1,966 matches
-
Bârnova Domnitorul Miron Barnovschi începe zidirea bisericii în 1629, dar, fiind mazilit, lucrarea este terminată ̀ în 1665 de Eustratie Dabija Vodă. Grigore Ghica Vodă face unele amenajări în curtea mănăstirii și se mută vremelnic aici, cu toată curtea. În clopotniță se păstrează un clopot făcut ̀în 1614 și care provine din „Biserica de pe Poartă” zidită de Ștefan Tomșa deasupra intrării ̀în Curtea Domnească din Iași. Castelul Grecilor din Vișan În mijlocul viilor de la Vișan se află Castelul Grecilor. Acesta
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Sucevei și hatman, descendent al familiei Buzeștilor din Țara Românească. Prima atestare documentară a bisericii se face în 1687. Între 1727-1733, biserica este reconstruită de Grigore al II-lea Ghica, iar ̀în 1836 este rezidită de Ioasaf Voinescu. Turnul clopotniță este ridicat ̀între anii 1819-1833. Mănăstirea Cetățuia, Str. Cetățuia, Nr. 1 Este zidită de Gheorghe Duca Vodă între anii 1669 1672. Aici s-a păstrat întregul ansamblu de arhitectură: palatul domnesc, baia turcească sau poate cuhnea, sala gotică, turnul
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
este ridicat ̀între anii 1819-1833. Mănăstirea Cetățuia, Str. Cetățuia, Nr. 1 Este zidită de Gheorghe Duca Vodă între anii 1669 1672. Aici s-a păstrat întregul ansamblu de arhitectură: palatul domnesc, baia turcească sau poate cuhnea, sala gotică, turnul clopotniță, turnul „Cina pelerinului” și altele. Primul zbor de aviație la Iași octombrie 1911 a lui Aurel Vlaicu s-a desfășurat deasupra Mănăstirii Cetățuia. Mănăstirea Hlincea, Sat Hlincea, Comuna Ciurea Este zidită înainte de 1574 de Maria, fiica domnitorului Petru Șchiopul și
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Ștefan cel Mare (1503-1504). Pictura din biserică este făcută ̀în timpul lui Petru Rareș (1527-1531). Alături de biserica lui Ștefan cel Mare se află paraclisul ridicat de Simion Movilă ̀în 1607, pentru a ̀înhuma pe fiul său Pavel. Turnul clopotniță a fost zidit de „chir Macarie Hrisoverghi monah...”. Mănăstirea Hadâmbu, Comuna Mogoșești Ieșind pe drumul Mogoșeștilor, se ajunge la schitul Hadâmbu ctitorie din 1659 a lui Iani Hadâmbu. Bisericuța de mici dimensiuni este înconjurată de zid cu turnuri circulare pe
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
care explodează verdele speciilor de foioase, prin câmpiile de grâu scăldate de un soare abundent - câmpii în care bobul a ajuns deja la maturitate, de la drumul ce șerpuiește printre satele ale căror biserici - în parte părăsite astăzi de fideli - înalță clopotnițe ce datează din secolul al XI-lea, aici, după ce cunoști măcar în parte acest patrimoniu viu al Franței actuale, după ore bune de drumeție, ajungi să primești o recompensă, o recompensă spirituală, un adevărat concert găzduit, spre exemplu, în biserica
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
CODÂRLIC (iese cu totul, se apropie): Lasă, omule, șaga de-o parte și zi: ce vrei să faci aici? DĂNILĂ: Da' nu vezi? CODÂRLIC: Văd, da' nu pricep. DĂNILĂ: Îi pricepe tu, n-avea teamă; așteaptă numai pân-oi ridica clopotnița și-oi pune toaca. CODÂRLIC: Stăi, bre, nu te-apuca de năzbâtii. Iazul, locul și pădurea de pe-aici sunt ale noastre. DĂNILĂ: I-auzi! Și voi cine sunteți? CODÂRLIC: Eu îs Codârlic cel Isteț, mai marele peste doi draci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros și ireal, să ne cheme spre poienile din deal... B3: ...taina liniștii înalte să ne fure prin cotite luminișuri de pădure... F1: ...