145 matches
-
Mi-a vorbit adeseori despre lumea la care visa, lume care putea fi ghicită în arta lui, îmi vorbea despre simplele forme goale lipsite de substanță artistic-spirituală care ne agresează în permanență și, fără să fie un distrugător de norme clasicizate, propunea rezolvări plastice originale. A obosit și și-a întrerupt „zborul colorat” (așa cum scria Nicolae Dărămuș, într-un text publicat cu prilejul aniversării septuagenare a maestrului), sau a uitat să soarbă din clondirul sigilat care conținea “elixirul tinereții fără bătrânețe
„ZBORUL COLORAT” AL MAESTRULUI CORNELIU TINCU S-A ÎNTRERUPT de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349040_a_350369]
-
lucrările sale de pictură, consecvența abordării subiectului feminin fiind, în opinia lui Eniko Botiș, izvorâtă din intenția de a-l elibera treptat de sub aura sa de tabu. Sculptorul Elena Ilaș, în lucrările sale "Gemenele", reia citate ale memoriei artistice deja clasicizate, nu transpunându-le mimetic, ci reinterpretându-le. Pictorița Gyori Kinga se remarcă printr-o abordare în maniera suprarealismului clujean, în timp ce sculptorul Giuseppe Strano Spitu promovează structura de concept, realizând un dialog între natură și tehnologie. În fine, Gyori Csaba are și
ŞAPTE IDENTITAŢI ÎNTR-O SINGURĂ EXPOZITIE de ANCA GOJA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349077_a_350406]
-
la o memorie afectiva, singura care rămâne și contează într-un periplu existențial, mai lung sau încă aflat la începuturi. Walter Chiurlea își cuprinde poemele într-un „Strigat 2009”. E, în textele sale, o alternanta între canoanele moderne și cele clasicizate ale discursului poetic; intimismul se intersectează cu reflecții, cu nostalgii ce caracterizează un suflet „pribeag prin tinerețe”, un suflet pentru care viața e o căutare și o așteptare posibilă dintr-o trecere necalculabila. Nostalgia nu este însă un simplu vehicul
SUB SEMNUL TRECERII de CONSTANTIN DRAM în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350759_a_352088]
-
maestrului Corneliu Calistru. Spectacolul a pus în lumină o artistă totală, cu un larg evantai de mijloace actoricești și vocale care a reușit să susțină dramaturgia spectacolului printr-o oră de recitativ acompaniat (?!). O oră de declamație cântată, în maniera clasicizată a modernismului francez, precum în Pelléas et Mélisande de Claude Debussy. Peste ani, în teza sa de doctorat, publicată sub titlul Concepte interpretative în muzica vocală a secolului XX (Editura Junimea, 2007) descoperim resorturile filosofice și științifice ale acestor surprinzătoare
UNEORI ÎNGERII IAU CHIP DE OM DE PROF. UNIV. ASOC. POMPILIU COMSA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343091_a_344420]
-
ci se structurează ca întreg și-și obțin o construcție cu o logică internă de nezdruncinat. Nu cupele contează, ci licoarea sacră ce se toarnă în ele! Poemele ei se constituie în forme poetice știute și cunoscute din timpuri vechi, clasicizate, însă împreunările de lacrimi, de jos și de sus, sunt ale poetei și ale lumii de azi. Cele de jos vin dinspre mamă ca născătoare sfântă a lumii, și altele din cruzimea prezentă față de om, sub multiple forme, de ucidere
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
Mimi Boroianu își verificase valențele pe canalele pe care de obicei nu le frecventam în această direcție. Ea publicase pe internet, în reviste (publicații exclusiv literare) și pe bloguri de care spre regretul meu nu știam (spiritul meu conservator și clasicizat e de vină!) poezii într-o formă grafică și atractivă foarte inspirată. Aplecându-mă asupra acestei creații cu atitudinea cititorului hipercalificat, care se sprijină pe o formație filologică solidă („ratasem” eu însumi majoritatea genurilor și speciilor sub zodia admirabilă a
CONSTANTIN STANA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379575_a_380904]
-
