144 matches
-
Velicikovski, se realizează pe traseul biserică-familie-școală având ca linii de forță structurante ale întregului univers al copilăriei, tonalitatea majoră, luminoasă a sacralității, intermediate de preoții din familie, iar pe de altă parte, componenta descendentă, minoră, umbra necesară realizării imaginii în clar-obscur, moartea, care intervine periodic în existența copilului, răpindu-i mai întâi tatăl, apoi pe fratele mai mic și colegul de școală, Theodor. Moartea nu este numită ca atare, ci este evocată cu denominantul de „trecere” în cazul tatălui și de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
acestui patchwork de parabole în care morala reduce anecdoticul la aproape nimic. Mă aflu adică în situația melomanului nevoit să judece o operă muzicală numai după libret. Luată ad litteram, fără vibrațiile execuției, Scriptura ne parvine despuiată de frisoanele în clar-obscur pe care o sută de oratorii și recviemuri având ca subiect patimile lui Isus, o mie de Fra Angelico, Rembrandt, Caravaggio sau Rouault le-au introdus printre rânduri și care acompaniază cu ritmuri de farandolă episodul regilor magi, al urcării
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
asta reprezintă tabloul), pe măsură ce te uiți la el, În aceeași măsură va da senzație de coacere, de Împlinire. Așa și este. Și ca să revin la ultima pânză: nu există nici o Îndoială că este făcută de mână de meșteșugar. O dovedește clar-obscurul. Deasemenea nu există Îndoială În privința autorului, gir fiind cuvântul prof. Tempeanu, patriarhul de la Buftea. Îl voi Înrăma cum se cuvine și de fiecare dată când Îmi voi opri privirea pe el, Îmi voi aminti de Dl. Eugen Dimitriu, prieten al
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
gîndi prin excludere, ci prin integrare, prin armonizare. Cu cît privim lucrurile de pe un nivel de realitate mai înalt, cu atît ele devin mai transparente, multiplii se reduc, iar contradicțiile se resorb. În dimensiunea noastră, viața e într-adevăr un clar-obscur, dar nu e singura dimensiune a existenței. Mai sunt și altele, spre care ființa umană decolează fără a se desprinde de terestru. Veți spune că e un paradox dar, pentru mintea umană, Dumnezeu însuși este un paradox. Percep lumea din
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
le Maudit de Fritz Lang), sau în reprezentarea unei lumi robotizate și manipulate politic care o prefigurează pe cea din perioada crizei și a înfloririi nazismului (Metropolis de F. Lang, 1926). Cît despre forma expresionistă, aceasta se bazează pe folosirea clar-obscurului, a jocului agitat și plin de grimase al actorilor, a costumelor insolite și a unui decor angoasant ce reprezintă un peisaj urban cu străduțe străjuite de case șubrede. În al doilea rînd teatral, care, încă înainte de 1914, a fost puternic
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
și valori apropiate fondului. Ansamblul de obiecte este văzut frontal cu minime sugerări perspectivice. Ele sunt luminate discret, din partea stângă, încât umbrele proprii și cele purtate, contopindu-se, întrețin, mai mult decât poate în alte lucrări, o atmosferă evidentă de clar-obscur. Echilibrul compoziției nu se bazează doar pe raporturile dintre mare-mic ale formelor obiectelor ci și prin repartizarea pe suprafață a zonelor de valori închise și intermediare în raport cu cele deschise cum este în partea de jos a cadrului sau
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
până la brâu, cu pectorali de atlet, lovea metodic, dur... era un rod al închipuirii mele sau într-adevăr ochii-i scăpărau de ură? Îmi închipuiam că era conștient de puterea pe care o avea. Se înfrâna pentru a nu ucide. Clar-obscurul părea să emane din trupul prințului, zebrat de șuvițe întunecate. Loviturile cădeau des, cu un zgomot de ploaie măruntă pe frunziș. Se auzea geamătul înăbușit al martirului, discret ca o foșnire. Obrazul victimei era îndreptat spre tavan și-mi puteam
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
prin aranjamentul de ansamblu și datorită jocului de lumini și umbre mânuit cu extremă artă de către regizorul însuși - la imaginea biblică a Cinei cea de taină. Costumele - somptuoase - au "consunat" totuși cu nuditatea hieratică a acestui decor, datorită efectelor de clar-obscur ce au estompat granițele dintre epoci. La reușita spectacolului au contribuit în egală măsură corul Operei condus de Vladimir Popean, orchestra dirijată de Horáth József și nu în ultimul rând mănunchiul de soliști din care s-au remarcat deja venerabilul
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
liedul Doarme fecioara de exemplu, pe lângă reperele stabile, apare noutatea (citește diferența): pianul ne conduce prin epoci, de la polifonia bachiană, la clasicitatea beethoveniană și la romantismul epic al liedurilor de Schubert... Ascultând liedul Alegerea lemnului am avut brusc senzația de clar-obscur specific pânzelor rembrandtiene, dar și pe aceea de lumină patinată, iradiată de "feștilele" din tablourile lui Georges De La Tour. Abstractă ca și poezia, muzica liedului Mai este cale - ultima din ciclul Flăcări negre -, recurge din nou la rigoarea contrapunctică, făcând
