293 matches
-
declamă, că, pe cât posibil, noi trebuie să ne îmbătăm cu rima și cu ritmul ei. Or, nu acesta este cazul poeziei lui Ivănescu. Ea te înhață din clipa în care gândul începe să simtă tonurile și semitonurile unei teme ce clipocește la nesfârșit în ochiurile de apă ale vorbelor care se chinuiesc căutând chipul melodiei finale” (pp. 11 - 12). Dar e și mai mult decât atât. Categoric. Marea performanță a lui Liiceanu, sub raport interpretativ, mi se pare aceea de a
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
îi ascute simțurile. În perspectiva cosmică, adoptată ca un semnal al lejerității spiritului neconstrîns de convenții, se disting elemente familiare, mărunțișuri anodine megieșe cu simbolurile: „își face rîndunica norocosul cuib: sîrme, crucifixuri,/ lanțuri vechi din economia omului căzute, / lămpița cărnii clipocește-n beznă, / auzul toarce puf nou în urechiușa iernii”. Ființa balansează între întreg și detaliu, între dramă (atribut al ansamblului) și absoluție (atribut al detaliului cu magice virtuți ascunse): „Puțina decență de pe lume e păstrată în pumnii cei mai mici
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
putea semnifica decît o sfidare a Genezei? „păpușa nebună din cîrpe, mila pentru cei mari, soldatul de plumb rănit în timp ce o salva pe o frumoasă atacată fără motiv” (Lămpița). Devenite obiecte, organismele febricitează luminiscent: „Mîna ta pîlpîie-n întuneric”, „lămpița cărnii clipocește-n beznă”. Treptat orizontul se lărgește spre violențele care, marcînd ființa noastră de carne, nu par a cruța nimic. Eul se deschide către lume pentru a-și corobora dezamăgirea individuală cu una universală. Și nu doar spre situații intemporale, spre
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
Emil Brumaru Vidmei Maia Morgenstern! Blînd clătinat pe marile cîntare în toamna asta fără de folos, Nemaiiubind, cu actele pierdute, Eu, care nu mai știu să scriu frumos, Și-mi clipocesc în suflet untdelemnuri Stoarse secret și surde bulioane, Renunț; copilăros de ce să caut Mingi chiflicite putred prin burlane? Și cărei vidme dulci i-aș mai trimite Plicuri lipite cu albuș de ou? Brumele-și pun în pieptul meu urechea: Lămpi
Cîntec de toamnă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15829_a_17154]
-
Gelu Dorian GUȘA Am văzut-o mereu desenată pe un perete alb ca oasele ei. Nu eram trist, nu era tristă - un țambal sălta batista în sus, iar bănuții clipoceau în balta de-alături. Mereu a stat acolo, blândă ca un cearșaf în care te așezi să-ți întinerești nervii trași prin tine ca niște vergele, nici măcar nu a clipit vreodată, ochii erau două văgăuni în care se jucau furnicile
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
pe care-l respiram și-l simțeam în gît ca pe un mușuroi. Nici nu puteam fi trist, rînjetul ei desenat mă găsea prin Nevada, printre canioane și jocuri de noroc - un glas stins de cîntăreț peste gura căruia bănuții clipoceau ca moluștele în balta de-alături. Cum să scot cîntece dintr-o astfel de gușă de cauciuc, în preajma ei preoții musteau ca pepenii verzi, era înaltă în cadrul ei desenat pînă în cer și de acolo pînă în fundul pămîntului de unde răgîia
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
cuvântul “mulțumesc” din lista celor pe care trebuia să le lecturez și nu am observat-o decât acum. De aici, am reținut că mașinile au un buton care la voi se cheamă “avarii” iar din comentarii am înțeles că ele clipocesc farurile. De multă vreme am fost curios să știu dacă și mașina mea, Ford Taurus XL și mai nu știu cum, albă, are sau nu are “avarii”. Știu că ești drăguță și că o să-mi răspunzi că da, dar intebarea este, unde
M-ați întrebat, vă răspund! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19045_a_20370]
-
un frig.. Parcă-i iarnă cu așa vânt aprig, Cade ploaia ce-i pre viscolită, Cum, și vremea o fi smintită..? Vine fulgul de ploaie tare Și cu putere se prăvale, Iar pe față de pică -înroșește Și în bălți ea clipocește.. Dar, de-i părul un pic zburlit, Iar trupul cam gârbovit, Sufletu-i vioi și ce cântă iară, Că ne-ndoios e.. a noua oară.. De nouă ori de-o mie zece, Sufletu-mi și el clipocește, Zburlit un pic și
GÂNDU-MI ZBURLIT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384961_a_386290]
-
