6,220 matches
-
că ar fi făcut un fel de depresiune de casnică abandonată" Se mai gândi apoi cum trebuie să fi fost în Grecia" Asta o făcu să sară deodată pe o floare de romaniță orbitor bătută de soare și care se clătină sub ea un timp - un timp de gărgăriță - de tăria aterizării. Nu trecură nici zece secunde, - secunde de gărgăriță - când se pomeni cu o surată ce se lăsă pe o romaniță de alături, recomandându-se cuviincios: Amfilofia," pe mine mă
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
în cioburile căreia, privind prea insistent, risc să pun în pericol întregul. Câtă vreme voi putea gândi ca acum, nu știu. Și nici nu vreau să fac vreo presupunere. Deocamdată, cerul e senin, iar oțetarii din curtea vecină abia se clatină. Și nu am nimic de cerut destinului - dacă destinul este propriul nostru caracter - decât puterea de a crede că gândurile din această dimineață explică, în sfârșit, ceva.(p. 302-303) Metafora memoriei, care dă titlul cărții, este, doar la suprafață, aceea
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
circumstanță agravantă? - așa sună întrebarea lui Eugen Ionescu din Rinocerii, o piesă la a cărei reprezentare în 1964 pe scena Teatrului de Comedie am pus umărul. Ce-i drept, destul de curând, prin 1948-49, încrederea în regim a început să se clatine. N-a trecut mult și am realizat care va fi evoluția lucrurilor. Am să vă povestesc o întâmplare. Lucram împreună cu un pictor celebru. Un om de mare cultură, de mare sensibilitate, George Tomaziu. Scoteam împreună un buletin cultural pentru străinătate
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
nu este potoape... Deși, cu atâtea inundații, n-ar fi exclus... l Domnul prim-ministru Tăriceanu, la TVR1, în ziua de 19.07, după renunțarea la demisie: - ,Cine ar fi făcut altfel, să dea cu piatra în mine... Nu mă clatin cu una cu două..." Bravo! Curajoase cuvinte, însă cam riscante, fiindcă așa se pare că ar fi zis și Sfântul Ștefan înainte de a fi ucis cu pietre de către cei cărora le păzea veșmintele Saul. Cine crede că e aluzie la
Numai presa e de vină... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11487_a_12812]
-
Ribariu este dacă această pictură încearcă să rememoreze trecutul sau intră mai degrabă în zona anticipației, dacă este un sondaj al originilor ori o provocare a viitorului? Pentru că oricîtă detașare estetică ne-ar însoți privirea și oricît scepticism ne-ar clătina permanent conștiința receptării, un lucru este sigur: un asemenea discurs obligă la reconsiderarea mesajului, la efortul de a pătrunde sensul, la transgresarea limbajului ca realitate în sine și la readucerea lui la condiția de vehicul, de purtător al unei informații
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
sigur până la casa la care trona obișnuita doamnă cu perucă neagră. În spatele noastre, murmure, câteva exclamații ostile. Astfel ajunserăm pe stradă și la aer curat. Acolo situația deveni periculoasă. Keyserling atârna greu de brațul meu, în dreapta își învârtea toiagul noduros. Clătinându-se, descria largi curbe, trăgându-mă înainte. În marele exil trebuie să ne ducem, în marele exil! Acolo domnește adevărul, adevărul complet! - Aici e totul plin de negri", iar când un ofițer superior în uniformă trecu pe lângă noi: "Ah, la
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
alții. Câmpia lui Alecu Croitoru păstrează doar... focul soarelui pentru ființa i aflată În degradare fizică, tot mai insistent chemată a se apropia de Styxul veșnic. O comparație subtilă, acționând prin substituire cerb-poet, descoperim În Predică de Început : „Înfricoșate liane, / Clătinându-se-ncet, temătoare, / Cine tihna În zori le-o-ntrerupe? // Pe sub norii verzui de păduri, / O gloată Încer cuie cerbul, / Și cerbu-nțelege...// Cu pleoapele-nchise lumini aprinzând, / Că viața-i ofrandă. Chemările - multe - puține, de la sfârșitul vieții, spre apusul nostru
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
Emil Brumaru Ce-i clatini peste viața-mi piuită De măcăleandri, toarsă-n flocul lînii Din caiere de vis, fiartă pe plită. Ca la ciuperci picioru-mi este umed De dragoste înfiptă-n clisa groasă. Sînt șoldurilor tale prins în plasă Cum musca în dulceața ce
Temeinicia rugii mele-s sînii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9180_a_10505]
-