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
o tandrețe lipsită de efuziuni care te duce cu gândul la pictura lui Vermeer. Desenele sunt un joc continuu între figuri și cadru, lumină și umbră, tridimensional și plan, plin și gol. În scenele de café-concert, de exemplu, Seurat folosește clar-obscurul într-o manieră similară celei alese de Degas sau Toulouse-Lautrec, amplasând siluete întunecate în prim-plan și caractere fluidizate de lumina lămpilor de gaz în fundal. În alte lucrări însă - Trei femei, Doică, Fată în alb - schimbările de plan sunt
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
Litanii. Dar dincolo de aceste manifestări sonore ale fiecărui termen al binomului Unu-Multiplu, ceea ce impresionează la Niculescu este modalitatea de alternare a lor. împletirea dintre unison și textură, rarefiere și aglomerare are aici o componentă vizuală, amintind măiestritele efecte de clar-obscur din pictură. De asemenea, relația Unu-Multiplu patronează teoria sintaxei muzicale. Scris în anii '70, studiul "O teorie a sintaxei muzicale" a devenit în scurt timp un text canonic în muzicologia românească. Claritatea expunerii și bogăția ideilor au influențat generații
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
Lupu, deși personajul meu era un modest învățător, care încerca să imite „aparatul” lui Da Vinci! Era acolo și nuvela Doamnele. Într-o noapte când negurile cântau, poveste care evoca «Ielele», iar în povestirea În Vinerea Mare (apoi Ochii) descriam, pictural, clar-obscurul «Ocolirii». Așa mi-a fost tăiat nu avântul, ci drumul spre afirmare. O bucurie, totuși, în acele zile incipiente ale crudei Dictaturi: întâmplător, am citit, în Jurnalul de dimineață, din mai 1947, pe pagina întâi, „Cronica” lui Perpessicius, care scria
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
a cedat. Despuiați de tot și de toate, prizonierii din orice pușcărie, evrei sau anticomuniști, își cîntă povestea. Instrumentele de suflat fac o fanfară care urmează moartea-îngheț din noi, din istoria la care, unii, am fost complici. Sau nu. E clar-obscur. E noaptea din ființele păcătoase. Mulți dintre cei dinăuntru pușcăriile au fost cu mult mai liberi și mai demni decît noi, cei dinafară. Ce a însemnat "înăuntru" și "afară"? Pe orizontală, am fost în același plan. Pe aceeași scenă. Ca
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
cartea, făcînd drum cu lingurița în licoare, și-ți făgăduiești s-o mai deschizi, s-o alipești, de fapt, la lista ta de, cîte mai sînt, tabieturi. Între timp, viața ei, de obiect mititel și albastru, pîlpîie mai departe în clar-obscur, ca luminile înnorate în arcanele cerului, ,stăpînă peste timpi și roabă nimănui"... Petru Creția, Norii, Humanitas, 2005, 198 pag.
Ca apa pentru ceai by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11431_a_12756]
-
fusese găzduit Blecher, și în scrisoare ea îi cerea lui Lovinescu vești despre starea acestuia. Lovinescu va nota laconic: ,, El e mut de două luni". Nuvelele citite la ,,Sburătorul" de Sorana Gurian, construite în jurul unor aspecte de psihologie feminină, cultivând clar-obscurul, cum s-a observat, cu o ușoară tentă de senzațional, afirmă, într-adevăr, un talent. Culese în volumul din 1946, intitulat Întâmplări dintre amurg și noapte (clar-obscurul!), nuvelele i s-au părut lui I. Negoițescu, în Istoria literaturii române, ,,mai
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
la ,,Sburătorul" de Sorana Gurian, construite în jurul unor aspecte de psihologie feminină, cultivând clar-obscurul, cum s-a observat, cu o ușoară tentă de senzațional, afirmă, într-adevăr, un talent. Culese în volumul din 1946, intitulat Întâmplări dintre amurg și noapte (clar-obscurul!), nuvelele i s-au părut lui I. Negoițescu, în Istoria literaturii române, ,,mai notabile" decât romanul Zilele nu se întorc niciodată, de o senzualitate, nuvelele, ,,mai liberă, mai aplicată faptelor cotidiene". Apărut tot în 1946, romanul de mari dimensiuni Zilele
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
care nu rezistă cînd e să-l ia în balon pe cel mai mic, rămîn aceleași, proaspete, de atunci. La firul... asfaltului, istoria cu lupte, iubiri și microb (cît cuprinde...) e palpitantă ca un serial de benzi desenate. Siluete în clar-obscur, cărora mai că le vezi perechile de ochi, și-atît, cum se-aprind - se sting în întuneric, aleargă bezmetic, razna, molipsitor și seducător, de la un capăt la altul al cărții. ,N-ai o bîtă? O laie, bîtă, n-am. Coșuță n-
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
