108 matches
-
să se Învârtă, pierdută, de la ringul de dans la pupitrul DJ-ului, de la colțul barului la ușa Închisă pe care trona omulețul melancolic cu telecomanda În mână. FĂ BUM! Nici aici nu reuși să găsească ieșirea. Începea să amețească. Pereții coșcoviți ai clădirii păreau să pulseze, se Înclinau asupra ei, se roteau. Muzica Îi bubuia În urechi și-i răsuna În tâmple - Îi sfâșia inima. Îi era din nou greață. Se clătină spre o dâră de lumină din cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o nesfârșită Încâlcitură de relee care se lăsau În jos și se Înălțau, iar cădeau, iar se Înălțau. Pe portativele sârmelor fixe poposeau vrăbiile, care ba Își luau zborul, ba se Întorceau să se odihnească. De‑a lungul trotuarelor, tencuiala coșcovită lăsa la vedere, În lumina asfințitului, roșul originar al cărămizilor. