168 matches
-
G. își găsește deplina forță de expresie, ceea ce se petrece, paradoxal, la nivelul structurilor fixe de sonet. Întreaga materie poetică, apropiată tematic de registrul simbolist (reveria agonică, respingerea și în același timp atracția față de citadinul maladiv, amurgul în acorduri de clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin de imaginarul suprarealist: „Să mă sculptez într-un ghețar de vers/ Cu creștet înclinat spre Nadir,/ Ori în genuni deschise de clavir/ Să mă cobor cu foc din Univers” (Sonet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
atracția față de citadinul maladiv, amurgul în acorduri de clavir sau de marș funebru), se convertește în secvențe ce țin de imaginarul suprarealist: „Să mă sculptez într-un ghețar de vers/ Cu creștet înclinat spre Nadir,/ Ori în genuni deschise de clavir/ Să mă cobor cu foc din Univers” (Sonet). Pădure adormită (1941) marchează un regres în privința laturii imagistice, suitele metaforice simplificându-se, diminuându-se numeric și cedând locul unui lirism din ce în ce mai discursiv (Augustin Meaulnes, Amintirea fără seamăn, Andersen), centrat pe o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
ca pe o bucată de pîne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tînguitor-juvenile, regizate În decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian În singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era În toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sînt ca Într-un vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mîhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău În vînt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hîrtie”, „În clavir sînt accente vechi, ca Într-un herbar flori păstrate”, „clopotele depărtîndu-se ca albe cirezi”, „În mine chipul tău ca Într-un pahar o floare albă”, „tristețea ca un pietriș În apă”, „glasul tău e mesteacăn subțire În vînt” etc. Uneori
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ceea ce am putea numi Întîmpinarea exclamativă a universului. Atît În reprezentările eului cît și În cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „SÎngele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul În os”, „Strîns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „GÎnd Încordat ca un mușchi În carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, În aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, În care carnavalescul e transferat ambianței: „VÎntul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul [e un
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care devine ucigătoare atunci când peste orășelul somnolent ploile de toamnă șiroiesc fără contenire. O adolescentă ftizică se stinge, un ins se sinucide absurd pentru o prostituată și în liniștea mortificantă abia dacă vibrează, în tremur vătuit, un duios acord de clavir. Un fior de prospețime aduce schița O stea din Carul Mare, unde, într-un decor de amprentă sadoveniană, un june trăiește emoțiile învălmășite ale unei îmbrățișări de inițiere. Mai puțin îi izbutește prozatorului șarja, lucrată în pastă groasă. Aceeași atmosferă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
în care nota simbolistă domină. Dimineața are aparența unei picturi „cu tonuri fragede și crude”, soarele transformă amintirile în „bănuți strălucitori”, parcă așezați pe ochii fetei. Sunetele flașnetei ritmează orchestrația monotonă a târgului, iar liniștea nopții se risipește în tânguirea clavirului. Imagini de o intensă candoare sugerează prezența diafană, imaterială a iubirii frânte demult: „Apa ochilor tăi s-a revărsat, albastră, în casă;/ tot ce-am simțit după aceea a fost numai lumină și mătasă”. Ceea ce s-ar fi vrut însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
E. Moldovan (Din lumea nouă, impresii de călătorie), I. Ursu. Ideea de solidaritate națională nu exclude, în plan literar, săgețile critice la adresa modalităților moderne de expresie. Astfel, la „Cronica veselă”, sub semnătura Tănase Kapuținăr, apar parodii de felul Sonatei pentru clavirul vieții mele (Imitație după simboliștii autohtoni), cel mai atacat autor fiind Emil Isac. Astfel, același Kapuținăr promite: „Voi scrie cronici peste cronici / Să fie tuturor pe plac... Să s-aboneze pe viață / Chiar și macabrul E. Isac”. Nici V. E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288575_a_289904]
-