și la umbră să ne-mbie, mai târziu, o clopotniță de aur străveziu, legănând deasupra capetelor noastre licuricii înălțimilor albastre. B3: Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis, să trăim, în clipe lungi, același vis, foi uscate-n jurul tău să cadă rar, la ureche să-ți descânte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ce trebuie să facă, zicea părintele de la biserica unde mergeam, atunci când discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai păstra vechea clopotniță, cu tot cu clopot. Din fața ușilor de la intrarea în biserică și până la clopotniță, era o bucată bună de loc. Iată acolo se adunau copiii din „mahalaua bisericii” pentru a se juca seara și, mai ales, în zilele de sărbători. Noi eram din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
discuta cu oamenii credincioși din satul nostru, întărindu-le speranța. În fosta curte a bisericii, pe care o mai aminteau bucățile rămase din zidurile dărâmate, se mai păstra vechea clopotniță, cu tot cu clopot. Din fața ușilor de la intrarea în biserică și până la clopotniță, era o bucată bună de loc. Iată acolo se adunau copiii din „mahalaua bisericii” pentru a se juca seara și, mai ales, în zilele de sărbători. Noi eram din altă mahală, dar ne duceam, din când în când și acolo
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și cununii. Așa am ajuns o vreme să țin cădelnița preotului Mihuță, cel care avea să joace rolul popii din filmul „Neamul Șoimăreștilor”, să trag clopotele și să bat toaca, mai ales după ce bunicul a căzut de sus, de pe treptele clopotniței, de-a rostogolul vreo șase metri. Cauza s-a aflat repede: un vecin rival îGheorghe Lupașcu, poreclit „Tatăl Nostru”), care urmărea să-i ia locul, a scos o treaptă din partea de sus a scării, profitând de întuneric. Bilanțul a fost
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În umbra spinărilor lungi de pământ, turmele de mioare risipite pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mioare risipite pe nesfârșitul pajiștilor, pădurile de tei pierdute albastru În zare. Uneori, după ore de admirat minunile naturii, adormea covrigit, rătăcit În uitare. În după-amiaza aceea, unul dintre băieții care Își păștea turma de oi, se apropie nevăzut de clopotniță, urcă tiptil scara Înaltă și, apucând funia groasă, Își dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri de rău și măcinat de chinuri lăuntrice, s-ar fi sinucis chiar În clopotnița din turn, spânzurându-se. M-am dus la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu așezat pe o masă acoperită de un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ești hotărât pă treabă?" "Și normal!", făcu Petrică, zornăind din sacoșă. "Ce, am cărat toate sculile dăgeaba? Am venit la o lucrare, nu?" "Bine, dom'ne. Uite, ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum să nu", spuse Petre și rămase așa, cu privirea pierdută către tufișul cu pricina. După un scurt răstimp, se trezi din scurta lui reverie și întrebă fără
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din sat, un tânăr tăcut, mohorât, care clipea tot timpul din ochi, s-a spânzurat Într-o noapte, chiar În clopotniță. S-a urcat pe o buturugă subțire de salcâm, ca să poată ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ajunge la o grindă de lemn și să Înnoade funia. După ce-și va fi pus gâtul În laț, a răsturnat buturuga subțire cu picioarele... Trupul atârna, legănat sinistru, de vântul care intra și ieșea prin cele două deschizături ale clopotniței. Cum biserica era gard În gard cu casa bătrânilor, dimineața, ieșind În curte și privind cerul, cum făceam În fiecare zi, după ce mă spălam și-mi beam cafeaua, ochii mei s-au oprit și asupra bisericii ce avea la doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bătrânilor, dimineața, ieșind În curte și privind cerul, cum făceam În fiecare zi, după ce mă spălam și-mi beam cafeaua, ochii mei s-au oprit și asupra bisericii ce avea la doi pași de ea, ca un prunc lângă mamă, clopotnița. Am văzut chipul palid al spânzuratului mișcându-se Într-o parte și alta, ca limba unei pendule. M-am decis să scurtez cu cel puțin o săptămână șederea mea În casa bătrânilor. Îmi plăcea să privesc ruinele castelului, cândva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
