128 matches
-
adolescentin. În orice caz, după ce personajul feminin dispare, firul narativ abia închegat se rupe și acțiunea se dizolvă într-o masă cvasiamorfă de toposuri literare și stilistice, care înglobează idei - în genere despre temele „tari” (Dumnezeu, viață, moarte) -, substanță poetică clișeizată, pasaje onirico-fantastice, un rudiment de roman apocaliptic, subscriind o tramă de roman familialoedipian, cu mămica moartă („omorâtă” de tată), fratele mijlociu schilodit de același, iubita suprapusă imaginal peste mămica, fratele cel mic (naratorul) cam neputincios în fața vieții, tatăl cel antipatic
Pe Apa Sâmbetei by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3960_a_5285]
-
de curte“ aș zice, îngroșînd liniile. Nu neapărat în sensul unui ton encomiastic, cît mai degrabă în sensul unei fascinații față de subiect care, senzație falsă poate, e ușor construită. Altfel, scriitura lui Gabriel Badea-Păun are calități literare. Un portret, deloc clișeizat: „Rămasă în veșnica admirație a întregii Europe, vizitată ca un adevărat monument de toți cei care poposeau în acest ținut îndepărtat, mai aproape de Orient decît de Occident, Carmen Sylva aborda un rol de compoziție cu totul diferit de cel presupus
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13589_a_14914]
-
o inteligență regizorală ieșită din comun, își "decupează" din nebunia pictorului doar segmentul în care roșcatul vine la Saint Rémy, se instalează tacticos în orășel și urmează cuminte tratamentul prescris de mai mult decît originalul său medic. Nimic, absolut nimic clișeizat. Persoanele din anturajul pacientului, psihiatrul însuși, încîntător bizare, trăsnite, se mișcă într-un peisaj de o frumusețe galantă. Și, dintr-o dată, în climatul acesta de confort provincial, ruptura, schisma: grupul vesel se plimbă pe malul lacului, se discută, se rîde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lipsită de farmec”. Placheta Grădina părăsită, ce reunește versuri apărute în presă cu peste două decenii înainte, a fost recenzată cu bunăvoință de Perpessicius, care vedea în autor „un adevărat temperament poetic”. Amabilitatea criticilor e de înțeles. În pofida tradiționalismului desuet, clișeizat, a reminiscențelor uneori stridente din George Coșbuc, Panait Cerna, St. O. Iosif, versurile poetului amator, mai ales cele albe, majoritare, nu sunt lipsite de o anume putere comunicativă, de un accent personal. Un pastel estival surprinde cu vivacitate priveliști caracteristice
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
P. cu literatura română. Primul are loc după ce Gh. Gheorghiu-Dej și Iosip Broz Tito consfințesc împăcarea. În 1956, la primul Congres al Scriitorilor din Republica Populară Română, poetul va rosti, ca delegat al țării vecine, un discurs unde, dincolo de limbajul clișeizat, pot fi descoperite câteva repere. Semnificativă e invocarea punctelor comune, care se vor dovedi rădăcini și vor fi temele lui predilecte: începuturile scrisului, frescele de pe pereții mănăstirilor, arta populară. Poetul rebel nu se dezminte atunci când vorbește despre datoria scriitorului de
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
Așa se explică faptul că a debutat cu portrete cvasicomplete ale unor teoreticieni: Mihail Dragomirescu și Mihai Ralea ( Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea, 1974). Probitatea, temeinicia acestor cărți impresionează, dar câștigul constă mai ales în modificarea unor imagini clișeizate, în viziunea integratoare. Exersat cu acest tip de studii, care pot fi considerate și modele, P. trece în mod firesc la sinteză, elaborând o construcție dificilă, precum Specificul național în doctrinele estetice românești (1977). Noțiunea de specific național este o
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
controversată. Asta se Întâmpla acum o mie de ani, Înainte ca acel congresman cu pielea rozalie să-i declare picturile „obscene și ne-americane“. Părerea mea? Sinceră să fiu, seria lui „Libertatea de alegere“ mi s-a părut artificială și clișeizată. O știți și voi: straturi de guașe reprezentând steaguri ale Statelor Unite drapate peste animale sacrificate cu ștampila Ministerului Agriculturii, câini eutanasiați și monitoare de calculatoare - sau erau televizoare pe vremea aia? În orice caz, excese peste excese pentru a ilustra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plânge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o perspectivă atât de clișeizată și de antifeministă ! Poate că plânge pentru cu totul alte motive ! Poate că plânsul i-a fost stârnit de o bucată muzicală, de un vers, de foametea la nivel mondial, de situația politică din Orientul Mijlociu. Mă privește așteptând să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plînge pentru un bărbat ? se bagă o femeie Într-un costum Închis la culoare, destul de agresivă. E o perspectivă atît de clișeizată și de antifeministă ! Poate că plînge pentru cu totul alte motive ! Poate că plînsul i-a fost stîrnit de o bucată muzicală, de un vers, de foametea la nivel mondial, de situația politică din Orientul Mijlociu. Mă privește așteptînd să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
