1,296 matches
-
ascuns sub reaplinul sacadat al tobei clădite pe zongoră. Glas tânguit se îngână sub strunele ceterii. Inițierea începe sub semnul dionisiac al paradisului pătruns și tulburător continuă pe treptele care duc spre infernul durerii și deznădejdii. Răzbunarea încinge sângele și clocotește sub semnul securii închipuite în roșu pe piele. Sărutul, pecetea legământului întru împlinirea celor scrise de demult, înțepenește pe umeri. Pasărea morții își cântă chemarea din stâlpul porții, iar inimioara are dor greu de dus. Veșnicia se chinuie să se
Actorul [Corola-blog/BlogPost/97127_a_98419]
-
malurile apelor curgătoare În ape ți se joacă - mici și mari-pești argintii Pe margini - minunate șiraguri, vesele izvoare Prin clipocit răspunzi tu râzând, cetelor hazlii. Uneori, afluenți năzuroși cu preaplinul pasager Te obligă vremelnic să-ți ieși tulburat din vad Clocotește atunci străfundul nămolos, stingher Până-ți aduni apele din nou, trecute ca prin iad. După zile-ntunecate ajungi la liniștea supremă Când îndrăgostiții visători plutesc deasupra ta Știu o noapte ireală, când împodobită cu diademă Luna cobora în ape limpezi
FLUVIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383768_a_385097]
-
suspine Pașii cad cu zgomot pe dalele vechi, Moartea-ncet alege din rugile pline Legănând copiii cu gesturi străvechi. O,..toți sunt înecați în negura de fum, Scânteia firavă crește dintr-o dată Moartea chiar dansează, sub triluri, în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele, se chircesc, Doar norocul schimbă soarta lor nătângă? Mici lumânări oftează și se gârbovesc... Strigăte și zbucium plutesc lung în noapte. Durerea clocotește în straturi de lumini! Se
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
sub triluri, în scrum! Sânge clocotește sub pielea sculptată... ........................................................................ Copleșită, strada începe să plângă, Broderii rămase, în piele, se chircesc, Doar norocul schimbă soarta lor nătângă? Mici lumânări oftează și se gârbovesc... Strigăte și zbucium plutesc lung în noapte. Durerea clocotește în straturi de lumini! Se îngenunchează, se spun rugi în șoapte, Unii-s morți, iar ceilalți vor mai fi senini?!? Referință Bibliografică: NOAPTE DE SODOMA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1772, Anul V, 07 noiembrie 2015. Drepturi
NOAPTE DE SODOMA de LIA RUSE în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382218_a_383547]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ZIUA CA O PRADĂ Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA CA O PRADĂ Orbită de lumina clipei ziua încremenește răstignită în intersecția clocotind de vacarm și-și strânge a rugă aripile-i translucide de efemeridă deja mototolite sub pașii de miriapod ai lumii ce-agită iar frenetic clești antene maxilare și curge tropotește prin cenușa trotuarelor strivind crâmpeiele de-aripi ale predecesoarelor. Referință
ZIUA CA O PRADĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382229_a_383558]
-
Exuberantă ca un cireș înflorind, de o vioiciune eclatantă, iradiind energie pozitivă, lumină și o nețărmurită curiozitate, sete de a cunoaște, de a ști și de a se ști în centrul atenției, de a fi prețuită și iubită, argint viu clocotind sub ispitirile electrizante ale talentului de a seduce și de a abandona, ea însăși, cvasi-instantaneu -, tânăra Cristina Mariana Bălășoiu (născută în Craiova, la 12 iunie 1979) nu conștientizează, se pare, aproape niciuna dintre calitățile sale reliefate, rapid, de noi, la
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
activist) se afla pe fețele lor! Pentru că ne-au rîs în nas, am lăsat prăjiturile pe masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim, să clocotim de umilință (erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit, destul de repede, nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
de ansamblu care, în fapt, rescrie istoria literaturii române, de asemenea de la începuturi - și mai departe de momentul scrierii Istoriei... lui G. Călinescu. Farmecului stilistic călinescian i se opune altul - i-am zice negricid - lapidar, tăios, inepuizabil în formulări și clocotind de probe, dar structurând pe aserțiunea că literatura română modernă nu și-a făcut încă temele elementare, către luminișul optzecist. întrucât fiecare cută a literaturii noastre este luată la o îndeaproape cercetare, - săracă, săracă, dar nu și puțină! - o analiză