17 - 122), Madrigaluri (2, pp. 123 - 126), Epitafuri (3, pp. 127 - 134) și Cronicari, cu „originalul“ și cu parodia-i la celebra fabulă a lui Urmuz (4, pp. 135 - 138), George Corbu (n. 17 august 1940, în Zodia Leului), „jurist-autor-leu-fulgerătorul clasicizat“ deja prin corbigramă (< corb-/< Corbu + [ep->]-igramă), că doar de-aceea-i președintele Uniunii Epigramiștilor din România, rămâne tot adept de marcă al esteticii paradoxismului bine temperat pentru că și de data aceasta conjugă „critic“/„umoristic“ paradoxuri existențiale ale secundei jumătăți a secolului
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
Manolescu), argumentând că nu este ,,un subiect epuizat”. El ne propune relectura operei crengiene prin grilă filozofică, mai puțin observată până acum. Din aceeași dorință de recuperare culturală a unor scriitori cu notorietate unanim acceptată de critica literară serioasă, unii clasicizați, umbriți însă după 1990 și reevaluați, suspectați de „integrare ideologică”, publică volumul 13 prozatori de ieri (Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, George Călinescu, Zaharia Stancu, Petru Dumitriu, Marin Preda, Titus Popovici, Eugen Barbu, Fănuș Neagu, Paul Anghel, Ion Lăncrănjan, Sorin Titel
UN PORTRET ÎN MIŞCARE DE PROF.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376161_a_377490]
-
veacului, care și-au exersat sculele în chestiune: Picasso (apropo, ca simplă bîrfă între "falocrați", acesta vedea în "Prințesa X" a lui Brâncuși nimic altceva decît "un falus"), de Chirico, Dali, Brâncuși însuși, Brauner, Giacometti, Magritte (dintre cei mai vechi, clasicizați), Pollock, Kooning (medianii), apoi ultimele curente și mode: pop-art, minimalism, action-performance etc. Pe scurt, pentru toți aceștia, pentru toate acestea, sexul (printre altele) a fost preocupare centrală în obsesiile și realizările lor. Se disting, în viziunea organizatorilor, două mari orientări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
predecesorilor, picta ritos, nici mai mult, nici mai puțin, casa memorială din Scornicești. Însuși Ghiață uita parcă de moliciunile de scoarță ale vechii lui picturi și semna o, de nerecunoscut, pînză, Construcții noi în București. Dar în situația maestrului deja clasicizat se aflau alți cîțiva mari pictori care-ți lăsau impresia unui compromis aproape comic, dacă avem în vedere titlurile cu nonșalanță lipite lucrărilor. Ce asocieri de substanță, pictură-titlu, ar fi putut opera în cazul compoziției lui Catargi, în care spațiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Balzac, Dickens, Twain, Flaubert... M-au convins, irefutabil, în acest sens, nume actuale, deja notorii David Lodge (Schimb de dame, Ce mică-i lumea!, Meserie), Ian McEwan (Grădina de ciment), Jonathan Coe (Casa somnului), Julian Barnes (Papagalul lui Flaubert), deja "clasicizatul" Lawrence Durrell (Cvartetul din Alexandria), deja și mai "clasicizatul" Saul Bellow (Darul lui Humboldt), Juan Marsé (Cozi de șopîrlă), Filip Roth (Pata umană), Antonio Tabucchi (Se face tot mai tîrziu), dar și nou-venitul Michel Houellbecq (Platforma), dar și nou-venitele: Tracy
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest sens, nume actuale, deja notorii David Lodge (Schimb de dame, Ce mică-i lumea!, Meserie), Ian McEwan (Grădina de ciment), Jonathan Coe (Casa somnului), Julian Barnes (Papagalul lui Flaubert), deja "clasicizatul" Lawrence Durrell (Cvartetul din Alexandria), deja și mai "clasicizatul" Saul Bellow (Darul lui Humboldt), Juan Marsé (Cozi de șopîrlă), Filip Roth (Pata umană), Antonio Tabucchi (Se face tot mai tîrziu), dar și nou-venitul Michel Houellbecq (Platforma), dar și nou-venitele: Tracy Chevalier (Fata cu cercel de perlă), Helen Fielding (Jurnalul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o „carte incitantă, care invită la reflecție”, care „face posibilă discutarea și regândirea textului folcloric ca realitate etnoculturală prin mijlocirea unei viziuni împrospătate a câștigurilor științelor contemporane, avansând unghiuri de vedere insolite, eliberate de sub rutina unor opinii, poate prea degrabă clasicizate” (Ion Șeuleanu). D. Caracostea, în propunerea de tipologizare a folclorului românesc, acordase mare atenție raporturilor de rudenie, pe care își fundamentase de altfel schița tipologică, iar școala de cecetare sociologică de la București, condusă de D. Gusti, înscrisese între preocupările ei