avut însă ambiția și intuiția substituirii Puterii aproape imediat după fuga lui Ceaușescu, eliminând celelalte guverne; la momentul respectiv, Ion Iliescu părea să fie un politician versat, coerent, cu un program ferm de guvernare, chiar dacă discursul său era prăfuit și clișeizat. Din acest punct de vedere, dacă se poate vorbi despre o uzurpare oficiată de Frontul Salvării Naționale, aceasta nu a avut loc neapărat în 22 decembrie, ci după 22 decembrie, atunci când FSN s-a dovedit a fi tot un fel
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
locul marginal ocupat de organizațiile de femei (vezi și Miroiu, 2004, p. 225-226). Moderatoarea pare să fi intuit această stare de fapt și insistă asupra nevoii femeilor de a avea acordul bărbaților pentru proiectele lor politice. Invitatele oferă însă explicații clișeizate („Problemele femeilor în România pot fi rezolvate tot de către femei”, „Să fie mai multe femei în politică, în general”) sau accentuează importanța promovării individuale („Penetrarea sistemului prin propriile tale competențe”). Este de apreciat însă faptul că, deși fac parte din
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
sociale semnificative. Violentele tulburări legate de existența minorității turcești, gravele probleme ecologice ori statutul altor biserici decât cea majoritar ortodoxă lipsesc din aceste pagini. Acuzația cea mai gravă adusă aici comunismului nu depășea stadiul unei etichetări abstracte, neargumentate, dar deja clișeizată, aceea de "regim totalitar". Judecata sumară asupra trecutului a fost dublată de o pledoarie cam patetică pentru democrație. În slujba noului ideal se cerea tuturor "dedicație", căci libertatea trebuie "protejată" (împotriva cui?) și chiar "iubită"43. Practic, regimul comunist a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Văd lumea prin ochii tăi" îi spune tânărul pictor celui care l-a condus discret spre căile spiritului și ale artei. Este una dintre cele mai frumoase mărturisiri din cultura lumii privitoare la relația maestru-discipol, nici patetică, nici melodramatică, nici clișeizată, așa cum riscă toposul, ci într-un fel de stilizare bizantină a limbajului și expresiei vizuale, emanând blândețe și confirmând frumusețea recunoștinței. Prin ochii profesorului Elvira Sorohan au început să vadă lumea literaturii mulți tineri în jur de 20 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
se întâlnește cu o fantomă la Lambeth, când vede duhul unui purice și când se confruntă cu Satan însuși. Prima viziune este redata succint de Gilchrist în aceeași Life of William Blake, "Pictor Ignotus", dar epitetele ornante individualizează descrierea altminteri clișeizata: "Stând, într-o seară, lângă ușa dinspre grădină să din Lambeth și ridicând, întâmplător, privirea, el văzu o figură îngrozitoare, "solzoasa, pătată, teribilă", coborând scările către el. Mai înspăimântat decât oricând, fugi imediat din casă" (1880, I, p. 128). A
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pe Eminescu și Arghezi, de data aceasta nu atât pentru a decela ceea ce-i apropie, ci, mai ales, pentru a contura falia care-i separă, poate părea redundantă, cu atât mai mult cu cât ar putea trimite la formule exegetice clișeizate, e drept, cele mai multe referitoare la lirică. Intenționăm însă tocmai demontarea acestor claustrări în tandem, printr-un demers analitic al cărui scop explicit să fie repunerea în ecuație a două tipuri de discursuri care, structural și formal, sunt diferite. Dacă, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a dovedit combinația tipologică a politicianului demagog pișicherul prin excelență, pentru care vocația mistificării e definitorie. Dramaturgia satirică a lui Liviu Rebreanu oferă câteva exemple: Mitică Ionescu din Apostolii pușlamaua bucureșteană transferată în mediul politic ardelean, spațiu adecvat propagării ideilor clișeizate referitoare la propășirea neamului și emanciparea culturii naționale etc., printr-un veritabil "discurs pișicher"78 și primarul Arzăreanu din Plicul, produs și apologet al unui regim curat constituțional în care minciuna, furtul și escrocheria sunt suverane. În piesele lui Tudor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin formulări de tipul: ironia este "o mărturisire a debilității spiritului uman în fața caracterului incomprehensibil al lumii și vieții"131. Ca strategie retorică fundamentală în parodierea multireferențială, ironia lui Urmuz convertește înțelesurile fățișe în contrariile lor. Identificată în numeroase expresii clișeizate precum "rezolvarea chestiunii muncitorești", "garanția și controlul Marilor Puteri"132, "inimă caritabilă"133 etc. distorsionate sau golite de semnificație prin plantarea în contexte inadecvate, ironia iese uneori la iveală doar prin suprapunerea informațiilor biografice asupra textului propriu-zis. Sintagmele de genul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nicolae, op. cit., p. 456, 467. 8 Idem, p. 450. 9 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 495. 