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
ca odinioară!ť"; și bardul de pe internet povestește cum n-a primit-o Elan pe iubita sa soție, cum a sictirit-o și sfîrșește apoteotic, asemeni negurosului Bolintineanu: "în odaia rece de la Sofitel,/ Proaspăt dată-afară din vechiul castel,/ Scrie Mihaela, clocotind în spume,/ O depeșă tristă către-ntreaga lume;/ Poate-o crede țara și poate-o ajută,/ Că ea e o victimă... Elan e o brută!". Aferim, românul s-a născut poet. Următorul episod al telenovelei e mai decent în ton
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
care nu au cum s-o descopere cei de sus, că unora li s-a Înmuiat demult șira spinării, sau care nici n-au știut vreodată ce este o spinare dreaptă. Dar să nu mă las purtată de tot ce clocotește În mine și să Începem să analizăm logic cum "ne ridică" copiii și tinerii pe "culmile civilizației" actualul sistem instructiv și educațional oficial și neoficial, dar practicat la scară largă În toată țara. Deci, după cum poate vă mai aduceți aminte
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
picioare, într-o plăcere barbară, să se desfete ca porcii, excitați de parfumuri, mirodenii și vin și de privirile-nfierbântate ale femeilor bete stăpânite de chiotul cărnii. Mirosuri acidulate se-ncrucișau prin aer cu vagi efluvii de suave parfumuri franțuzești. Râsul clocotea în gâtlejuri, șampania pocnea țâșnind până-n bărbile de celofibră ale ghirlandelor, bucile nădușite ale fețelor congestionate, gata de apoplexie, se scuturau sub rafalele dopurilor, bătăile tobelor, icniturile, nechezatul tremurat al femeilor și grohăitul scurt hurducat al comenzilor scrâșnite. Spasmele beției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
seamă îl uimea propria sa ființă devenită alta. Începu să se uite cu mare atenție la el... la brațe, la picioare... își umflă pieptul... Atunci s-a întîlnit pentru prima dată, cu adevărat, cu el însuși... Și era puternic!... Simțea clocotind în el toată puterea lumii și se mira cum de nu și-a dat seama pînă atunci că el nu-i un oarecare, un... popîndău, cum îi zicea uneori domnul Nicanor, ori... auzi tu, "rămășiță", cum i-a zis Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu François, băcanul. Pentru prima oară, după luni de zile, Ivan își simțise plămânii umplându-i-se de aer. Mireasma ademenitoare a vinului trezise în el rețete de curcan umplut cu smochine și doruri după ciocolata sud americană, în care clocoteau ardei iuți și boabe de cacao zgrunțuroase și par fumate obraznic. În noaptea aceea, se visase pe un vapor care-l ducea departe, spre țărmuri încărcate de o savoare proaspătă, subtilă și, totuși, perceptibilă chiar și după ce pleoapele i se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
așa cum își cară lupoaicele puii nou-născuți; de unde a avut puterea să-l smulgă apelor învolburate și să-l readucă, în siguranță, pe malul rîului... Era complet ud, dar nu mai simțea frigul. Ba mai mult, o căldură mistuitoare, nefirească îi clocotea în interior. Dură ceva timp pînă reuși să-l întrebe pe pui: Ce-i cu tine, Dakota? Cum ai ajuns la cascadă? Ce cauți aici? Pur și simplu mintea lui nu reușea să găsească o explicație la ce se întîmplase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
codrul o consfin???te ?i o sacralizeaz?: „ ?i de-accea tot ce mi???-n ?ara asta, râul, ramul Mi-e prieten numai mie, iar???ie du?mân este ". ??i abia plec? b?trânul... Ce mai fream?ț, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot ?i de arme ?i de bucium ". „ Pan 'ce izvor?sc din veacuri stele una cate una ?i din neguri, dintre codri, tremurând s arăt? luna... Doamna m?rilor ?-a nop?îi vărs? lini?te ?i somn ". În aceste
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din parcuri fusese pârjolită și peste tot vedeam numai câmpuri de cenușă fumegândă. Asfaltul de pe străzile orașului era crăpat și crevase imense se căscau sub picioarele noastre, trebuia să fim atenți pe unde pășim, ca să nu cădem în lava care clocotea în adâncuri. Ardeau focuri, peste tot. Și din când în când, auzeam câte o explozie. Am văzut un zgârie-nori prăbușindu-se. Iar tu erai foarte calm. În timp ce mergeam, pământul ni se surpa sub picioare, iar tu mă luai de mână
