624 matches
-
cum aveau mai toate apartamentele de bloc. Intrară pe rând: un domn Înalt, corpolent, mustăcios, cu o față lată, lucioasă, pigmentată ici, colo cu insulițe de sânge Închegat, urme ale unui bărbierit nemilos, cu un chapeau melon trântit pe o claie de păr Încă negru, creț, Îmbrăcat Într-un palton de lână cu revere lungi ascunse sub o blană bogată de nutrie din propria crescătorie, Încălțat cu pantofi de câteva milioane, pe care se așezau În două cute discrete manșetele pantalonilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zis. De la domnul doctor, a zis el, și mi-a dat flaconul pe jumătate gol de Eau Sauvage. Apoi s-a dus În mijlocul pieței și s-a sprijinit de un lampadar. Era un băiat Înalt. Mai să i se aprindă claia de păr de la becul ăla de 400. Se uita În jur și aștepta să se Întâmple o nenorocire. Era liniște. Piața era slab luminată, adică lumina era ca o umbră gălbuie. Pe cer erau puține stele la ora aia. Obloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de plecare. A uitat de toți și de toate Îndată ce și-a pus capul În poala femeii-din-cele-cinci hoteluri. Ea 1-a primit cu toată căldura de care mai dispunea după atâtea nopți nedormite și a Început să se joace cu claia lui de păr creț și castaniu până au adormit amândoi undeva pe scaunele din spate ale autocarului marca Mercedes. Totul a mers zeiss până În Austria, nu departe de Ungaria. Acolo, doi din cei trei șoferi au anunțat că rămân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doamna Demarcsek, blănarul ei de lux. Ea Îi croise această minunată căciulă de inspirație polono-maghiară. Venise și ziua când șapca asta oribilă putea fi utilă și altora. O Îndesă pe capul acelui străin atât de drag, doar cât Îi permitea claia de păr cârlionțat și castaniu, dar cu destule fire albe pe care atunci le vedea prima oară. Ar fi trebuit să plângă, dar nu știa. Simțea Însă că era dator cu un gest salvator. Trebuia să facă ceva ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate că exact așa aș fi făcut. Dar n-am putut. Caiete și o casetă video? Era prea ușor. Nici măcar persoana ca un mecanism de ceasornic în care mă transformasem n-ar fi putut trece nepăsătoare pe lângă așa ceva. Lăsând scrisorile claie peste grămadă acolo unde căzuseră, am luat caseta, pachetul cu caiete și cutia din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi spre living. Caseta video conținea aproape o oră de material filmat cu o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și totul se revărsă. Am smuls ultimele haine din șifonier, întinzând și răsucind umerașele, trăgând afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă și egoistă ce ești. O pungă de plastic mi se agăță de picior și am scăpat de ea azvârlind-o în perete, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pregătiți. E isteț, am spus, poate mie însumi. Parcă... parcă ar fi așteptat să mă arunce peste bord. — Rechinul ludovician nu-i decât o mare și proastă mașinărie de mâncat. Fidorous își culese șapca și o îndesă la loc, peste claia sa de păr grizonant. — A atacat barca și tu stăteai aproape de margine, atâta tot. Am încuviințat, uitându-mă la mare. — Și ești absolut sigur că mașinăria aia de mâncat mare și proastă nu ne poate prinde? întrebă Scout, venind de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cred că n-o să mai reușeșc să ies niciodată din pasa asta proastă. — Haideți, nu mai fiți așa de pesimistă, încercă Poștașul s-o încurajeze. Se poate? spuse, desfăcîndu-și nasturii paltonului, făcînd un semn înspre cuierul plin de haine aruncate claie peste grămadă. — Vai de mine, cum să nu? zise Angelina, repezindu-se să elibereze un cîrlig, ar trebui să-mi fie rușine de toată dezordinea asta, începu să se scuze, dar așa e cînd nu-ți mai arde să faci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nenea Weisz. Poate că-n perioada aceea a conva lescenței priete nului meu i-am răs foit mai des paginile. E adevărat că o vedeam acolo și pe Klári, sora cu șase ani mai mare decît Zoli, de a cărei claie de păr blond și creț ochii mei imperfecți șovăiau de fiecare dată să se dezlipească. Mai Înaltă ca noi, părea o păpădie zveltă, cu pălăriuța ei de aur, gata să se preschimbe În nou raș și să se risipească În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Gheorghe, feciorul primarului Pomean din Pișcari, cu Floarea Nodului din Giungi. Așa era poreclit tatăl fetei, nu de alta, ci pentru că Încărcase o dată carul cu atîta fîn, că a avut nevoie de multe noduri la funiile cu care Înțepe nise claia. I-a asigurat pe gospodarii Îngrijorați de primejdia răsturnării carului că nodurile sînt multe și tari. Nodu i-a rămas numele din acea zi, fiindcă prin părțile locului cuvîntul era o noutate sunătoare de care nimeni nu avea nevoie de vreme ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
