149 matches
-
Delavrancea, care puncta cu tunete și fulgere discursul lui Ștefan cel Mare în Apus de soare, și metoda lui Constantin Popescu nu e nici o diferență. Și aici natura simpatizează cu drama personajelor: „E frig și noaptea se întinde ca o clisă peste tăcerea strânsă, adulmecând rosturile, răutățile și neîmplinirile zgârcite.”, „Vântul bate parcă mai încet...”, „E o noapte rece și vorbele parcă încep a îngheța.” De fapt, aceasta e și marea problemă a romanului. Mesteci și respiri... se vrea un roman
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
schimbul. Se așteaptă de la el ceea ce sperăm să spună, dar îi suntem recunoscători pentru coerentă. Ba chiar îl admirăm că știe tot ceea ce știm și noi. Materia lui, din păcate, se mișcă asemenea nisipurilor a și înghite. Rămas bust, din clisa ce-l suge, mai are puterea să afirme că urma va alege: reflexe din copilărie! Fericiți cei la care n-ajung sondajele, mântuiți cei pe care nu-i consulta nimeni. Înțelepți cei cu hotărârea înceată. Ei profita de un răgaz
Blestematul joc al alternantelor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17566_a_18891]
-
cărei puzderie mi-a înroșit tot albul ochilor. Ea îmi ia brațele, îmi ia inima; ne asemănăm cu un ecran fierbinte de televizor uitat deschis până târziu după miezul nopții. CUM SUNT ZILELE Ah! ce deal, prin vale, ce dospită clisă! trecuse și de glezne lutul moale precum acel de sub căprioara ucisă... Veneam să te mai văd, după clipele de zenit și de prăpăd, dar și de secetă și de răcoare, cum sunt zilele și nopțile prin sahare. Râvneam să trăim
Poezii by Nicolae Panaite () [Corola-journal/Imaginative/2632_a_3957]
-
într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile lui Satie. O clisă perfectă în care se afunda uitînd orice; uitînd. Și fiecare bătaie a pianului erea o mîngîiere apăsată-n trupul lui. Și fiecare pauză-ntre sunete - o pauză respiraței lui erea. Un desfrîu static, definitiv, lipsit de obiect, lipsit de regret
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
exasperează peisajul moral și spiritual (dar și cel „fizic”, să zicem) al României, pe care-l transpune apoi în sarcasme teribile (dar îndurerate în felul lor): „cocioabe gudronate și/ cu hornuri maț de porc// oamenii salam rînced ori/ flacoane farmaceutice// clisa nesfîrșită a/ săpăturilor// surîsul ca o bubă// spațiul îngust curb/ al nopții locuite// sticlele cu două găuri/ femeile cu niciuna// o silă nesfîrșită/ de mine însumi// m-am prins furînd din/ buzunarele proprii// pe aici e un umor/ de criminali
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
-i identifica pe buni și răi, pe lacomi și generoși, pe canalii și pe oamenii cinstiți! Să fie clar: cine se înhămează la guvernarea României în acest moment trebuie să fie conștient că se va afunda până-n gât în gloduri, clise, putreziciuni, respingătoare cangrene sociale și scabroase descompuneri morale. Am mari dubii că spilcuiții funcționari cu cotiere Armani și abacuri Versace ai d-lui Isărescu vor fi dispuși să-și pună la bătaie superbele costume pariziene luându-se la trântă cu
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
adunate în volumul de la începuturi Din Țara Zimbrului și alte poezii, unde glorifica eroismul ostașilor din primul război mondial. Țara este o autentică poezie patriotică, îndemnând la unitatea românilor: „Feciori semeți cad iarăși din belșug,/ Scriind, hrisov, cu sângele lor clisa,/ Toți laolaltă să-mplinească scrisa / Cei de la Olt cu cei născuți la Tisa / Uniți mor azi cu frunțile pe Bug”. Transparent antisovietică este, într-adevăr, poezia cealaltă, publicată în „Revista Fundațiilor Regale” din 1944, concepută după formula colindului de Crăciun
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
