225 matches
-
Și m-a legănat pe crengi de vise Când cu frunze m-a împodobit Și-am simțit că mă ridic la ceruri Când pădurea-n suflet m-a primit. Și-am găsit la ea, atâta vară, Soare-n triluri, zumzet, clipocit De-am iubit atunci, întâia oară, Tot ce are viața de iubit: Raza, floarea, drumul și înaltul, Râu lunatic ce ridică nori de vis, Curcubeul, foșnetul, cântatul Din pădurea vieții-paradis! Sunt primăvară Am palmele-nflorite cu narcise Și la urechi
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
se retrage spre asfințit, obosit de hoinăreala de peste zi. Înainte de a-și închide pleoapa obosită și a-și sprijini tâmpla pe umărul unui nor, cerul capătă o culoare nefirească, trandafirie, ca o linie de demarcație la orizontul asfințitului. Se aude clipocitul valurilor și, din când în când, strigătul speriat al câte unui pescăruș întârziat. E clipa de grație! Taina amurgului pe care o împărtășesc cu stânca, cu marea, cu pescărușii și cu marinarii de pe vapoarele aflate în larg. Mă las în
MEDITAŢIE LA MALUL MĂRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361845_a_363174]
-
în razele soarelui au scăpărat Prin transparența apei, umbra corpului părea În adâncul mării un omuleț de catifea! După ce-am săvârșit sacrul botez, purificată Revin lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri mari, în simfonia trimfului se despletesc Peste trupul meu, intrat in ritmul îngeresc Mă-ntorc cu fața spre cer, plutesc, seninul Alunecă-n inima și gândul meu cu preaplinul Pescărușii aduc imnuri Dumnezeului care A creat
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365050_a_366379]
-
Doar câte un pescăruș ce-și spăla aripile în răcoare apei, mă întâmpina din când în când. Câțiva nori erau aninați în jurul lunii, ca o coroniță pe capul unei codane, aflată la joacă cu prietenii prin poieniță. Se auzea doar clipocitul ramelor ce tăia apa și fâșâitul bărcii strecurându-se încet, încet, spre largul necuprins al întinderii nesfârșită de apă. Marea era albastră și limpede ca un cristal. Razele lunii pătrundeau în adâncuri, luminând calea meduzelor, ce se unduiau leneșe la
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365101_a_366430]
-
pește. Am plecat iar în necunoscut. Încercasem să pescuim cu câțiva metri mai lateral când am revenit de unde am oprit prima dată, trăgându-ne pe parâmă, dar fără rezultat în mincioguri. Stăteam tăcuți pe mare și nu se auzea decât clipocitul apei lovindu-se de copastia bărcii. Nu mai aveam curajul nici să schimbăm impresii despre aventura noastră. Nu știam unde ne aflăm, cât de departe de mal suntem și dacă ceața se va ridica așa curând. Nu puteam să plecăm
RATACITI PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365188_a_366517]
-
să scriu critică ... XX. CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENȚIU BELIZAN, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012. transcendență la capătul acestui șir de jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea țâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine de pătimi celeste și vreau să mai rămân în huma picturilor rupestre! metapoezie ... Citește mai mult transcendentala capătul acestui șir de jinduirise află un scaunîn penumbra mesei se audeun clipocit nesfârșit de uimiriiar pe marginea patuluirefluxul aruncă speranțe deșartedin lucrurileatinse de eatâșnește un fiorsau poate fiecarepoeziese-ntrupeazăpentru noi -cei orbi.dor indoorpe-acest tărâmoamenii se hrănesc cu versuriși poartă hlamidefăurite din bancnote fluideaici este kitschsă fii bogatîn acest universluna este un soaretravestit
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
Valori > CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului transcendență la capătul acestui șir de jinduiri se află un scaun în penumbra mesei se aude un clipocit nesfârșit de uimiri iar pe marginea patului refluxul aruncă speranțe deșarte din lucrurile atinse de ea tâșnește un fior sau poate fiecare poezie se-ntrupează pentru noi - cei orbi. dor indoor pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
Jipa Publicat în: Ediția nr. 676 din 06 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului 1 Cenușă Cenușă care arde, Copac abandonat. Pe trupul meu sunt demoni De tine, și-au turbat. O altă prelungire Alunecă spre soare, O dreaptă mărginita Un clipocit de mare. Și cercul se scufundă În raza de poem, Iar desfătarea nuda Adoarme în Eden. Se schimbă magnetismul Și polii se desfac, În ambele iluzii Ce intru mine tac. Și crește-nsingurarea Au plâns chiar ochii mei, Pește destin tot
CENUSE SI STELE de PETRU JIPA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351279_a_352608]
-
