439 matches
-
la Pornic în 1746 era un vicar al preotuiui Bonneau, care și-a piedut viața în timpul războiului din Vendée). Refuzând să presteze jurământul de credință din 1790 și 1793 față de revoluția franceză, Brénugat a continuat să-și desfășoare activitatea în clandestinitate. Arestat în 1797, la 8 frimaire anul VI i.e. 18 decembrie 1797 a fost condamnat la deportare în Guyana, pentru activitatea de corupere a opiniei publice din cantonul Saint-Fulgent, ai cărui locuitori, foarte fanatici, nu erau dispuși să se ralieze
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
s-a convertit la catolicism în 1780 și s-a preoțit în 1788, fiind numit vicar al parohiei Beauvoir-sur-Mer. Exilat pentru că nu a vrut să depună jurământul de credință față de revoluție, Mathieu de Gruchy revine și își continuă activitatea în clandestinitate. Fiind arestat, este dus la Nantes unde este condamnat la moarte și executat la 28 noiembrie 1797. Un vitraliu al bisericii din Beauvoir-sur-Mer arată drumul său spre locul de execuție, însoțit de soldați revoluționari. Vitraliul a fost executat de maiștri
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
a refuzat, în unanimitate, să depună jurământul de credință față de republică. Autoritățile din Beaupréau au oferit corpului didactic posibilitatea de a se refugia în Anglia. Trei dintre preoți, printre care și Mongazon, au refuzat și au continuat să lucreze în clandestinitate, fixându-și centrul de activitate în localitatea Le Boupère. În momentul începerii ostilităților din 1793, Mongazon s-a apropiat de forțele armate ale generalului d'Elbée și s-a instalat din nou la Beaupréau. A rămas în zonă, lucrând în
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
fixându-și centrul de activitate în localitatea Le Boupère. În momentul începerii ostilităților din 1793, Mongazon s-a apropiat de forțele armate ale generalului d'Elbée și s-a instalat din nou la Beaupréau. A rămas în zonă, lucrând în clandestinitate chiar în timpul represiunilor, în urma decretului din 18 fructidor anul 5 (4 septembrie 1797), când mulți dintre preoți au fost din nou arestați, cerându-li-se un nou jurământ de credință, represalii care au durat până în 1799. În această perioadă el
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
paroh al bisericii Sfintei Treimi din Angers în 1784, funcție pe care a îndeplinit-o până la moartea sa în 1840. Refuzând să presteze jurământul de credință față de revoluție, el nu a părăsit orașul Angers ci și-a continuat activitatea în clandestinitate. Reușind să nu fie descoperit în ascunzătorile sale, el și-a reluat parohia după perioada de interdicție a bisericii. Abatele Gruget și-a scris memoriile, care cuprind o relatare a unui martor ocular al masacrelor din Angers. În afară de reprezentarea din
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
de raion în cadrul regiunii Cluj, într-o familie greco-catolică. A locuit împreună cu familia sa în orașul Turnu Severin, unde a absolvit școala generală și liceul. Pentru că familia lui s-a mutat la Turnu Severin, iar Biserica Greco-Catolică se afla în clandestinitate, tânărul Cornel Damian a fost format în Biserica Romano-Catolică, începând cu catehismul în parohie până la seminarul teologic. A efectuat studii de filosofie și teologie în perioada 1980-1986 la Seminarul Romano-Catolic "Sf. Iosif" din Iași, iar la data de 22 iunie
Cornel Damian () [Corola-website/Science/313119_a_314448]
-
din jurul Bucureștiului să certifice că mai există credincioși români uniți, sub pretext că astfel s-ar putea acorda libertate Bisericii Române Unite cu Roma. Într-o discuție avută cu ministrul cultelor Petre Constantinescu-Iași, , care lucra ca funcționar și activa în clandestinitate ca preot, și-a luat angajamentul să dovedească existența masivă a credincioșilor greco-catolici români. De aceea, reîntors la Cluj și ajutat de un mare număr de credincioși, a convocat o adunare pentru duminica din 12 august 1956, în Piața Universității
Vasile Chindriș () [Corola-website/Science/303911_a_305240]
-
Universității din Budapesta. Spre deosebire de fratele său mai mare, Endre, care s-a alăturat unor grupări politice de extremă dreapta, s-a înregimentat în 1930 în mișcarea comunistă ilegală, în 1931 devenind membru al KIMSZ și al KMP. Din cauza activității în clandestinitate a fost arestat de mai multe ori, întrerupându-și studiile. Începând cu anul 1933 a lucrat ca muncitor constructor. În calitate de conducător al grupului comunist din Uniunea Națională a Muncitorilor Constructori din Ungaria a fost unul dintre organizatorii și promotorii grevei
László Rajk () [Corola-website/Science/301202_a_302531]
-