frunzele aplecate - sosii ale iluziilor răcoroase; Viața și ea, fără ecou, atârnă asemenea ploii de cerul neștiut, cer cufundat în gândurile lui Dumnezeu. Vers îți aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu greu își puteau lepăda încălțările de aur o dată cu peticele de carne sângerânde. Marea își clătina nisipul aurifer. Profesorul și moartea Haideți, domnule profesor, să bem, e o străduță lângă Lipscani
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
aștern liniștea la picioare, calci pe ea, ți se aude inima bătând. Clătinare Marea își clătina nisipul aurifer. De sub apă, se auzeau pașii căutătorilor ce cu greu își puteau lepăda încălțările de aur o dată cu peticele de carne sângerânde. Marea își clătina nisipul aurifer. Profesorul și moartea Haideți, domnule profesor, să bem, e o străduță lângă Lipscani, chiar paralelă cu aceasta. Acolo, este o cârciumă ordinară. Am să aduc cu mine tâmplarul, telegrafistul, poetul și fotbalistul amator. Dv. veți începe o dizertație
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
cu dalta de un maestru nevăzut al timpului venit de altundeva! Sunete lovind timpanul, dându-se de-a berbeleacul pe creste, mângâind văzduhul tare al munților; melodioase tunete strunind hotare ´n trecere pe-aici, păsările aerului vă duc departe și clatină la rădăcini anul, stârnind în cerc nesigure planete. Statui de aer, sunete! Iată-ne! O, jubilație a simțurilor! Zi ajunsă pe-o culme iute, contemplată-n uriașa trecere, apoi adusă în față, așa cum ții un strugure copt în palme, minunându
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
ușor iritate și mai ales stăpânite de curiozitate iar masculii gravi, impasibili, pășeau cu grabă spre locul unde mă aflam. În urma tuturor, târșindu-și Încălțările de protocol, venea bătrânul Lobo. Smocuri lungi de păr Îi atârnau de peste tot. Perciunii albi se clătinau ușor În bătaia vântului. Când ajunse În dreptul meu, ceilalți Îi făcură loc, respectuoși. Bătrânul privi oțărât?, apoi fără a mă privi, zise: Deci au apărut primele semne. Dacă nici acum... mai adaugă el Încet, ca pentru sine. M-am bucurat
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
seceta din cuvinte mici insule galbene cu obrajii pudrați în devălmășie cu oarbele mele întoarceri frunzele se despică și cad femeia copacului alăptează prunci somnoroși cum invizibilul doare pacea înseninată pe lume coboară pe umerii mei prea grăbiți să se clatine prea lucizi o aripă de fluture îi mai poate răni August Uite că iar se aprind licuricii pe malul apei am văzut libelule de cobalt într-o zi a lui august când fructele îmi pătaseră bluza când pe degete îmi
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
veștejea Razî de soare pe care nimeni nu o poate clinti Pe această hârtie aș fi putut să aștern un poem dacă nu s-ar fi așezat această rază de soare pe care știu că nimeni nu o poate clinti Clatin ăntunericul cu barba mea albî Prietenul meu din copilărie a trecut ieri pe la mine el are și acum tot 13 ani eu clatin întunericul cu barba mea albă
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
s-ar fi așezat această rază de soare pe care știu că nimeni nu o poate clinti Clatin ăntunericul cu barba mea albî Prietenul meu din copilărie a trecut ieri pe la mine el are și acum tot 13 ani eu clatin întunericul cu barba mea albă
Poezii by Rodian Drăgoi () [Corola-journal/Imaginative/9628_a_10953]
-
și să se răstoarne pe bunătate de covoraș." Marfa, evident, tace. Deși a învățat câtă imaginație are ea, Ivan Mihailovici caută, de bună credință, în lada de rufe murdare, răscolește prin coșul de gunoi, în vasul de apă de la WC, clatină samovarul. Ehei, nici Marfa nu mai e o biată nevestică, lipsită de experiență, pe care o poți dovedi doar vârându-te în mintea ei, așa cum făcuse ani buni Ivan Mihailovici rezolvând situații dintre cele mai delicate prin simpla intrare în
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
spirt spartă pe bulevardul eroilor nimănui că am construit împreună o uzină de mătase și sânge în care se zvărcolea ca un dragon zburător gălbenușul cu nesfântul albuș clocotea aluatul în vulcan gata să izbucnească în coloana cu măști se clătina bolta încrustată cu numele starurilor vechiului cinematograf orașele înconjurate de ziduri medievale levitau peste dalele rase lucitor toată rotunjimea se străduia să ne dea naștere eram niște daimoni goi pușcă în burta maicilor noastre c-o linguriță de miere în
