636 matches
-
cartiere vestite, de nu mai avea curajul să revină, îi mai cântau, ca o sinistră harfă, șinele, gările fără lumină? Trecutu-i ca soda de rufe, când nu mai găsești odăile casei unde au murit toți, unde-s șoproanele și clăile? Unde zmeura, agrișele-n tufe, podelele albe, dulapurile sub chei, veranda și tufe de strugurei, unchii mei poligloți? S-au îmbrăcat în armuri, în costume negre toți. 3. Copil, scuturam fericit dudul, cădeau viermi de argint, floare cerească, frunzele erau
Costumul negru by Adrian Popescu [Corola-website/Imaginative/4706_a_6031]
-
zi, ceea ce nu prea era la îndemâna tuturor bărbaților. Ei, zdrahoanca asta, nu se știe în ce fel, întâlnise un negru cu care îl concepuse pe Hapciurică. Ăsta mic ieșise mulatru, oacheș cum s-ar zice, dar avea în cap o claie de păr, deasă și încâlcită, de nu intra pieptănul în ea. Din cauza asta, bietul Hapciurică era mai tot timpul tuns scurt, indiferent de anotimp și răcea fercvent, poate și din cauza genelor, nerezistente la frig, ale tatălui său. Așa că mai tot
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1456568909.html [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
frământă lutul, scuipă peste el: și așa îl lauri, acolo în pustiu, pe Enkidu, războinicul, făptură a liniștii de noapte, împletitură de puteri înnodate de Ninurta. Acoperit cu păr îi este trupul, cu belșug de părea o femeie. Are o claie de păr stufoasă ca spicele secerate. Și nu știe ce sunt oamenii, nici cum trăiesc oamenii. Cât despre veșminte, poartă straie ca ale zeului Sumukan...”. Ghilgameș îi trimite una dintre cele mai frumoase curtezane din suita sa: Fiica plăcerii își
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1477872550.html [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
linguri de lapte acru din cel proaspăt, cu caimacul deasupra, și mâncam cu poftă. Eram buni de culcare, altă masă nu ne mai trebuia! Iarna, uncheșul Iacob, împreună cu câte un cărăuș de la el din sat, veneau să încarce fânul din clăi, și să-l ducă pe sănii la el acasă, în satul Putna. Tata îl mai ajuta la încărcat și la coborât fânul cu grapa până în pârâu. Odată, au încărcat o grapă cam mare, era greu de ajuns până devale, la
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1398665297.html [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
ea, ori numai auzind-o fără a fi ascultată. Gesticulațiile sale sunt simboluri, nu semne, tonalitatea, dicția au sens și expresie la ea, nu sunt rostire nearticulată! I se potrivește orice rol, este profesionistă, se descurcă fără emoție cu o claie de replici, dar și cu un monolog. Totul este să fie și ascultată, și privită în același timp, pentru că una ruptă de cealaltă micșorează, dacă nu chiar degenerează tabloul pe care îl ilustrează într-un rol complex, de creație. Este
RALUCA GUSLICOV. PRIN TOATE VOCAŢIILE SALE ADUCE VESELIA... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1433213408.html [Corola-blog/BlogPost/377201_a_378530]
-
când târziu, ne-ntâlneam pentru iubit! Îți amintești iubito, cănd veneai pe la amiază, cu un coș cu mâncare? Eu, mă lăsăm atunci de la cosit, și te întâmpinam, c-o sărutare. Îți amintești iubito cum greblam, fânul uscat, ca sa il facem claie? Și uneori ne ascundeam sub car, ca să scăpăm de grindină și ploaie. Îți amintești iubito, seri de vară când te rugăm cu mine să mai stai? Și ne iubeam pe fan uscat afară, iar fânul, mirosea a flori de mai
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ioan_c%C3%A2rja/canal [Corola-blog/BlogPost/380919_a_382248]
-
cănd târziu, ne-ntâlneam pentru iubit! Îți amintești iubito, cănd veneaipe la amiază, cu un coș cu mâncare?Eu, mă lăsăm atunci de la cosit,și te întâmpinam, c-o sărutare. Îți amintești iubito cum greblam,fânul uscat, ca sa il facem claie?Și uneori ne ascundeam sub car,ca să scăpăm de grindină și ploaie.Îți amintești iubito, seri de varăcând te rugăm cu mine să mai stai?Și ne iubeam pe fan uscat afară,iar fânul, mirosea a flori de mai.Îți
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ioan_c%C3%A2rja/canal [Corola-blog/BlogPost/380919_a_382248]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SE-NCHINĂ VÂNTUL ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Se-nchină vântul la altare De clăi de fân pe dealuri scrise, Cerșind iertări pentru proscrise Rafale ce-au stârnit vâltoare. Între fânețe și ocoale, Frunzișuri murmur'a cruțare La ruga lui înălțătoare De pale tresărind domoale. Ca mir se-așterne ploaia rece Peste frunziș, pe clăi
SE-NCHINĂ VÂNTUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430805701.html [Corola-blog/BlogPost/379760_a_381089]
-
