129 matches
-
când, atunci când foile chitanțierului nu se lasè ușor manevrate, plutonierul major scuipè zgomotos între degete, Stiti dumneavoastrè, spune, ridicându-și, nemulțumit de întrerupere, capul, Are chipiul dat mult pe spate, semènând, așa cum se uitè la mine, cu un cosaș cu clopul dat pe ceafè și care privește pieziș, de jos din iarbè, la unul stând în picioare pe direcția soarelui, Așa se uitè plutonierul major la mine, cu soarele în fațè, dar cum pentru el soarele nu existè în aceastè clipè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
la mine, Dè sè vèd! autoritar, pierzând pluralul politicos, Eu mè ridic și îi întind peste masè buletinul, Întotdeauna am avut probleme cu numèrul din buletin, îi explic, Plutonierul major se uitè la cartea de identitate, studiind-o, apoi, cu clopul dat pe ceafè, privind pieziș, de jos din iarbè, la unul stând în picioare pe direcția soarelui, hotèrește fèrè sè clipeascè, Pe cel din buletin! Matei admite cè, la urma urmei, în raport cu documentele legale care te reprezintè în lume, atestând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de două ori, mergea. Era destul să se dezbrace una mai băiețoasă - ori bărbătoasă... - celelalte după ea... Băieții de școală, dacă au acceptat să-și dea jos nădragii, pantalonii, ițarii, ceoarecii și să-și pună chiloți de sport, cu pălăria, clopul lor... a fost o Întreagă poveste! «Bine, Vasile, dar la armată cum făceai sport: În maiou și-n chiloți, dar cu casca pe cap?», Întrebam pe câte-un catâr. «Ba, că la armată-i ca la armată, da-aci-s În sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o Întreagă poveste! «Bine, Vasile, dar la armată cum făceai sport: În maiou și-n chiloți, dar cu casca pe cap?», Întrebam pe câte-un catâr. «Ba, că la armată-i ca la armată, da-aci-s În sat la mine: făr-de clop nu-s om!» Încerc să le dau exemplul fetelor - mai rușinoase, : n-ar râde lumea dacă ar ieși pe teren Îmbrobodite și cu comănacul pe cap? «D-apăi muierea-i tot muiere - făr-de rușâne...» era răspunsul. Așa că flăcăii, pardon: ficiorii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
rezolv eu - problema...» Aici se termină comèdia și-ncepe... că nici nu știu cum să-i zic... Mă duc la băieți, le spun că vita de la regiune, tovarășul nostru, clasmuncitorul, pune problema po-li-tic: «Una din două: ori ne prezentăm pe teren fără clopuri - și rămâne să câștige cel mai bun; ori ne lăsăm bătuți prin neprezentare - dar, atenție: or să facă anchete: ce-am vrut noi să arătăm, aici, la raion, pe un teren de sport, unde-i multă lume, cu semnul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Mă uitam la băieții ceia - Îi cunoșteam, le cunoșteam familiile, frații mai mici care-mi fuseseră ori Îmi erau elevi... Începuseră să-și scoată pălăriile - știți cum fac ei când se lasă greu: Își sucesc gâtul, Își răstoarnă capul cu tot cu clop Înspre mâna Înălțată numai pe jumătate... Când, unul: «Da ’mneavòst’ă, dom’țător, ce zâcèț’? Ce ne-nvățaț’ acuma, la greu: să facem, oar’ să nu prè facem?» Tata marchează o pauză. Prinde a râde mărunt-mărunțel, ca de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ori cu ei, cu comuniștii, -n tòte, ori ’napoi, la gherlă, cu lejionarii - ce era s-aleagă?» - Aaaa, acum știu de cine vorbești!, zice mama. - Cum să nu știi - și zic: «Ascultați, băieți: acum să răspundem la: ce facem cu clopurile?» «D-apăi ce să facem, dac-așa-s vremurile: le punem În iarbă, de să ne deie slobod să jucăm.» Au jucat, s-a Întâmplat să câștige - juncanul de la regiune nu s-a mai arătat. Pe drum spre sat, veselie mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-a Întâmplat să câștige - juncanul de la regiune nu s-a mai arătat. Pe drum spre sat, veselie mare. Dar ceva-ceva tot Îi rodea... «Dom’țător’», face Rusalin, «să zicem că ’mneta ești ca noi, de-sat; de la noi; cu clop; să zicem că ți-ar fi zis ’mnetale ăl de la rejiune să nu mai umbli cu clopu, că-i semn de ghiaburie - ce făceai?» Eu Încerc s-o dau pe după piersic, să vezi, că eu n-am purtat