107 matches
-
Unul din opt milioane de copii suferă de sindromul progeriei Hutchinson-Gilford. Un defect genetic al proteinei lamin A care provoacă dezintegrarea celulelor. Le îmbătrânește de șapte ori mai rapid. Ceea ce înseamnă că domnul Whittier, cu dinții lui înghesuiți și urechile clăpăuge, cu țeasta lui brăzdată de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice el mereu femeilor înger, risipindu-le îngrijorarea cu un fluturat al mâinii ridate, s-ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
06.2009 Aparatul de fotografiat Măi, Sandule, de ce ești tu așa indispus dacă Gore și-a luat cu el aparatul de fotografiat? Aș putea să confirm public că te prezinți relativ fotogenic, așa că nu va râde nimeni de urechile tale clăpăuge și de părul dat la rindea... Sandu Șpriț, roșu la față precum racul fiert, trage cu o mână de aparatul de fotografiat al lui Gore, În timp ce acesta trage În sens opus. Cu mâna stângă. Cu mâna dreaptă duce și halba
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite de întuneric. Doar vagi pete gălbui, în depărtare. Orbite bolnave ale orașului bolnav, prăbușit în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lipite de buzele sale, murmur, murmurând: iartă-mă. Întindea sânii sticloși, stângul, dreptul, să-i recunoască, să-i sărute. Superbe, delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în portofel. Să-ți aflu numele. Iartă-mă, Dominic“, și reluă ritualul, să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic, deloc grăbit să-și recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și a început să împartă lumânările. Lua și câte un steguleț și-l petrecea pe după centiroanele flăcăilor, în dreptul cataramei pătrate, cu stema republicii. Altora le înfigea stegulețul sub banderola tricoloră de pe brațe. Unuia, cu o căciulă „Alioșa“, cu urechi mari, clăpăuge, i-a fixat micul tricolor deasupra urechii stângi. Un corist a aprins lumânarea episcopului și apoi lumina s-a întins de la unul la altul, ca în noaptea de Înviere. Se întunecase de-a binelea. Luminile nu se mai aprinseseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ca apa, udă pământul... — Avea o educație rară, făcută de maică-sa, o arhitectă cunoscută, care emana o aroganță plină de rafinament, o femeie care nu se machia deloc, singurul defect al maică-sii erau urechile, avea niște urechi mari, clăpăuge, caraghioase, pe care le acoperea cu părul căzut până la umeri. O iubea pe fata ei, dar nu așa, în mod obișnuit, că fiecare mamă își iubește copilul, nu?, o iubea și îi spunea totdeauna adevărul, în speranța că poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a gata. Îmi e milă de tine, rumegătoare palidă și scheletică și vreau să te educ, să-ți lărgesc orizontul, să te Învăț ce Înseamnă ficțiunea. -Ficți.... cum ai spus? Ce cuvânt e ăsta? Kawabata se scarpină Îndelung pe după urechea clăpăugă, părând că o insectă nevăzută și-a Înfipt acul În scăfârlia lui nespălată de astă vară, când Antoniu i-a curățat-o cu o coajă de săpun, cu forța, deșertând o găleată de apă călie pe ea. N-am reținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o chiuvetă veche, probabil din fontă, relicvă a unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi atenți, e o Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări grotești, În funcție de: anotimp, preferințe culinare, constipație, flatulență, inflație, știri t.v., Loteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bâzâie pe lângă urechile mele. Râd prostește privind o măturătoare grasă , care gâfâie când se apleacă asupra fărașului din tablă veche. Simt soarele pe spate ca pe o apă clocotită. Doamne, ce de gunoaie! Mă iau după un câine cu urechi clăpăuge ca ale mele. E flămând și miroase bucățică cu bucățică asfaltul. Îl mângâi și se gudură, dă din coadă. Așa mă bucuram și eu când mă duceau părinții la mare. Eram un copil cuminte și frumos și adulții mă mângâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să