205 matches
-
HÂNCU, Agenor Bogdan (24.VI.1956, București - 8.VIII.1991, Mangalia), clasicist. Este fiul Monicăi Hâncu (n. Bilțiu-Dăncuș), bibliotecară, și al lui Radu Hâncu, clasicist. Licențiat în limbi clasice al Universității din București, H. a fost profesor de limba latină în comuna Ianca (județul Brăila), apoi la București, în învățământul preuniversitar. După 1990 va preda limba latină la Facultatea de Drept Ecologic. A debutat cu
HANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
HÂNCU, Radu (1.V.1926, București - 5.IX.1993, București), clasicist și traducător. Este fiul Elenei (n. Vasile) și al lui Dumitru-Titu Hâncu, magistrat. Este tatăl lui Agenor Bogdan Hâncu. H., primul născut dintre patru copii, a beneficiat de o educație îngrijită (în perioada liceului își plătește lecții particulare de latină
HANCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
ar fi înțeles sensurile noii orientări poetice. S-a vorbit, câteodată insistent, despre o polemică între clasicismul și r. românesc. În realitate, atacurile împotriva r. nu veneau în epocă neapărat din partea unor literați care să fi aderat la un program clasicist coerent: noile forme de expresie erau ironizate nu întotdeauna de partizanii clasicismului, ci mai ales de cei ce erau convinși că marile valori sunt păstrate numai în tradiție. Pentru mulți adversari ai schimbărilor, nu numai din literatură ci, în general
ROMANTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
, Gheorghe (12.X.1866, Lisa, j. Brașov - 14.V.1945, București), clasicist. Își face studiile universitare la București, absolvind Facultatea de Litere și Filosofie și Școala Normală Superioară (1890). Activează ca profesor de limba latină la liceele „Sf. Sava”, „Matei Basarab” și „Gheorghe Lazăr” din capitală. Deține funcțiile de inspector școlar (1914
POPA-LISSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
Graves, Wilfred Owen, Laurence Binyon, Stephen Phillips, Laurence Hausman, T.S. Moore. În Fenomenul englez, cartea lui din 1936, vor fi adăugați imagiștii, gruparea din jurul revistei „Criterion”, tinerii de pe atunci W.H. Auden, Stephen Spender, Dylan Thomas. P. e un spirit clasicist care, nu o dată, se sfiește de propriile preferințe literare și caută să le estompeze printr-o proclamare a adeziunii totale la doctrinele moderne. De altminteri, e o perioadă față de care manifestă o reticență vădită - romantismul. Ciudată atitudine a celui care
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Înalte Studii Comerciale. În 1941-1942 este redactor la „Revista Societății «Tinerimea română»”. După reforma învățământului din 1948 lucrează, până în 1957, când e pensionat, ca funcționar la Fabrica Pipera. Esențiale pentru cariera de istoric literar a lui M. sunt formația de clasicist și cercetările latiniste efectuate în tinerețe. Ca și în cazul lui Petru Creția mai târziu, acestea se dovedesc hotărâtoare în dobândirea disciplinei filologice (aplicare la text, rigoare, acribie) și a unui solid fundament cultural, cu funcție de reper valoric. Lucrarea La
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
omisiuni regretabile”, „lacune supărătoare” și încă altele, însă concluzia nu descurajează, de vreme ce se afirmă că M. „a desprins cu acuratețe caracterele generale ale poeziei neolatine” și că lucrarea merită a fi continuată. Istoricul literar va avea și alte preocupări de clasicist, traducând cu exactitate și fluență din Lucrețiu (Poemul naturii) și din Vergiliu (Eneida, Bucolice și Georgice). Activitatea ulterioară are însă în centrul ei cercetarea și editarea lui Mihai Eminescu. Începutul îl face tot un studiu al clasicistului, Eminescu și clasicismul
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
alte preocupări de clasicist, traducând cu exactitate și fluență din Lucrețiu (Poemul naturii) și din Vergiliu (Eneida, Bucolice și Georgice). Activitatea ulterioară are însă în centrul ei cercetarea și editarea lui Mihai Eminescu. Începutul îl face tot un studiu al clasicistului, Eminescu și clasicismul greco-latin, apărut inițial în revista „Făt-Frumos” (1932), apoi, în același an, în volum. Era, după studiul lui N. Sulica din 1930, a doua încercare de a cuprinde tema în ansamblul ei și cea dintâi sondare a manuscriselor
MURARASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
XIII-XXIV (1912) și textul integral în 1916; în 1924 dă la tipar și traducerea Odiseei. Era o întreprindere singulară în cultura română, ce i-a adus renumele de ,,homerid”. Atras irezistibil de arta mediteraneană veche și totodată de cea pontică, clasicistul și poetul captează spiritul homeric și îl transmută pe terenul limbii și prozodiei românești, dovedind că sevele Antichității pot fi turnate, cu profit estetic, în tipare moderne. Apariția Iliadei în românește [...], în versiunea macedoneanului G. Murnu [...], constituie un moment fundamental
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
NICHITA, Mihai (18.I.1925, Vaslui), clasicist. Este fiul Mariei și al lui Ion Nichita, funcționar. Urmează liceul la Vaslui, Cernăuți, Piatra Neamț și Iași (1940-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie, secția filologie clasică, a Universității din București (1945-1949). Între 1949 și 1987 predă aici limba și
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la viața spiritului, funciarmente liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă are o țintă precisă - sociologiile literare, prizate de intelectualitatea franceză gauchistă a anilor ’60-’70. În viziunea lui P., imaginarul clasicist se constituie în interiorul lumii reale ca un element alogen: un domeniu cu statut privilegiat, beneficiind de o demnitate simbolică inegalabilă. Pentru a o traduce conceptual și a o diseca analitic, exegetul recurge inspirat la o serie de sintagme euristice de
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
, Dionisie M. (17.XII.1905, Craiova - 10.VII.1993, București), clasicist. Este fiul Lemoniei (n. Argyroudis) și al lui Mihai Pippidi, comerciant. Face studii universitare de drept și litere la București, specializându-se apoi la École Pratique des Hautes Études din Paris și la Accademia di Romania din Roma. Îi sunt
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
în istoria culturii antice, din care nu lipsesc surprizele nici pentru literat și unde se simte exemplul lui Vasile Pârvan, prilejuiesc o lectură incitantă și ca dialectică a ideilor, susținută deseori de un verb incisiv, polemic. În plan strict filologic, clasicistul P. a dat o traducere a Poeticii lui Aristotel (1940), cu comentarii și întregiri bibliografice la reeditarea din 1965, constituind un model de exegeză atât prin pertinentele note pe marginea textului, pe care aproape îl dublează, cât și prin excursurile
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Marinescu), cele mai importante opere poetologice ale lumii vechi, unele transpuse pentru prima oară în românește. Același interes l-a arătat P. și în culegerea Proză istorică greacă (1970), în care pune în valoare, de asemenea în transpunerea unor reputați clasiciști (Virgil Popescu, Petru Creția, Mihail Nasta, Florea Fugariu, Radu Alexandrescu), scrieri din tezaurul istoriografic elin (Hecataios Milesianul, Herodot, Tucidide, Xenofon, Polibiu, Plutarh, Arrian). Volumul Variații pe teme clasice (1988) reunește studii publicate anterior despre poemele homerice Iliada și Odiseea și
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
pildă plecarea pe front, din portul Brăila, fiind asemuită trecerii Styxului, în lumea neființei, cu rostuita vamă plătită lui Caron, luntrașul celor morți. Elementul livresc izvorăște dintr-o structură intimă, este o stare de spirit și definește, în fond, un clasicist căruia nu îi rămâne străină viziunea modernă. Diferite ca substanță și semnificații, versurile din Itinerar sentimental (1932) sunt, în esență, tot poezie de notație, de atmosferă, împlinind, cu spontaneitate și prospețime, expresia unor emoții. Punctul de pornire, instituit ca motiv
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
PAPACOSTEA, Victor (21.I.1900, Viziru, j. Brăila - 20.VI.1962, București), comparatist. Este fiul Theophanei-Flora Papacostea (n. Tonu) și al lui Gușu Papacostea, institutori; clasicistul Cezar Papacostea este fratele său, iar Cornelia Papacostea-Danielopolu, comparatistă, îi este fiică. Urmează la București cursurile liceale, întrerupte un timp din cauza războiului, și secția de istorie-geografie din cadrul Facultății de Litere și Filosofie, unde îi are profesori pe N. Iorga, D.
PAPACOSTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288664_a_289993]
-
, Cezar (11.XI.1886, Muloviște, azi în Republica Macedonia - 5.VII.1936, Brăila), clasicist. Este fiul Theophanei-Flora Papacostea (n. Tonu) și al lui Gușu Papacostea, institutori; comparatistul Victor Papacostea este fratele său. Urmează cursurile primare în comuna Viziru din județul Brăila, iar pe cele secundare la Brăila, luându-și bacalaureatul în 1905. Este licențiat
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
serioasă cultură clasică, informat și cu privire la ideile și arta contemporană, a fost un teoretician tradiționalist, intrând în rezonanță cu autori și opere consacrate. Deși teoretiza insistent asupra preeminenței fanteziei între facultățile generatoare de artă, înțelesul frumosului era, la el, cel clasicist. În contribuțiile lui analizează cvasididactic, citând abundent esteticieni al căror șir pornește din Antichitate, noțiuni precum cele de urât, ridicol și comic, glosează în legătură cu alte categorii - sublim, grație, farmec, naivitate -, scrie comentarii scolastice intitulate Ficțiune, imagine și comparațiune (1896), Înrudirea
PAUN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
inegalabilă, a fost profesorul, mentorul și inspirația mai multor generații de politologi americani, dintre care unii (ca Bloom însuși) i-au continuat opera academică, iar alții (ca Francis Fukuyama, discipol al lui Bloom la Cornell, unde a făcut studii de clasicist înainte de a merge la Harvard pentru doctoratul în științe politice) i-au aplicat filozofia politică neoconservatoare în instituții mai mult sau mai puțin influente (Fukuyama la RAND Corporation, think tank-ul Administrației americane), i-au diseminat ideile la scara noii culturi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
, Victor (10.XI.1911, Coțofenii din Față, j. Dolj - 5.VI.1971, Lisabona), clasicist, traducător și poet. Este fiul Elenei (n. Constantinescu) și al lui Gheorghe Buescu, cârciumar. După ce a absolvit Liceul „Carol I” din Craiova, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie din București, luându-și licență în filologie clasică în
BUESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285914_a_287243]
-
BURILEANU, Dumitru N. (26.X.1869, Turnu Severin - 10.XI.1947, București), clasicist și gazetar. Este fiul Anei și al lui Nicolae Burileanu. A copilărit pe moșia părinților săi din fosta plasă Blahnița, județul Mehedinți. Elev încă la Liceul „Carol I” din Ploiești, B. publică, în 1888, Elemente din istoria literaturei romane primitive
BURILEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285957_a_287286]
-
fapte pacifiste. (...) În țările de democrație populară muncitorii spun: «Noi luptăm zilnic pentru pace cu toate puterile noastre». În țara noastră construim Canalul Dunăre-Marea Neagră, pregătim planul cincinal și ca un simbol al efortului cultural socialist ridicăm acel splendid monument clasicist al Casei Scânteii care va fi cea mai grandioasă și cea mai artistică clădire a Capitalei. Dincolo, în Occident se declară că aruncarea bombei atomice «ar fi de un efect moral sănătos». Nu cred în emisarul păcii care vine călare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
remarcabilă ținută academică. Printre colaboratorii revistei s-au numărat câțiva autori de prestigiu, ca Ion Pillat (Tradiție și modernism, Specificul românesc în lirica noastră modernă, Poezia pură la Eminescu), Tudor Vianu (eseul Artă și natură), istoricul literar D. Popovici și clasicistul D. M. Pippidi. Alți colaboratori: Ovidiu Papadima, Mircea Mancaș, Aug. Z. N. Pop, G. Ivașcu, Constantin-Stelian, M. Botez, M. Chirnoagă, Dionisie Petrovan. I.M.
ATHENEUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285491_a_286820]
-
Viena, cu alte cuvinte, sub influența celor văzute în Austria, el este conceput ca o adevărată casă a spiritelor, în ideea de a crea o lume idilică în genul aceleia a lui Sessner, din care nu lipsește însă nici stilul clasicist francez. Acest Novum Sans Souci receptaculum philosophi, liberarum artis, solitudinis, pacis et libertatis amatoris, cuprinzând, între altele, o pădure de pini, castelul, o casă pentru oaspeți, o capelă, un dom, un spațiu destinat exercițiilor de călărie, locuri amenajate pentru diverse
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
fonetica, nu etimologica. Cei care scriu filosofie (indeobste nu cunosc decit acest cuvint din greaca) ar trebui, pentru consecventa, sa scrie philosophie; altfel e caraghios. PAGE \# "'Page: Nu-i nevoie să explici bancurile... Aș scoate. PAGE \# "'Page: Pentru mintea de clasicist, “ versiune ” Înseamnă iremediabil “ traducere ”. N-ar merge “ ca termen/ element ” ?
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]