1,162 matches
-
descoperă treptat o structură specifică a locului. Materia nu mai e neutră, dobîndind note etnice, grație unor inserții silvatice și campestre, „de acasă”: „Libertatea se desprinde din coji de copac, / de mii de ani dospește în întunericul trunchiului/ cum un clei de omizi, / se desprinde cu fluturi și aburi luminați de fulgere” (Neliniștea minții lumina). Nu absentează nici o figurație bisericească, astfel dozată încît să nu dăuneze ansamblului măcar „eretic”, dacă nu pur și simplu impiu: „Aripi de înger / bat în aripile
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
bunul plac numele peștilor, păsărilor. Spre exemplu, morun, devine... nisetru, în timp ce DEX-ul stipulează că morunul e „Un mare pește ganoid (2-3 metri) care diferă de nisetru prin grăsimea lui albă (acipenser huso). Din beșica ș!ț lui se face clei de morun”; păsăruica, ce nu poate fi altceva decât pitulicea, e dată drept... sticlete. Descurajante - ce să mai vorbim! - asemenea întreprinderi iresponsabile... Eu unul, de-a dreptul vlăguit și dezorientat, am renunțat să duc la capăt colecția de gafe care
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
suprarealistă a aglomerării de detalii, de activități și de procese alienante rămase în anticamera luxului american: „și să nu uit de cârpe și prosoape mi se strigă/ dungi albastre dungi roșii dungi albe/ dungi galbene de împăturit/ texture furculițe farfurii clei/ mă împiedic tăvi pahare/ flăcări hote rafturi zdrăngănit aburi/ radioul uruie uzină în miniatură/ cele de la cină la cele de la cină/ prânz bol la bol colorate la colorate/ albe cu albe adânci cu adânci/ plate cu plate alb alb roșu
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
este cineva o femeie de fum, o-mbrățișare de smoală un rîs fără gură cineva acolo mă așteaptă în timp ce eu zac între ziduri și nu găsesc ușa, nu găsesc pragul aș veni dar mă zbat ca o muscă nătîngă în cleiul amintirii-gîlcevei zac înconjurat din toate părțile de oglinzi de portrete de zid zid în care bat cu pumnii țip, glasul nu poate părăsi dar acolo cineva într-adevăr mă așteaptă acolo în mîine, în timp ce eu zac în acest azi fără
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
-n timpan cîntarea veche. Oh, Lolo s-ar iubi și între ele, Acele moi și albe dulci mamele. Oh, Lolo s-ar iubi, roz și sub coate, Lipindu-și braț de antebraț cît poate. Oh, Lolo s-ar iubi-n clei și la ceafă, Prinzîndu-și părul tragic c-o agrafă. Oh, Lolo s-ar iubi, pur, și pe șira Spinării, mlădiindu-se ca lira. Oh, Lolo s-ar iubi, neîncetat, Și-n splină, și-n rinichi, și în ficat... (va urma
Lolo sau nesfîrșitele posibilități ale iubirii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16316_a_17641]
-
mi-e foame, iarăși mi-e sete, iarăși mi s-au împotmolit ochelarii într-o unsoare geloasă... De unde-i grăsimea ce-mi unge întruna lentilele neschimbate de la moartea lui taică-meu? Aerul nu-i ulei, nu-i unt, nu-i clei de balenă sinucigașă... Plîng fără să știu și lacrima-mi poleiește savuros, dizolvant dioptriile? Nu pricep. Mîlul e fin, uniform... abject... degeaba frec c-o batistă, cu spirt... cu cerceaful, cu acid sulfuric... Să-i sparg, îmi gîlgîie ideea... căci
Clapele literelor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16734_a_18059]
-
apolinic (un filigran de contraforți), roiuri vorace de țânțari îl pasc ca pe dulceagul hoit. Cu nemiloase guri de orhidee, el prinde-ușor și-ngroapă-adânc. Ei Roua cerului l-au botezat, căci soarbe și silește soarta. Se simte-acum o lamă umilită-n clei, o ramură acidă-n trândavul sublim sau poate-un zimbru magic care paște, cu gâtu-n sus, nutrețul otrăvit. În foișorul lui, îngerul aduce-n ființă floarea aceea care va capta-n petale vârtejul, odată pentru totdeauna, să nu-l mai
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
întregi"), cînd dl. Tzone îl ,sechestrează cu multă dragoste într-un hol frumos de hotel" pe cel căruia începe a i se adresa cu apelativul familiar Alex, ,luîndu-l bărbătește la întrebări": ,Ehei, chestiunea s-a legat cu sfoară și cu clei. Căci eu aveam atîtea lucruri de întrebat, iar memoria lui se dovedea a fi de-a dreptul fabuloasă. Oameni excepționali veneau din amintire și înviau instantaneu în pupile și în auz. Șerban Cioculescu, Tonegaru, Streinu, dar și Bogza, Brunea-Fox, Ștefan
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
