340 matches
-
soi nou, se silesc să îndrepte greșelile antecesorilor și-i ajuta, cu duhul blândeții, pe impetuoșii mei colegi de trafic să-și vină în minți. Adică să nu mai intre într-o intersecție pe jumătate blocată, să nu-și mai claxoneze colegul din fața care așteaptă pe verde deblocarea intersecției și să nu mai vireze în intersecții decât de pe banda de lângă bordura. Polițiștii de soi nou nu-i ceartă pe șoferii care greșesc și rareori ajung să-i amendeze. Sunt, pur și
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
zi, baletul polițiștilor în fața hoardelor de șoferi indisciplinați îmi aduce aminte de emoția cu care am urmărit, când eram mic, pe diafilm, domesticirea lui Vineri de către Robinson Crusoe. Cu mitocănia claxonagiilor e însă o altă poveste. Dacă-i întrebi de ce claxonează, majoritatea șoferilor nervoși din București îți vor spune, cu năduf, că se grăbesc undeva. M-am întrebat adeseori unde se grăbesc ei? Pentru că la toate întâlnirile la care merg eu, românul întârzie. Deci românul nu se grăbește ca să se întâlnească
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
ieri, de azi, claxonagiul refuză cu îndârjire să-și ia o marjă de timp de rezervă atunci când are de făcut drumuri cu mașina. Trezindu-se blocat în trafic, descoperă brusc virtuțile punctualității și, într-o perfectă înlănțuire logică, începe să claxoneze sau, dacă vremea permite, chiar sa-njure. Nu te-njura pentru că stai pe verde ca să nu blochezi intersecția, nici pentru că lași să intre o mașină venită de pe un drum fără prioritate și nici măcar pentru că aștepți o bătrânica să treacă stradă
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
chiar tot 1. sunt mult prea mulți șoferi proști (și nu mă refer la IQ) care nu ar trebui deloc să aibe carnet și care în loc să se miște staaaaaaau și se uită la cer și după 10 secunde, când îi claxonezi mai staaaaau încă 10 secunde și abia apoi pornesc și numa bine se pune roșu ... și asta în condițiile în care poate chiar mă grăbesc. Nu îi cer să se grăbească și el, dar câtă vreme e în trafic, îi
Robinson Claxon by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83005_a_84330]
-
Simona Tache Vă povesteam, mai deunăzi, despre cretinii care claxonează în timp ce sunt blocați de culoarea roșie a semaforului. Ce a ajuns să facă, în replică la chestia asta, un prieten de-al meu, atunci când e primul din coloană? Se claxonează singur! Și se și înjură, însoțindu-și sudălmile de gesturi
Să ne închinăm fără profesor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20166_a_21491]
-
Simona Tache Vă povesteam, mai deunăzi, despre cretinii care claxonează în timp ce sunt blocați de culoarea roșie a semaforului. Ce a ajuns să facă, în replică la chestia asta, un prieten de-al meu, atunci când e primul din coloană? Se claxonează singur! Și se și înjură, însoțindu-și sudălmile de gesturi agresive!! Râdeți, nu? Care e reacția celor din spate la acest gest ironic? Cu maximă seriozitate, claxonează și ei! Da, știu, nu mai râdeți, fiindcă sunteți ocupați să vă faceți
Să ne închinăm fără profesor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20166_a_21491]
-
chestia asta, un prieten de-al meu, atunci când e primul din coloană? Se claxonează singur! Și se și înjură, însoțindu-și sudălmile de gesturi agresive!! Râdeți, nu? Care e reacția celor din spate la acest gest ironic? Cu maximă seriozitate, claxonează și ei! Da, știu, nu mai râdeți, fiindcă sunteți ocupați să vă faceți cruci. Exact așa am pățit și eu când mi s-a povestit.
