200 matches
-
Gavril Moisa este un sentimental rafinat, care transfigurează iubirea pentru jumătatea mitologică, femeia “cu chipul tău dumnezeiesc “, în reflecție sentimental-lucidă unde sufletul vibrează ca un efect liric și reflex psihologic. Mânuitor excelent al versului clasic, poetul, este sedus de himera clasicității, și bine face, fiindcă iubirea se poate exprima numai prin “muzica “ interioară a versurilor, a rimei, ritmului, și metaforei, comparație fără termenul de comparat, bine strunită în care s-a “turnat “ ingeniozitate și sentiment: “ Nu sunt în marmură cioplit/ Sunt
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]
-
sensibilității, a voinței, a caracterului). Curba decisă, vag ironică, a gurii, nasul puternic, dublul “T” frontal, desenat clar, în armonie cu bărbia despicată și împinsă înainte, sunt câteva din semnele exterioare ale puterii, ale energiei din adâncuri. O aură de clasicitate (de antichitate târzie) învăluie întregul, așa cum, de altfel, îi șade bine celui care a tradus Eneida (epopee comentată îndelung, țin minte, de profesor, în neuitate după-amieze, în sala de seminar, cu grupa de studenți din care eu însumi făceam parte
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
le soufflet et la joue! Je suis les membres et la roue, Et la victime et le bourreau! În fața operei, legenda vieții lui pare azi secundară. Căci Les Fores du Mal a ridicat cortina de pe cel mai cotradictor spectacol spiritual. Clasicitatea formei și erupția sufletului modern, împărțit între chemările unei divinități pierdute și acelea ale unui satanism răzbunător, între sentimentul limitelor ontologice și sentimentul infinitului, între erotismul virginal cu accente dantești și deviația erotică, între inocență și sadism, între gingășie și
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
prezenți cunoscuți oameni de presă (Mihai Gâdea, Oana Stancu, Andreea Esca...etc), politicieni, personalități din mediul academic, sportivi ( Hagi este în fiecare an prezent)... Într-un cuvânt, Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta, organizat pe 10 mai e un reînceput de clasicitate în dimensiunea unei vârste noi a sărbătorii regale, de acum, iarăși sărbătoare națională! Ieșirea la balcon a Altețelor Lor Regale Principesei Moștenitoare Margareta, Principelui Radu, Principesei Maria, Principelui Nicolae ai României, apoi coborârea Altețelor Lor Regale în mijlocul mulțimii au indus
GARDEN PARTY 2015, SOLEMNITATE NAŢIONALĂ, DUPĂ 65 DE ANI ŞI 112 ZILE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353231_a_354560]
-
în graiul lui Baudelaire). Așadar, autoarea romanului citit era și poetă, o colegă, deci!... Da, Rodica Elena Lupu este o scriitoare, o scriitoare care atacă frumos atât poezia cât și proza; din convingeri estetice o prefer pe romancieră; simplitatea și clasicitatea versurilor sale mă dezarmează. Totuși i-am răsfoit câteva culegeri: “Voi trăi...Clipa”, “Autoportret”, “Între anotimpuri”, “Cât mai e vreme”, toate rupte dintr-un prezent și un trecut frumos idealizat. Mi s-a părut și este! - mai expresivă în prozele
CITIND IN TRENUL DE SUCEAVA de RADU CÂRNECI în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357126_a_358455]
-
întemeiat pe dorinți: Caut în adânca umbră,/ Luminoasa deslușire,/ Ce ne dă înțelepciune/ Făr-a rătigni iubire.( Caut),și simboluri ale purificării și renașterii spirituale dar și pe o recuzită livrească,este redactat în registru patetic al biografiei. Obsedată de himera clasicității împletită cu profunzimea,de rădăcinile arhetipale ale ființei,poeta desfide existența amorfă și derizorie,sondând mereu misterul ancestral și idealul clasic al omului,răstălmăcind aparențele pentru a descifra filonul spiritual.” Onirice” e o astfel de redactare în registru patetic al
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
Biserica și statul, contribuind în mod determinant la evenimentele Revoluției Franceze. Secolul al XIX-lea, denumit secolul pozitivismului, debutează cu ascensiunea rapidă a lui Napoleon. În filozofie și în artă romantismul produce o ruptură cu lumea culturală legată de studiul clasicității. Se dezvoltă peisagismul englez. În 1874 are loc prima expoziție impresionistă. În paralel se prefigurează realismul. Arta japoneză, în mare vogă, influențează pictura europeană. În 1889 - Expoziția Universală de la Paris. Spre sfârșitul secolului apar postimpresionismul, neoimpresionismul, simbolismul. Pictori ai vremii
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
prezenți cunoscuți oameni de presă (Mihai Gâdea, Oana Stancu, Andreea Esca...etc), politicieni, personalități din mediul academic, sportivi ( Hagi este în fiecare an prezent)... Într-un cuvânt, Garden Party-ul de la Palatul Elisabeta, organizat pe 10 mai e un reînceput de clasicitate în dimensiunea unei vârste noi a sărbătorii regale, de acum, iarăși sărbătoare națională! Ieșirea la balcon a Altețelor Lor Regale Principesei Moștenitoare Margareta, Principelui Radu, Principesei Maria, ai României, precum și a Principelui Nicolae, apoi coborârea Altețelor Lor Regale în mijlocul mulțimii