lupte cu propria memorie și să aducă la suprafața ei frazele lăsate de izbeliște atâta amar de vreme, Antoniu așează pe scândura-birou caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al celui mai important cotidian din țară, s-a trezit la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu pot preciza cu exactitate când am înțeles că făptura ta îmi era insuportabilă, da, mă dezgusta. Dar a fost devreme, foarte devreme în mult dorita ta viață deplorabilă. Mucii verzi care-ți atârnau din nas, urechile scârboase, grotesc de clăpăuge, oribila duhoare a trupului tău, micile crăpături ale ochilor mereu inflamați - toate acestea mă umpleau de greață, ca să nu spun spaimă. Și vorbirea ta, când ai început într-un târziu să vorbești: bâlbâită și nesigură, lentă și fără nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-te la ea, că o să se umfle de plâns. De ce-ai făcut-o curvă, mă? Tu vrei s-o faci, nu eu, i-am replicat. Mă împinse de piept și cu dreapta vâjâi un pumn razant cu urechile mele clăpăuge. Făcusem la timp pasul în spate. Faptul că mă ratase din prima încercare îl înfuriase pe semne și se năvăli cu totul spre mine, luându-mi din soare. Știam că îmi ajunge o singură lovitură ca să mă trimită la culcare
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
picior pe altul, până la un moment dat, când a început să țopăie de bucurie. Corpul mătăhălos, așezat pe picioare zdravăn înfipte în pământ, brațe puternice și un cap încărcat peste măsură cu mult păr negru ca pana corbului, urechi lungi clăpăuge și o gură mare. Hohotele de râs îi zguduiau trupul masiv, lăsând să se dezvăluie două șiruri de dinți dispuși în dezordine. -Eu ... oare cum să zic? ... a da, Dondică ... mi se mai spune și Pochintoacă. Dar dumneata, așa să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dezvelită cu mare pompă pe când autorul ei nu avea decât șaisprezece ani. Arăta Însă de cel puțin douăzeci. Fruntea, mai ales, impresiona. Atât de Înaltă, Încât restul feței nu mai interesa pe nimeni. Din păcate, Întrucât Grațian avea două urechi clăpăuge, ochi cafenii prietenoși și o gură cu buze groase peste o bărbie de masticator. Doar nasul era perfect. Citise toate cărțile din biblioteca liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În pământ, până unde viața mai este cu putință, iar ea, ploaia, cu un rost. Pe scurt, limba cu care credincioșii se spovedesc și care place atât de mult preoților perverși, pentru că ce poate fi mai plăcut pentru urechile lor clăpăuge decât să recunoști păcatele trupești, totdeauna bine primite. Aici, domnul Húsvágó ar avea multe de spus, dar el era un bărbat de onoare. Acum, după atâția ani, ar putea recunoaște că, ori de câte ori Înjunghia porcul Mártei, lui i se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gulerul cămășii, și avea cei mai spălăciți ochi albaștri pe care-i văzusem vreodată. Koenig era uriaș, mai înalt cu câțiva centimetri decât mine, dar trupul lui de mijlocaș începea să se fleșcăiască. Nasul îi era borcănat și turtit, urechile clăpăuge, bărbia strâmbă, dinții micuți și ciobiți. Koenig avea o moacă de tâmpit, Vogel avea o mutră de om viclean și amândoi păreau ai dracu’. Koenig chicoti: — A mărturisit. Și porcărelele pe care le făcea cu puștii, și jafurile. Fritzie zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adânci li se scurgeau bale groase și adormeau. Blănurile duhneau a gunoaie și, când soarele cobora spre apus, se urneau. Întâi se ridica cel brumăriu, al lui Ilie, deschizând un ochi.Hămăia scurt. Al lui Gogu horcăia încă. Avea urechile clăpăuge și-l ciupeau muștele. Arunca zadarnic din coadă. Se mai canonea pe o parte și se scula cu dosul la biserică. Ceata se strângea și câinii se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii după ele, tîrîndu-și limbile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mare. Fratele său era vădit înclinat spre "ciordeală" și, profitînd de un scripcar beat