205 matches
-
, Alexandru Nicolae (10.V.1942, București), clasicist. Este fiul Virginiei (n. Bălescu), profesoară, și al lui Alexandru Gustav Cizek, funcționar, și frate cu Eugen Cizek. A făcut studii de filologie clasică la Universitatea din București (1960-1965); și-a luat doctoratul în 1973, cu lucrarea Eroi politici ai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286290_a_287619]
-
ar fi înțeles sensurile noii orientări poetice. S-a vorbit, câteodată insistent, despre o polemică între clasicismul și r. românesc. În realitate, atacurile împotriva r. nu veneau în epocă neapărat din partea unor literați care să fi aderat la un program clasicist coerent: noile forme de expresie erau ironizate nu întotdeauna de partizanii clasicismului, ci mai ales de cei ce erau convinși că marile valori sunt păstrate numai în tradiție. Pentru mulți adversari ai schimbărilor, nu numai din literatură ci, în general
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289353_a_290682]
-
un "clasic", domnule, profesez idei eline" (Interviu în Lumea de mâine, Ed. "Forum", 1945). Vizionarismul lui Doinaș la maturitate, mereu înclinat spre conexiuni între Eu și Univers, tenace căutător de înțelesuri, este al unui modern circulând printre zeități corintiene; mirajul clasicist durează, chiar dacă în timp poetul din Omul cu compasul ori cel din Seminția lui Laokoon se întreține cu Hölderlin și Mallarmé, cu Gottfried Benn și J. Guillén din care a și tradus. Pe scurt, profilul său de bază e al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de specialitate ale timpului, căpătând o amploare crescândă ce s-a diversificat simțitor și s-a extins peste perioada migrațiilor. Interesului manifestat de Grigore Tocilescu și de Teohari Antonescu (1866-1910) pentru vestigiile greco-romane din zona dobrogeană, se adaugă și cunoscutul clasicist George Murnu (1868-1957), care, la Adamclisi (jud. Constanța), efectuează mai departe lucrări de explorare arheologică. La scurt timp după aceasta, în 1910, o altă personalitate în domeniul cercetării arheologice românești, Vasile Pârvan (1882-1927), își începe seria de săpături la Ulmetum
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
apreciat curățenia limbii din proză și unitatea construcției dramatice, lui M. Sadoveanu îi este investigată arta de povestitor. Primele versuri ale lui Șt. Petică și P. Cerna sunt privite cu simpatie; ale lui Camil Petrescu izvorăsc dintr-o „atitudine de clasicist”, iar ale lui O. Goga reprezintă „balada tragică a sufletului ardelenesc primitiv”. A contestat violent dramaturgia lui Lucian Blaga („literatură fără rost”), afirmând că întreaga lui operă literară este străbătută de „răceală”. Pe Tudor Arghezi l-a apreciat, în 1926
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
triumfător, ci mai mult curios. Slăbea puțin strânsoarea, ca lucrurile să nu fie chiar atât de clare pe cât deveniseră, și ea începea iar să se zbată, să-l lovească, să-l scuipe și să-l ocărască după rânduială. Dacă vreun clasicist al agresiunilor sexuale l-ar fi întrebat pe Rică la ce chinuia fata în halul ăla (admițând că deținătorul secretului nu i-ar fi pocit pe loc mutra curiosului) probabil că răspunsul ar fi fost deconcertant de frust: "ca s-
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
, Aram M. (19.III.1898, Constanța - 10.XI.1964, București), clasicist, orientalist și traducător. Urmează cursurile Liceului „Gh. Lazăr” din București și ale Universității din Cernăuți (1923-1926). Studiază la Paris, sub îndrumarea lui Émile Bréhier, filosofia și limbile clasice și orientale (1926-1928). În 1931 își ia doctoratul în țară, cu teza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
tradiției, în sensul asimilării, pe de o parte, a experiențelor poetice ale lui Eminescu și Blaga, și, pe de altă parte, al valorificării folclorului și istoriei naționale. Devenirea în sens tradiționalist a poeziei se produce pe fondul aprofundării formației de clasicist a autorului, a cărui apropiere spirituală de Pindar - materializată, printre altele, în prima tălmăcire românească integrală a operei poetului de la Delfi - conferă propriilor sale versuri un pronunțat caracter imnic, religios, de celebrare a divinității lumii printr-o rostire pe deplin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
, Cezar (11.XI.1886, Muloviște, azi în Republica Macedonia - 5.VII.1936, Brăila), clasicist. Este fiul Theophanei-Flora Papacostea (n. Tonu) și al lui Gușu Papacostea, institutori; comparatistul Victor Papacostea este fratele său. Urmează cursurile primare în comuna Viziru din județul Brăila, iar pe cele secundare la Brăila, luându-și bacalaureatul în 1905. Este licențiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
