254 matches
-
Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți de angrenajul social), Trevor povestește cu o rece obiectivare viața și dezamăgirea afectivă a unei tinere provinciale, Mary Louise, alternând acest fir epic pre- și post-matrimonial cu cel al lungii claustrări a eroinei, pacientă într-un azil pe cale de a fi dezafectat. Supraviețuirea decentă, dar și parvenirea socială sunt principalele tendințe ce însuflețesc aparent liniștita viață a familiilor catolice și protestante din acea localitate periferică înglodată în tradiționalism de tip rural
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
este contemplat gol prin ochii lui Mary, ocazie pentru MacEwan de a-și proba darul de anatomist îndrăgostit și totodată, plastician al detaliilor zeului, în flagrant contrast cu acea casa-muzeu de obiecte de cult al "bărbatului", un spațiu mohorât de claustrare și obsesii maladive. Relaționarea psihologică între locatari și inventarul interioarelor riguros descrise își sporește semnificația atunci când nevasta lui Robert, Caroline, le spune că i-a privit în timp ce dormeau, remarcând mai cu seamă frumusețea lui Colin. Și că li se ascunseseră
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
al ermetismului aristocratic, de neclintit în fața valurilor istoriei. În acest context mai larg apărea, ca moștenitoare a experienței vociene, rondiste și barettiene, revista florentina 'Solăria' (1926 -1934) fondată de Alberto Carocci.115 Se plasa la granița dintre cele două extreme: claustrarea în spatele cuvântului scris și deschiderea spre tendințele europene. Cu toate că autorii ei acordau atenție cu precădere noilor orientări din literatura epocii, trecutul nu fusese uitat. Rânduri precum cele semnate de Giuseppe Aventi nu neglijau, de exemplu, să semnaleze asemănări între perioadă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prezente și aici pentru a întâri ideea de inutilitate, de umilință: "Noi dragostea, noi pietrele, noi focul (...)// Noi pietrele durerii unanime (...)// ...noi lacrimile, vezi, și nebunia/ pe lângă-aceste lucruri în genunchi" (Lucruri în genunchi). Structurile nominale, eliptice accentuează senzația de claustrare, de închidere în limitele unui orizont al tragicului. Se trece brusc de la abstract la concret ("voi, gânduri aspre, pașteți", Carnet lapidar, " Ne colcăie alcoolul imensității-n vine", Jurnal de grupă... dubito) ca și cum frânturi de vis, de coșmar, invadează spațiul realității
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
din geam în geam, văpaie cu văpaie,/orașul grav cu heleșteie negre/cum urcă-n pat, cum bâjbâie-n odaie.// (...) Să deschidem degetul și geamul,/ trotuarul a trecut prin casă,/rana frunții - cancer - se dezbracă/ pe dreptunghiul fețelor de masă". Claustrarea (motivul camerei pătrate) înseamnă condamnare la o existență limitată, excluderea oricărei posibilități de autodepășire. Ideea de aplatizare, de anihilare a tridimensionalității este întărită de revenirea asupra unei alte forme geometrice, dreptunghiul. Caracterul angoasant al trăirii este accentuat de coloristică (negrul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în universul banal, cotidian, viziunea asupra acestei lumi este una personală. Spațiile descrise capătă caracter fantomatic, sunt deformări ale realității, construite într-un permanent dialog cu poezia pur descriptivă. Sunt spații care accentuează senzația de sufocare, este o poezie a claustrării, a universului absurd. Viața însăși se transformă într-un joc tragic și de aici impresia că eul poetic este prins într-un coșmar fără posibilitate de trezire. Poemele generației albatrosiste se constituie adesea într-un dublu dialog, unul cu cititorul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Iordan, 116, 117 Chioaru, Dumitru, 37 Chisanu, Coriolan, 69 Ciobanu, Valeriu Șt., 76 Cioculescu, Barbu, 36, 114, 115, 240 Cioculescu, Șerban, 55, 92, 113, 115, 176, 242 Ciopraga, Constantin, 58 Cistelecan, Al., 37, 199 citadin, 42, 112 Claudel, Paul, 90 claustrare, claustrant, 42, 88, 146, 148, 150, 156, 164, 176 Claviaturi, 57 Clement, Liviu, 209, 210 Cocea, N.D., 50 Codruț. Mariana Poem de dragoste II, 214 Codruț, Mariana, 214 coșmar, 11, 22, 142, 147, 149, 158 Condeiul, 57 Constantin, Ilie, 31
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plină și banală realitate cotidiană (un fel de „boule de neige” prin care se face saltul de la mimesis la viziune). Figura centrală de aici, sufocând ca un capac de plumb orice tentativă de evadare, este „grămada de năvoade”, metaforă a claustrării absolute. Un succedaneu al acestei viziuni apocaliptice e „orașul de beton”, cu al său institut de „Reumatologia betonului”. Poetul trece prin urbea astfel definită ca o „gheată desperecheată”, zgomotele străzii sunt de-a dreptul obiecte agresive, palpabile: „sfredele, tirbușoane, spirale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
