346 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > UNDEVA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Undeva, poate mult prea departe, pulsează jumătatea mea. Ades, îi simt chemarea, clocotitoare-n infinit, gustând din disperarea că poate nu se va-ntâmpla nicicând, o întâlnire a-ntregului sortit. Bezmetice, pe drumuri, în căutări deșarte, mai întâlnesc doar jumătăți, unite de-o eroare complicată, nădăjduind ca pașii mei amurgul să îi poarte
UNDEVA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384126_a_385455]
-
cu pământul, a anilor șaizeci, are și azi cheia ce descuie lacătul ușii către libertatea nesfârșită și plăcerea distracției fără granițe. De atunci și până azi cântă magnific o trupă nerepetabilă ce rupe forțele naturii pe la mijloc, întemeind două lumi clocotitoare ca lava: scena și spectatorii! Este „Smokie”! Venirile ei în România au o înrâurire covârșitoare asupra spiritului netreptat nicidecum, pe scara vârstelor, edificând un rezultat cert la ecuația vieții trăite fervent: extazul muzicii transgresează neîncetat omul în vitalitate novatoare, nelăsându
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
Alegranza și Montaña Clara ˗ suntem prima Rezervație Maritimă spaniolă. Inima mea are cotloane ascunse, ascunde tuneluri lungi, de kilometri și peșteri tenebroase, săpate de lava incandescentă care mi-a curs prin vene înainte de a se revărsa în mare. Sângele meu clocotitor a format labirinturi întortocheate, prin care locuitorii s-au ascuns de vrăjmași iar pirații și-au pitit comorile. Milenii la rând, n-am schimbat o vorbă cu vecinele mele, deși în zile senine se văd bine, chiar foarte bine. Nici
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
dorință neașteptată de a se arăta la fereastra chiliei pentru a le mulțumi, dar se simțea doborât de slăbiciune. Membrele refuzau să i se supună. Tot trupul parcă i se restrânsese la unica insulă a minții, Înconjurată de o mare clocotitoare de nimic, o mică stâncă pe o rută abandonată de orice corabie, părăsită până și de cântecul sirenelor. N-ar fi știut să spună de când dura acea tăcere deplină. Simțea În tâmple șuieratul surd al sângelui. Toate umorile se precipitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Și exista oare Într-adevăr Înfricoșătorul promontoriu de stâncă despre care povestise Veniero, care asemenea unui uriaș se ridica din ape În fața navigatorilor, spre a le tăia calea, cu alaiul său de monștri? Un munte la antipozi, În mijlocul unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le hărăzise Dumnezeu o asemenea viziune? Silueta Antiliei prinse contur dinaintea ochilor săi. Poate că străbunii noștri dintru Început erau ca ea, se gândi. Poate că așa era paradisul pământesc. Mângâie cu mâna colierul de pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Priviți această frază: cât de neutră e! Cât de frumos nu comunică ea nimic! Vine o vreme în viața oricărui povestitor când povestea se subțiază, când prin vena altădată subtil ascunsă sub pielea cuvintelor unde curgea din belșug sângele roșu, clocotitor al întâmplărilor bogate, curge acum un lichid anemic, apos; când lupta cu auditoriul silit mereu să ciulească urechile se preschimbă într-o pașnică înțelegere: spune tu ce poți că eu ascult ce vreau. E vremea cuvintelor de rezervă, a epitetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Taschentuch besitzen. Volkman avea această calitate că-ți puteai da seama dacă tușește sau râde numai dacă știai ce s-a întâmplat anterior. Observând că, după ce pronunță cele de mai sus, profesorul deschide gura larg și dă drumul unui torent clocotitor, bolborosind răgușit, văzând cum capetele roșcate ale mustăților lui se ridică de parcă le bate un vânt puternic și cum pe chelia lui purpurie se umflă o vână liliachie, groasă cam cât un creion, toată clasa a izbucnit într-un hohot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ce își mai amintea din copilărie că ar fi așa ceva. Dintr-o dată, mașina se eliberă de sub greutatea aceea uriașă și lumina lunii pătrunse din nou prin geamuri. Negura se retrăgea cu repeziciune. Acum se adunase din nou în fața peșterii. Sfera clocotitoare pulsa rar, mărindu-și și micșorându-și volumul. După o clipă, prinse a se rostogoli și se pierdu în viteză dincolo de pintenul de stâncă, spre podul de lemn. Răsuflă ușurat dar continuă să privească locul unde dispăruse bestia, ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atîta silnicie, Încît văzul i se Înnegura În rumeniu și gălbui, În sineliu și rumeniu și verzui, Încît trebuia să țină ochii bine Închiși, căci de după pleoape stăruia bezna rumenie și caldă, de parcă și-ar și Înfundat capul În sîngele clocotitor al unei jertfe. 12. Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tău, cuprinsul Întregului dintâi, Din negura-Andromedii la sorii din Centaur, Stăpânitoare, soarbe tot cerul și rămâi Prin marea de funingini năvodul plin cu aur. RÎUL Din culmea unde mai presus de nor, Doar gheața își sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriașe Monument au un nenturnat trecut... Și nicăieri în goana pătimașe Reflexul liniștit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape... Dar anii au trecut... Din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei se pierdea difuz într-un amurg cețos, doar trăsăturile alungite, pomeții ușor înalțați de osatura puternică a feței întrevedeau un chip prelungit într-un alb orbitor, o frunte înaltă care se absorbea parcă în ochii săi de un căprui clocotitor. Doar ochii aveau fierbințeala vieții, dintr-un aproape întreg rătăcit într-o obscuritate nedefinită. Întinse mână cu o nesiguranță crescândă spre a auzi glasul mut al atingerilor sale, către fruntea ei unde o șuviță rebelă acoperea cu delicațe marginea privirilor
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
-MI FIE MIE-ODOARE Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului dă-ți buzele, să-mi fie mie-odoare, cu trupul tău le lasă dimpreună o noapte să petrecem iar nebună iubirea retrăind clocotitoare. dă-mi sânii tăi ca să le fac descântec în fața mea să se deschidă-n floare, vioară, trupul tău să îl prefac în cântec azurul nesfârșit să-l umple de cantare . stăpân m-aș vrea pe toate ale tale arzând foc
DĂ-ŢI BUZELE, SĂ-MI FIE MIE-ODOARE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361508_a_362837]
-
lor contradictorie, ea fiind un subtil psiholog și un adevărat maestru în redarea lor picturală. Totodată, simt la această artistă, tot mai multă rafinare interpretativă a vieții, o pătrundere nuanțată și filozofică a personajelor sale, un mare echilibru, pozitiv, transpus clocotitor și în picturile sale de acum. Mijloacele de exprimare ilustrează un stil personal bine închegat și inconfundabil. Liana Saxone se autodepășește mereu, încât mă tem să spun că asistăm la apogeul creației sale, căci nu știm cu ce surprize va
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
tulburat degeaba. O visase noaptea, i se întîmplase și lui Fadul s-o violeze pe Aruza în toiul nopților, o vedea pe malul rîului, cu pulpele dolofane, era obsedat de ea, spăla rufele, le clătea în apa rece, unduioasă, fierbinte, clocotitoare, se reflecta în oglinda cerului la infinit, prinsă acolo, multiplicată, nemuritoare - clipa! - trecea puntea la deal, se întorcea, ducea pe umeri un sac la moară, s-a oprit să bea o bere, i se părea că visează, asta este obsesie
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
an care se termină în 1 (de exemplu 2001, 2011 etc.), orășelul Valls se transformă într-o adevărată Mecca pentru toate cetele de „castelani” din Regiunea Catalonia. În astfel de ocazii, piațeta centrală Plaça del Blat arată ca un cazan clocotitor, capitală incontestabilă a „castelelanilor”, care se-ntrec în a scruta cerul de la egal la egal, ochi în ochi. Începută în anul 1791, tradiția încă tânără a acestor întâlniri a dus multă vreme o existență de nișă, rezumându-se strict la
SENTIMENT CATALAN de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364132_a_365461]
-
care crește în trupul de-mparat. Privirea lui veghează o preafrumoasa față ce-n ochi arde luceferi, cu față preacurată cu părul ca un soare ce râde în primăveri cu buzele cireși ce-au înflorit mai ieri. Privind dorința crește, clocotitor și rece ... amăgitor prin vene îl scaldă o apă, rece și dorul iară crește, cumplit îl răscolește, se-ntunecă pe-o zare, pe-o luna, iară crește. Săruta acest pământ sub chip de flăcăiandru având părul ca noaptea, privirea ca
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
Nu crede și nu este interesat de gemetele țării, ori de scrâșnetele ei...! Pe Traian Băsescu nu îl preocupă ceea ce spun istoricii, academicienii, nimeni! Traian Băsescu, desenatorul de țară, dezmembratorul a toate muchiile care ansamblează statalitatea românească, Traian Băsescu, agitatorul, clocotitorul apelor în care îneacă întreaga elită românească, survolează ca un uliu, ori bântuie ca o fantomă întunecată România și adâncește minciuna, ura, învrăjbirea! Traian Băsescu crede că România este a lui! Traian Băsescu este corigent la geografie și istorie, dar
ARGUMENT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347601_a_348930]
-
