94 matches
-
de plastic, lenjerie intimă chiar cu chipul lui Iisus, tatuaje etc.). Adrian Dinu Rachieru consideră postmodernismul o formă fără fond. Stabilește două faze evolutive după 1989, prima până prin 1995 pentru cucerirea funcțiilor în conducerea instituțiilor culturale și a doua, a clasicizării când se cercetează fenomenul cu cărți, lucrări de doctorat etc. Și totuși, iată că ideologii postmodernismului îi cântă acum prohodul (seminarul de la Stuttgart, din anul 1991 a fost consacrat acestui fenomen, care la noi se afla pe culme). Chiar teoreticianul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unui scriitor, acel scriitor trebuia să fi ajuns cu piscul lui până la înălțimea netulburată unde se situa el. Așa că toate lucrările lui de critică sunt întreprinse numai pe seama scriitorilor, dacă nu clasici, cum era Eminescu, în orice caz pe cale de clasicizare, valoarea lor fiind stabilită de un consens unanim”2. Tudor Vianu n-a fost niciodată un foiletonist în sensul curent al termenului, practicând o critică de tip universitar, aulic - academică, riguroasă, urbană, de o coerență clasică. Armonia elină a personalității
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
germană, Editura de Stat pentru Literatură Politică, București, 1956. Preda Cristian, Soare Sorina, Regimul, partidele și sistemul politic din România, Editura Nemira, București, 2008. Rorty Richard, Contingență, ironie și solidaritate, Editura All, București, 1998. Selejan Ana, Literatura în totalitarism. 1955-1956. Clasicizarea realismului socialist, Editura Cartea Românească, București, 2010. Șandru Daniel, Reinventarea ideologiei, Editura Institutul European, Iași, 2009. Șandru Daniel, Ipostaze ale ideologiei în teoria politică, Editura Polirom, Iași, 2014. Voegelin Eric, Religiile politice, Editura Humanitas, București, 2010. Winock Michel, Secolul intelectualilor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
23. 23 Toate aceste categorii ale raportării intelectualilor la puterea politică sunt detaliate în Lewis Coser, op. cit., pp. 197-319. 24 Ibidem, p. 203. 25 Alain Besançon, op. cit., p. 8. 26 Vezi, în acest sens, Ana Selejan, Literatura în totalitarism. 1955-1956. Clasicizarea realismului socialist, Editura Cartea Românească, București, 2010. 27 Conceptul este definit astfel: "Realissimum reprezintă realitatea fundamentală, suportul prim al tuturor celorlalte valori la care o comunitate umană se raportează", în Eric Voegelin, op. cit., p. 57. 28 Ibidem, pp. 139-140. 29
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
târg din această zonă a Europei, după numărul de expozanți și cel de vizitatori. Care în acest an a ajuns la 96.000. Dar, aflat la a XIV-a ediție, tot la Romexpo, târgul parcă a intrat în etapa de clasicizare. Ceea ce a adus și prăfuirea. » Între 29 noiembrie și 3 decembrie, la Tribeca Cinemas din New York a avut loc a doua ediție a Festivalului Românesc de Film. „Romanian Cinema: The Golden Age?“ a fost titlul ales de organizatori - Institutul Cultural
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
perverși, Editura Trei oferă un florilegiu de Povești erotice românești ale mai multor autori contemporani. Șerban Foarță și-a continuat turul de forță din ultimii ani Poezia 2007 se laudă mai întâi cu cartea lui O. Nimigean, Nicolina blues, aducând clasicizarea (pentru că volumul are manșeta și CD!) unui autor de o mare prospețime, exhibiționist și interiorizat, parodic și confesiv, cu un savoar poetic care frizează erudiția. Șerban Foarță și-a continuat turul de forță (involuntar calambur) din ultimii ani cu Cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
târg din această zonă a Europei, după numărul de expozanți și cel de vizitatori. Care în acest an a ajuns la 96.000. Dar, aflat la a XIV-a ediție, tot la Romexpo, târgul parcă a intrat în etapa de clasicizare. Ceea ce a adus și prăfuirea. Desigur, nu e vina Radioului public care susține acest târg, mai ales că e unul dintre puținele produse culturale reușite ale unei instituții publice. Dar tranziția sa încheiat, iar târgul ar trebui să devină un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