Să ne închinăm fără profesor by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20166_a_21491]
-
a luat în brațe un jandarm, de bucurie că egalase România. A început să golească sticle și la volan. Prin octombrie 2007, aștepta un prieten în fața blocului, ca să plece împreună la București. Și pentru că omul întârzia, s-a pornit să claxoneze isteric. Nu s-a oprit, până n-a venit poliția. Urmarea: analize, alcoolemie de 1,37‰ în sânge, dosar penal, 6 luni cu suspendare. Tot în 2007, afacerile i-au luat-o la vale. În vara 2008, pierduse deja apartamentul
Bomba pe patru roți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20259_a_21584]
-
mă uitam după un loc potrivit, unde să las mașina, pe avarii. În fața mea, dar fix în fața mea, o mașină de poliție. În ea, niște polițiști de la rutieră, logic. M-au văzut că mă pregătesc să parchez și m-au claxonat. Era un fel de “Alooo, pisi, suntem aici, ne uităm fix la tine, nu opri acum, că o să ne obligi să te executăm!”. Eu, nimic. Eram prea concentrată să plantez mașina între două semne de “oprire interzisă” ca să mai aud
Cum am luat amenda, deși poliția nu voia să mi-o dea! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18214_a_19539]
-
Simona Tache Ai ieșit să-ntinzi rufele și te trezești c-o mașină gonind pe la tine prin balcon, gata-gata să dea peste tine? Te claxonează din mers, îți aruncă un „Dă-te, fă, că nu ți-a luat mă-ta șosea...“ și dispare în balconul vecinilor? Nu te speria, nu te-a mușcat căpușa și ai început deja să halucinezi. Mașina pe care ai văzut
Masculin. Şofer de sex masculin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18512_a_19837]
-
Culoarea pe care, dacă o încalci, poți să mori și poți să-i omori și pe alții. Ești prima mașină sau a doua din coloană și aștepți liniștit să se dea verde. La un moment dat, un idiot din spate claxonează. Te uiți la semafor. E roșu. Oare de ce claxonează? Oare ce film se derulează, în momentele alea, în capul lui? N-apuci să-ți pui prea multe întrebări că claxonul idiotului e preluat de alți idioți. În spatele tău, e deja
E roşu! Şi ce dacă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20167_a_21492]
-
și poți să-i omori și pe alții. Ești prima mașină sau a doua din coloană și aștepți liniștit să se dea verde. La un moment dat, un idiot din spate claxonează. Te uiți la semafor. E roșu. Oare de ce claxonează? Oare ce film se derulează, în momentele alea, în capul lui? N-apuci să-ți pui prea multe întrebări că claxonul idiotului e preluat de alți idioți. În spatele tău, e deja concert de claxoane. Te uiți la semafor. E tot
E roşu! Şi ce dacă? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20167_a_21492]
-
mai mare de bicicliști pe stradă a creat o oarecare colaborare între șoferi și biciclist. Eu eram mult mai agresat, dacă vrei, acum trei ani de zile, când mergem cu bicicleta decât sunt acum. Acum nu se întâmplă să te claxoneze, adică, mie, personal, nu mi se întâmplă lucrul acesta. Deci primul pas s-a făcut, să înțeleg? Primul pas este făcut. Acum, trebuie să identificăm motivele și măsurile prin care să-i determinăm pe acești, nu știu, zece, cincisprezece, douăzeci
colectie de stiri si interviuri Radio Romania Actualitati [Corola-other/Journalistic/92304_a_92799]
-
în picioarele cățeilor vagabonzi. Pe dupa colțuri bufneau petarde, pocnitori meșteșugite, sfârâiau cârnați. Din cauza importanței minunatei convenții majoritatea oamenilor arătau mai bine ca de obicei, erau de-a dreptul frumoși, aveau așa un aer. Șiruri prelungi de taxiuri greu parfumate mișunau, claxonau, unduiau. Pe la uși zăceau ancorate sănii de oțel. O melodie plăcută trecea din gură-n gură. Aerul, tot atât de clar ca și cel al nopților de vară, era tăiat în răstimpuri de câte o sirenă nerăbdătoare sau de câte un far
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
am călcat. - Cauza indirectă a accidentului a fost un ins mărunt într-o mașină mică cu o gură mare. - Stîlpul de telefon se apropia repede. Am încercat să virez în afara direcției lui cînd el m-a lovit în față. - Am claxonat pietonul, dar el se holba la mine. - Pe un formular de asigurare (șoferul lovise o vacă): "Cum ați avertizat dvs.?" "Claxon" "Cum a avertizat celălalt?" "Muu" - Apropiindu-mă de intersecție, nu am văzut nici un vehicul venind din dreapta mea, așa că am
BANCUL ZILEI: Iliescu, Ponta şi hoţia () [Corola-journal/Journalistic/67192_a_68517]
-
prin excelență interiorul. E drept că Oblomovii de astăzi nu-și mai dorm melancolicul somn de amiază în moliciunea unei sofale, ci mai degrabă într-un colț de stradă sau în parcuri, în vreme ce toți ceilalți, neoblomovienii insomniaci, bîntuie isteric bulevardele, claxonînd în intersecții sau înghesuindu-se în mulțime. Interiorul pare să fi dispărut, absorbit de străzi gălăgioase și aglomerate, pentru care nu mai există nici un ceas mort. Să fi dispărut și plictiseală, si melancolia? Sau să se fi adîncit, într-atît încît