10 Idem, p. 498. 11 Chiar dacă se baza pe o motivație contestatară a arbitrariului semnelor lingvistice și viza persiflarea vorbirii clișeizate, această recodificare lingvistică este, de altfel, tot de natura "logosului parazitar" analizat de C. Amăriuței în articolul Mitică sau logosul parazitar din " Caete de dor", vol. 2., București, Editura "Jurnalul literar", 2002. 12 Mihai Cruceanu, Rătăciri într-un târg, Luceafărul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în mână cu afirmarea autohtonismului, întrucât, la nivel emoțional, manualul se identifică întotdeauna cu victimele exploatării imperialiste; ii) slavizarea etnogeniei românești, în sensul în care ponderea elementului slavic în constituția etnic-lingvistică, culturală și politică a românilor devine decisivă. În cadențe clișeizate, se afirmă insistent că slavii "au influențat considerabil formarea poporului român", "Influența slavă asupra noastră a fost mare", și în fine, că " Influența slavă se vădește în toate ramurile vieții noastre economice, sociale, politice, militare, culturale", toate aceste citate fiind
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se deosebesc, așadar, de relativizatori prin "specializarea" pentru o anumită construcție, fapt care antrenează o schimbare a statutului lor semantico-sintactic în cadrul relativei. 2.2. Clișee Într-un stadiu intermediar, între relativizatori și relatori, se plasează o categorie de grupuri relative clișeizate, care uneori cuprind și antecedentul relativei, adică întreaga joncțiune relativă. Cele mai frecvente joncțiuni relative clișeizate sunt grupările ce conțin relativul care: în cazul în care, în măsura în care, în situația în care, în condițiile în care (ca echivalente ale conjuncției dacă
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
a statutului lor semantico-sintactic în cadrul relativei. 2.2. Clișee Într-un stadiu intermediar, între relativizatori și relatori, se plasează o categorie de grupuri relative clișeizate, care uneori cuprind și antecedentul relativei, adică întreaga joncțiune relativă. Cele mai frecvente joncțiuni relative clișeizate sunt grupările ce conțin relativul care: în cazul în care, în măsura în care, în situația în care, în condițiile în care (ca echivalente ale conjuncției dacă) și în momentul în care (cu sens temporal sau cu sens ipotetic): Dar cei care au
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
sursei referențiale, deci e aproape inutil pentru vehicularea informației referențiale. Rolul său cel mai pregnant este aici cel de pivot structural pentru restul enunțului, ceea ce îl apropie de statutul de relator. Din punct de vedere sintactic, însă, relativele din joncțiunile clișeizate sunt relativizatori, pentru că lanțul anaforic care leagă antecedentul, relativul și categoria relativizată este încă intact. Diferența dintre structura clișeizată și cea cu relativizator este evidentă în exemplul următor, care conține ambele ipostaze ale construcției. În prima secvență, nominalul cazul este
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
pivot structural pentru restul enunțului, ceea ce îl apropie de statutul de relator. Din punct de vedere sintactic, însă, relativele din joncțiunile clișeizate sunt relativizatori, pentru că lanțul anaforic care leagă antecedentul, relativul și categoria relativizată este încă intact. Diferența dintre structura clișeizată și cea cu relativizator este evidentă în exemplul următor, care conține ambele ipostaze ale construcției. În prima secvență, nominalul cazul este utilizat cu sensul de "situație", "speță", spre deosebire de secvența 2, în care gruparea este întrebuințată cu sensul conjuncției dacă: Știți
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
discuți, indiferent dacă este vorba de jucători, tehnicieni sau oameni din conducerea Consiliului de Administrație, toți spun că echipa lor mai păstrează șanse de calificare (Rlib, 6.VIII.2002). În asociere cu un relativ, adverbul indiferent formează o joncțiune relativă clișeizată al cărei sens concesiv se îmbogățește cu valoarea unui cuantificator universal de liberă alegere (oricare, orice, oricine, oricât, oricum). Clișeul indiferent + relativ are o distribuție similară cu a compuselor pronominale sau adverbiale, însă formula cu relativ tolerează atât modul indicativ
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
care creează un cadru conflictual fictiv între expectațiile induse destinatarului și informația asertată). Recursul excesiv la atare procedee creează premisele pentru pierderea caracterului marcat comunicativ și chiar pentru desemantizarea parțială a conectorilor utilizați, care tind să devină simple variante stilistice clișeizate ale conectorilor substituiți. "CONDIȚIONALELE INDIFERENȚEI": STRUCTURI STANDARDIZATE ȘI HIBRIZI ADRIANA GORĂSCU 1. PRELIMINARII În cele ce urmează, vom urmări o serie de procese de hibridizare a unor raporturi sintactico-semantice, care au loc prin contaminarea reciprocă a trei categorii de structuri
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]