unui scriitor, acel scriitor trebuia să fi ajuns cu piscul lui până la înălțimea netulburată unde se situa el. Așa că toate lucrările lui de critică sunt întreprinse numai pe seama scriitorilor, dacă nu clasici, cum era Eminescu, în orice caz pe cale de clasicizare, valoarea lor fiind stabilită de un consens unanim" . Tudor Vianu n-a fost niciodată un foiletonist în sensul curent al termenului, practicând o critică de tip universitar, aulic - academică, riguroasă, urbană, de o coerență clasică. Armonia elină a personalității se
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
exil intern sau extern. Este vorba de o manie? De o pervertire a conștiinței literare? De un defect fundamental? Nicidecum. Explicația este și rămâne una simplă, simplă de tot: orice ordine stabilită, care în ordinea literară se traduce prin academism, clasicizare, convenție oficială etc. intră automat în conflict cu libertatea, spontaneitatea și autonomia intrinsecă specifică actului literar. Iată de ce literatura este în esență și prin definiție nonconformistă. Virgil Nemoianu aduce în discuție, în mod oportun, cazul estetismului european (pp. 6-7), profund
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în care apar și sunt folosite diversele cuvinte, cuvintele în sine, în poezie mai ales, e o provocare aproape irezistibilă. Pentru că "Eminescu este creatorul limbajului poetic modern", fixând "începuturile culturii moderne în perioada în care el trăiește și scrie, anticipând clasicizarea limbii române ca limbă de cultură într-o epocă ulterioară". Iată ideea de la care pornește Lucia Cifor în suita de eseuri ce alcătuiesc sumarul unui volum de interpretări stilistice ("câteva analize și sugestii de interpretare"), ce poartă un titlu programatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a dramaturgului extrem de ambițioasă. Teatrul lui Caragiale este comparat cu teatrul lui Molière, atât ca maturizare a unei specii a genului dramatic, comedia, ieșită de sub incidența teatrului popular, cât și prin accederea sa la o formulă universalistă, altfel spus, prin clasicizarea sa. Teatrul ar realiza atât prin Molière, cât și prin Caragiale mutația fondatoare prin trecerea de la comic la comedie, „de la forma primitivă a comicului la forma majoră a comediei” sau și mai bine precizat, în cazul lui Caragiale, de la vodevil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
1965, sunt cărți ratate, ilustrând conjunctural o tematică socio-politică, din volumul Pădurea de cleștar (1967), și el eclectic, se reține ciclul Circul și poemele cu pitici, dedicate copiilor, care impresionează prin prospețimea limbajului și umorul naiv. În Țărmul singuratic (1968) clasicizarea se produce, s-ar spune integral, la nivelul universului, tematicii, tonalității, stilului. Poemele, construite pe un rudiment epic, sunt plasate în Antichitatea latină, iar formula poetică are simplitatea versificației populare și revine la începuturile ermetizant-simboliste ale lui T. Conotația socială
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
Dar Trieste, ce loc ocupă „Trieste” În formarea și biografia sa? Frontieră Între Est și Vest, Trieste separă-unește marea libertății, a abandonului, cu teritoriul marii culturi central-europene, „cultura anxietății și defensivei”. Volumul Microcosms, Încununat cu marele premiu Strega, premiul de „clasicizare” În literatura italiană și considerat de Nicolae Howe, Într-un număr din septembrie 2002 al revistei americane The New Republic (TNR, Sept. 2, 2002), „unul dintre cele mai remarcabile portrete ale locului scrise În vremea noastră”, evocă personaje și peisaje
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mod mai mult sau mai puțin transparent: "acte verbale", "condiții de reușită", "acțiuni redresive", "eul pozitiv" ( positive face), "formulări atenuate" ( understatements), "imaginea individuală" ( face), "procedee cu funcție de atenuare" ( softeners, mitigators, downgraders) etc. Limbaj și comunicare marchează un moment important în "clasicizarea domeniului" în lingvistica românească: are toate meritele unei excelente sinteze ( cu toate dificultățile care stau în spatele unei asemenea performanțe): claritatea expunerii, disocierea și ierarhizarea problemelor, niciodată simplificarea lor.