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
-i răcorea fața și gândurile. Când chelnerul îl întrebă ce dorește, se trezi francez, luptător la Bastilia și comandă o supă de ceapă! Avea să regrete schimbarea de naționalitate comanda îi fu onorată peste trei sferturi de oră, supa era clocotită, arzându-i buzele și cerul gurii, iar cașcavalul anexă părea o scară către cer: când voiai să-l muști, se înălța cât Himalaia. Plăti boscorodind, plecă spre casă, luându-și dintr-un magazin alimentar ceva mai omenește de înghițit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al familiei, lăudându-ne cu câinii noștri de vânătoare, mai dând câte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutând aprins literatură și economie politică, după
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al familiei, lăudându-ne cu câinii noștri de vânătoare, mai dând câte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutând aprins literatură și economie politică, după
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
prevăzut, încetineala cu care se observa că acționează parchetul fu socotită scandaloasă. Abolirea pedepsei capitale convenea vinovatului, care ar fi putut scăpa astfel doar cu o pedeapsă de cincisprezece ani - muncă silnică, na. Un mânios formator de opinie, în care clocotea pofta de vindictă a revoluționarilor de la 1789, făgădui probe și martori. Unanimitatea se instală pe întreaga țară, odată cu ceața și pâcla. Cu toții simțeam că de acum înainte nimic nu va mai fi cum a fost. Și ne întrebam dacă ceva
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
au fost aduse câteva tinere femei, între care Gaila și verișoarele ei, precum și mai mulți copii, fetițe și băieți, săriți de cinci ani, între care și Gumberto. Rotari își îmbrățișă iubita și pe frățiorul acesteia. Toți aveau fețele învinețite. Unii clocoteau de mânie, iar alții păreau năuci. Bayan spuse ceva oamenilor din suită și aceia râseră. Un tânăr de lângă mine bolborosi o înjurătură. I-am șoptit la ureche: - Le cunoști limba? Îmi făcu semn că da și tocmai voia să mai
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
refulate, a neputinței de a schimba cursul unei vieți în care fiecare zi este o copie la indigo a celei precedente și a celei ce va urma, a împăcării omului cu propria sa soartă din care a dispărut orice ideal, clocotește dincolo de cuvintele care compun acest poem. Încă o dată semnificația este dată de ceea ce nu spune poetul, de spațiul de meditație pe care fiecare cititor este liber să îl umple cu propria sa imaginație. Voi cita integral acest poem, în pofida relativei
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
ipocrizia frâncă mai are datorii/ sunt două lumi aicea ca două flori în vază/ iar viitorul sigur va fi religios/ imamii îl înfruntă-n moschei pe sarkozy/ și-n notre-dame turiștii îl caută pe cristos". Ca și cum, după tulburarea și suferința clocotind în versuri albe, sănătatea și împăcarea s-ar decanta datorită armoniei formei. * Ioan Șimon, născut în 1945, absolvent al Facultății de Filologie din Cluj, unul din laureații Festivalului național de poezie "George Coșbuc", face parte din aceeași stirpe a livreștilor
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
cît îți trebuie să citești liniștit o poezie care cîndva ți-ar putea salva chiar viața privind în gol uneori ca-n filmele lui Tarkovski Dumnezeu privește îndelung în gol o privire pierdută fără gînduri atunci este probabil poet versurile clocotesc în el ca un alcool tare și nu știe cum să le scoată afară privește îndelung pierdut în gol așteptînd parcă să cadă zăpadă trăiesc în religia poemului trăiesc încă în religia poemului așa cum îmi aduc aminte de valurile mării
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
aduse de un unchi după mamă, în trei saci de hîrtie; nu dispăruse nimic!), nu numai nevasta, meseria de medic, cărțile... Cînd îmi ieșea ceva, mă strîmbam într-o oglindă îngustă" D.P.: Vorbeați adineauri de un cîntec neîntrerupt, care vă clocotea în cap și care se cerea, de fapt, doar transcris cu repeziciune, să nu se piardă. Mărturisiți că ați scris și pe treptele de la intrare. Puteați, așadar, scrie oriunde? Nu aveați, la Dolhasca, și un colțișor al dvs., mai ocrotit
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]