titlu mistificator. Dacă filmul s-ar fi concentrat asupra triunghiului Felix-Otilia-Pascalopol, acordând mai multă atenție analizei și neglijând celelalte personaje, am fi avut probabil o dramă psihologică puternică, dar am fi pierdut o frescă socială captivantă, realizată în stil realist clasicist (nu realist minimalist), prin care o întreagă menajerie de celuloid ni se revelează în toată splendoarea ei irezistibila." (Mihai Fulger, Despre "Felix și Otilia")10 ABORDARE INTERDISCIPLINARA DOSARUL FOTOGRAFIC 11 FIȘA INDIVIDUALĂ DE LUCRU ÎN CLASA FELIX SIMA OTILIA MĂRCULESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Graves, Wilfred Owen, Laurence Binyon, Stephen Phillips, Laurence Hausman, T.S. Moore. În Fenomenul englez, cartea lui din 1936, vor fi adăugați imagiștii, gruparea din jurul revistei „Criterion”, tinerii de pe atunci W.H. Auden, Stephen Spender, Dylan Thomas. P. e un spirit clasicist care, nu o dată, se sfiește de propriile preferințe literare și caută să le estompeze printr-o proclamare a adeziunii totale la doctrinele moderne. De altminteri, e o perioadă față de care manifestă o reticență vădită - romantismul. Ciudată atitudine a celui care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
există și pot fi percepute de oricine, fiind tot atât de evidente cum este însușirea unui lucru de a fi roșu sau rece. Totuși, nici un critic n-a pretins cu adevărat că un poem ar avea această obiectivitate absolută : Longin și alți "clasiciști", care invocă părerea tuturor oamenilor din toate timpurile și din toate țările, limitează în mod tacit cuprinsul noțiunii la "toți cititorii competenți". Formaliștii susțin că poezia nu este numai o cauză, sau o cauză potențială, a "trăirii poetice" a cititorului
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
HÂNCU, Agenor Bogdan (24.VI.1956, București - 8.VIII.1991, Mangalia), clasicist. Este fiul Monicăi Hâncu (n. Bilțiu-Dăncuș), bibliotecară, și al lui Radu Hâncu, clasicist. Licențiat în limbi clasice al Universității din București, H. a fost profesor de limba latină în comuna Ianca (județul Brăila), apoi la București, în învățământul preuniversitar. După
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
HÂNCU, Agenor Bogdan (24.VI.1956, București - 8.VIII.1991, Mangalia), clasicist. Este fiul Monicăi Hâncu (n. Bilțiu-Dăncuș), bibliotecară, și al lui Radu Hâncu, clasicist. Licențiat în limbi clasice al Universității din București, H. a fost profesor de limba latină în comuna Ianca (județul Brăila), apoi la București, în învățământul preuniversitar. După 1990 va preda limba latină la Facultatea de Drept Ecologic. A debutat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287407_a_288736]
-
BARBU, Nicolae Ion (8.X.1908, Urși-Cârstănești, j. Vâlcea - 23.VIII.1993, București), clasicist. Sfârșește studiile liceale la Râmnicu Vâlcea în 1928, după care își ia licență în 1931 în filologie latină, iar doctoratul la Strasbourg, în 1933. În 1934 începe să predea la Universitatea din București, fiind promovat ca profesor titular în 1954
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
a șase academii străine (Romă, Pescara, Salerno ș.a.), a trei societăți de studii clasice (Rio de Janeiro, Berlin și Varșovia) și președinte al societății „Ovidianum”, este director științific al publicației „Quaderni dell’ umanismo” (Romă) și conduce, la București, revista „Ausonia”. Clasicist de structură lansoniană, B. își va localiza eforturile istorico-literare în aria literaturilor greacă și latină, cu o anume preferință pentru cea din urmă. Exclusivitatea spațiului abordat indică un reflex firesc al fizionomiei intelectuale și al metodologiei acestui spirit riguros ordonator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
un punct, inedită și rezultatele sunt pe măsură. Adăugiri sintetice va conține și Antichitatea clasică. 100 de figuri celebre (1976) - tablete instructive și picante, datorită inserțiilor anecdotice, ca și, în parte, raportările analitice, reactualizante, din Noi și clasicii (1975). Activitatea clasicistului, a istoricului literar s-a împletit cu preocupările didactice, ducând la elaborarea mai multor manuale de limbă, gramatică și literatura, latină îndeosebi, destinate elevilor și studenților. La acestea se adaugă și câteva traduceri remarcabile. SCRIERI: Leș Sources et l’originalité
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