dezolare atît de intensă încît înlocuia bonomia liniilor înveselitoare cu fiorul absurdului: ,apele freatice gîlgîie pomelnicul invers pînă la izvoare/ împăciuitoare o șopîrlă în putrefacție ca un preot în bunătatea lui/ scandal în tulpina citrică a răsăritului de soare/ și cleiul umbrelor pe drumuri/ acel amestec de schilozi orbi și copii gușați care dă nume speciei noastre/ acea combustie spontană a unei căpițe fumegînd în noapte/ iar a doua zi pe iarba verde rămășițe din patru picioare margini de fustă și
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
aceștia sunt judecați sever, în numai câteva fraze iuți. Atitudinea e înșelătoare, dar se poate lesne explica. Având oroare de tonul lingușitor, Sorin Stoica preferă să treacă drept rudimentar („mitocan”, spune el, dacă nu greșesc) decât să se murdărească în cleiul stilistic al falselor elogii. Autenticitatea, de la care colegii săi de generație se revendică zgomotos și nu întotdeauna autentic, îl caracterizează pe autorul Limbii comune în mod aproape natural. El nu poate scrie altfel decât așa, sincer. Cu fraze scurte și
O limbă comună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4163_a_5488]
-
Aman. Juxtapunerile de materie picturală semitransparentă tratate aproape ca o acuarelă la cal și personaj lasă să se vadă desenul realizat cu o culoare fluidă neagră sau brună și, pe alocuri, preparația albă zgrunțuroasă realizată din praf de cretă și clei animal. Starea de calm a personajului călare poziționat în mijlocul acestui peisaj și liniștea aparentă din peisaj sunt dinamizate de pictor prin crearea efectului atmosferic sugerând mișcarea norilor reci ai anotimpului de toamnă târzie și vibrația aerului prin aplicarea foarte energică
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
alb de zinc cu puțin adaos de alb de plumb. Roșul din fond este o combinație de oxid roșu de fier îmbogățit cu lac garanță. „Albăstrele”, lucrare realizată în culori de ulei pe suport de mucava cu o preparație de clei, fără grund (45 x 63,8 cm), semnată în partea dreapta jos în culoare de ulei negru „Luchian”, aparține stilistic și tehnic perioadei 1904 -1910. Are similitudini de factură picturală cu lucrarea „Flori în cană” / „Albăstrele” din colecția Muzeului de
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
plină de urâțenii. Cât se chinuie bieții educatori cu povestiri frumoase ca să modeleze sufletele copiilor, să le înalțe mai aproape de Domnul și vine Dică sau altcineva ca el cu o poveste urâtă, care se lipește de micile suflete ca un clei mâzgos, greu de curățat cu alte povești frumoase! Așa se întâmpla și cu povestea lui Neghiniță cel șugubăț. În inconștiența sa, Dică povestea zâmbitor întâmplări foarte grave: “Într-o dimineață, Neghiniță n-are ce face și intră în curte la
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
rând, după lista lui. Apoi toți cei trei sute de copii am primit câteva obiecte de folosință zilnică de la Dumnezeu. — De Crăciun, soldații au tăiat cu baioneta părul tuturor femeilor care se numeau Maria. Apoi i-au ordonat pantofarului să pună cleiul la fiert - cât mai repede, dacă se poate, altminteri îi vor țintui limba cu gloanțele de calapod - și să le lipească bărbi din firele acelea frumoase de păr, căci de acum încolo ei vor fi micii Isuși și vor apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
avut și ea halat de lucru, nu numai el. În apartament, dă peste doi camarazi de la organizația tineretului muncitor, din care face și el parte, fie că‑i place sau nu; aceștia au la ei afișe și o găleată cu clei, în care tot amestecă. Asta nu prea‑l impresionează pe Hans. Mai nou, se schimbă întotdeauna la firmă înainte de‑a pleca acasă. Pe stradă nu apare decât în pantaloni și pulover. Pe vremuri se întorcea cu bicicleta acasă, îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au schimbat și oamenii, care au acum alte griji. Mai ales cei tineri, cărora le aparține viitorul, pe care și‑l construiesc, în sfârșit, cum vor. Zăpăciți de cap, cei doi camarazi amestecă încurcați în găleată, ca să nu se întărească cleiul. Pentru asta, cleiul are nevoie de căldura pe care n‑o găsește afară, ci doar în ambianța plăcută a unei plite de bucătărie, unde se și află în momentul de față. Nu știu cum să‑l ia pe Hans ăsta, pare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