anului 1914. Regimentul lui se Împrăș tiase prin Galiția, iar el, cu o mînă de ardeleni, se as cunsese Într-un sat părăsit În care nu mai supraviețuiau decît cîinii, sălbăticiți și aceia. Împreună cu un alt soldat, stătuse ascuns În clăile de fîn, prin șuri, mîncînd din pesmeții uscați și din morcovii găsiți În grămezile de nisip de prin beciuri. Pomeanului nu-i umbla prin cap decît un plan: fuga spre România și spre Marea Neagră, iar de acolo, pe vapor, spre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se opri, curios să vadă despre ce era vorba. Studenții de la filologie se strânseseră și se îmbulzeau în jurul unui tip cam de vârsta lor, înveșmântat ciudat într-un fel de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sub ochii căscați de mirare ai tuciuriilor. Mai târziu el începu să lălăiască în cor cu prietenii săi și cu tuciuriii și o ținură așa până după ora închiderii, când chelnerii îi luară pe toți de guler și îi dădură claie peste grămadă afară pe trotuar. * La începutul semestrului al doilea, Victor se cufundă din nou în studiu, de teamă parcă să nu înceapă să se gândească prea mult la Felicia. Amintirea despărțirii lor continuă totuși să-l urmărească, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu prelată staționat nu departe, după colțul străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a unei pușcării bucureștene de tristă faimă, unde fuseseră azvârliți claie peste grămadă o mulțime de studenți stâlciți în bătăi, buimăciți și înspăimântați, Victor avu ocazia să se convingă că plănuita lor acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest de protest la adresa regimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să stea figurinele sculptate în cele mai mici detalii. · Fie soarele ale cărui raze să coboare pe pământ, să se strecoare. Să se strecoare razele soarelui printre noi. Ca niște săgeți ascuțite să ne străpungă razele soarelui. Să fie o claie de artificii! · Să picure vertical! Să cadă săgeți! Să se așeze apoi cerul peste tot ce-i ființă! · Și se făcu roșu Sângeriu Lacrimi de sânge Lacrimi iuți Și cerul deveni roșu · · · · Iubire, să nu pleci! Rămâi lângă mine! Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și le da oceanului, închise într-un borcan. Când și-a propus să realizeze All Is Lost, regizorul J.C. Chandor a avut în minte un singur actor. Pe Robert Redford. Fostul băiat de aur al cinematografului american (nu numai pentru claia de păr blond, dar și pentru încasările aduse filmului american în epoca lui de glorie), trăitor nu la Hollywood, ci „la el acasă”, în ținuturile vântoase al Utah-ului, rar văzut pe la festivaluri (la Cannes a fost, incredibil doar de două
Cannes, 2013 - Robert Redford : „Printre atâtea catastrofe, natura ne vorbește cu voce tare” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78824_a_80149]
-
creanga bolții a căzut o stea" (Antică). Din celălalt: "Ierni de demult cu zurgălăi/ sunați la săniile duse,/ vă mai aud și-acum, când nu se/ mai văd în depărtare căi// și toate vorbele sunt spuse/ și câmpul adunat în clăi./ Ierni de demult cu zurgălăi/ sunați la săniile duse" (Ierni de demult cu zurgălăi). Doamna din stihuri este alintată cu majusculă, trubaduresc, dar nu și pomenită pe nume, în mare tonul este elegiac, încă din tinerețe poetul evocă vremi vechi
În fericite aruncări de zaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6824_a_8149]
-
prin diferite rețele. Mai poetic decât oricând, Gilliam își trimite eroul într-o insulă în care, dacă ai curaj, se poate visa și iubi. Într-un decor desenat cu candoare infantilă, eroului îi place să se vadă frumos, cu o claie de păr. În „realitate” este ras în cap, iar Christoph Waltz nu a avut nimic împotrivă să joace și gol în multe scene. Pentru unii o catastrofă, pentru alții aproape de capodoperă, filmul a fost realizat în România, la studiourile Media