e și nepoata mea. Eu mă duc Înăuntru și poate Îl aduci tu. O urmări pe Coral Musker cum dispare și se strecură În toaletă. Trenul se opri brusc și Începu să dea În spate. Domișoara Warren recunoscu prin geam clopotnițele din Würzburg și podul peste Main. Trenul se lepăda de vagoanele de clasa a treia, manevrând Înapoi și Înainte Între cutiile luminilor de semnal și liniile moarte. Domnișoara Warren lăsă ușa Întredeschisă, cât să poată vedea pe culoar. Când Coral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
n-aveam televizor, doar un radio de Tehnoton, cu butoanele sărite, mișcam greu scala, am cumpărat unul în ianuarie, deja țara era condusă, n-am impozite neplătite, am rude în străinătate, am rău de înălțime, dacă mă urci într-o clopotniță, mi se taie picioarele și-acolo rămân grămăjoară, am declarat tot, îmi asum răspunderea, n-am mașină, n-am nici garaj, da, casa e prin căsătorie, nu, nu e pe numele meu, nu vreau nimic dacă ar fi vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
albi; plutea pe talazul acela cu aripile neclintite; norii se sparseră în sfârșit în șuvoi de ploaie; grămezi uriașe de nori; nori vineți, posomorâți; nori de bumbac. Despre oraș: orașul adormit; paradisul luminii; parcurile sunt triste; este pustiu și liniște; clopotnița de aur străvezie; oraș ca un furnicar; seara începuse să-și lase valurile negre asupra orașului. Despre primăvară: se-ntoarce iar proaspătă; primăvară fragedă, întinerită; veni cu cofa plină de rouă și lumină; vine într-o caleașcă încununată cu verdeață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și grei ca niște dovleci ai Anitei lângă tufele de afini și, undeva, ca o baliză zburătoare, clopotnița vânătă a bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un Împrumut la CAR să repare casa, iar cu banii rămași au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
des la biserica din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a fost fericit. Dar a fost fericit și când a sărutat-o pe Marta prima oară În dreptul Casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își pocni genunchii uscați, iar încheieturile degetelor le trosni unul câte unul. Se întinse, se destinse, se crăci, se răsuci, devenind parcă mai lungă, dar și mai vioaie. Intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au flămânzit, dar cei ce îl caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele. O să-i fie bine fetei noastre, o să-i fie bine... și aruncă peste sicriu 20 de parale. Pe cea mijlocie a îngropat-o lângă clopotniță, îi plăcea tare mult să asculte chemarea. Era copilă, țăranii băteau coasele, ea făcea cruce pentru fiecare mușcătură a fierului. Părinte, rogu-te, lasă-mă să o îngrop sub clopote. O să-i ție de urât și de cântec, o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
noaptea în două emisfere identice, toaca, precum o bătaie în poarta sfinților, striga sinaxarul. Umbra săruta pământul ca o confirmare a secundei, tot mai proaspete erau mormintele însemnate în inimă. La miezonoptică, moartea ascuțea săgeți din lemn de paltin în clopotnița bisericii, așchii de oțel spintecau liniștea. Noaptea era ca un cadavru, avea culoarea pământului, vorbea numai prin glasul corbilor, vedea, auzea, mirosea, pipăia, gusta cerul odată cu păsările care-i ciuguleau întunericul. Despre viețuirea de obște, Petru nu avea știință. Rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]