230 matches
-
Nuante > SIMBOL DE AUZ, POEZIE DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 760 din 29 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Simbol de auz Te-aștept să ascultăm o culoare sub clipocit de lumini să vedem crinul cum moare prin albul întors în tulpini Te-aștept să ascultăm supărarea cum plouă culori în urechi cu privirile să sorbim marea când tineri amurgesc în perechi Te-aștept să-ți înțeleg tăcerea ascunsă-n
SIMBOL DE AUZ, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Simbol_de_auz_poezie_de_alfl_al_florin_tene_1359523162_f8wvf.html [Corola-blog/BlogPost/348890_a_350219]
-
încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată și minciogul
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 by http://confluente.ro/Pescar_pe_marea_neagra.html [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
în razele soarelui au scăpărat Prin transparența apei, umbra corpului părea În adâncul mării un omuleț de catifea! După ce-am săvârșit sacrul botez, purificată Revin lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri mari, în simfonia trimfului se despletesc Peste trupul meu, intrat in ritmul îngeresc Mă-ntorc cu fața spre cer, plutesc, seninul Alunecă-n inima și gândul meu cu preaplinul Pescărușii aduc imnuri Dumnezeului care A creat
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Purificare_elena_armenescu_1379310426.html [Corola-blog/BlogPost/365050_a_366379]
-
în zona de pescuit, trecând pe lângă pescărușii, ce-și spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul vâslelor ce spărgeau oglinda nemișcată a undei și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau până în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443442434.html [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
visător să te ascunzi în podul casei, să cercetezi cu telescopul rudimentar noaptea cerul iar în vise mările cuprinse de un dor neștiut nici de tine. E atâta liniște, sub privirea Lunii. Până și valurile și-au uitat freamătul zilnic, clipocitul apei la țârm trădeaza un somn adânc al dimineții ancorate încă în vise. Doar câte un țipăt răzleț de pescăruș! Pe plajă, focuri mocnite ce poate au ars toată noaptea și câteva cupluri ce-și împleticesc senzualitatea în liane de
UN LOC-INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Un_loc_inima_marii_radu_liviu_dan_1383042349.html [Corola-blog/BlogPost/347086_a_348415]
-
flacără a spiritului - se vrea comunicat, dăruit cu generozitate în speranța de a regăsi - oglindită fericirea - și-n ochii celorlalți... fericire trăită atunci când s-a „întâmplat” miracolul primei iubiri: „Și am găsit în ea atâta vară, / soare-n triluri, zumzet, clipocit! Și-am iubit atunci întâia oară / Tot ce are viața de iubit.” (M-a primit la pieptul ei, pădurea) Mare iubitoare de natură, de frumos cu aură de mister... (favorită fiind primăvara ), poeta nu contenește s-o înalțe și s-
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Intre_verde_si_albastru_primul_meu_copil.html [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
unica vioară de pe Pământ?! Și de ce se auzeau sunetele așa de clare, așa de tehnice? Păreau îmbrăcate în hainele unei întregi științe. Era sunetul clar ca un cristal, notele erau perfecte. Dar de ce oare, nu se mai auzea printre ele clipocitul apei peste pietrele râului? Unde era foșnetul curgerii norilor, vâjâitul vântului obosit sau geamătul căii însângerate a cerului, la trecerea Lunii? Unde dispăruseră bătăile inimii pământului, scurgerea sângelui, ce umplea arterele muzicii cu focul viu, până la epuizare? Toate acestea vioara
LUMINA ARMONIEI (ESEU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 132 din 12 mai 2011 by http://confluente.ro/Lumina_armoniei_eseu_.html [Corola-blog/BlogPost/344284_a_345613]
-
dat peste nisip. Nu mai prindeam nici un guvid. Am plecat iar în necunoscut. Încercasem să pescuim cu câțiva metri mai lateral când am revenit pe parâmă, dar fără rezultat în mincioguri. Stăteam tăcuți pe mare și nu se auzea decât clipocitul apei lovindu-se de copastia bărcii. Nu mai aveam curajul nici să schimbăm impresii despre aventura noastră. Nu știam unde ne aflăm, cât de departe de mal suntem și dacă ceața se va ridica așa curând. Nu puteam să plecăm
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1417712676.html [Corola-blog/BlogPost/360401_a_361730]
-
să scriu critică ... XX. CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENȚIU BELIZAN, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012. transcendență la capătul acestui șir de jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea țâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și