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
text). Între timp, extrăgând, potrivit acelorași mărturisiri, din abundenta materie epică a Grivanilor, o seamă de punți ce leagă, între ele, secțiunile opului, Ion Nicolae Anghel a alcătuit un consistent volum de nuvele, numindu-l, iarăși suprinzător, în simplitatea, în clasicitatea lui dezarmantă, Iulia Feier și alte povestiri din memorie. Autorul dă, parcă, de veste, celor aflați în expectativă, că „opera” e gata să iasă în lume și că, aici, în această culegere de cinci proze scurte, pot fi găsite, in
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
Independența României; acela este Om Liber și, fudul de Libertatea sa, are inimă în pieptul său și nu poartă minciuna pe buză. Cine a înțeles ceva din tot talmeș-balmeșul să-i fie de bine! Niciodată n-am putea termina cu clasicitatea, în fond și în formă, a "Bacăului", dar totuși vom mai cita câteva exemple, pentru a ne forma pe deplin bunul-gust literar. Astfel d-sa ne spune însuși: Foița "Gazeta de Bacău", anunțând aparițiunea jurnalului nostru, spune că a apărut
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
chimie și medicină și tot ce-o pofti, tot cumulard și vânător de câștig în socoteala altora va rămânea. Vom reveni asupra cestiunii educației în școalele noastre, precum și asupra rolului ce l-ar putea avea, deși nu-l are, studiul clasicității pentru creștere. Deocamdată observăm numai că cearta care-n Apus s-a încins între partizanii educației și aciia ai utilitarismului la noi nu există, pentru că nu există nici educație, nici utilitarism în învățămînt, ci o grămădire nesistematică de tot soiul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
francejii sânt neajunși și progresează necurmat. În adevăr, dacă celelalte națiuni voiesc să rămâie în veci tributare francejilor sau dacă francejii voiesc să ajungă în industrie unde sîntem noi, n-au decât să adopte reforma d-nului Dame și să considere clasicitatea veche, pictura și estetica ca lux. Din nenorocire așa se cam consideră la noi artele, voind poate să fim practici, și într-un mod foarte nepractic am pierdut și micele începuturi de industrie ce le aveam. În fine, din aceste
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
neapărat, mai mare, mai spăimos, mai altfel decît distinșii lor antecesori. Au dărîmat hoțește, noaptea, Academia veche, cocoțînd imediat, în loc, un fel de siloz locuibil. Au găsit un arhitect ramolit și, sub schița lui, au atașat unei clădiri de o clasicitate indestructibilă ca Teatrul Național încă un fund. Au intrat în perimetrul unor curți ale memoriei veșnice și au... inovat pînă la desfigurare, făcînd ca fostele locuri încîntătoare să semene cu ogrăzile unor cazărmi. Ce-și închipuie acești... inovatori, în țîfna
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Horațiu iar și iarăși / poemul despre Taliarh, cu sobe / în care plâng păduri - cu vinuri vechi / ajunse ca oleiul, în cecuburi. Și-am să te-ascult încet, nespus de-ncet / când timpul vine calm și trece peste.” Iubitorul de clasicități se dezvăluie ca un sentimental, un trubadur autohton, boem balcanic al unui Levant mirific, de „amiezi valahe cu fluturi și fântâni”. Adesea evocarea folosește sugestia livrescă, uzează de intertext, găsește prototipul frumosului natural în artă („Te-aștept să vii și
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
selecție de „texte programatice” și o bibliografie a referințelor critice. Autorul plasează „Jurnalul literar” în fruntea săptămânalelor literare interbelice, subliniindu-i „intenția de a săvârși o revoluție în conștiința scriitorilor tineri, cei care ar putea inaugura mult visata epocă de clasicități”. Cărțile lui A. oferă o informație amplă și sigură și o interpretare judicioasă, de istoric literar experimentat. SCRIERI: Scriitori uitați, Cluj-Napoca, 1980; Reviste literare conduse de Liviu Rebreanu, București, 1985; Revista „Jurnalul literar”, Iași, 1999; Reviste românești de cultură din
ANTONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285389_a_286718]
-
numai în periodicele la care a fost redactor, ci și în „România literară”, „Contemporanul” ș.a. În 1987 se stabilește în Italia, unde lucrează la Consiglio Nazionale delle Ricerche. Volumul de debut propune o formulă lirică de factură clasicizantă (în sensul clasicității greco-latine), un amestec de onirism și expresionism (poate influențat și de modelul poeziei lui Ioan Alexandru), exterior, decorativ, a cărui artificialitate se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
cât și În sensul că, mare colecționar, colecționează femei frumoase și obiecte de artă”2. Odobescu e „un Rastignac devenit des Esseintes”; Îndrăgostit de frumusețea În sine, oripilat de vulgaritate, viețuind la antipozi, rebel și Însetat În același timp de clasicitate, el trăiește Într-o epocă „prea primitivă”. „Ce-l putea atrage la o burghezie incultă și achizitivă, În sensul propriu al cuvântului? Sau la o aristocrație extenuată și nici ea Îndeajuns de rafinată? În lipsa de realitate a clasei artistice, Odobescu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