Îl vede acum mai bine, fiindcă se apropie. Este el, care încearcă să se nască din miile de sexe ale aceleiași femei. Iubite. Nu se miră. Nu se lasă uluit. Se lasă doar să alunece mai departe, ca pe o clisă moale colcăind de durere înghițită. Ca pe un țesut intern cald și umed, încet, fără grabă, spre pîlnia văii. Care-l aspiră cu migală, cu căldură, dramatic de lent, însă implacabil, în sorbul său însîngerat și zdrențuit pe margini de
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
Constantin Țoiu Ce mănâncă ei la nuntă?... Păi: curechi cu clisă și cu ceapă măruntă, mămăligă cu moare, fălci de porc afumate, curechi fiert, lapte acru, păsat, cricală.../ (tocană adică). Mare ospăț, cu multă voie bună și tragere de inimă: Așa sta întinse toate bucate Pe țelina verde și ierboasă înaintea
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
de microbuz măsliniu și rablagit)/ într-o poiană din marginea satului, în iarbă./ Ieșeau pe rînd, grăbiți de parcă ar merge la gară/ (mai întîi Jenariu, Poravu, Boambă, Camgeț, iar în urma lor/ Neațu, Chirca, Năzarcea, Gașpăr, Moilă și Gornicu)/ cărînd precipitați clisa, cîrnații, pîinea, muștarul.,/ navetele cu sticle, ștergarele, o masă rabatabilă,/ cîteva scaune, cîteva cărămizi.// Se-ntorceau de la înmormîntare și puneau de-o gustare./ - Azi bem ca lunea, spuse Gornicu, asta însemnînd că toată lumea/ stăruie mai întîi pe bere, vreo șapte-opt
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
examenul de bacalaureat. Încet și iremediabil, d-na Toltea a dispărut din universul meu. Până de curând. Cu două seri înainte de festivitatea de decernare a premiilor USR, am visat-o pe d-na Toltea. Din cine știe ce sertar, a apărut în clisa infinită a viselor mele de noapte. Era la fel de sobră și profesionistă și, bineînțeles, mă însoțea la un concurs de istorie. Am scris o teză lungă și apoi am așteptat rezultatul, pe care, cum era de așteptat, mi l-a adus
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
facă om, ținându-l pe la școlile popești din Craiova... Și cuprins de furie, băgă palma în țărână și cu ea plină, îndesată de pământul udat de ploaia din ajun, îngenunchie lângă cel doborât, și venindu-i cu pumnul care ținea clisa până în dreptul bărbiei, îi căscă cu cealaltă mână dinții, și aruncă tot boțul de pământ în gura încă înecată de sânge, după care așteptă cu palma îndesată ca un oblon, pe gura închisă cu sila, să-și dea ochii peste
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Emil Brumaru Ce-i clatini peste viața-mi piuită De măcăleandri, toarsă-n flocul lînii Din caiere de vis, fiartă pe plită. Ca la ciuperci picioru-mi este umed De dragoste înfiptă-n clisa groasă. Sînt șoldurilor tale prins în plasă Cum musca în dulceața ce mă-ncumet S-o gust chiar unde nimeni nu cutează. Dă-mi farfurii adînci, linguri de umbră, Să-ți sorb sufletu-n pripă și-ntr-o rază Să
Temeinicia rugii mele-s sînii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9180_a_10505]
-
mâine De dimineață coadă la second-hand - comerț revigorat Lângă pomul gol bătrân zdrențăros cu pungi - Moș Nicolae?! Cioara la conservator - pe partitura doar cântul știut Frunzele-n tangaj și-un bețiv valsând cu ele luna în ceață lul prăbușit doar clisa Abracadabra - de spaima berzei broasca-n pântecul lunii Cu promoroacă-n păr înțelept mai părea miraj sezonal Soare cu dinți dar pământul aburește - iarăși conducta De dimineață program ANL în toi - ciori cu crenguțe-n cioc Farmacii una lângă alta
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
s-au văzut puși în situația de a înfrunta ploi interminabile și reci de toamnă. Umezeala parcă pătrundea până dincolo de piele, iar frigul ajungea până la os. S-au împotmolit tunurile, caii abia puteau face pași grei și mărunți prin clisă. Peste toate acestea, dinspre Spania veneau vești deloc liniștitoare. Iar Kutuzov începea să dea semne că el există, că Moscova nu înseamnă Rusia și că armata lui nu se poate împăca cu înfrângerea. în ziua de 7 septembrie 1812, după