Veneția 2013: Fuga din lumea cunoscută by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72921_a_74246]
-
de îngeri, când răsare/ Din coasta bărbătească al Evei trunchiu de fum." Sugestia paradisului acvatic, spălând, lichid-muzical, păcate diafane, la urma urmei, e clară. O răzvrătire, alta decît frumoasele, niciodată gustate de Barbu, îndoieli-înfruntări ale lui Arghezi, este Grup: Atâtea clăile de fire stângi!/ Găsi-vor gest închis, să le rezume,/ Să nege, dreaptă, linia ce frângi:/ Ochiu în virgin triunghiu tăiat spre lume." Ochiul lui Dumnezeu, cu muchii și ascuțimi, sfidat de linia curbă, plăcută, alunecătoare ca ispita, a capetelor
A doua șansă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7095_a_8420]
-
de crapă, el calcă strâmb (eu eram liberă la acea vreme)....sac!!! Probabil că dormea pe balcon la mamaie cu posterele alea cu Sabrina și femei dezbrăcate deasupra pătuțului de rogojinuța:)...deh...acum să nu fim răi că unii stau claie peste grămadă, nu pot toți să se nască în Primăverii sau Dorobanți ca mine:))).....că tot cu mamaie stă și acum, nu știu sigur dacă tot posterele din Hustler le are pe perete:))...așa că s-a gândit ciumpalacul că cel
Oana Zăvoranu, atac dur la Badea: Un mârlan și mincinos () [Corola-journal/Journalistic/73291_a_74616]
-
vedea pantofii unei mari actrițe, evantaiul alteia, pălăria de husar a celui mai faimos seducător... vestigii ale unor glorii dispărute, cărora doar memoria istoricilor le mai poate restitui semnificația avută în epocă. Sunt aici și tablouri, portrete de actori puse claie peste grămadă, dovezi ale unei vanități deșarte pe care timpul a surghiunit-o în întunericul unui beci. Burghezii ăștia scorțoși și rigizi să fi fost oare celebritățile scenei maghiare? Nu, îmi spun în sinea mea, asta e cu neputință, tablourile
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
blog. Arestat și obligat să-și câștige libertatea la penalty-uri Mai departe, Andi Moisescu povestește cum au ajuns să călătorească într-un "bus, care părea desprins dintr-un film cu nebuni", unde "a început o cumetrie generalizată, în toată regula. Claie peste grămadă, printre baloane și confetti, trebuie să recunosc că n-am suferit câtuși de puțin. Aproape că și uitasem de ce-am venit. Mă rog, când ne era lumea mai dragă și mai aveam puțin până la prima destinație sigură
Andi Moisescu, arestat la Barcelona by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72374_a_73699]
-
că Guvernul (ce de cacofonii) a decis să îngroape în sfârșit toată căblăraia din țară” (joienegru. blogspot.com); „am cumpărat una cât se poate de simplă și nu prea complicată, am făcut rost de un meseriaș și am intrat în claia de căblăraie” (volvo-club.ro); „desfăcut, verificat bec, căblăraie, siguranțe” (daciaclub.ro). Destul de frecvent e și sticlăraie, cu două valori - colectivă și augmentativă -, după cum se leagă semantic de obiectul numărabil (sticla-recipient) sau de materie (sticla-material): „Cheful lui Adi s-a udat
Hârțogăraie, tăblăraie, căblăraie... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5452_a_6777]
-
Regale a României și care se află în administrarea Romsilva. Flăcările au cuprins un teren de pe un fond forestier administrat de către Direcția Silvică Prahova - Ocolul Silvic Azuga, pe teritoriul administrativ al orașului Bușteni, pe versantul prahovean al Masivului Bucegi între Claia Mare și linia de telecabină Bușteni - Babele în zona denumită "Creasta cu Zâmbri". Inițial, echipajele de intervenție au constatat că suprafața de ardere era de aproximativ 200 de metri pătrați, însă ulterior incendiul s-a extins într-o zonă inaccesibilă
Incendiul din Masivul Bucegi s-a reactivat by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/66120_a_67445]
-
Covrig Roxana Zeci de români au plecat în Portugalia cu gândul la o viață mai bună. Au ajuns să fie sechestrați, după ce au fost păcăliți de un alt român, care le-a luat actele. Îi ține cazați claie peste grămadă și îi duce cu forța să muncească, fără să le dea vreun ban. Românii sechestrați au reușit să contacteze ambasada și au cerut ajutor. Numărul lor se ridică la 40. Muncitorii români "au acceptat o ofertă de muncă
Zeci de români, sclavi în Portugalia. Sechestrați și exploatați by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63831_a_65156]