critica literară, comentează scrieri originale, discută despre traduceri și rolul lor în modelarea unei literaturi începătoare; urmărește, bunăoară, evoluția și caracteristicile stilului în artă, analizează umorul și satira, face considerații de poetică, privilegiază sensul moral, educativ al literaturii. Aspirația spre clasicitate este înțeleasă hegelian, ca o năzuință spre armonie și desăvârșire, spre exemplar; B. atribuie de timpuriu criticii un rol de limpezire a atmosferei literare. În felul lui înțelept de a cugeta, domină preceptele esteticii clasiciste, primite prin intermediul gânditorilor și esteticienilor
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
apare doar ca un conflict al imagologiilor, ci ține de legitimarea istorică și socială (civilizațională) a unor interese politice de rang național și internațional. Legătura dintre cultural și politic este, mai e nevoie să o certific, una din trăsăturile moștenirii clasicității culturii europene, dar nu numai europene. Cunoașterea de sine, Întrebarea despre virtute și interogațiile despre cine trebuie ales să conducă exercițiul politic au jalonat, de la Platon Înspre modernitate, legătura dintre o cultură a sinelui și una a societății. Continuând să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
concentrarea tuturor puterilor de gândire și imaginație spre un orizont al permanențelor umane, ca și salvate de mutilările istoriei: sunt trăsături ce situează lirica lui Ștefan Augustin Doinaș într-un spațiu pe care ne-am obișnuit să-l numim al clasicității. ION POP SCRIERI: Cartea mareelor, București, 1964; Omul cu compasul, București, 1966; Seminția lui Laokoon, București, 1967; Ipostaze, București, 1968; Alter ego, București, 1970; Lampa lui Diogene, București, 1970; Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte, București, 1972; Poezie
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
pana azurului”, „nicovala adevărului”, „glia gândurilor”, „ironia clipelor”, „zăpada desăvârșirii”. În Ram de lumină (1990), una dintre cele mai bune cărți pe care le-a scris, alături de Arșița stelelor, expresia își păstrează constant simplitatea, întâlnindu-se chiar semnele aspirației spre clasicitatea prozodică (alexandrinul, catrenul). Infuzate de sentimentul amurgului și de evocarea melancolică a copilăriei, a părinților și locurilor natale, aceste ultime versuri conservă totuși ceva din tonusul propriu poetei: o vitalitate desuet-exuberantă, diafană și suavă. Romanul Enigma unui ametist (1984) derulează
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
actul creator este o succesiune de afirmații, și nu o continuă tentativă de a genera crize și de a iniția rupturi. Iar acest tip de gîndire artistică și de asumare morală vine și el de undeva: din marea experiență a clasicității pe care o aducea cu sine, de la sursă, și Ion Lucian Murnu. Vasilica Chifu și ordinea visului Pentru Vasilica Chifu, pictura este în primul rînd un document existențial. Departe de vuietul străzii, de convulsiile clipei și de freamătul istoriei nemijlocite
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
istorici literari precum Șerban Cioculescu (Critica și etica literară, Despre accesibilitatea literaturii), Al. A. Philippide (Universalitatea literaturii) ori de alții care vor deveni, nu peste mult timp, prestigioși: Nicolae Balotă (Actualitatea eseului), Edgar Papu (Inovație și continuitate în literatură, Profunzimea clasicității, Actualitatea literaturii de inspirație istorică, Personajul cărții de proză), Dumitru Micu (Lucian Blaga - personalitate proeminentă a culturii românești), Ștefan Aug. Doinaș (Notații despre evoluția conceptului de poezie, Poezie și modă poetică), Virgil Nemoianu (Contribuții la studiul literaturii universale), Mircea Zaciu
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
mustrare, ci constatăm: prin tehnică, prin unele tipuri, prin neliniștea dominată de luciditate, De două mii de ani este o carte tipic gidiană. POMPILIU CONSTANTINESCU În teatrul lui Mihail Sebastian nu poți vedea nimic din ceea ce ar fi menit să dea clasicitate, spirit și autenticitate durabilă literaturii noastre dramatice; dar poate că nimeni nu s-a gândit să le caute acolo unde era altceva de aflat: în aceste comedii simple și juste, scrise de un condei salubru și fermecător, nădăjduiești cu modestă
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
o întreprind istoriografii (Alexandru Duțu). Trecutul acestui „loc”, depozit până atunci de „pilde”, de „învățături” pentru urmași, toate prilejuri de moralizare, este sondat pentru procurarea elementelor ce pot alcătui un model politic - model ale cărui subansambluri sistematizau sugestiile bizantine, o „clasicitate” a zonei și izbânzile tradiției proprii -, oricând convenabile într-un model cultural capabil să preleveze exemplaritățile, ordonate de regulă într-o imagine a monarhului. Resuscitarea în forme tot mai rafinate, mai complexe și mai elocvente a tradiției, care legitima și
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]