pălărie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că-i semn de ghiaburie - ce făceai?» Eu Încerc s-o dau pe după piersic, să vezi, că eu n-am purtat pălărie din asta niciodată, că pentru mine n-are valoare... Rusalin insistă: ziceam că sunt de la ei din sat, clopul are și pentru mine valoare - ce zic? «Ei, bine, cred că aș fi zis ca Gheorghe: Mă cac pe forbalu vost’, da io clopu de pe cap nu-l dau! - așa aș fi zis». «Așa ai fi zis», zice Rusalin, «da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi zis ca Gheorghe: Mă cac pe forbalu vost’, da io clopu de pe cap nu-l dau! - așa aș fi zis». «Așa ai fi zis», zice Rusalin, «da n-ai zis. De zis, nouă ne-ai zis să jucăm făr-de clop». Nu zisesem, adică nu rostisem cuvintele, dar a fost ca și cum le-aș fi rostit, tare. - Nu i-ai obligat să joace!, face mama. Le-ai spus ce-o să li se-ntâmple de nu se despart râzând de trecutul lor reprezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zisesem, adică nu rostisem cuvintele, dar a fost ca și cum le-aș fi rostit, tare. - Nu i-ai obligat să joace!, face mama. Le-ai spus ce-o să li se-ntâmple de nu se despart râzând de trecutul lor reprezentat de clopuri. - Las-o moartă, zice tata. Nici când le băteam În poartă, nu-iobligam cu adevărat, doar le spuneam ce-o să li se-ntâmple, dacă... Ăstuia, lui Rusalin, Îi răspund: «De ce! De frică... De frică pentru pielea mea! Exact din același motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
student la arte. Ei îi arătau plasatoarei legitimațiile de la Filologie și forțau intrarea. Alo, alo, unde dați buzna? Numai cei de la Arte pot intra cu legitimația! Păi ce, doamnă, Filologia nu-i artă? No! Văzându-i cu traiste maramureșene și clopuri, simțind damful de usturoi, funcționara bătea în retragere. La epoca studenției, când făceau transhumanța din Maramureș, Ionicii garau în camera lui Șerban, pe a cărei ușă era aplicată plăcuța Lift de patru pesoane, maximum 320 kg . Proprietarul se refugia timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sînt cam ca la tata acasă, mai din fabrică, mai din mall... Am fost, de pildă, la un tîrg de produse tradiționale din Bran, unde nu era nici un brănean, iar „țăranii” de la tejghele de-abia știau cum să-și poarte clopul. Altă dată, un „mic producător” care îmi explica cum face el cîrnații doar cu nevastă-sa, acasă, nu s-a putut abține și mi s-a lăudat cum vinde el cel puțin zece tone de cîrnați pe săptămînă. Strașnică nevastă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lipiul cald pe masă Și rosolia-n fereastă. Numa nu veni pe la fântână Că tu-i face urmă-n tină, Ci vină tu pin ocol Că-i numa pămîntu gol Și ia - un fir de busuioc Și îl pune bade-n clop, Busuiocu-o zurăi Și io afară c-oi veni Și din casă te-oi chema, După masă te-oi băga Și de cină că ți-oi da: Tălgeraș cu dulce caș, Pită albă din oraș, Carne friptă pipărată Și guriță cîte-odată
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu mă auzia Numai mândrul păcurariu Ce ședea colo-n umbrariu, - Păcurariu din ceea față Hai a casă de mă-nvață. EI a casă îmi venia Și pre mine mă-ntîlnia. Eu tare mă bucuram, Penișoara lui o dam; Și în clop că și-o punea Și atunci așa grăia: Puiculița, draga mea, Vara vii, vara te duci, Și nimica nu-mi aduci, Numai sinul plin de nuci " Și poala de mere dulci, Tu le - aduci, tu le mănânci Cu feciorii satului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
astsară iar oi me Că-s prunc eu de-a fugire. 279 Be, be, be, săracă gură, C-a plăti iapa cea sură Care paște-n curătură. 280 Fă-mă, Doamne, ce mi-i face, Fă-mă pana rugului În clopul haiducului, Fă-mă pană pe almariu Să fiu noră la crîșmariu. 281 D-urîtu mi-i omul mare Că se-mpiedică-n picioare, Da mi-i drag omul micuț Că se poartă schitecuț. 