clăi de fân pe dealuri scrise, Cerșind iertări pentru proscrise Rafale ce-au stârnit vâltoare. Între fânețe și ocoale, Frunzișuri murmur'a cruțare La ruga lui înălțătoare De pale tresărind domoale. Ca mir se-așterne ploaia rece Peste frunziș, pe clăi descânt Tăceri se cern peste pământ. Amin! Trei cruci! Și vântul trece. *** Referință Bibliografică: Se-nchină vântul ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1586, Anul V, 05 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
SE-NCHINĂ VÂNTUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430805701.html [Corola-blog/BlogPost/379760_a_381089]
-
-n fructe e mai liniște de când, Tu, toamna că un animal, la pândă, Cu botul umed, stai adulmecând. E-atât de ruginie și noroasa, Ca o vezi târându-se prin vai, Prin lunca-acum pustie, răcoroasă, Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde, Țesând cam peste tot melancolia. Cu murmur din dealuri sosește Prin vai, și din vale-n păduri; Ca-n farmec apoi poposește Și sufla cu-
ELENA NEGULESCU by http://confluente.ro/articole/elena_negulescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-n fructe e mai liniște de când,Tu, toamna că un animal, la pândă,Cu botul umed, stai adulmecând.E-atât de ruginie și noroasa,Ca o vezi târându-se prin vai,Prin lunca-acum pustie, răcoroasă,Prin fânul care moțăie în clăi. Și că un fum insidios cuprinde Văzduhul tot, ograda și câmpia... Adulmeca grăbita, se întinde,Țesând cam peste tot melancolia.Cu murmur din dealuri soseștePrin vai, și din vale-n păduri;Ca-n farmec apoi poposeșteși sufla cu-o mie
ELENA NEGULESCU by http://confluente.ro/articole/elena_negulescu/canal [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
e nevoie de liniște, interes și răbdare, lucruri care nu pot exista atunci când mii de oameni se îngrămădesc într-un spațiu închis, călcându-se în picioare și fiind asaltați de voci amplificate prin microfoane, camere de filmat și standuri așezate claie peste grămadă, cum s-ar spune. Târgul de carte nu trebuie să existe o dată pe an; cartea trebuie susținută constant, curiozitatea trebuie animată în fiecare zi, iar noi, ca societate, trebuie să încetăm să mai valorizam o carte după numărul
Despre Gaudeamus, „Viaţa şi opera” lui Cristian Tudor Popescu şi farfuriile cele bune by https://republica.ro/despre-gaudeamus-zviata-si-opera-lui-cristian-tudor-popescu-si-farfuriile-cele-bune [Corola-blog/BlogPost/338666_a_339995]
-
grâu: își legau lelițele colțul zuvelcilor la brâu să nu le incomodeze, luau secerele în mâini, prindeau cu hărnicie spicele cu mâna stângă, se aplecau și tăiau grâul de la rădăcină, până când dădeau gata snopul. Și mai departe clădeau câte o claie dintr-un număr aproape mereu același de snopi. Curtea casei părintești era destul de mare, mai ales după ce tata cumpărase de la vecina o fâștoacă, lărgind aria mea de joacă. În anii imediat după război, ne plăcea să căutăm gloanțe care zăceau
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/_caseta_cu_amintiri_i.html [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
nostru din stog? - Lasă-le să mănânce, dragele de ele! Cât o să mănânce! Poate așa o să-mi plătesc toate păcatele pentru câte ființe nevinovate am vânat din pădure! Toți ai casei fură de același gând, să mănânce bietele căprioare din claie cât or pofti! Erau un dar trimis de Dumnezeu pentru sufletele lor! Se-nțelege, Katya, fetița miloasă, era plină de fericire, admirând zilnic frumoasele animale care veneau să mănânce din fânul din stog, fără un pic de frică. Chiar și
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1436837333.html [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MIȚĂ Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului O claie de păr de culoarea castanelor coapte, o pereche de ochi verzi, iscoditori, o gură acoperind o jumătate de față într-un rânjet mai mult diabolic decât îngeresc, îl definesc pe vecinul meu de la parter, Mihăiță, un puști de patru ani
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1425044837.html [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
se lase cu morți, răniți și dispăruți. Normal că, înainte de sfârșitul programului, mă înființez la grădiniță, gata să ridic „pachetul”. Educatoarea, o femeie robustă cu ten măsliniu, mă abordează războinic: - Dumneavoastră ați venit după Miță? - Da..., fac ochii mari, căutând claia castanie de păr în gloata gălăgioasă care se strecoară pe lângă mine. Cam așa ar trebui să arate termitele în atac, mă fulgeră o idee în momentul în care hoarda e gata să mă dărâme de pe picioare. Femeia, cu ochi de
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1425044837.html [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
suc dulce-acrișor avâd aromă de măr.. Peste vară, merișoare mai întâi verzi la culoare se transformă într-o noapte în merele acum coapte... Mărul galben îl îmbie sub a arșiței văpaie, setea-i pârjolește trupul și Adam doarme pe-o claie. Se trezește și zărește mărul auriu din pom și fără sa stea pe gânduri îl înhață, măi ce om ... Mărul îi rămâne-n gât deși Adam tot înghite o sa vadă lumea-ntreagă ce-ai făcut pe negândite. Într-o altă
