7,569 matches
-
Liviu Ciulei; 1960-1970, în care se înființează Uniunea Cineaștilor din România și revista "Cinema", în care Liviu Ciulei produce Pădurea spânzuraților iar Lucian Pintilie Duminică la ora șase; 1970-1980, caracterizată prin accente critice la adresa regimului comunist (Reconstituirea și De ce trag clopotele, Mitică? de Lucian Pintilie) precum și prin afirmarea unor nume importante ale regiei de film, precum Dan Pita, Mircea Veroiu și Stere Gulea. Influențe tardive ale neorealismului italian se pot regăsi, consideră Luciano Mallozzi, și în anumite filme românești produse după
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
fracturat. Unii dintre apropiații lui i-au întors spatele, televiziunile care l-au adulat se întrec în a-i trage lovituri usturător-umilitoare, iar directorii de ziare preș nu știu cum să treacă mai profitabil de partea învingătorului. Cei care-i mai trag clopotele lui Adrian Năstase sînt analiștii politici care i-au ținut hangul in campanie. Nu din solidaritate cu Năstase îl atacă ei pe Băsescu în continuare. Au o imagine de apărat - propria lor imagine. E foarte greu să-ți păstrezi credibilitatea
Cum se pierde totul într-o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12198_a_13523]
-
o făcea el acasă. Pompos și ridicol, cădelnița prin fața icoanelor și poruncea familiei să cînte împreună cu el. Tata, mama, copiii băteau mătănii și își uneau glasurile într-un pios omagiu. Așa trecea vremea pînă la ultima slujbă a dimineții. Cînd clopotele băteau din nou, toată lumea pornea iar spre biserică. Amintindu-și de aceste chinuri, Cehov îi scria în 1892 unui prieten: "Am fost crescut în spiritul credinței, am cîntat în cor, am citit Faptele Apostolilor și psalmii la biserică, am participat
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
chinuri, Cehov îi scria în 1892 unui prieten: "Am fost crescut în spiritul credinței, am cîntat în cor, am citit Faptele Apostolilor și psalmii la biserică, am participat la toate slujbele, am slujit chiar și la altar și am tras clopotele. Și ce s-a ales din toatea astea? Cînd mă gîndesc acum la copilăria mea, îmi apare în culori destul de întunecate. Acum nu mai am deloc credință. Cînd cîntam împreună cu frații mei la biserică, toată lumea ne privea cu emoție și
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
blocul sonor, ci și, invers, la felul cum vor fi citite sculpturile lui Peter Jecza în relație cu muzica ce le exprimă? În mod firesc ar trebui să auzim în fiecare obiect din bronz expus de Jecza același dangăt de clopot, răpăit de tobe sau bocet arhaic pe care le-a surprins Remus Georgescu. În mod firesc, ar trebui ca sculpturile lui Peter Jecza să ne ridice prin vibrația lor sonoră aproape de muzica sferelor și de dilatarea ocultă a spațiului la
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
infantilismul, fie patologicul. Absența oricărei logici a imaginarului straniu și șocant produce o succesiune de surprize a disparităților: " Trecând prin mijlocul grădinii și prelungindu-se dincolo de zare, o alee, străjuită pe dreapta și pe stânga de mii și mii de clopote, părea menită să ducă lumii întregi solia nunții lui Apunake. Atârnate câte două de un același suport înalt de fildeș în formă de T, clopotele, toate noi, orchidee lubrice brodate cu lână de diferite culori, ziduiau un trotuar pavat cu
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
dincolo de zare, o alee, străjuită pe dreapta și pe stânga de mii și mii de clopote, părea menită să ducă lumii întregi solia nunții lui Apunake. Atârnate câte două de un același suport înalt de fildeș în formă de T, clopotele, toate noi, orchidee lubrice brodate cu lână de diferite culori, ziduiau un trotuar pavat cu cozoroace de șepci numărul 56. Lumea se plimba mâncând felii de capete de mort cu unt. Deodată clopotele prinseră să intoneze romanța Secretul junei, iar
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
înalt de fildeș în formă de T, clopotele, toate noi, orchidee lubrice brodate cu lână de diferite culori, ziduiau un trotuar pavat cu cozoroace de șepci numărul 56. Lumea se plimba mâncând felii de capete de mort cu unt. Deodată clopotele prinseră să intoneze romanța Secretul junei, iar din limbile lor începură să iasă, la fiecare legănare, stoluri de cuci, aruncând în văzduh cele două note ale cântecului lor, ca două pietricele, una mai mare, alta mai mică" etc. (p.156
Al doilea Urmuz by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12778_a_14103]
-