282 Di, di, di, dracu-a peri De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cârmească prietenește una, negriciosul fu gata să-și desfacă ventuzele palmelor și genunchilor lipite de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gata să-și desfacă ventuzele palmelor și genunchilor lipite de fațadă și să se prăbușească în gol. Dar nu-i cârmi și nici nu căzu. În hăul șanțului de la baza clădirii, i se răsturnă numai clopul. Descoperindu-se, de sub calota clopului îi răsări (adulmecînd nemișcat din mijlocul plantației firelor îmbîcsite de păr și semănând cu o creastă pitică) un șoricel împăiat. Rozătorul împăiat din moțul capului era gri-vioriu. Afișa un aer stingher. Șobolanul ciudat îi stătea fixat pe creștet c-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ei, ca, prin explozie sau prin miracol, să se înalțe până la ceruri. Jocurile distrugerilor, care toate îi priveau și pe subsemnații, păreau făcute. 37 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Mîncărica-i fudulie... Băutura-i temelie! vărsă nițică înțelepciune cel cu clop, învăluindu-și partenerul într-un nor de stropi fini de salivă. - Dacă ești damigeană, te descălțăm! Dacă ești sticlă, te desfundăm! Dar dacă ești bidon, te deșurubăm! lătră și primul, deșiratul, cel se numea Chiose. - Bă Chiose nehalit, dacă punem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bre Buță, trăiți-ar șăureii! Boangă, la gura ta nu-i mai place să bea?!... Că, dacă nu-i mai place, o s-o punem amândoi să ne sărute în peleu. - ...Iar serile, se încăpățînă să-și continue istorioara cel cu clop, iar serile, băi, Chiose nehalitule, pentru fiecare zece gândăcei înșiruiți și numărați în bucătărioară... îți toarnă fermecătoarea! Într-o cană de tablă... Țuică... Vișinată, frecție galenică, rachiu ori... din care nenorocire vrei tu... Cel în raglan se opri ultragiat pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și cimitire. - Haide! îl înhăță deșiratul pe negricios. Și înșfăcîndu-i, cu ambele mâini, guma baschetului, îl remorcă, scoțîndu-l pe spate dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
presare mirodenie peste sarmale! - ...Uite! îi arătă înfuriat deșiratul, după ce-i descolăci cracul și i-l trânti pe pojghița de pietriș. - Ce e, bă?... Unde, bă? se izmeni ălălalt - cu un braț susținându- și încă, pe capul târât prin glod, clopul - în realitate însă nezărind în nici un fel hardughia, cufundată în întregime în beznă, 42 DANIEL BĂNULESCU Iar singura noastră scăpare (a celor sortiți morții, precum și a celor ce, solidarizați printr-un catgut special, rămâneam atârnați de legile marochinăriei) a fost
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aș lăsa, / Dar ți-i mândra frumușea, / Îi face păcat cu ea / Și îmi pică frunza mea. / Mi-i lăsa, nu mi-i lăsa / Eu cu mândra tot voi sta, / Frunza ta tot a pica; Și-oi păli frunza cu clopul / Și pe mândra cu mijlocul / Ș-apoi cum mi-a fi norocul!"106 Natura personificată devine participantă directă la împlinirea unui destin "scris în carte", paralelismul semantic punând în valoare relația om cosmos: " Măi bădiță, Ioniță, / Leagă calul la portiță
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Filofteia D. Marin,/ căreia atâția ani de flori i-a scuturat". Alteori, descinde din Beniuc: "neamul meu, mândrie nevândută, puși pe harță și zurbă, răni fierbinți, prea iubiți". Străbunii poetului au venit din Ardeal sub umbra penelor de cocoș la clop: "neamul meu veni din praf stârnit de turmă/ să sfâșie bărăganul în galop". Dragostea față de țărână este teribilă, îl ține pe poet în mrejele ei, ca o vrăjitoare, pulsând în dragostea "păgână" a părinților; de aceea, cere țărânei dragostea tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rs. čapatĭ, čepatĭ, čipatĭ „a apuca”, germ. Kopf „cap”, vgr. κεφαλη „cap” , engl. incept „a începe”, it. cippo (monument funerar în formă de semicoloană; indicator). Adâncind cercetarea constatăm că aceste forme au avut un miez lichid, cum rezultă din rom. clop, calup; alb. kallëp „calup, bucată”, kallëz „spic”, krye „cap”, sl. kolos „spic”. Se pot astfel constitui serii precum: golova, krye, kopf, cap; engl. chief, head, fr. tête. În plus, forme ca rom. a apuca, vgr. ’ápto, față de lat. capio, cepi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]