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
un raport de putere determinat. Pericolul pe care îl poartă cu sine orice inovație nu are în vedere considerente de natură estetică, ci motivații de ordin esențial politic. De aceea, nu vorbim la Platon de o estetică în sensul deja clasicizat al termenului și de o „critică a artei”. Pentru Platon imaginea e un instrument moral-politic. (Metaforic vorbind, imaginea e un instrument de fasonare, o veritabilă „daltă” a ființei și a istoriei.) De aici importanța conceptului de eikôn în filosofia lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dedicate scriitorilor ruși. Pentru fiecare caz în parte, criticul impune o anumită disciplină a redescoperirii subiectului investigat, făcând abstracție de gradul de cunoaștere a unui scriitor în rândul publicului. Ia totul de la zero, pune sub semnul întrebării modalitățile de receptare clasicizate și caută să resusciteze interesul cititorilor față de anumiți scriitori sau perioade literare. Nu neglijează biografiile autorilor de care se ocupă, de aceea fiecare articol devine și un veritabil studiu de caz. Astfel, Serghei Esenin. Omul și poetul (1998) propune o
IORDACHE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287600_a_288929]
-
mai explicit, programul lui I. atunci cînd își aplică analizele în istoria literaturii. Dacă în volumul Ceara și sigiliul (1982) era evidentă întoarcerea spre autorii secolului al XIX-lea (D. Bolintineanu, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale, Duiliu Zamfirescu) sau spre cei clasicizați ai secolului următor (O. Goga, E. Lovinescu, G. Bacovia, Liviu Rebreanu, N. Iorga, G. Călinescu), Firescul ca excepție (1979) conținea două studii care stăteau mărturie asupra orientării cu substrat politico-social a criticului mentalităților contemporane mascat în istoric literar. Studiul consacrat
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
identifica, la nivel general, diferența specifică a „prozei criticilor”. Ion Creangă. Spațiul memoriei (1984), carte redactată, pare-se, înaintea celei de debut, are un discurs critic mai tehnic și o viziune interpretativă prin care autorul corectează o serie de idei clasicizate și chiar devenite locuri comune și clișee (un exemplu: „roiul de citate”, despre care vorbise G. Călinescu) și construiește imaginea unui Creangă ce, în Amintiri..., „pe măsură ce scrie cartea își creează propriul eu”. Rememorând/ retrăind trecutul prin hipotipoză, Amintirile... sunt plasate
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
În repere mereu destul de confuze. Iar detractorilor, aceste confuzii - pe care le repurtau cu seninătate - nu le puteau fi decât foarte utile 1. Eliade era și este Încă receptat confuz prin raportare la experiența indiană, chiar dacă ea pare cea mai clasicizată experiență a sa. Între altele pentru că România nu are indianiști: evident, nu unii comparabili cu Eliade, dar nici măcar unii onești și muncitori pur și simplu. În această privință suntem Încă sub realitatea, și așa dramatică, descrisă de Eliade În prefața
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
părea insolită, am îndrăznit să caut, la rându-mi, un răspuns la o întrebare pe care și-au pus-o atâția alții: în ce constă de fapt esența geniului eminescian?”. Preocuparea pentru relevarea unui punct de vedere personal, netributar concepțiilor clasicizate, e vizibilă și în alte lucrări, cu un pronunțat caracter didactic. SCRIERI: Direcții în critica și poetica franceză contemporană (în colaborare), Iași, 1983; De la Théorie du discours poétique, Iași, 1988; Stil și mentalități, Constanța, 1991; Sensuri din forme, Iași, 1996
POPESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288934_a_290263]
-
de interpretare: „critica respectuoasă”. Într-adevăr, comentatorul nu încearcă răsturnări ale ierarhiilor valorice curente, nu promovează inițiative de revizuire radicală, nici nu respinge operele comentate, de vreme ce sunt alese cele care îi câștigă adeziunea și admirația ori din rândul valorilor consacrate, clasicizate. P. expune într-un stil median, echidistant față de calofilie și prețiozitate și, pe de altă parte, față de ariditatea tehnicistă. Câteva volume sunt selecții de cronici, studii sau eseuri critice, alăturând texte ce vizează atât scrierile unor clasici ori scriitori „de
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
caz la altul, mergând de la simpla cronică până la studii aplicate și consistente, pronunțat analitice, cum sunt cele dedicate lui Laurențiu Fulga, care ocupă o întreagă secțiune a cărții, reprezentând o cvasimicromonografie. În partea finală sunt grupate texte ce vizează scriitori clasicizați: Gala Galaction, Ion Minulescu, Hortensia Papadat-Bengescu. În Clasici și contemporani (1987), al doilea volum al lui P., înclinația către comentariul analitic și demersul hermeneutic este reconfirmată. Structurarea și compoziția sunt în linii mari asemănătoare și în Brațul de la Lepanto (2003
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
recapitulând gesticulația tandreței și a ororii, a „suferinței și lăcomiei”, cu toate tonalitățile elegiei. Detașată de modele literare în curs, fără orgoliul inovației sau al deplinei originalități, poeta își asumă monologul în „singurătatea spectacolului”. Tot în registrul asincron al modernității clasicizate, romanul Parfumul rochiei mixează două scriituri cu narator ubicuu - un realism ironic-sordid al banalității, cu etalonul în Dimineață pierdută a Gabrielei Adameșteanu, și un realism magic, cu bune pagini în linia V. Voiculescu, Mircea Eliade, Ștefan Bănulescu. Se juxtapun mutațiile
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
autoarei o incursiune în mediul amniotic al unei faune umane memorabile. Trei bătrâne - Berenice, Paula și Veronica - reconstituie din fragmente incoerente de memorie destinul lor, pe al altora și soarta unei lumi declasate. Monologul interior și discursul indirect liber - unelte clasicizate ale romanului modern - sunt mânuite cu dexteritate pentru a compune profilurile celor trei Parce în mizerie, care nu prezic destinele, ci doar și le reamintesc, deformat și haotic, una dintre ele fiind chiar amnezică și o mitomană cu veleități literare
PALADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288625_a_289954]
-
prostituate. Ele trimit bani vajnicului bărbat moldovenesc lipsit de venituri, rămas acasă pe post de tată casnic. Dar prea adesea acesta ia direcția cârciumii și lasă copiii în grija Domnului și a bunicilor. Învățătoarele, multe dintre ele, au luat drumul clasicizat deja, către curățenie, căpșune sau trotuare. E departe de roz ca să nu viseze generația vârstnică la comunism. Poate doar moldovenii educați în valori liberale și capitaliștii ruși care stăpânesc de fapt economic Moldova să nu mai vrea comunism sovietic. Microbuzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de foc pe uliți strimte italiene, cu o lumină roșie umbroasă peste casele brune și pe pavelele ce păreau umblate. ... O familie de burghezi flamanzi, rigidă și cinstită, în haine de atlazuri scumpe, cu horbote de muzeu. . . Mai dincolo, fructe clasicizate, cu pielița transparentă, din culori netede, străvezie, care, alături de pasta cărnoasă a noutăților, păreau îmbălsămate în ceară. . . Era, în fine, o pânză mare pe care Mini o avea dragă. O femeie cu rochie de satin albă și cu o pană
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]