O securitate fragilă a spiritului în insecuritatea maximă a spațiului din afară. Există, totuși, în poezia lui B. și momente de calm, și mici spații ocrotitoare. Vremelnic ocrotitoare, securizante. De pildă, odaia încălzită în care iubita servește ceaiul, cântă la clavir sau citește „ceva de la poluri”, ca în poemul Decembre. Instalat în fotoliu, lângă soba în care trosnește focul, poetul contemplă prin geamuri peisajul polar de afară și ascultă vijelia. Moment de liniște, de împăcare cu lumea din afară și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
valorice. Astfel, în prima carte se întâlnesc felurite motive literare: țara cu palmieri și trandafiri, cu gazele și flori de lotus, care este țara imaginară a poeziei, ori încăperea în care îngeri și serafimi din paradis dănțuie în sunetele clapelor clavirului sau lacul cu zâne, care trezește reveria îndrăgostitului, cât și peisajul ruinelor unei cetăți de odinioară, prin care vântul plânge, căci apasă „vremuri grele de urgie”. Ecouri eminesciene vibrează în multe poeme: „Gândind în anii ce-or să vină/ Acum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
ca poet, în „Jurnalul” (1895), cu versuri simboliste (Cântec de toamnă) aflate sub zodia citadinismului și a evadării. Aglomerarea citadină îl neurastenizează pe poet, care vede, „prin ceață”, „copaci goi” luminați de felinare anemice. Câte o fată veștejită cântă la clavir, iar poetul o admiră cum stă așezată pe o bancă într-un parc. Percepe lumea impresionist, culorile sunt impure, amestecate, de regulă luate de pe marginea paletei. El era, la 1895-1900, un prebacovian, în strofele publicate de „Jurnalul”, „Lupta”, „Lumea nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285834_a_287163]
-
lăuntric. Confesiunea capătă tonul unei romanțe monotone, sfâșietoare. Peisajul - satul pustiu înecat într-o ninsoare-lințoliu, cimitirul cu corbi „în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile Antichității țin de simbolismul epocii. D., autor și de romanțe și idile, a rămas pentru mulți poetul socialist al epocii. Instantaneele din viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
el începu să râdă cu hohot și căzu la pămînt 255. De moartea iubitei poetul nu se poate desprinde nicicând. Iată ce i se întâmplă lui Dionis când, în fața casei, iubita acestuia cânta acompaniindu-se de notele dulci ale unui clavir: I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde 256. Crezul geniului său poetic îl face să mediteze de tânăr la contrastul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
băgară păsări tăiate pline de sânge; în salon smulseră masa din mijloc, care era fixată prin tuburile de gaz ale lămpilor de bronz, și cum ieșea gazul puseră două pirostrii cu căldări de fiert apa. Alături se afla un frumos clavir Bechstein. Seara făceau muzică. Iar în noaptea de Crăciun, după un chef scandalos, nemaiștiind de nimic, își goliră paharele de șampanie în clavir ca să cânte mai bine. La plecarea lor, Bechsteinul pierise, ca și biroul din salonaș conținând scrisorile familiei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și cum ieșea gazul puseră două pirostrii cu căldări de fiert apa. Alături se afla un frumos clavir Bechstein. Seara făceau muzică. Iar în noaptea de Crăciun, după un chef scandalos, nemaiștiind de nimic, își goliră paharele de șampanie în clavir ca să cânte mai bine. La plecarea lor, Bechsteinul pierise, ca și biroul din salonaș conținând scrisorile familiei, ca multe alte mobile, suspensiuni și obiecte. În ce stare rămase biata casă! Canalul closetului spart în pivniță, fără măcar a permite mamei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
foc de incognito-ul de aici, și făcură niște orgii nemaipomenite. A doua zi de Crăciun nu mai puteam umbla pe trotuare, atâtea murdării de tot felul lăsaseră noaptea. La mama acasă, după ce se îmbătaseră turtă, au golit în frumosul clavir Bechstein paharele de șampanie din care beau pe când dansau. Noi, grație d-nei Cecilia Petrescu, ne mângâiam de aceste mizerii aflând că d-na Silvia Stănescu copiase după hârtiile unui ofițer austriac, în gazdă la dânsa, o listă scrisă la mașină
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în spații iluminate de un albastru splendid, umed și curgător. In fața locuinței lui Dionis se ridica o casă albă și frumoasă. Dintr-o fereastră deschisă din catul de sus el auzi prin aerul nopții tremurând notele dulci ale unui clavir și un tânăr și tremurător glas de copilă adiind o rugăciune ușoară, pare că parfumată, fantastică. El își închise ochii ca să viseze în libertate. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în stilul parnasienilor și al simboliștilor. Z. scrie cu precădere despre eros, adunând în jurul lui toate figurile retoricii. În Umbra paradisului (1970), ca și în alte volume, se întâlnesc, din nou, „lunaticii crini” și „candelele muzicale”, „baletul lebedelor pe ape”, „clavirele de unde”, „asfințitul razelor în urne”, „carbonizatele păsări” bacoviene și toate celelalte simboluri de la începutul secolului al XX-lea, într-un discurs lent, țesut mărunt și complicat într-o oarecare măsură de prea multe aluzii. Nevroza simbolistă e întoarsă spre jubilație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