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_0.html [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
un mare Măr-Domnesc pe cei doi ce nu-ndrăznesc. Pentru mărul roșu, mare, calcă porunca-n picioare... Mai târziu, pe luna plină, Eva si Adam suspină, dar suspină de plăcere - a-nceput luna de miere chiar acolo jos pe-o claie, în grădina lui tataie... Referință Bibliografică: POEME / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 145, Anul I, 25 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_0.html [Corola-blog/BlogPost/344336_a_345665]
-
-n raza-ți clară, luminoasă, Aurită ești în cercuri, noaptea-i vie prin cetăți, Le aduci în psalmuri dulci un sarut pe ochi, sfioasă. Sorb în orb neprihăniții, rup în arfa lor de-ncântă, Prin coloane de catrene zburdă-n claie albe vise, Soarele mai stă și-ascultă, gânditor, departe-i nimfă, Îți zâmbește,-ți luminează, mut în conul nopții triste. III Caldă în priviri, oglinda, naște-n apa cristalină Un tablou mișcat de viață, din adânc un cer se-abate
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1453666149.html [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
ieri; Nu se mai văd urmele pe poteca fântânii. Pe pisc, printre rânduri de peri, Trag de săniuțe copiii. Un bătrân cu luleaua în gură Coboară în cârjă pe scări; Privește zăpada din bătătură Și scoate fumul pe nări. În claie fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La biserică clopotul bate... Ninsoarea cade domol. La crâșmă, poteca-i bătută; E mare zarvă-nlăuntru - Un ocheșel încearc-o lăută, Iar alții joacă barbutu’. E vremea târzie de-acum. Mai toți își făcuseră suma. Chiote
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_i_paraianu_1418400101.html [Corola-blog/BlogPost/382043_a_383372]
-
continue dulcea legănare în care tot dorul și dragostea noastră se revărsa vulcanic... Poate am adormit ori timpul pe care-l credeam că stă pe loc s-a urnit în infinita-i derulare, căci am privit spre cer - în lungul clăii mutilate de zvârcolirea noastră - și am văzut că multe stele și-au pierdut din strălucire si altele, asemeni lui Jupiter strălucitorul, dispăruseră deja de pe firmament. Doar Venus ne zâmbea complice, dând noi dimensiuni armoniei și dragostei ce ne unise. Și
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1477340724.html [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
Iar ajuns sus pe platou, ai sentimentul că vei găsi liniște și pace, dar te asigur că mașini de teren și ATV-uri fac curse regulate pe plaiuri, iar cohorta de prostănaci și puturoși veniți cu telecabina o s-o găsești claie peste grămadă pe Sfinx, loc sfânt dacic, profanat în cel mai pur stil mioritic. Sau poți să-ți faci vacanța la scara blocului, așa, ca mai toți copiii și adolescenții mediului urban, cu telefonul, tableta și căștile la îndemână. Deși
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/start-la-vacanta/ [Corola-blog/BlogPost/92532_a_93824]
-
întinsa lume a gândului. Glasul lui Cornel Constantiniu e un creuzet în care se combină și ard cu flacără albastră taina și tăcerea, calmul și tresărirea, întunecarea și însorirea, veacul și clipa, iubirea și patima, văzduhul și pasul, firul și claia, rana și alintarea! „Eu sunt un trubadur”, „N-ați văzut o fată ?”, „Nimeni nu e singur pe pământ”, „Unde ești, fericirea mea?, „Amintește-ți mereu”... și multe alte melodii sunt transfigurări melancolice, laviuri pe portativ, în tonurile vieții lui Cornel
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1432796651.html [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
mai e un lucru mai fenomenal: Mișu St. Popescu este imoral! Parcă ea nu știe că, de-acum un an, Dumnealui se ține cu madam Vârlan? O caricatură... un chibrit... o aia Cu piciorul mare și c-un par cât claia, O mahalagioaica... Afectată... rea, De se miră lumea: ce-a găsit la ea? Alții spun că totuși nu-i de vină el, Că din contră, Mișu e un soț model, Însă ea, Popeasca, este o ingrata. C-ar fi stat
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1470488587.html [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
BELȘUG Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului numai vântu-adie-n zare peste-un câmp cu miriște gospodarii dorm sub care peste tot e liniște snopii-s strânși și-s puși în claie grâul va pleca la moară au rămas vreo două paie cine de-asta o să moară ? anul e plin de bucate rodul spornic ne încântă și apoi pe săturate vom juca cu toți la nuntă vom bea vin din rod de
BELŞUG de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1468903134.html [Corola-blog/BlogPost/382104_a_383433]