voi oferi satisfacția să mă doboare! Mai am multe de dăruit celor ce cred în mine.” În oglinda lacului și-a zărit chipul crispat, părul răvășit. Lovea apa cu pumnii, furia urca în el ca un vulcan. A auzi un clipocit ... cineva arunca pietre în apă. Pe celălalt mal, un băiețandru, nu avea mai mult de zece ani, îmbrăcat în pantaloni scurți cu bretele verzi îi făcea cu mâna. Claia de păr creț îi dădea un aer rebel. Pentru o clipă
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
încă se mai auzeau muzica discotecilor din Venus. În larg, navele militare își mai etalau becurile de veghe la puntea de comandă. Din când în când, se auzea țipătul unui cormoran rătăcit de cârd. Ca o muzică în surdină, percepeam clipocitul valurilor molcome ce se loveau de barcă. Un guvid[iv] trăgea furios de nailonul voltei. Cu mișcări repezi l-am scos din apă și l-am aruncat în minciogul larg, fixat de strapazanul[v]bărcii. Încet, încet, creștea greutatea capturată
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
Ursan- Vătaf de plăieși Niculai- Soripcă- Meșteri zidari Zidaru- Stolnici- Comis Dragomira- Viitoarea soție a lui Radu Alună Baatur Djahar- Trimisul lui Timur Lenk Iset Beg- Sol turc Sofronie-Starețul Mănăstirii Cozia ACTUL I POVESTITORUL ( Pe un fond muzical ce sugerează clipocitul apei. Valea Oltului.După lupta de la Rovine , din data de 17 mai 1395, Mircea cel Bătrân se retrage în munți, spre Brașov, unde se întâlnește cu regale Sigismund și încheie cu ungurii un tratat defensive și ofensiv. Urmat de mica
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
acela pe munte, sus, La doi bătrâni de care îngrijește Și pe la ohabnici muncește! Din depărtare se aude un cântec de fată, din ce în ce mai aproape. CETAȘUL POSTELNICUL Să mă ierți, te întreb fără teamă, Pe fată cum o cheamă? MIHAI ( Printre clipocitul apei și împletindu-se cu ea se aude un cântec cristalin și duios.). Un nume ciudat! Dar frumos! Cozia! COZIA (Cântând în depărtare. ). Hei, hei, munților Voinicilor Doar voi îmi știți Al meu dor După un fecior De Domn bun
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351537_a_352866]
-
în razele soarelui au scăpărat Prin transparența apei, umbra corpului părea În adâncul mării un omuleț de catifea! După ce-am săvârșit sacrul botez, purificată Revin lin la suprafața apei, transfigurată, Soarele mă primește surâzător, mă sărută Cântecele mării, cu clipocit duios mă-ncântă Valuri mari, în simfonia triumfului se despletesc Peste trupul meu, intrat in ritmul îngeresc Mă-ntorc cu fața spre cer, plutesc, seninul Alunecă-n inima și gândul meu cu preaplinul Pescărușii aduc imnuri Dumnezeului care A creat
PURIFICARE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352204_a_353533]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > SENIORE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului SENIORE, Distinsului profesor Claudiu VODĂ N-am tulburat izvoare, Căci nu le-am putut răpi Susurul și clipocitul Să le fac muzică. Am îndrăznit să visez La zborul înaripatelor, La libertatea lor, Destul de efemeră. Petale am sărutat, Doar cu privirea, Nereușind să le iau Culorile divine. Armoniile au rămas, La locul lor, Și totuși au devenit Curcubee instabile
SENIORE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356301_a_357630]
-
a instaura un discurs poetic adecvat,uneori ironic,fiindcă la poet iluzia de eden se confundă cu libertatea căci libertatea există/ Numai în iluzia libertății. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se reflectă în dragostea de pământ,de pădurile și clipocitul apelor.Em mărturisește undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinerețe.Am umblat pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am deslușit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieții,cunoașterea pătimașă a iubirii ce depășește frumusețea telurică,irupând
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
iluzia libertății. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se reflectă în dragostea de pământ,de pădurile și clipocitul apelor.Em mărturisește undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinerețe.Am umblat pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am deslușit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieții,cunoașterea pătimașă a iubirii ce depășește frumusețea telurică,irupând spre spațiul invadat de lumină a ideii ,sunt tot atâtea elemente ale edenului poetului grec înțeles de poetul grec:Femeie cu trup de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 853 din 02 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354733_a_356062]
-