criță care dormea pe drum, l-a făcut pe puradel fericit. Singur, neajutat de nimeni, Norocel scîrțîia cît era ziua de lungă și urechile sale, puțin clăpăuge, îl ghidau exact în viitoarea sa meserie. La zece ani mînca vioara și lumea se minuna de talentul extraordinar al copilului. Am o petrecere, nu mi-l dați pe Norocel să ne cînte? a fost întrebat taică-su. Cît dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o aruncă Dumnezeu, cum arunci cîinelui bucata de mămăligă — Și repulsia asta față de el, fii sincer, nu se leagă cumva de faptul că e evreu? — Cine, ăsta? Vezi-ți de treabă, păcălește lumea cu nasul lui cocoșat și cu urechile clăpăuge, n-are nici măcar calitatea asta, un prăpădit din păduchelnițele Odorheiului, o corcitură nenorocită, că român sigur nu-i. Ți-am spus, am vrut să mă distrez. El era victima perfectă - comic și tragic În același timp. Și a mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază, înfrigurat, fularul galben. Doi școlari încearcă să prindă o găină scăpată din curte. Cei doi domni privesc zăpada. — Glumele astea, jumătățile de măsură... reia colegul, oprit în poarta casei. Celălalt tace, privește în altă parte. Nu găsește răspunsul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Întrețin În sînul RG un serviciu de sondaj căruia Îi comandă anchete În instituții private, deleagă la mitinguri urechi atente. Stupoare pentru unii dintre noi!” Nu și pentru Carmen, care n-are stupoare. În schimb e atrasă de urechile atente, clăpăuge, despre care citește În revista Le Point: „Toate personalitățile un pic cunoscute, aleșii, jurnaliștii, industriașii, sindicaliștii, avocații se regăsesc În fișierele generale ale Serviciului evident, secret de informații”. În concluzie, SRI-ul e mai necesar ca oricînd. Fetița căreia abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
portretul fizic al personajului, ce relevă impresia de grotesc, și creează totodată un efect comic prin utilizarea augmentativelor, diminutivelor cu rol de augmentare, formelor populare și hiperbolelor: „Ș’apoi afară de aceasta omul acela era ceva de spăriet: avea niște urechi clăpăuge și niște buzoaie groase și dăbălăzate. Și când sufla cu dânsele, cea de deasupra se răsfrangea în sus peste scăfârlia capului, iar cea de desupt atârna în jos, de-i acoperea pântecele”. Comportamentul, precum și vorbele lui Gerilă amintesc de cele
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
semn piticului. Începură să tragă amândoi de bara frântă, dar nu izbutiră decât să zgâlțâie nițel cabina. Chisăliță privi neajutorat către Pârnaie, însă nu primi decât încurajări, nefolositoare de altminteri. Iadeș se cocoță pe botul mașinii, care, prin tablele ei clăpăuge, lăsa să se vadă țevăria ruginită. Săltând amândoi cu înverșunare, zgâlțâielile fură mai zdravene, dar mașina, cu șasiul prins sub morman și lipsită de roți care s-o facă să alunece, nu se urni nici c-un milimetru. În schimb
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ea venea de la obrajii moi, pe care pomeții nu mai reușeau să-i susțină, de la cutele arcuind gura în jos, ca pe o semilună, de la bărbia dublată până la mărul lui Adam, de la părul rărit în creștetul capului, căzând peste urechile clăpăuge. Se frecă îndelung cu săpun, își ascunse fața în căușul palmelor, dar pielea nu i se netezi. Zâmbi cu îngăduință, iar cel din oglindă nu se lăsă mai prejos. Începuseră să se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Asta nu e bună, var întărit, îl topesc ploile. Nu trebuie să facem lucruri de mântuială. Să fie rezistente în timp, ca motoarele rusești. Maca îl întrebă cu mâinile cam despre ce e vorba. Omul își ridică arătătorul, deși urechilor clăpăuge, ca niște pâlnii de fonograf, liniștea nu părea să le prisosească. — ăsta e un ceas, spuse. Cel mai bun din lume. Dacă ești deștept, găsești în natură tot ce-ai nevoie, nu trebuie să cumperi. Lumea nu mai pune acuma
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]