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
apropia cu o viteză colosală și o intenție vădită: să salveze copilul. Lumea, percepând planul japonezului, începu să-l încurajeze: Hai, bagă, mai repede, mai repede, fugi moșule, fugi etc. Vatmanul, dându-și și el seama ce se întâmpla, acceleră, claxonând în același timp. Scoase capul pe geam și urlă: - Luați copilul de pe șine! La o parte! Spectatorii priveau fermecați, realizând că văd un film care, spre deosebire de cele din cinematograf cu o acțiune similară și Stallone sau Van Damme în rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pământ de rușine. Am smuls chiloții și i-am aruncat în torpedou. Yves nu observase nimic, se uita râzând la lumea de-afară, care făcea poze din toate părțile mie, mirelui, miresei, mașinii. Chiloților, cu câteva secunde mai înainte. Am claxonat vesel și am pornit spre Snagov. Nu m-am uitat în oglindă tot drumul. Anca și Yves sporovăiau despre invitați, despre ce a spus mătușa X, despre rochia verișoarei B, despre pălăria domnului U. Totuși, simțeam ura și tristețea Ancăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă panichez. Dacă a murit? Dacă îmi murea fetița în noaptea aia? Tocmai atunci, asemenea unei oaze în deșert, am văzut un telefon public. Am tras mașina pe stânga, enervându-i pe șoferii din spate. Care-au început să mă claxoneze și să-mi strige tot felul de chestii, ticăloși fără inimă! —Mamă, am zis cu voce tremurândă. —Cine-i acolo? a întrebat ea. — Eu sunt, am spus simțind că izbucnesc în lacrimi. —Claire? a zis mama furioasă. Ce dracu’ vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aceeași șapcă albă pe cap, călare pe bicicleta „Turist“. Doar șaua și-o mai reglase, fiindcă îi crescuseră picioarele. Supraviețuitorul ăsta zglobiu nu putea trece neobservat. Trebuia să-l vezi cum pedalează continuu în jurul piațetei, indiferent de vreme, cu mașinile claxonând din toate părțile, ca să-ți dai seama că ceva nu e-n regulă. Uneori îi sărea lanțul, cădea pe burtă sau în cap, se ridica, o lua de la capăt cu pedalatul. Pe la paisprezece ani (vârsta cruzimii maxime), intrase definitiv în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
salvare, cu girofarul și sirena aprinse, nimeni n-o lăsa să treacă, iar dacă se întâmpla să prindă un culoar liber, țâșneau toți după ea: ziceau că sunt rude cu bolnavul. După ora unu, când bulevardele erau deja ocupate, toată lumea claxona; vineri, concertul începea de la douăsprezece. Am lăsat mașina în parcarea prezidențială sau, mă rog, puțin pe lângă ea. Bătrânul Opel Astra al lui taică-meu, prima serie, fără 16 valve, făcea figură de-automobil de epocă pe lângă celelalte. Nici nu puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rar întâlneai un asemenea carnagiu. Am intrat ușor pe centură, cu 50, cum scrie la regulament. De la 170, la 50, e cale lungă; Nici începătorii nu circulă într-un asemenea hal. Mă depășea toată lumea, până și camionagiii fluierau și mă claxonau. Nimeni nu mergea sub 80. Dacă ar fi apărut vreun polițist, m-ar fi tras pe dreapta și m-ar fi amendat pentru viteză redusă în mod nejustificat. Vento-ul a dispărut pentru o clipă, apoi l-am reperat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a umflat râsul. La noi, pietonii se obișnuiseră altfel: când ignorați, când alergați de-a dreptul pe treceri, cu-accelerări bruște și succesive. Manevra era calculată, ambalarea motorului se făcea din timp, audibil, în trepte. Dacă mai existau totuși dubii, claxonai puternic, de mai multe ori. Toată lumea părea mulțumită: pensionarii încremenau, iar când un elev imprudent, prins în mișcare, se trezea cu pasul pe zebră, trăgea repede piciorul înapoi. Învățai regula încă de la școala de șoferi, îți explica instructorul: „Nu oprești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când un elev imprudent, prins în mișcare, se trezea cu pasul pe zebră, trăgea repede piciorul înapoi. Învățai regula încă de la școala de șoferi, îți explica instructorul: „Nu oprești la treceri decât dacă sunt trei pietoni! Dacă vezi mai puțini, claxonezi și treci!“ Am ocolit Burgtheater-ul, lăsând în urmă parcurile și grădinile înghețate. În spatele lor, pâlpâia Muzeul Fluturilor, care l-ar fi făcut invidios pe orice prozator: o hală imensă, jilavă, încărcată cu-o junglă adevărată, tropicală, prin care fluturii ricoșau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era cât pe ce să strivească o Dacie. Evident, din vina șoferului din Mercedes, care a forțat trecerea, nu a acordat prioritate etc. Se întâlnesc în cele din urmă la un stop, șoferul de pe Dacie profită de ocazie pentru a claxona și el puțin. Își descarcă nervii. Șoferul de Mercedes deschide ușa ușurel, râde cu poftă și-i spune celui din Dacie pe un ton superior-ironic: "mă săracule!". Apoi râde în hohote, mulțumit. Râs sănătos, mitocănesc. Oare de ce toți mitocanii par
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]