îl portretizează cât mai exact cântecele sale, în ce o privește pe Loredana, cercetarea trebuie extinsă în multe domenii, uneori chiar fără legătură cu muzica. Rămâne de configurat însă, într-un portret cel mai cuprinzător frumoasele sale cântece, veselia ei clocotitoare, energia vulcanică. Este în primul rând o cântăreață formidabilă. Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Loredana Groza. Pietrarul izvorului de cântec / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1470, Anul V, 09 ianuarie 2015. Drepturi
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
de la minister. Pe la orele două, când nimeni nu mai credea că va mai veni cineva de la minister, iar în clasă se încinsese o „bâză” generală, că dacă ai fi tras cu tunul, tot nu auzeau, fiind cuprinși de un entuziasm clocotitor, când se deschide ușa și apar „domnii gulerați”. Imediat s-a făcut o liniște de mormânt, când directorul Ion Tărăboanță li se adresează cu calm. - Luați loc! Doamna inspector de la Ministerul Culturii, prof.dr. Gabriela Ștrengaru (un murmur a cuprins clasa
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
Măgura, la care sunt implicate personajele principale , ce sunt”marionetele-victime ale Destinului.” Dumitru Hurubă știe să coboare în imediata apropiere a vieții, să-i simtă freamătul și să-i descifreze destinul ascuns. Efectul, în astfel de cazuri, este de autenticitate clocotitoare, de cristalizare a realului în imagini dramatice.Întors din închisoare Andrei lucrează pe un șantier unde destinul lui se interesctează cu personaje precum Chiribeleu, Farmacistul, Tanti Roza poreclită Roza-Scleroza, Buldozeristul, Iozefina, Rozdea, Spârdescu, etc.Îi scrie Roxaniei că”tablourile mele
COBAII, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361882_a_363211]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > ADINA UNGUR-CALVARIA Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin Țene Adina Ungur Calvaria O poetă a revărsărilor furibunde și al discursului aluvionar, clocotitor, cu izbucniri torențiale, și sincope studiate,premeditate și ludice este Adina Ungur în volumul Calvaria, Editura Eikon, 2007. Versurile acesteia conțin,deopotrivă,o viziune asupra existenței și a propriilor trăiri. Simultaneitatea registrelor sale este echilibrată și, oricât am încerca să
ADINA UNGUR-CALVARIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361897_a_363226]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > EMINULUI Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 2358 din 15 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Din cânt de doină și cuvânt Luceafăr te-ai născut Și-ai pus cu pana legământ S-ajungi recunoscut. Condeiul tău clocotitor Ne-a lăsat moștenirea Și-ai devenit nemuritor: Asta ți-a fost menirea. Sub tei un somn odihnitor Să dormi în paradis Coroanele de merișor Te străjuiască-n vis. Nicicând noi nu te vom uita Și la mormântu-ți sfânt Prinos
EMINULUI de NELU PREDA în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366566_a_367895]
-
și o urmărea precum leul care a pus ochii pe gazela sprințară de lângă izvorul „fericirii”, și așteaptă clipa ca să pună labele pe ea și s-o devoreze. „Zvăpăiata mă scoate din minți, nu alta”. Didina care avea în ea sânge clocotitor și nu mai putea rezista senzației de-a se dărui conașului, s-a aruncat la pieptul lui și, sărutându-l ca o nebună, l-a cuprins în brațe... strivindu-și sânii fierbinți în mâinile „trubadurului” excitat la maxim și, oferidu-i
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
aerul ce fierbe, să se rotească între spini și pietre, până te va-ntâlni, pe cărările prăpastiei și în luminile ei înlănțuite, în timp ce asculți, ecou al lui Unu, ca-n niște cercuri, încă o dată vocea mării, spovedania ei sub cerul clocotitor: “În apele acestea, pe care le vezi aici incendiindu-se, ard toate mările tale, aceasta de azi, cea din care ochii tăi au luat învățătură, cea care va arde cu tine în jăraticul timpului”. * (Septembrie, locul II) Ceva, poate un
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, UMBRA ŞI APARENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346695_a_348024]
-
o bucurie prea mare, ca și când trebuie să plătești cu ceva mereu; deseori și invers, ca soarele care iese după ploaia zbuciumată de vară, încercând mereu să mă supun acestui ciclu natural de compensații și astfel să-mi temperez entuziasmele prea clocotitoare în reacțiile personale cu care funcționez și acum. În unele weekenduri mai libere de gospodărie și alte probleme, îmi place să văd, încă o dată (am o rezervă de filme bune primite cadou în pachete « long distance » de la iubitul meu), un
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]