IOANA VOICILĂ DOBRE by http://confluente.ro/articole/ioana_voicil%C4%83_dobre/canal [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine de pătimi celeste și vreau să mai rămân în huma picturilor rupestre! metapoezie ... Citește mai mult transcendentala capătul acestui șir de jinduirise află un scaunîn penumbra mesei se audeun clipocit nesfârșit de uimiriiar pe marginea patuluirefluxul aruncă speranțe deșartedin lucrurileatinse de eatâșnește un fiorsau poate fiecarepoeziese-ntrupeazăpentru noi -cei orbi.dor indoorpe-acest tărâmoamenii se hrănesc cu versuriși poartă hlamidefăurite din bancnote fluideaici este kitschsă fii bogatîn acest universluna este un soaretravestit
IOANA VOICILĂ DOBRE by http://confluente.ro/articole/ioana_voicil%C4%83_dobre/canal [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
animat doar de sentimentul fericirii necontrolate care îi pătrunde fiecare fibră.... XII. PLOUA BACOVIAN..., de Miron Ioan, publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/miron_ioan/canal [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
anii de început ai „epocii de aur“. Va trebui să treacă mai mult timp până când instituțiile statului se vor reabilită în ochii oamenilor ... Citește mai mult De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor.Intregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei.Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/miron_ioan/canal [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
ceva despre bărbatul care o privește: „Încerc / Să-l admir / Pe acest domn / (...) / Acoperind în trecere / Întreaga fațadă a hotelului Moscova. // Ah, / Era să uit: Cu o fată sălbatică / Sub braț, / Ca un ziar necitit / Al opoziției” (Din întâmplare). Aproape de „clipocitul verde al apei”, pe malul Savei, poetul, urmărit de zestrea propriei culturi, vede în „peștele oprit / neverosimil lângă ponton”, un chit marin care „se visează un pește uriaș / Care mă înghite”; de la soarta închipuită, însă dramatică în orice împrejurare (fie
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/crisu-dascalu-colivia-belgradeana-cronica-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
chitara clasică, vioara, pianul, muzicuța, blockflute, fluierele, mandolina, tobele, bateria, cinelele, gongurile), alte accesorii (ca de exemplu bolurile, clopotele tibetane, diapazonele, monocordul), cât și vocea umană. Integrează în muzica sa sunete înregistrate din natură, ca de exemplu ciripitul păsărilor, vânt, clipocitul apei, valurile mării. De asemenea, utilizează instrumente electronice, ca de exemplu chitara electrică, orga electronică, sintetizatorul electronic, programe speciale de calculator care generează sunete speciale pentru sonoterapie, vocaloterapie, meloterapie, muzicoterapie. Mai este cunoscut ca scriitor în domeniul muzicii. A început
Dorin Achim () [Corola-website/Science/314015_a_315344]
-
metoda cea mai bună este aceea care se dovedește a fi și cea mai armonioasă. Ceremonia în sine are de asemenea rolul de a îndrepta toată atenția oaspeților asupra frumuseții celor mai simple manifestări ale naturii, cum ar fi lumina, clipocitul apei, dogoarea focului de cărbuni și de asemenea manifestările forței creative a universului prin încercarea umană, de exemplu, în confecționarea de obiecte. Conversația în camera în care se servește ceaiul se axează pe astfel de lucruri. Oaspeții nu se vor
Ceremonia ceaiului () [Corola-website/Science/301464_a_302793]
-
cu paie o vâlvătaie imensă țâșni în zările cerului. * * * Adrian se trezi c-o durere cumplită-n moalele capului. Buimăcit de lovitură nu-și mai aducea aminte cum de-a ajuns în starea asta. De undeva pe-aproape s auzea clipocitul răcoros al apei Moldovei. Mai mult se târî decât putea să meargă până acolo. Sorbi câteva guri de apă răcorindu-se. Își afundă capul în unde și-și pipăi locul unde fusese lovit dând peste o crustă de sânge-nchegat. Abia
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
lumii au creat o sumedenie de mituri pentru a explica originea lumii. În mitologia egipteană, la începuturile lumii exista doar o mare întunecată care plutea peste tot. Ea era cufundată în tăcere, era lipsită de orice sunet sau de vreun clipocit, și se spune că era corpul zeului primordial Nun, zeul oceanului. Într-o zi însă, din adâncimile acvatice s-a ridicat un munte la suprafață, iar pe vârful lui s-a născut zeul soare, Atum (Ra). Acest zeu avea înfățișarea