grădinii/ Se zbate și nimeni nu-l va opri.../ De violență nu mă tem; mi-e rușine!/ Peste tot legi și iar legi. Pași tăcuți. De legea pustie a amintirii nu scapă nimeni./ Cuvinte aruncate la întîmplare dintr-un vraf./ Clopote bat peste vechi cimitire...// în auz cît de limpede vine cîntecul!/ Vremea trece ușoară peste mine./ Ploaia de primăvară./ Visul care nu m-a visat niciodată./ Dar mă caută insistent zmeura de an vară/ Un loc din brădet de unde se
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
comice... Pedepsirea lui Păturică, agentul protos al răului social, e și ea antologică; Rânzei, de altfel, copiind-o cuvânt cu cuvânt, după cum urmează: "în momentul când esecutorul rădicase pe patient și se pregătea să-l țintuiască (cu urechea de stâlp), clopotele de la câteva biserici începură a suna, și o psalmodie ajunse până la auzul mulțimii... Aceste cântări ieșeau din gurile câtorva preoți ce petreceau la mormânt un cadaver așezat într-un cosciug modest... în fine, bașbululbașa, însărcinat cu esecutarea hotărârii, făcu un
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
înseamnă nimic... Fiecare zi depănată nu a făcut decît să-ți erodeze răbdarea, să-ți dezgolească ipocrizia ridicolelor tale eforturi. Ar fi trebuit ca timpul să se oprească de tot... Ai fi putut să trișezi, să cîștigi fărîme, secunde: dar clopotele de la Saint-Roche, alternanța semafoarelor de la intersecția dintre Rue de Pyramides și Rue Saint-Honoré, căderea previzibilă a picăturii de apă din robinetul de pe palier, nu au încetat nicicînd să măsoare orele, minutele, zilele și anotimpurile... Lumea nu s-a clintit și
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
la rândul meu, prin naștere (...) Un ritm al vieții și o cadență a timpului, în sâmbetele în care pe stradă se mișcă, aproape insesizabil, un cortegiu mortuar. Totul ca și cum viața în vacanță se petrece undeva departe, sub ocrotirea unui uriaș clopot de sticlă, în orizontul privirii supraviețuind doar bunicii, câinele și grădina încărcată de meri. Cinematografic, în centrul acestui film provincial sunt eu, alături de părinți și bunici. Dincolo de noi, orașul în care m-am născut și revin în fiecare vacanță. Și
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
provincial sunt eu, alături de părinți și bunici. Dincolo de noi, orașul în care m-am născut și revin în fiecare vacanță. Și, mult mai departe, Republica Socialistă România, al cărei șoim al patriei și pionier am fost." (pp. 330-331). Și imaginea clopotului de sticlă e recurentă, ea semnalizând metaforic un univers de uz propriu, un refugiu în mijlocul și în pofida unei lumi bolnave. Chiar așa se intitulează confesiunea memorialistică a lui Paul Cernat: Supraviețuirea sub un clopot de sticlă, și ea derulează numeroase
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
am fost." (pp. 330-331). Și imaginea clopotului de sticlă e recurentă, ea semnalizând metaforic un univers de uz propriu, un refugiu în mijlocul și în pofida unei lumi bolnave. Chiar așa se intitulează confesiunea memorialistică a lui Paul Cernat: Supraviețuirea sub un clopot de sticlă, și ea derulează numeroase momente și strategii ale dezangajării, neimplicării, retragerii discrete din Sistemul pervaziv. Favorizată și de o structură psihologică defensivă, retractilitatea lui Paul Cernat oferă o dublă descripție: a socialismului bombat, convex-biruitor, lovind ca o bilă
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
devină poet, este deconcertantă. Iată-l, așadar, pe Danilo Kis ca poet ivit de niciunde, trădînd o depersonalizare voită. Nuntașii Din casa mea ies nuntașii Cei negri mi-au luat mama cei albi sora În inima mea o salvă de clopot un dangăt de pușcă au același răsunet Din casa mea ies nuntașii 1955 Apus de soare Se ia o portocală mai zemoasă (cu tot cu coajă) Și două-trei felii dintr-o lămîie bine coaptă Apoi se scurmă cu degetele un pumn de
Danilo Kis - poeme by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11571_a_12896]
-
ipoteza că în sicriu n-ar fi fost îngropat scheletul lui. De câteva ori în decursul celor două veacuri care s-au scurs s-au repetat lucrările de deshumare. Ce poate să istorisească experților în despuierea cadavrelor țeasta inanimată? Autorul Clopotului ar fi fost și el victima unui complot, otrăvit tot de un doctor iudeu. Asta a pretins într-o însăilare pseudoștiințifică o amatoare semidoctă, văduva mareșalului Luddendorf, cel care a favorizat ascensiunea lui Hitler. La uneltirea tainică ar fi participat
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