Și m-a legănat pe crengi de vise Când, cu frunze m-a împodobit. Și-am simțit că mă ridic la ceruri Când pădurea-n suflet m-a primit. Și-am găsit la ea, atâta vară, Soare-n triluri, zumzet, clipocit! Și-am iubit atunci, întâia oară, Tot ce are viața de iubit: Raza, floarea, drumul și înaltul, Râu lunatic ce ridică nori de vis, Curcubeul, foșnetul, cântatul Din pădurea vieții-paradis. Lacrima de dor Prinde-mi, lacrima, iubite, în palme! Închipuie
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET IV de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356922_a_358251]
-
a instaura un discurs poetic adecvat,uneori ironic,fiindcă la poet iluzia de eden se confundă cu libertatea căci libertatea există/ Numai în iluzia libertății. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se reflectă în dragostea de pământ,de pădurile și clipocitul apelor.Em mărturisește undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinerețe.Am umblat pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am deslușit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieții,cunoașterea pătimașă a iubirii ce depășește frumusețea telurică,irupând
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
iluzia libertății. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se reflectă în dragostea de pământ,de pădurile și clipocitul apelor.Em mărturisește undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinerețe.Am umblat pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am deslușit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieții,cunoașterea pătimașă a iubirii ce depășește frumusețea telurică,irupând spre spațiul invadat de lumină a ideii, sunt tot atâtea elemente ale edenului poetului grec înțeles de poetul grec:Femeie cu trup de
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369271_a_370600]
-
Articolele Autorului Timpanele Timpului zvâcnesc sub greutatea secundelor nerăbdătoare... Ele se risipesc pe rând, fără a-și lua rămas bun de la el. Mă-nvelesc cu liniștea catifelată a nopții și strâng în brațele gândului, cerul nemărginit. Ascult, în tăcere, un clipocit de stea, ce se arată timidă o secundă, ca apoi să dispară cu repeziciune îndreptându-se spre un loc, numai de ea, știut. Dezbrăcată de pustietatea gândului, mă las dusă pe brațele pufoase ale visului... O melodie unduitoare se împrăștie
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
însemna cireși înfloriți. Asta pentru că o născuse chiar în luna aprilie, când în Japonia are loc cel mai mare festival dedicat naturii, ca însemnătate divină în tradiția de adorare a florilor, un ritual de mare amploare consacrat efemerității vieții. Un clipocit vesel o făcu pe micuța drăgălașă cu ochii migdalați să ciulească urechile. Inspiră cu toată puterea mirosul râului Abukuma, acea mirare a apei captivă-ntre cele două maluri, al cărui iz de stătut gâdila nărilei gingașei Sakura. Foiala zilei apunea
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
ea, însoțind-o cu o lacrimă de... adio. I-am simțit adierea, s-a apropiat, mi-a ascultat cugetul și a dispărut în spuma mării... Am sperat să o mai pot vedea, însă marea a înghițit-o imediat cu primul clipocit de val. Cu gândul la destinul clipei, m-am întors de pe țărmul mării. O melodie plăcută unduia prin cameră; era, de parcă îngerii ar fi cântat la harpa cerului; o melodie celestă, care cu fiecare ton liniștit, făcea să se deschidă
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
ajutat... Și au sperat... Dar ceața dezamăgirii i se învălui pe ochi când văzu ieșind la iveală numai copaci rupți, crengi uscate, rupte, iar printre ele... schelete... schelete... Privi cufundat în fioroasa și misterioasa tăcere. Prelunga tăcere...sfâșiată ușor de clipocitul șuvoaielor din fundul prăpastiei. Începu să strige disperat: - Unde sunteți voi, frați de suferință? Unde ești, alunule? Și voi, falnici brazi? Ecoul transmise întrebările din stâncă în stâncă, până în hăul prăpastiei, dar răspunsul îl dădu doar clipocitul șuvoaielor. Mărțișor începu
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
sfâșiată ușor de clipocitul șuvoaielor din fundul prăpastiei. Începu să strige disperat: - Unde sunteți voi, frați de suferință? Unde ești, alunule? Și voi, falnici brazi? Ecoul transmise întrebările din stâncă în stâncă, până în hăul prăpastiei, dar răspunsul îl dădu doar clipocitul șuvoaielor. Mărțișor începu să caute printre copacii rupți, printre schelete, strigând disperat: - Unde sunteți voi, cei care m-ați ajutat? Unde sunteți voi, salvatorii mei? Am venit cu libertatea voastră! Reverberațiile ecoului se agitară din stâncă în stâncă, liniștindu-le
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]