proceselor staliniste - ancheta Pătrășcanu, întâlnirea cu psihosociologul francez de origine română Serge Moscovici... Mi-a fost mai ușor, ca femeie, și să îndur săptămânile lungi de lectură, selecție și dispunere a imensei cantități de informație de arhivă. Îmi asumam, oarecum, claustrarea în gineceul medieval al țesătoarelor de tapiserii. Dar cercetarea e o muncă de artist, cum spune Serge Moscovici, o aventură al cărei început și sfârșit nu-ți aparține. Aș spune acum că am trăit un timp fascinant. Și norocos, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
acută; ieșeam oricând voiam și numai dacă aveam nevoie, singura obligație, nescrisă în vreun regulament, fiind să ai o ținută îngrijită și o comportare cuviincioasă pe stradă și să fii la orele de program în internat. La Buzău, starea de claustrare crease dorința de evadare; „fuga din internat” o făceau mai ales noaptea în special cei din ultimii ani. Paznicul de noapte, un ardelean conștiincios, aducea la cunoștința directorului sau subdirectorului asemenea infracțiuni. Dacă era recunoscut un singur evadat, în fața amenințării
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stările sufletești, descoperindu-ne unul altuia, prin incizii adânci, uneori chiar dure, dureroase, cât de departe suntem de idealul pe care ni l-am propus și ce luptă ne sta în față, de la care nu trebuia să abdicăm. * Condiția de claustrare fizică determina procesul eliberării sufletești, spirituale. Celula nu mai era cameră de pedeapsă și tortură a izolării prin care și din care să plângi lumea care chiar ea te-a pervertit, chiar ea te-a hrănit cu lumina falsă a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
care ne dădeau posibilitatea să-I oferim o ființă integral purificată (trup și suflet) spre jertfire. Cine a trăit în acest sens a câștigat mari daruri sufletești. Cine n-a înțeles intenția divină a fost neliniștit sufletește, muncit de gândul claustrării, al foamei și terorii, alarmat de situația celor din familie. Unii aveau atitudini protestatare, uneori cutezătoare, expunându-se la sancțiuni care au dus chiar la moarte. Alții, neancorându-și întreaga ființă în Dumnezeu, au căzut în deznădejde și s-au
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
forțelor comuniste. Arestați, s-au găsit în situația dificilă de a nu ști ce arme și ce armură să folosească, noua condiție cerea arme noi de luptă, de alt calibru, chiar dacă auziseră despre ele, nu erau deprinși să le mânuiască. Claustrarea fizică îți ia posibilitatea să mai uzezi de armele clasice ale forței și reacțiunii și îți ia libertatea de mișcare în teren. Condițiile luptei sunt schimbate radical. De forțe dispune numai adversarul. Ești deposedat și de instrumentele luptei și de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
condei. Expedierea la Jilava Venea primăvara fără să ne dăm seama. Era efectul programului: degajarea mora lă a suferinței. Nimeni nu simțea greutatea penitenței. Toate le suporta pentru noi Hristos. Eliberați de spectrul condamnării și al suferinței ne bucuram în claustrare, căci mărturiseam credința în Hristos împotriva stăpânilor atei. Pentru toți exista doar bucuria întâlnirii în Hristos. Sosise Mărțișorul. Într-o dimineață suntem anunțați să strângem bagajele, care de fapt erau pe noi. „Ce-i pe mine și în ladă”, ironiza
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
când este un prieten prost, pe care l-a înșelat mai înainte un inamic”. În primele zile ne-am înscris în programul de viață zilnic, cu rezerva firească a noilor veniți, primind drepturile și împlinind obligațiile ce decurgeau din condiția claustrării. Încercam să găsim și metode de transformare a spiritului și mentalității acestei lumi, care trăia o viață atât de străină obișnuinței umane. Ceea ce voi prezenta acum succint în fața cititorilor, despre această viață petrecută în starea de claustrare fizică, aș vrea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
decurgeau din condiția claustrării. Încercam să găsim și metode de transformare a spiritului și mentalității acestei lumi, care trăia o viață atât de străină obișnuinței umane. Ceea ce voi prezenta acum succint în fața cititorilor, despre această viață petrecută în starea de claustrare fizică, aș vrea să fie și un semnal de alarmă pentru toți cei care, ignorând problema virtuților creștine, înfrânarea și cumpătarea, pierd prilejul valorificării stării de claustrare. Îți dai seama imediat ce fel de om ai în față chiar după felul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
voi prezenta acum succint în fața cititorilor, despre această viață petrecută în starea de claustrare fizică, aș vrea să fie și un semnal de alarmă pentru toți cei care, ignorând problema virtuților creștine, înfrânarea și cumpătarea, pierd prilejul valorificării stării de claustrare. Îți dai seama imediat ce fel de om ai în față chiar după felul în care se comportă față de hrana ce i se oferă în condițiile închisorii. Prin două moduri se secătuiește de energia fizică un organism: înfometarea impusă de cineva