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mănâncă și între ei? întrebă. „Căci dacă Dumnezeu e mort, atunci Logosul a murit odată cu el și nu mai poate fi găsit acum decât în cimitire. Unul, neîmpărțitul, zace acolo egal cu sine, dospindu-se melancolic, și iese noaptea din clisă, luând mii de forme, chiar ca dinții lui Cadm. Mda. Asta-i. Limba ne e îngropată. Nu mai știm vorbi.“ — Ba se mănâncă și între ei. — Da’ de unde știți, părinte, dacă nu-i vede nimeni? — Păi ziua găsim rahații lor
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Dacă cineva l-ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar vizitiul se văzu nevoit să oprească și să se dea jos În noroi ca să elimine obstacolul. S-a Întâmplat Însă ca un grup de puștani, obișnuiții străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
una din casele țărănești care se mai puteau vedea în sat într-un număr destul de mare, nici nu putea fi vorba de așa ceva: să-ți scoți pantofii în fața ușii. Poate că în fața ușii n-ar fi chiar rău, când cari clisa de pe arie pe tălpi, zicea maică-sa, tot învârtind oalele în bucătărie: „clisă“ - așa zicea în loc de noroi și lungea vocalele, ca la același cuvânt, folosit pentru slănina pusă la afumat în bucătăria ei scundă și neagră de funingine. La Karl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
număr destul de mare, nici nu putea fi vorba de așa ceva: să-ți scoți pantofii în fața ușii. Poate că în fața ușii n-ar fi chiar rău, când cari clisa de pe arie pe tălpi, zicea maică-sa, tot învârtind oalele în bucătărie: „clisă“ - așa zicea în loc de noroi și lungea vocalele, ca la același cuvânt, folosit pentru slănina pusă la afumat în bucătăria ei scundă și neagră de funingine. La Karl, Fritz și Mäxu, în locuința lor care arăta ca o cutie de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
suprafața vizibilă, dar era format din mărturiile acelui univers al vaselor mele, din ziduri, cărămizi, cioburi. Și totuși pământul nu mai era doar pământ. Un pumn din substanța aceea ar fi ajuns să faci să pornească mașina, un bulgăre de „clisă“, smuls din țarină și înghesuit în rezervor ar fi produs energie pentru decenii întregi, așa ar fi scris ăia în Hobby, susținea fratele meu; Bombardierul-Tinu putea, în acest caz, să-și închidă stația de alimentare cu combustibil. Cu ajutorul acestei energii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și mahmuri, moleșiți de băutură... Cu toată paguba-n trufele colonelului, a fost cam pe placul asistenței. Ce mai distracție, Mirelo, cum se zbătea ăla în clisa de cremă de ciocolată amestecată cu cioburi, abia ridicându-se de cât era de beat ca să-l înjure pe Velicu, și că la ce mai veniși, dobitocule, cu ea aici dacă n-o lași să danseze, și repezindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot cerceta haina. - Vă grăbiți? am întrebat. - A, nu, m-a adus Bogdan cu mașina, dar el trebuie să plece undeva. - Da, a spus el ca și cum numai asta așteptase, să-l scuze ea și să se ducă. Și atunci, din clisa în care eram a răsărit un muguraș. - Nu plecați împreună? - Bineînțeles că nu, eu mai stau, a spus ea zâmbind. Numai Bogdan pleacă. Ce, vrei să spui că te grăbești? Și a făcut cu ochiul. Era așa un gest deplasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
culoare întunecată pe cele albe. Se știa că procurorul poartă, indiferent de vreme, o încălțăminte mai sclipitoare decât cascheta unui soldat din garda republicană. Putea să cadă o zăpadă de-un metru, să plouă torențial, drumul putea să dispară sub clisă, dar acest om avea mereu în picioare în pantofi de piele imaculați. Îl văzusem într-o zi curățându-și-i, pe holurile palatului - crezuse că nu îl vedea nimeni, în vreme ce puțin mai încolo, dincolo de lambriurile din lemn de nuc deteriorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]