Dobrescu, o elevă slabă ca paiul, blondă și plină de pistrui, căreia îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
scurgea la vale acolo, după ploaia de mai devreme. Încă nu găsise ce căuta. Unde naiba căzuse toiagul acela? Și Calistrat ăsta, cum oare putuse să fie atât de neatent? Se făcuse frig, cumplit de frig. Dinții începuseră să-i clănțănească în gură. Știa ce înseamnă asta, vâlva era aproape, poate chiar în momentul acela se apleca peste el, pregă tindu-se să-l înghită. Pentru o fracțiune de secundă își dori să o rupă la fugă, să plece cât mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a se uita cât mai puțin la mort. Poetul Îi azvârli o privire cercetătoare. - Dumneata ești Manetto del Molino, care ține hanul acesta pentru familia Cavalcanti? Hangiul se mărgini să Încuviințeze din cap. În tăcere, se auzea limpede cum Îi clănțăne dinții. Abia atunci Înțelese Dante cauza acelei senzații de ciudățenie care Îl Însoțise din clipa când intrase În han: nu exista nici unul din zgomotele obișnuite pentru astfel de medii. Nici un strigăt, nici un râset, nici un glas de femeie. Nici măcar zăngănitul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Cum să ningă norii când privirea mea îi alintă plină de-ncântare, când vede cum fulgii jucăuși de nea n-au curajul să mă împresoare ? Cum să vină gerul clănțănind din dinți, plin de îndârjire și de ură, când știe că-n minte am gânduri fierbinți, iar în suflet primăvară pură ? Cum să-mi biciuiască crivățul hain trupul ce-a uitat că-i plin de anii ce-au trecut în
CUM? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361057_a_362386]
-
dacă nu ia măsuri urgente ca fiul lor, tot genial, bineînțeles, dar extrem de timid, așa cum sunt adevărații copii de familie bună, nu intră la liceu din prima și evident cu notă maximă. Drept urmare, într-o dimineață, directorul liceului se afla clănțănind din dinți și cu genunchii tremurând în biroul primului secretar care-l privi cu scârba obișnuită și-i spuse, cu vocea unui topor ce doboară copaci, doar atât: - Bă, o rezolvi, că te sparg! Ieși!! Directorul ieși mergând de-a
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
erau oameni de vază și de cinste în tribul lor. Te-a tâmpit colesterolul din sângele îngroșat al beșnițelor alea supraponderale pe care le sugeți voi, ca niște vite ce sunteți! Marele Vampir American își recuperă căpățâna ai cărei dinți clănțăneau precum castagnetele și se așeză mofluz pe scaunul său. Situația era delicată. Ce va raporta șefului său pe linie de servicii? Că o dăduse în bară cu intenția de a infiltra alți agenți în zona diamantelor și a cuprului. Nasol
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
că există pe lume. Sunt oameni cu sufletul înflorit ca o grădină ... XII. ȘTEFAN DUMITRESCU - BĂLCESCU FLUTURÂND (4) POEME, de Ștefan Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 904 din 22 iunie 2013. TUDOR Tudore, țărâna ta Stătea-n aer și cânta Clănțănea din dinți lumea Și venea un cal pe zare Cu un munte în spinare Trecea muntele trecea Și țărâna ta stătea Tot în ceruri și cânta IDEEA Bălcescu este forma dintre apus și țară Ea e însăși ideea dintr-o
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
un cuțit. Dându‑i la o parte pe cei trei, milițienii au făcut scut în fața mea. Pitită în spatele șefului de post, un bărbat corpolent și foarte înalt, am tras adânc aer în piept. Frica mă stăpânea puternic, iar dinții îmi clănțăneau în gură fără să‑i mai pot controla. - Nici voi nu mai aveți nici o putere, javre de milițieni, l‑a apostrofat pe șeful de post, tractoristul cel înalt. Nu mai aveți nici arme, prăpădiților. Nu ne este frică de voi
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
goale pe cioburi de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș prinde de Mâine Cu-orgoliu de soim, Ce pradă în gheare o strânge, Dar
PRIBEGIND de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350372_a_351701]
-
peste puterile mele. Faraon mă pune să fac cărămizi în timp record, e greu, însă pot îndeplini măcar o parte din normă. Cu Domnul, încercările sunt peste puterile unui om. Viață sau moarte, două alternative. Încredere, rugăciune și pace sau clănțănit de dinți, groază și pieire. Moment de răscruce, pragul eliberării sau al prăbușirii. Dacă poporul Israel nu ar fi pășit prin credință în valurile Mării Roșii, dacă nu și-ar fi udat picioarele, niciodată nu s-ar fi deschis un