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
se îmbătase și ea, s-a așezat să mănânce că-i era foame, a trosnit și câteva pahare, după care, făcându-și rugăciunea înainte de culcare, băgă de seamă că nu-i vine somnul. Alături, femeia înțepenită lemn: anestezie totală. O clătină puțin - nimic; încercă mai ca lumea - degeaba. De n-o auzea cum răsuflă, de n-o vedea cum îi saltă pieptul, ar fi zis că-i moartă. Păi, dacă așa stau lucrurile, n-ar fi rău să vadă, măcar cu
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
a creat nu ar ști ce să răspundă. Or lucrul acesta este măreț, dar și cumplit de Înfricoșător. (la Început Înfundat, apoi din ce În ce mai tare se aude un huruit care vine din adâncul pământului. Statuile și obiectele din atelier se văd clătinându-se și jucând) CONSTANTIN BRÂNCUȘI: A mai fost Încă un cutremur. S-a mai cutremurat pământul românesc. Se așează temeliile care n-au fost Întocmite bine de la Început. Un popor este ca o catedrală. Poporul român este ca Mănăstirea Argeșului
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
piticania dracu! Vai de mama ta! Aici, patria ți-e mumă și eu... stăpân. Eu sunt legea!! Bă, băgați pe urechile ălea râpate, că nu vorbesc de zece ori ca popa la babele surde! S-a Înțeles? a strigat el clătinându-se ușor. Daaa! au răspuns În cor toți din jurul meu. Acum ne urcăm din nou pe marginea patului cu picioarele atârnate... La linie! ... Ia să văd! Așa! ...Da, așa! Și ascultăm cântece patriotice! Să fiți numai ochi și urechi, și
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
dar nu trăiesc cum cere credința”<footnote Avva Ammona, Cuvinte filocalice, în colecția Comorile Pustiei, vol. 3, trad. de Ierom. Ștefan Nuțescu, Edit. Anastasia, București, 1995, p. 90. footnote>. Același părinte ascetic adaugă: „Se spune despre copaci că, atunci când se clatină de vânturi, se adâncesc și se înalță mai mult. La fel se întâmplă și cu drepții”<footnote Ibidem, p. 91. footnote>, căci „ispitele sunt îngăduite de Dumnezeu pentru exercitarea noastră, iar nu pentru învingerea noastră”<footnote Sf. Ioan Gură de
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
limbi străine în același timp. Și deja mi-e clar că franceza e de mine. Nu știu de ce, cum nu știu de ce m-am tuns. Ceilalți nu prea vorbeau cu proful, nu prea, adică deloc. Dădea din picioare de se clătina catedra. Trebuie să fi fost un tic, unul foarte ciudat, de altfel. Când nu stătea la catedră se uita pe geam. Se pare că lui îi plăcea oarecum toamna, pentru că atunci când cădea câte o frunză, fie ea cât de mică
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
op. cit., p. 319. footnote>. Vorbind mai întâi de raiul cel sensibil, Cuviosul Nichita Stithatul spune că în mijlocul acestuia a fost sădit pomul vieții care este Dumnezeu Însuși, Făcătorul tuturor, precum s-a scris: Dumnezeu în mijlocul ei și nu se va clătina (Ps. XLV, 5). Iar pomul cunoștinței sau al cunoștinței binelui și răului este firea noastră și alcătuirea omului<footnote Ibidem. footnote>. Același autor filocalic, referindu-se la cunoștința binelui și a răului, spune: împărtășirea de acest pom al contemplației se
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Eminescu era întreg la minte” când a venit la Mănăstirea Neamț. În 1888 este dus de Veronica Micle la București, unde a început din nou să scrie, iar în anul 1889 în urma unor articole, a făcut ca guvernul să se clatine, să se despartă conservatorii de liberali și Vernescu să demisioneze. În urma acestui scandal a fost internat la sanatoriul doctorului Șuțu. Aici este lovit în cap cu o piatră sau cărămidă de către Petre Poenaru, un tenor, din lumea frecventată de Eminescu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
cercului iubito, fără salvare sîntem: ca îngerii unul în fața celuilalt ne ținem în palmele albe inimile roșii stăm într-o singură aură ca într-un singur embrion Funii albe Mănînc din pîntecul tău curbat - o farfurie albă în care se clatină noaptea - cînd buzele mele îți ating marginile ne înălțăm încolăciți ca fumul de tămîie cu aburul pîinii așa goi cum sîntem semănăm cu două funii albe împletite-n spirală Forța rozei Forța rozei de a păși aerul și puterea buzelor
Inedite by Ion Chichere () [Corola-journal/Imaginative/12064_a_13389]