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
în pânză de apă prin care mișuna pești, de la cei mici la unii impresionant de mari. Cisternele datează din secolul al VI-lea d. Hr. Au fost construite pentru a alimenta cu apă palatul imperial și clădirile înconjurătoare. Luminițele difuze, clipocitul apei, penumbra numeroaselor coloane scufundate, peștii mici și cei imenși alunecând în apă, toate realizează o atmosferă aparte. Basilica Cisterna se numește și „Palatul Scufundat” deoarece coloanele de marmură ce o compun se înalță din apă și păr incomensurabile. Ea
Cisterna Basilică () [Corola-website/Science/320848_a_322177]
-
expresie de așteptare. Era Oyu, care se îmbrăcase și se fardase cu mai multă grijă decât de obicei. A, nu trebuia să vă deranjați, spuse Hideyoshi, sărind în grabă de pe spinarea vacii. După ce intră, fu lăsat singur într-o cameră. Clipocitul apei îi curăța urechile. Banbușii atinși de vând se loveau de fereastră. Părea într-adevăr un refugiu liniștit în munți. Într-un alcov cu pereți grosolani de lut și stâlpi din lemn de brad era agățat un sul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
impuls ludic, ușor (auto)ironic, prezent pe întreg parcursul comentariului, se vorbește bunăoară despre "competența literară a apei (care) pare acum totală" despre "sentimentul conceptual (care) provoacă o inundație, interpretul înotând de îndată într-un limbaj acvatic", sau chiar despre "clipocitul acvatic al conceptelor"... Treptat, cercetarea universului imaginar al liricii pillatiene capătă un aer, ca să zicem așa, agonal și epic, pe măsură ce opera oferă ocazii de agravare a tensiunii dintre ceea ce Alexandru Cistelecan numește, în titlul capitolului III, Imaginație și doctrină. Vom
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
doar lui, celui ai cărui ochi mă priveau acum intrigați... Vizibil emoționată, am încercat să-mi ascund durerea, căci suferința lui Yon devenise acum și a mea. În copilărie, pe mine mă încậntau copacii din pădure, răsăritul soarelui de după munte, clipocitul izvoarelor; pe el il mișcau istoria, geografia, științele naturii. Atunci visam să mă conducă prin dumbrăvi umbroase, acum fiecare dintre noi căuta pe undeva o puritate pierdută, un vis dispărut. Acum, singura mea melodie curată venea de departe, din universul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
care se deschidea o scară În spirală, săpată În piatră. Iar la capătul acesteia am intrat Într-un coridor cu bolți destul de Înalte, luminat slab. Mai Întâi nu mi-am dat seama dintr-o dată unde mă aflam și de unde provenea clipocitul pe care-l auzeam. Apoi mi-am obișnuit ochii: eram Într-un canal de scurgere, un fel de balustradă mă Împiedica să cad În apă, dar nu mă Împiedica să simt un damf grețos, ceva Între chimic și organic. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deschidea spre debarcader. Alexandru văzu cu uimire că În fața palatului aștepta o barcă din acelea care fac legătura Între țărm și corăbiile din larg. O barcă de mari dimensiuni, cu opt vâslași. Căpitanul urcă, iar vâslele se lăsară, cu un clipocit, În apele roșietice ale canalului. Echipajul se Îndepărtă Încet, și abia atunci băiatul Își dădu seama că Începea o nouă zi. Undeva În largul lagunei, soarele se ridica mare, rotund și roșu, amintind de vara care abia se terminase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Când ajung pe culme, muzica încetează și nu se mai aude decât foșnetul de exterior al vântului și țipătul unui șoim, care sugerează înălțimea, pentru că șoimul este stăpânul său. Când muncitorii încep să coboare, este contrapuns un alt simbol sonor: clipocitul apei care curge nevăzută, undeva la câteva sute de metri mai jos. Sunetul respectiv sugerează adâncimea foarte mare a văii. În felul acesta se trece dincolo de simpla percepție directă a ceea ce vedem sau auzim. Se simbolizează înălțimea și adâncurile și
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
mistic din mine. Când a apărut soarele, dis-de-dimineață, m-am dus cu manualul lui Horowitz lângă Strömen, acolo, în plină natură, unde se simte briza verii atingând apa, încrețind-o, amintind veșmintele statuilor antice; acolo, auzind foșnet de frunze și clipocitul apei, pot exersa tonul muzicii limbii oamenilor de demult. August Am intrat deja în luna în care totul arde. L-am visat din nou pe René - m-am trezit brusc, dureros de fericită. René mă îmbrățișa puternic, exact ca în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]