Și în bălți ea clipocește.. Dar, de-i părul un pic zburlit, Iar trupul cam gârbovit, Sufletu-i vioi și ce cântă iară, Că ne-ndoios e.. a noua oară.. De nouă ori de-o mie zece, Sufletu-mi și el clipocește, Zburlit un pic și el,da neefemer Căci zâmbetul, îi e-n rever.. Referință Bibliografică: gându-mi zburlit.. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1943, Anul VI, 26 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valerian Mihoc : Toate
GÂNDU-MI ZBURLIT.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384961_a_386290]
-
TOAMNA VIEȚII MELE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului cade bruma, e toamnă iar, ce triști sunt norii pe afară s-a zgribulit și un arțar și cade frunza funerară, izvorul clipocește în mal, pădurea e multicoloră, se aude nechezând un cal și ielele se prind în horă, mai cântă cucul în pădure, rândunelele au plecat, se duc codanele la mure și ursul intră la iernat, o frunză galbenă a căzut în
TOAMNA VIEŢII MELE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384371_a_385700]
-
2015 Toate Articolele Autorului Vălul rațiunii mă-nfășoară iară. Unde-i romantismul, cu al său alai? Mi-amintesc, prin lacrimi, de ultima seară, Când, la braț cu luna, ne simțeam în rai. Stele risipite se jucau, vioaie, Cu lumina blândă, clipocind discret. Chipul tău șăgalnic mirosea a ploaie, De sub abanoșii îmbrăcați cochet. Licurici sălbatici se prindeau în horă, Întețindu-și vrajba, sub frunzele noi. Dansul lor frenetic părea că adoră, Până la strigare, al naturii croi. Recitam și versuri, tu mă luai
ULTIMA VACANȚĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382587_a_383916]
-
vină neaua, Veți spune iar că vin cu primăvară. Voi nu vedeți alături... vioreaua ? De ce doar eu, supus sunt, la ocara ? Iar sus pe ramul încă neînfrunzit, Ne cântă, alta oda, pițigoiul... Și semnul că paraiele-au pornit... Auzi cum clipocește ududoiul. Cu plecăciune vin și spun în șoaptă, Nu puneți peste mine vină, iară... Oare-ați uitat de vorbă înțeleaptă: C-o floare... nu se face primăvară. Referință Bibliografica: Sunt doar un ghiocel / Marin Bunget : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SUNT DOAR UN GHIOCEL de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384054_a_385383]
-
cu arbori de sequoia O creangă el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de dor? Ah, floarea a simțit, și-adânc mirată Un ochi de lac albastru, nemișcat, Clipind și clipocind din geana mată Spre ciobul neguros a îndreptat. -De unde vii și cine ești, băiete, De cine ești trimis, tu, ce dorești? Cumva îți este foame, îți e sete, Ești unic printre flori, ori flutur ești? -Eu nu sunt unicat
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
de-a ta iubire falsă nici țepii mei nu te-au lăsat te-ai strecurat ca o lumină arsă pe umbra norilor târzii ai rătăcit cu gene doar lacrimile dintr-o zi - sărate perle aurii - le-ai presărat alene mai clipocesc la mine-n vis cu fine stratageme aura lor din paradis filigranată la Paris cu buze tandre geme Referință Bibliografică: Sunt trandafirul înghețat / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor
SUNT TRANDAFIRUL ÎNGHEȚAT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383199_a_384528]
-
din 09 noiembrie 2015. 0-Misterioasele sirene Trache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre valuri, un tip dansa cu o „peștoaică” d-asta. Mamăă, ce-o mai strânge! Cine-o fi? Aoleu, formidabil! Chiar omu’ meu, patronul zarzavagiu, domnul Zamfirescu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
misterioasă încetă, ... Citește mai mult 0-Misterioasele sireneTrache era uluit de ce vedea. Tot localul era învăluit de o lumină albăstrui-pală, iar un perete, parcă era inundat de valuri, din care răsăreau și se cufundau femei cu trup de pește. Adică...sirene? clipociră neuronii lui Trache. Ce chestie, dom’le! Cum or fi realizat asta? Iar printre valuri, un tip dansa cu o „peștoaică” d-asta. Mamăă, ce-o mai strânge! Cine-o fi? Aoleu, formidabil! Chiar omu’ meu, patronul zarzavagiu, domnul Zamfirescu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
jeepului, deschise portiera, scoase un bidon de ulei și, cu el în mână, se apropie de gura puțului. Fără să-și ia ochii de la Gacel, cu arma în mână, fără piedica trasă, deșurubă capacul și începu să toarne uleiul, care clipoci înfundat treizeci de metri mai jos. — Uite ce fac eu cu apa ta de căcat! spuse. Ai să te caci o lună numai ulei. Dădu drumul în puț încă plin pe jumătate, făcu un gest vulgar cu degetul mijlociu, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