ai secolului XX, că toate schimbările ontogenetice sunt dictate de intrări succesive în activitate și de depresări ale unor gene. S-a spus, metaforic, că întreaga operă de clădire moleculară care are loc în embriogeneză se face după muzica unui „clavir genetic“: un anume determinism apasă pe clapele clavirului care sunt genele, acestea emit „un sunet“ (citește semnele enzimatice) uneori de numai câteva fracțiuni de secundă, suficient însă pentru a declanșa cascade enzimatice secundare, terțiare etc., capabile fie să distrugă structurile
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dictate de intrări succesive în activitate și de depresări ale unor gene. S-a spus, metaforic, că întreaga operă de clădire moleculară care are loc în embriogeneză se face după muzica unui „clavir genetic“: un anume determinism apasă pe clapele clavirului care sunt genele, acestea emit „un sunet“ (citește semnele enzimatice) uneori de numai câteva fracțiuni de secundă, suficient însă pentru a declanșa cascade enzimatice secundare, terțiare etc., capabile fie să distrugă structurile vechi de care embrionul nu mai are nevoie
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
ca pe o bucată de pâne, / și-mi văd, sub roțile deșertăciunii, nădejdile zdrobite toate, toate” (Neliniști). Însemnări, așadar, tânguitor-juvenile, regizate în decorul simbolist amintit, de unde nu pot fi absente, desigur, nici referințele muzicale tipice - „notele de pian în singurătate”, „clavirul... cernit și stins”, „serenada plopilor”, „sonata tăcerii”, „romanța apei” etc. etc. Pe alocuri, semnele unei conștiințe a convenționalității acestui univers transpar cu destulă claritate: „Era în toate acestea tristețea unei poezii vechi”, „Toate acestea - știi? - sunt ca într-un vechi
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
praesentia precum „mantaua mâhnirilor sfâșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mâhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sunt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău în vânt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hârtie”, „În clavir sunt accente vechi, ca într-un herbar flori păstrate”, „clopotele depărtându-se ca albe cirezi”, “în mine chipul tău ca într-un pahar o floare albă”, „tristețea ca un pietriș în apă”, „glasul tău e mesteacăn subțire în vânt” etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ceea ce am putea numi întâmpinarea exclamativă a universului. Atât în reprezentările eului cât și în cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „Sângele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul în os”, „Strâns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „Gând încordat ca un mușchi în carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, în aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, în care carnavalescul e transferat ambianței: „Vântul face reverențe”, „Frunzele colecționează autografe, parfum”, „Cerul șe unț
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și cu aripi cât casa. Surâde. Tu câștigai orice război Tu câștigai orice război fără să tragi niciun foc de armă. Cu simpla ta prezență. Erai frumoasă, misterioasă. Trupul tău emana melodii ca marea, bănuiesc că aveai ascunse sub piele clavire. Erai provocatoare, răscolitoare, cum este în orașul de provincie mirosul revărsat din teii în floare. Erai senzuală, nerușinată, lascivă și fină ca petala albă de magnolie târzie. Iar acum ai plecat. Unde ești? Pe cine bandajezi cu mângâierile tale? Cu
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
am mîncat și încă de ziua mea, ca să fie deplin patronul meu și al tovarășului meu - țiganul. Apoi am mîncat de ziua mea și pește, din cel ce-i tre-patrusute într-un talger...ei, unde vi-i acum fălirea? Cu clavir, cu Berholschi și cu nunți la Vornicu și-n postul mare! Dară pe mine mă necăjește nu petrecerea voastră cea cu poze și cu Berholschi alăturea, dar mîna și-apoi grija de-ați căpătat semințele ori ba? Eu răsadnicul nu
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]