din opera lui Byron, Hugo și Milton, încât se poate afirma: "Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creației, cu cele mai înalte concepte făurite de rațiunea omului" (T. Vianu). Opera lui Eminescu are un caracter clasicist, prin compoziția care se caracterizează prin limpezime, concizie, cristalizare în limbaj poetic. Prin simplificare, poetul a ajuns la expresii de maximă precizie. Efectele poetice surprinzătoare le-a obținut prin schimbarea valorii gramaticale a unor termeni din fondul străvechi, neologisme (chaos
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
principiul ortografiei fonetice, îmbogățirea vocabularului cu neologime, folclorul românesc, un model pentru literatura cultă, deoarece în el nu există simulare, răceală, notă forțată. CONCLUZII Maiorescu a fost hegelian în înțelegerea poeziei ca sensibilizare a ideii, schopenhauerian în explicarea folosului artei, clasicist prin simțul dezvoltat al armoniei și echilibrului, romantic prin alte elemente ale concepției estetice (E. Simion). Critica maioresciană devenise un instrument al adevărului, tinzând spre impersonalitate, adică obiectivitate. T. Maiorescu aștepta de la literatură simțământul natural, respectul adevărului, înțelegerea ideilor universale
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pildă plecarea pe front, din portul Brăila, fiind asemuită trecerii Styxului, în lumea neființei, cu rostuita vamă plătită lui Caron, luntrașul celor morți. Elementul livresc izvorăște dintr-o structură intimă, este o stare de spirit și definește, în fond, un clasicist căruia nu îi rămâne străină viziunea modernă. Diferite ca substanță și semnificații, versurile din Itinerar sentimental (1932) sunt, în esență, tot poezie de notație, de atmosferă, împlinind, cu spontaneitate și prospețime, expresia unor emoții. Punctul de pornire, instituit ca motiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
NICHITA, Mihai (18.I.1925, Vaslui), clasicist. Este fiul Mariei și al lui Ion Nichita, funcționar. Urmează liceul la Vaslui, Cernăuți, Piatra Neamț și Iași (1940-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie, secția filologie clasică, a Universității din București (1945-1949). Între 1949 și 1987 predă aici limba și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
Început, mă Întrebam dacă nu cumva Andrei Naum, tatăl poetului, pomenit și el În agendă, are vreun frate. Dar, datorită dvs., pista asta a căzut, căci Alexandru și Teodor Naum, ambii ieșeni, unul conferențiar la Universitatea din Iași, celălalt filolog clasicist, profesor la Cluj, sunt probabil, și prin 717 obârșie, și prin vârstă, și prin ocupație, cei căutați. Celelalte detalii pe care le precizați, legat de personajele foiletonului Broscuța sunt pitorești, dar, În măsura În care agenda ca atare nu le menționează, nu e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
, Gheorghe (12.X.1866, Lisa, j. Brașov - 14.V.1945, București), clasicist. Își face studiile universitare la București, absolvind Facultatea de Litere și Filosofie și Școala Normală Superioară (1890). Activează ca profesor de limba latină la liceele „Sf. Sava”, „Matei Basarab” și „Gheorghe Lazăr” din capitală. Deține funcțiile de inspector școlar (1914
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288918_a_290247]
-
din grădină (1952), Făurari de frumusețe (1954) și O școlăriță în pădure (1955) se află poeme fermecătoare cu animale și plante, uzând de o versificație simplă, dar ingenioase ca limbaj, dinamice, ludice. Începând cu Oameni și dragoste (1958) un filon clasicist își face apariția, din ce în ce mai vizibil, în masa amorfă a poeziei realist-socialiste, prezentă în mai multe volume eclectice. O dimensiune morală iese la iveală în rondeluri satirice, însă fără miză estetică. Tentația epicizării, a colocvializării se resimte în lirica socială din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
Colaborează Mircea A. Diaconu (Iulian Vesper. Destin și poetică, Mircea Streinul și literatura bucovineană, Poezia iconaristă, Destinul poetic al lui George Drumur), Ștefan Hostiuc (Poezia română postbelică din nordul Bucovinei: generații și paradigme), Adrian Dinu Rachieru (Traian Chelariu sau Rafinamentul clasicist), Mihai Cimpoi (Refuzul frontierei. Portret Ion Vatamanu) ș.a. Mai puține la număr sunt lucrările de sinteză consacrate istoriei literare din epocile precedente, cum sunt cele semnate de D. Vatamaniuc (Eminescu și Bucovina), Lora Bostan și Brândușa Grigorco (Proza bucovineană din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287291_a_288620]