Pragmatismul pragmaticii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13689_a_15014]
-
mecamismul cotidianului. Extrem de direct în pedagogia sa, N. Moraru, ca și alți "critici angajați", este interesat, în primul rând, de această înlăturare a ambiguității, prin precizarea, lipsită de echivoc, a termenilor definind relația autorității cu comunitatea de creatori. Sintagma destinată clasicizării "realismului socialist" are capacitatea de a indica până la ce punct eliberarea scriitorului din captivitatea capitalistă este dublată de încadrarea sa într-un eșafodaj atent controlat, numitorul comun fiind dimensiunea "creatoare" a muncii sale. Și dacă dezvoltarea personalității individuale nu este
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
centrul, în realitate rațiunea ei de a fi constă în expansiunea / extinderea (dilatarea) centrului / nucleului (unei literaturi); după „consumarea“ oricărei avangarde veritabile (creându-se „hiatusul“ pentru învolburarea altei avangarde), nucleul / centrul (cu straturile recente ale modernismului bine temperat, ori ale clasicizării / tradiționalizării) unei literaturi se mărește, își schimbă coordonatele spațio-temporale. Dacă astfel se prezintă avangarda, nu tot așa stau lucrurile și cu "spiritul avangardist" (cu care deseori „se confundă“ avangarda), deoarece el caracterizează și "avangarda propriu-zisă, sau modernismul extrem" (arie în
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
lucrurile și cu "spiritul avangardist" (cu care deseori „se confundă“ avangarda), deoarece el caracterizează și "avangarda propriu-zisă, sau modernismul extrem" (arie în care are cea mai mare incandescență), și "modernismul bine temperat", și "tradiționalismul recent" („activ“ / „fierbinte“) grație procesului de „clasicizare“ etc. În cadrul literaturii universale / naționale din secolul al XX-lea, avangarda (sinonimă, cum s-a mai spus, "modernismului extrem") înseamnă manifestarea câtorva curente: "dadaismul, futurismul, suprarealismul, expresionismul" etc. Româneasca avangardă ca modernism extrem, cu „primul detașament“ alcătuit - în perimetrul poeziei
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
statutul universitar al sociologiei prin elaborarea Regulamentului Facultății de Filosofie; 1927 - Legea învățământului superior instituie predarea sociologiei ca materie obligatorie pentru susținerea licenței și pentru examenul de doctorat; Perioada interbelică este epoca de mare expansiune a învățământului sociologic românesc, de clasicizare a acestuia ca Școala sociologică de la București sau Școala monografiilor sociologice, întemeiată și condusă, peste două decenii, de eminentul profesor Dimitrie Gusti. Profesorul D. Gusti, împreună cu cei mai apropiați și constanți colaboratori și elevi - H.H. Stahl, M. Vulcănescu, Tr. Herseni
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității din București () [Corola-website/Science/309256_a_310585]
-
Rosetti cea din portret, femeia care întruchipează idealul național și revoluționar pașoptist, nu ”pozează”, ci acționează, fiind stăpâna propriilor acțiuni.</p> Erotismul este însă doar o componentă subtilă, aflată în subordinea elementului idealizant care se concretizează, credem, în special prin clasicizarea trăsăturilor personajului. Joan Landes arată cum, în Franța secolului al optsprezecelea, alegoriile feminine ale justiției, libertății sau republicii erau clasicizate din dorința de resacralizare a spațiului public. (Landes, 76) În tabloul lui Rosenthal, apelul la idealul estetic clasic poate fi
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (2) () [Corola-website/Science/296117_a_297446]