și împotriva bisericii ucrainene. Mii de parohii au fost desființate, iar preoții au fost deportați. Până în 1930, biserica ucraineană a fost ștearsă din Registrul Sovietic, iar NKVD-ul a luat toate măsurile ca biserica să nu continue să funcționeze în clandestinitate. În același timp, măsurile împotriva parohiilor Bisericii Ortodoxe Ruse, care supraviețuiseră valului de represalii, au încetat aproape cu desăvârșire. Mai trebuie adăugat că represaliile împotriva intelectualilor a fost un fenomen care s-a manifestat în toată Uniunea Sovietică, nefiind un
Holodomor () [Corola-website/Science/306726_a_308055]
-
Poduri Maramureș, întreprindere la care a lucrat până la pensionarea sa în iunie 1990. Cu toată prigoana împotriva lui, Lucian Mureșan a sfidat intimidarea și amenințarea și, dorind să devină preot, a continuat studiile teologice și și-a susținut examenele în clandestinitate cu profesori de la fostele academii teologice desființate, care mai erau în libertate. În clandestinitate și-a susținut examenul de licență, după care a lucrat în continuare ca funcționar, așteptându-și hirotonirea. În 1964, după eliberarea din închisoare a episcopilor greco-catolici
Lucian Mureșan () [Corola-website/Science/299964_a_301293]
-
toată prigoana împotriva lui, Lucian Mureșan a sfidat intimidarea și amenințarea și, dorind să devină preot, a continuat studiile teologice și și-a susținut examenele în clandestinitate cu profesori de la fostele academii teologice desființate, care mai erau în libertate. În clandestinitate și-a susținut examenul de licență, după care a lucrat în continuare ca funcționar, așteptându-și hirotonirea. În 1964, după eliberarea din închisoare a episcopilor greco-catolici care au supraviețuit, a fost hirotonit preot la 19 decembrie, prin punerea mâinilor episcopului
Lucian Mureșan () [Corola-website/Science/299964_a_301293]
-
aceea de a lăsa firea lucrurilor să spună, creația poetică fiind ea însăși un fruct natural al firii omului.”(, Patria, Poetul, Eminescu, Blaga“, interviu de C. Coroiu, (în) „Convorbiri literare”, Iași, 1974, nr. 12, p. 3) În paralel (aproape în clandestinitate, „în podul Universității”) făcea cu studenții, care doreau acest lucru, interpretări din Biblie, studii ebraice etc. Și-a perfecționat cunoașterea limbii ebraice la Ierusalim. Reîncepe să publice, intermitent, „Jurnal de poet“ în revista „Luceafărul”, cu precizarea: „Din volumul în pregătire
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
loje era în plină creștere, în anul 1925 regimul fascist a interzis francmasoneria în peninsulă și în colonii. Lucrările francmasonilor au continuat în exil, în special la Paris începând cu 1913 și în Spania în timpul războiului civil și câteodată în clandestinitate. După cel de-al doilea război mondial, francmasoneria în Italia a fost redeșteptată cu ajutorul S.U.A. care a încurajat reapariția Ordinului. Reluarea vechilor conflicte interne din secolul al XIX-lea și de la început secolului XX, a împiedicat fuziunea obediențelor. Aceasta s-
Marele Orient al Italiei () [Corola-website/Science/326069_a_327398]
-
1958 și soluția trecerii ilegale a frontierei (în Austria într-un tren încărcat cu plante medicinale; în Italia cu un tren de conserve; într-un vagon cu cherestea din cele încărcate la depozitul de lângă Poieni). După aproximativ 11 ani de clandestinitate și o intensă activitate de urmărire a sa din partea autorităților, la 7 decembrie 1957 Iosif Capotă a fost arestat. În noaptea de 6/7 decembrie a fost transferat la n Brăișor un batalion de Securitate de la Florești (jud. Cluj), care
Iosif Capotă () [Corola-website/Science/319477_a_320806]
-
activității, din care au făcut parte Ion Belgea, Radu Mironovici, Iordache Nicoară, Horia Sima și Ion Antoniu. La 16 iunie 1938 are loc reorganizarea "Comandamentului de Conducere a Mișcării Legionare", iar Sima este însărcinat cu refacerea organizațiilor legionare intrate în clandestinitate și adăpostirea camarazilor scăpați de arestare, urmăriți de agenții Serviciului Secret de Informații al lui Moruzov La 29/30 noiembrie 1938 jandarmii care îi transportau spre închisoarea Jilava pe deținuții Zelea Codreanu, condamnat pentru ultraj adus unui demnitar în exercițiul
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
la stația de radio a Irgunului, Beghin a rostit o cuvântare în care a acuzat autoritățile pentru ceea ce s-a întâmplat, a plâns și a ordonat capitularea necondiționată a oamenilor săi. Odată cu terminarea mandatului britanic în Palestina, Beghin ieșise din clandestinitate. El și-a ținut primul său discurs public la Ierusalim. A doua cuvântare publică a rostit-o la Tel Aviv la 14 august la cinematograful „Rina” de pe strada Ben Yehuda. Multe mii de cetățeni (ziarele au vorbit de 15.000
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
Consiliu Central clandestin al țării. În Lituania a fost creat pe 25 noiembrie 1943 un organism similar, Comitetul Suprem pentru Eliberare. Pe 23 martie 1944 a fost format un Comitet Național al Republicii Estonia, care a funcționat de asemenea în clandestinitate. Încorporarea Estoniei în provincia germană Ostland a făcut ca numeroși estoni au preferat să se înroleze în rândurile armatei finlandeze și să lupte împotriva URSS. Regimentul nr. 200 de infanterie finlandeză a fost format aproape exclusiv din voluntari estoni. Până în