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cei ce vor vrea să trăiască cucernic în Hristos, vor fi prigoniți”, căci „dacă pe Stăpânul casei l-au numit Belzebut, cu atât mai mult pe casnicii Lui”. Încercam să creăm o atmosferă de bună dispoziție sufletească, ignorând teama și claustrarea, o unitate de ideal, antiatee și anticomunistă. Să convertim suferința în jertfă acceptată, pentru ispășirea păcatelor proprii și atragerea atenției divine asupra noastră, ca să înfrângem teama, frica și neîncrederea, suspiciunea și acuzațiile reciproce din sufletul fiecăruia, am pregătit o șezătoare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
unei atracții misterioase între Ieronim și Maia, soția fratelui său. Este o dragoste nepermisă, care se desfășoară sub ochii îngroziți ai mamei și într-o atmosferă de damnare (tatăl, bolnav, e țintuit la pat, iar un unchi e nebun), de claustrare și pasionalitate tenebroasă. Tema triunghiului conjugal se intersectează cu tema destrămării familiei, investigate cu o bună intuiție a situațiilor de criză și a psihologiilor, într-o compoziție echilibrat structurată. În al doilea roman, Casa de lângă lună (1988), trama epică e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
un moralist, propensiune pusă în evidență și în publicistica sa postdecembristă, adunată în culegerea Acorduri pentru urechi surde. Din însemnările unui naiv (1999). Nu o dată dezbaterea de idei prevalează asupra dinamismului scenic, încât se accentuează impresia de statism, dată de claustrarea într-un spațiu întotdeuna încatenat, cu sugestii trimițând spre cel concentraționar. În piesa Căderea (1993) personajele, înscrise într-o mișcare grotescă, cu o suită de „întâmplări” bizare ce însoțesc un accident și starea de agonie ce îi succedă, își contemplă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
citeau reviste sau se adunau la un taifas. Mirosea destul de urât a oboseală și a stătut, dar, fiindcă din stradă nu puteai ghici nimic din forfota dinăuntru, m-am gândit la o cauză. M-am întrebat de ce bătrânii aceia preferau claustrarea, în loc să se prăjească la soare sau să se plimbe prin oraș. Prințul izgonit din Ciad m-a lămurit că existau reguli și că îmi anunțase vizita într-un registru cu o zi înainte. Nu numai reguli scrise, ci și opreliști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
scriitoarei”, „Cuget clar”, „Adevărul literar și artistic” sau, în Ardeal, „Societatea de mâine”, „Patria”, „Utopia”, „Darul vremii”, „Hyperion”, „Gazeta Transilvaniei”, „România tânără” (pe care o va redacta alături de I. Hașeganu la Brașov, în 1942-1943) ș.a. Primele versuri ale poetesei corespund claustrării într-un univers fragil, al mâhnirii solitare, rostirii muzicale, suferinde, în „poze” adolescentine, puse sub semnul grației imitative. Cu urme simboliste, poemele de mai târziu cultivă dispoziția meditativă (Ghețarul, Izvorul, Termitele), gustul himericului, al vetustului medieval, discreta cochetare cu exoticul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]
-
cetate a mănăstirii conservată în stare perfectă și astăzi, cuprinde o curte nu prea întinsă, în orice caz insuficientă pentru spațiul necesar unui Ospiciu. Bănuim că evadările bolnavilor din cadrul de cetate (de închisoare) al Ospiciului erau provocate tocmai de această claustrare apăsătoare. Cele 11 tăblițe de inscripție ale "secțiilor și odăilor" atestă însă un număr redus de încăperi, mai redus decât la Ospiciul Neamțu. "Lampe de tiniche" în număr de 16, precum și 12 "stupitoare de lemn" completau mobilierul dezolant al Ospiciului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
auzi ceva ce s a Întâmplat, ceea ce au Înfăptuit oamenii și ce pot ei să facă: riturile, aventurile Încercările lor de tot felul”. În alt loc, Eliade recunoaște că istoria (narațiunea) are și o funcție salvatoare. În situații imposibile, de claustrare, oamenii au supraviețuit prin povestiri. M. Eliade vorbește și de literatură ca desacralizare și „degradare” progresivă a mitologiei: „Suntem pe cale de a Înțelege astăzi un fapt pe care secolul al XIX-lea nu putea nici măcar să-l prevadă: că mitul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
ce pleacă de la argheziană Duhovnicească, de la câteva poeme ale lui Lucian Blaga și, mai departe, de la expresionism este posibilă, însă ea a prins pe solul unei firi introvertite, melancolice și al unor autentice și intense experiențe sufletești: solitudinea (Pastel), senzația claustrării (Sub zidul nopții, La umbra vremii și Gând sub lespede), dedublarea (Tremur de fântâni, Ogor sterp), pierderea crescândă a identității (Anotimp stins). În acest sens sunt și încercările de autoportretizare din Luptă fără sfârșit, din Cerșetorul orb („Cânt cu vremea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]