este mărțișorul Simbol al dragostei ce-ți port În spațiu ne unește dorul Iar din respect fac pașaport! Semne de primăvară Sub cânt în graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin, Se-ntorc cocori la vechi cămin Și râuri vesel clipocesc. Un ghiocel discret și fin Salută soarele-ngeresc Sub cânt în graiul păsăresc, Ce din văzduh coboară lin. Vâlcelele se-mpodobesc Cu-amenți de sălcii și anin Și albăstrele se-mbulzesc Să-și spele chipul cu senin, Sub cânt în graiul
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
ei. Mereu cu zâmbetul pe buze, optimist, și în ultimul timp chiar cu câte o glumă, mai picantă în raport cu starea cu care se întorcea Silvia de la serviciu.” Cei doi se înțeleg foarte bine, acolo în profunzime asemenea uni izvor care clipocește este dragostea aceea nespus de frumoasă dintre un om în vârstă și o femeie mai tânără decât el... Starea aceasta nu va dura mult, pentru că așa cum se temea Mirel, diferența de vârstă dintre ei își spune până la urmă cuvântul... Silvia
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
Câteodată sunt că o toamnă aurie printre amintiri îmi alunecă părul peste umerii gândului răsfățat de razele dimineților apuse mâna în mână trei fetițe cuceresc cerul într-o joacă bucuria o ține de parca Dumnezeu a coborât pe ape limpezindu-le Clipocește Bistrița aruncând steluțe în aer Elvira, Maria, Silvia, bat rufe-cu maiul- albe ca niște aripi de îngeri o droaie de prunci chiuie și se-avântă în valuri Miroase a iarbă și-a flori de malin a cetina din opincile
PRINTRE AMINTIRI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368672_a_370001]
-
săpată, Îmi amintește iarăși de plugul de-altă dată, De lucrul lui temeinic în primăveri arzânde, De spic, de rodul toamnei, de țarini fumegânde Și-n toate astea Doamne, văd slava Ta de Tată! M-am apropiat de unda ce clipocea în matcă, În susuru-i de apă mă transpuneam, de parcă Așa-și fi fost de veacuri, călătorind prin lume, Un picur din izvoare, o mare fără nume, Occean în care zilnic se scufunda o barcă. Mi-am ridicat privirea, spre înălțimi
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > APA MARII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2112 din 12 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului APA MARII Ochișori din soare curși Clipoceau pe luciul mării, Și-n a lor privire caldă Picura albastrul zării. Jucăuși se hârjoneau Gândilând marea cu pleoapa, Și cu râsul de cristal Lumina-n profunduri apa. Și în dulcea veselie Marea-n vals își purta valul, Cerul oglindit
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
și numai - din spirit de contradicție *** RATAREA PLIMBĂRII am trecut printr-un crâng - de la care-așteptam minuni la tot pasul: n-am întâlnit decât tristeți în puhoaie - umbroase și putred de umede - în care mintea și pasul mi se-nglodau - și clipoceau slinos - tot mai adânc: ploua mărunt și fără oprire - cu noroaie și nefericire nu era - pretutindeni - decât exasperarea - apoi nepăsarea posacă - a unei mocirle fără sfârșit am trecut printr-un crâng - și nici azi n-am ieșit dintre coșmarurile întrezărite
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > APA MARII Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2019 din 11 iulie 2016 Toate Articolele Autorului APA MĂRII Ochișori din soare curși Clipoceau pe luciul mării, Și-n a lor privire caldă Picura albastrul zării. Jucăuși se hârjoneau Gândilând marea cu pleoapa, Și cu râsul de cristal Lumina-n profunduri apa. Și în dulcea veselie Marea-n vals își purta valul, Cerul oglindit
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
învățătorul iubit în foișorul cinei, acolo în Ierusalim. Oh! Ierusalime Ierusalime, cela ce ucizi pe trimișii Domnului.” murmură printre dinți Simon. Atunci, la acea cină văzuse, poate doar el, cum o lacrimă de pe obrazul învățătorului picurase în cupa în care clipocea vinul. Apoi, învățătorul cel mult iubit le dăduse la toți să bea din acel vin și bău și el desigur. Recunoscuse atunci acea aromă a vinului de la începuturi, din Canna, ca a unui balsam fără de preț, ca un parfum de
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]