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
își reproșă că nu a studiat mai bine obiceiurile locului și că aveau dreptate oamenii, că na, la ei disciplina-i totul! A doua zi însă, la ora șase când Veronel suna cu stilul obișnuit la ușă, se auzi un clănțăni și aceasta se deschise lăsându-l să intre în hol. Primul lucru care-l izbi fu lipsa totală a mirosurilor normale în scara oricărui bloc! Nu era miros de șoareci, dejecții de diferite proveniențe, de apă stătută de la subsol, de
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
glojdeală că-mi crapă mațu’ dă foame! Domnul ministru crezând că a făcut o glumă excelentă izbucni în râs și-i făcu, șmecherește, cu ochiul, nepotului. Zâmbetele profesioniste de pe fața personalului pierdură un milimetru din dimensiune. Lingura de la gâtul sommelier-ului clănțăni a panică. Nimeni însă nu observă nimic! - Recomandăm pentru început un platou rece cu pescărie fină și un aperitiv din... - Bă, nu mă duce cu vrăjeala, bagă! Maitre oftă discret și făcu un semn chelnerilor... Unul dintre ei aduse o
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
trăiesc bine-mersi Fie noapte,... fie zi... Și-ntr-o zi de iarnă cruntă, Doar când viscolul se-ascultă, Se anunță la televizori, Fie-n seară, fie-n zori Temperaturi atât de joase De-ți intră frigul în oase, De-ți clănțăne dinții în gură, Fie ai sau nu dantură. Și în astă situație Fără altă explicație L-am sunat pe un băiat Chit că-i treaz sau este beat, Născut și crescut în Târg, Cetățean cu mare sârg, Să aflu cum
FRIG DE TG. MUREŞ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350093_a_351422]
-
mâna, bun părinte! Eu... sunt mama lui Marin. - Ne cunoaștem; asta știm. „Fratele măgar” ... să treacă La catedră, doar oleacă, Să vadă și mumă-sa... Ce podoabă are ea! Doamne! Picioarele mele, Nu puteam să stau pe ele. Dinții-mi clănțăneau, iar barba Tremura mai rău ca iarna. - Dragă doamnă, -s om bătrân, Dar așa catâr... vă spun,... N-am văzut în viața mea! Ia aminte, dumneata: El nu crede, că și eu... Îl iubesc pe Dumnezeu; Îl slujesc, dar nu
IV. CELOR DRAGI LA ŞCOALĂ ŞI CONFRUNTAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362077_a_363406]
-
iar înfățișarea lui îi stârni chiar niște pofte. Își zise: „ Hmm! Subțirel, frumușel, tinerel...” Dar cel mai mult îi plăcură veșmintele lui elegante, strălucirea albului și clopoțeii de argint cu clinchetul lor prelung. Bietul Ghiocel, înghețat bocnă, tremura de-i clănțăneau dinții și-i sunau toți clopoțeii. - Cum te numești, voinice, și de unde vii? îl întrebă împărăteasa, zâmbindu-i cu simpatie. - Mă numesc Ghiocel și vin din țara lui Soare-Împărat, Alteță! zise Ghiocel, făcând o reverență elegantă. - Din țara lui Soare-Împărat
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
cu apa șiroind pe ea, i s-a făcut milă de biata femeie. -Ce-i cu tine aici? Cum ai ajuns în acest loc? Crina a încercat să vorbească, nu a putut spune nici un cuvânt, frigul o pătrunsese în oase, îi clănțăneau dinții în gură. Mihai a dat drumul la căldură în mașină pentru a ajuta femeia înghețată. Odată ajunși acasă, a luat-o în brațe și a dus-o în sufragerie. -Dezbracă-te, ia halatul ăsta pe tine, merg să umplu cada
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
Nenicului se pomeni cherchelit dintr-un amărât de clondir și încă mai dorea să-și tocească coatele pe tejgheaua cârciumarului. Lumea era întinsă la vorbă, intra parcă pe rând la o porție de „trai pă vătrai”, gavarit pe sponci - cum clănțănea Ieremia al Popii, tinichigiul, primul primar comunist al satului, om bun dar cu țidulă de la ruși și de la Groza când să deschidă gura și când să-și țină pliscul. - Lia, nevasta cârciumarului Stanciu, adăugă el după ce luă o gură de
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]
-
ditamai șerpoi care ma întâmpină cu un sâsâit și cu o unduire din buric! Am sărit că ars la vreo doi metri înălțime. De fapt tot atât avea și reptiloidul! Doi metri! Brrr! M-am speriat tare de tot. Îmi clănțăneau dinții de parca aveam o mașină de cusut în gură... L-am văzut doar o clipă! Apoi cu viteză, de nu m-ar fi întrecut nici macar jamaicanul Usain Bolț - campion olimpic la 100 de metri la Rio, am traversat casă val-vârtej
M-A VIZITAT UN ŞARPE DE 20 DE MII DE DOLARI ! de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/355271_a_356600]