din lut pretexte ca, nervură cu nervură să/ mă invoci pe mine, copacul meu gînditor// acest stetoscop le știe pe toate/ cum mă respiri pînă la intoxicare și vomiți/ cum oasele tale de imagolog străpung pînza de păianjen/ cum bate clopotul cînd mă întorc la tine/ turnîndu-mi pe zîmbet luciul șinelor de tramvai/ cum îți crește pe cortex un papirus al anxietății grafologizînd// nicicînd asupra noastră nu s-a coborît roiul acela de fluturi/ ce reface pointillista harmonie/ nicicînd/ pășești cu
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
mai întâi niște versuri comparabile cu cele din 11 elegii: "nici nu l-aș numi/ șocul oxigenului, mai curând/ șocul mătăsii și chiar Drumul/ Mătăsii/ pentru că a fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și care,/ înlăcrimate de sete,/ pornesc spre orizonturi contrare.// și deodată metalul devine mătase/ și plâns și dangătul moale ca untul/ al unei pânze de păianjen/ înfiorând pădurile și deșertul." Însă finalul
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
cu Sfântul Petru, și poate fi frecvent întâlnit - iar efectul e realist, nu se inserează ca o halucinație a personajului, ci are continuitate cu viața cotidiană. Tot în spirit cristic, Rubliov își găsește redempțiunea în forma unui copil, ctitor de clopote. S-a remarcat deja că mizanscena lui Tarkovski seamănă cu aceea din "A șaptea pecete" a lui Bergman, camera zăbovind asupra unor "tableaux" medievale sobre. De altfel, majoritatea filmelor regizorului se folosesc de picturi ale unor artiști celebri: Copilăria lui
Festin pe VHS/DVD by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11821_a_13146]
-
în Poem și Baladă din anii 1939-1940, fiind regăsite după patru decenii. Modele culturale sunt luate frecvent ca pretexte poetice: Oscar Wilde, Rembrandt, Cântecul lui Roland, insula Noa-Noa a lui Gauguin, antichitatea râului Hebrus, muntele Fuji al lui Hokusai etc. Clopotele e o acceptabilă pastișă după Edgar Poe. Un lirism livresc, cosmopolit, îl scoate pe George Meniuc din micul provincialism. O notă de colocvialitate din alte poeme din anii ´80 pare conectată la poezia lui Marin Sorescu: în Fosile, Vămile văzduhului
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
Doică Tereza (adică o Maică Tereza precoce) și s-a pornit pe danii ca la inundații. La un semn aruncat către culisele abundenței, au început să curgă spre sfîntul lăcaș cam de toate: de la banalul cazarmament și pînă la rîvnitul clopot de care mănăstirea avea atîta nevoie și care, în mod sigur, după cum arăta, nu-i va fi de nici o trebuință. Dincolo de circumstanța pascală, care ar putea oferi o explicație, rămîne, totuși, o întrebare tulburătoare: de ce oare vestalele noastre, a se
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
Matinală O teorie senzațională descoperită-n crăpăturile tencuielii bucăți de somn cenușiu risipite pe-aleile Parcului o piatră sărată pe care a lins-o un înger precum o vită un nor atîrnat de zenit uscîndu-se precum o pereche de blugi. Clopotul Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și spre seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel adevărat. Dovadă Există arme fluide cum zborul păsării păsări cu ouă din care ies vipere lacăte moțăind cum
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
senzațională descoperită-n crăpăturile tencuielii bucăți de somn cenușiu risipite pe-aleile Parcului o piatră sărată pe care a lins-o un înger precum o vită un nor atîrnat de zenit uscîndu-se precum o pereche de blugi. Clopotul Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și spre seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel adevărat. Dovadă Există arme fluide cum zborul păsării păsări cu ouă din care ies vipere lacăte moțăind cum bătrînele la porțile
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
pe-aleile Parcului o piatră sărată pe care a lins-o un înger precum o vită un nor atîrnat de zenit uscîndu-se precum o pereche de blugi. Clopotul Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu fluid scînteietor din dangătul clopotului și spre seară îl dizolvau gînditori în Dumnezeul cel adevărat. Dovadă Există arme fluide cum zborul păsării păsări cu ouă din care ies vipere lacăte moțăind cum bătrînele la porțile de țară băuturi ce-anunță ora aidoma ceasornicelor ploi mirosind
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/9352_a_10677]
-
cu chipurile la răsărit rece e încăperea și greu s-o suporți cei vii au boala în zid cel care a zidit-o o ține în spate și o zguduie în nopți cînd loc nu mai e în nici-o parte Clopotul Tu alergi cu lumea pe muchii clopotul nu vrea să spună că ai fost ultimul sunet îngropat în limba ascuțită tu vii pe un sunet dar el nu sună să sune limbile verzi ochilor tu alergi la vulturul de umbră
Opt poezii inedite by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Imaginative/9501_a_10826]