experiențe culturale care se dovedesc incapabile să surprindă ce este unic și ireductibil într-o opera care se sustrage sensibilității canonice? Criticismul kantian? Nu, un travaliu prea obositor în fața fiecărei provocări. Poate că ar fi mai înțelept să păstrăm un clar-obscur în zona de inevitabilă redundanta a oricărui criteriu. În ciuda acestor precauții, orice ierarhie, oricât de reducționista ar fi, îl recomandă pe Mircea Vulcănescu lecturilor integrale. De la Nae Ionescu la «Criterion» o culegere de texte apărută la Humanitas în continuarea celor
Nostalgia enciclopedismului interbelic by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13734_a_15059]
-
menține tensiunea contrastelor, nu "ațipește" melancolizînd iar comicul și (auto)ironia sunt dozate cu rafinament. Ceea ce permite păstrarea nealterată a interesului spectatorilor. La acestea contribuie esențial muzica și eclerajul, desigur, ingeniozitatea scenografiei cu toate accesoriile ei. Spațiul se dezvăluie în clar-obscur cu focalizări de "lumină caldă", asupra chipului personajelor. Nuanța dominantă a imaginii scenice e sepia - culoarea vechilor fotografii și ale demodatelor cărți poștale. Culoarea Nostalgiei... (De aceea este și foarte greu să se obțină bune fotografii ale spectacolului.) Din nou
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
San Luigi dei Francesi, celebra capelă Contarini, cu ciclul frapant închinat apostolului Matei, despicînd între ele, la 1599, două mari secole de pictură. Rememoram, fără să vreau, ceea ce răstoarnă acolo orice comună așteptare și orice suficiență confortabilă a privirii. Un clar-obscur fără obîrșie explicită, o masă pe care zac pungi și registre de conturi, la ea publicanii absorbiți să numere bani, unii cu spatele întors către miracol: din marginea tabloului, Christ întinzînd un braț ca o cumpănă prelungă, lansînd chemarea implacabilă
Cine chiamă pe cine? by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2592_a_3917]
-
degrabă un aqua-forte nutrit din complicațiile psihologice ale personajelor, decât de adâncimile componentei grafice. E însă dincolo de orice dubiu că ideea de marinar, de călător misterios, de ființă neașezată apelează la resursele de romantism ale cititorului. Menținându-se în zona clar-obscurului, Hugo Pratt atinge, cu o singură săgeată, mai multe ținte. Femeile reprezintă un pilon esențial în „întărirea mitului” atent construit al marinarului cinic, ironic și sentimental (Mandel, 2008: 226). Biografia pseudoamoroasă a eroului a suscitat - dacă e să-i dăm
Iubitele lui Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4283_a_5608]
-
multe ori aceleași subiecte și structuri compoziționale, opera sa fiind împărțită între scene de gen - „Concert (16321633) - și portrete - „Tânăr cu pălărie" (1626-1629). Cele mai interesante dintre picturile sale sunt micile panouri în ulei în care artista folosește cu măiestrie clar-obscurul pentru a accentua ambiguitatea unor dintre acele scene de gen - „Propunerea" (1631), „Jocul de tric-trac" (1631) - care erau atât de apreciate de burghezul olandez al secolului al XVII-lea. Reticența femeii căreia i se oferă bani în primul tablou sau
Mici expoziții la Washington by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6485_a_7810]
-
tribunalele de demult, ca și în zilele noastre, ca un epatant subiect monden, ca un clocot al frivolităților. Parcurgînd aceste texte, granițele dintre creator și creație, nu foarte viguroase în cazul lui Wilde, se topesc definitiv, se face lumină în clar-obscurul saloanelor încîntate doar de tîlcul vorbelor de duh ale acestui autor-personaj non-conformist, teribilist, puternic și, totuși, atît de vulnerabil. Nu e timpul aici, și nici locul, unui studiu asupra cîtorva, măcar, din teoriile lui Wilde, asupra problematicii dense, vii adusă
De ce nu vorbeste Dorian Gray? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12433_a_13758]
-
în istoria profană a umanității, îi corespunde, la nivelul expresiei propriu-zise, o incursiune similară prin istoria codurilor. În afara spațiului manierist, din vecinătatea lui El Greco, acolo unde Vladimir Zamfirescu se simte pe deplin liber, itinerariul său mai cuprinde filosofia barocă a clar-obscurului, caligrafia suavă și angelică a elenismului, grafia pură a picturii nordice, din specia Cranach -Holbein, senzualitatea lascivă a simbolismului și pe aceea sangvină a expresionismului, pentru ca, finalmente, să ajungă în albul imaculat al unui reflex suprematist, în care austeritatea misticului
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
dimensiune. Înseamnă doar sex, rutină și consum: prezența prostituatei care deschide și închide cercul. Dincolo de gesturi mai studiate, mai precipitate sau nu, de elaborate strategii erotice, de ludicul senzualităților, de limbajul trupurilor, de ambiguitățile privirilor și cuvintelor, de complicitățile luminilor, clar-obscurului, de răbdare și grabă, de carnalitatea posesiunilor sugerate, dincolo de toate aceste jocuri subtile ale aparențelor zărim esența radiografiei fiecărui personaj, fiecărui cuplu. Aici găsesc că este miza montării lui Felix Alexa. Încărcată de fiecare actor în parte și de toți
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]