oamenii, care au acum alte griji. Mai ales cei tineri, cărora le aparține viitorul, pe care și‑l construiesc, în sfârșit, cum vor. Zăpăciți de cap, cei doi camarazi amestecă încurcați în găleată, ca să nu se întărească cleiul. Pentru asta, cleiul are nevoie de căldura pe care n‑o găsește afară, ci doar în ambianța plăcută a unei plite de bucătărie, unde se și află în momentul de față. Nu știu cum să‑l ia pe Hans ăsta, pare atât de sigur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de ploaie pe străzi, copacii se îndoaie și se apleacă unii peste alții, ca niște cârpe ude. Asta e violența naturii. Multe mâini invizibile se ridică din rândurile mișcării muncitorești și‑i împing pe cei doi băieți cu găleata de clei să‑i ofere noi argumente lui Hans. Și acum ei chiar deschid gura și produc câteva argumente. Dar Hans nu le aude, el își ascultă doar vocea interioară care spune că trebuie să pătrunzi până în străfundurile existenței, pentru a te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
merg la același liceu cu Sophie, iar eu am să merg mai târziu la școala medie pentru muncitori. Până nu demult voiai să te faci profesor de sport. Acum nu mai vreau, țintesc și mai sus. Băieții cu găleata de clei tac și sunt pe picior de plecare. Afară s‑a mai potolit aversa, dar geamurile tot se scutură din țâțâni. Sigur că o aversă asemănătoare bate și în geamul Sophiei, făcând să se cutremure mestecenii din grădina ei; ploaia ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
911 din 29 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Nu am știut că îngerii Adesea se revoltă Și la semnalul strângerii Se strâng și plâng pe boltă... Nu am știut că au și ei Comuniuni de seară, Că aripile prinse-n clei Le scot și sunt din ceară. Nu am știut că uneori În seri de întrunire Mai mor și oameni în orori Și-n grea nenorocire. Nu am știut și nici n-am vrut Să știu că-n seri de vrajă
NU AM ŞTIUT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363871_a_365200]
-
răsfoind autori germani. Stătea toată ziua în casă citind. I se rupseseră ghetele în așa hal încât nu mai putea ieși din casă pe stradă. Privește- mi-a zis- Ghetele erau rupte rău. Poți să faci ceva? Le lipești cu clei? Nu!-i-am răspuns, și am luat ditr-o ladă niște sârmă subțire. Făceam găuri în talpă, apoi strângeam întocmai cum fac cârpacii. Eminescu se uita la mine cu atenție și zâmbea. Se așeză apoi pe un scaun și trase cu frică
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
N-are de ce să se teamă fiindcă e căzut din „cer” ! Și dă multe ca ofrandă celor care îl ajută și îi face propagandă. Omu' , a produs derută... Zahărul și cu uleiul i-au asigurat succesul dându-i pentru „scaun” cleiul... Își cunoaște interesul ! A ajuns în „Liga Mare” el, incult și agramat ... O duce-ntr-o sărbătoare că fraierii ... l-au votat ! De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: „Marțianul” ... Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25
„MARȚIANUL” ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368752_a_370081]
-
și consideră-te norocos. Că ai avut-o. Alții nici măcar nu o au. Nici nu visează s-o atingă, deși se străduiesc din răsputeri. Dar clipa e prea departe. Oricât s-ar înălța ei, fie și pe aripi lipite cu clei, clipa zboară mai repede și nu poate fi ajunsă. Atunci abia intervine disperarea. Tot într-o clipă se sărvârșesc și nelegiuirile. Cu mult mai ușor decât faptele bune. Într-o clipită, poți pierde tot ce-ai agonisit, pe plan spiritual
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354809_a_356138]
-
din 06 mai 2013 Toate Articolele Autorului era o sărbătoare mare cea mai mare a creștinătății miracolul învierii culcat pe un petic de iarbă reînviat în această primăvară târzie și-a pus mintea la contribuție cu brațele desfăcute priponit în cleiul pământului aștepta o săgeată de lumină în coasta lui în aceeași coastă din care dumnezeu a plămădit prima femeie a prins să gândească însă cu alte cuvinte dintr-o limbă uitată demult într-o aramaică pe care n-o înțelegea
PROOROCUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354849_a_356178]
-
să-și afunde degetele în aluatul sortit să devină ancora cine știe cărei rădăcini viitoare. Pământ persistent, tenace, masă originară cu vino-ncoa'. În fond, când e să reducem totul la esențe, descoperim că nu ne deosebim unii de alții aproape de loc. Cleiul necoafat n-are preferințe politice, nici miros de bani. Dacă-am umbla desculți, n-am avea nevoie să ne mai lustruim pantofii. Pâmântul rămâne și continuă să fie peste tot, rotund și greu. Cu legea gravitației, ca și cu legea
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]