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
fără a distinge în Ardeal elementele liturgice care n-au nimic de-a face cu ritul latin. Până în anii 1990 uzajul liturgic era același în tot Ardealul, atât pentru comunitățile ortodoxe, cât și pentru cele greco-catolice (ce se aflau în clandestinitate din 1948 până în 1990). Un lucru admis în mod comun e că sfântul Andrei a încreștinat Scythia Minor - Dobrogea - însă despre pătrunderea creștinismului în alte regiuni ale României de astăzi nu se știe mare lucru. Totuși istoricii cad de acord
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
Timișoara, unde lua cuvântul, îndrumându-i pe tinerii intelectuali în spiritul creștin catolic românesc. După interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică), prin Decretul de la 1 decembrie 1948 emis de autoritățile comuniste ale vremii, preotul Iuliu Hirțea a activat în clandestinitate, iar la 29 iunie (după altă sursă 28 iulie) 1949, a fost consacrat episcop, în secret, de internunțiul papal Gerald Patrick O'Hara, la București. A fost arestat și întemnițat la Oradea, apoi la Gherla, pentru refuzul de a trece
Iuliu Hirțea () [Corola-website/Science/314992_a_316321]
-
a unui decret de grațiere, a fost eliberat din închisoare și a urmat un tratament de refacere după o boală care îi afectase plămânii, într-un sanatoriu din Moldova. După refacere a lucrat funcționar la întreprinderea „Vinalcool” din Oradea. În clandestinitate, a hirotonit un mare număr de preoți greco-catolici români. Episcopul Iuliu Hirțea a decedat la Oradea, la 20 iunie 1978, în urma unei leucemii. A fost înmormântat la Oradea, în "cimitirul Rulikovski", în asistența a mii de credincioși sosiți din toată
Iuliu Hirțea () [Corola-website/Science/314992_a_316321]
-
există dovezi a unor ordine emise direct de la Moscova. În Polonia, partidul nu a reușit să atragă un număr mare de membri datorită faptului că partidele istorice se bucurau de sprijinul popular și erau bine reprezentate în guvernul aflat în clandestinitate. În plus, poziția PPR de acceotare a ocupării de către Uniunea Sovietică a regiunilor răsăritene ale Poloniei făcea ca partidul să se bucure de puține simpatii în rândurile cetățenilor obișnuiți. În încercarea de obținere a legitimității, PPR a publicat în noiembrie
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
plasă peste mai mult de 80% dintre persoanele implicate în mișcare. Prin urmare, rezistența națională coordonată a fost decapitată. La începutul toamnei anului 1948 și în pofida dispariției oricărei coordonări la nivel național, mai multe grupuri, sau doar indivizi, intră în clandestinitate, în Munții Carpați. Se vor constitui astfel diverse puncte de rezistență armată în ceea ce a devenit o mișcare totalizând mai multe mii de persoane. Rebelii proveneau din toate păturile sociale și din toate regiunile țării. Un ansamblu de măsuri radicale
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
șefi de întreprinderi, acționari, bancheri, aristocrați, considerați de regim « exploatatori ai poporului ». Mulți dintre ei riscă pușcăria, chiar eliminarea fizică, din cauza apartenenței sociale sau politice din trecut. În cele din urmă, la această listă se adaugă cei care intră în clandestinitate pentru a scăpa de o arestare iminentă. Un număr mare de familii s-au refugiat în munți la sfârșitul lui 1948 și începutul lui 1949. În acest sens, responsabilul Consulatului Britanic la Cluj scrie la 1 mai 1949, referitor la
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
avea numai câteva sute de membrii, iar mișcarea legionară câteva zeci de mii, o parte dintre aceștia din urmă fiind antrenați și înarmați. Importante grupuri de tineri cu pregătire militară și care făcuseră parte din organizații legionare au intrat în clandestinitate după lovitura de stat eșuată din ianuarie 1941, devenind adversari ai regimului Antonescu, s-au văzut nevoiți să colaboreze cu inamicii lor de dinainte de război: comuniștii. Unii "legionari", în special cei din mediul muncitoresc și cei care erau împotriva elitelor
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
lor de dinainte de război: comuniștii. Unii "legionari", în special cei din mediul muncitoresc și cei care erau împotriva elitelor interbelice, au profitat de mână întinsă mai ales că alternative părea să fie închisoarea; alții, precum Ion Gavrilă Ogoranu au preferat clandestinitatea, împotrivindu-se pe cale armată împotriva comuniștilor și a ocupantului sovietic. De-a lungul războiului rece, Occidentul, în special Franța și Statele Unite, au profitat de legionarii refugiați în vestul continentului și care erau dispuși să sprijine rezistența anticomunistă din România, mai
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]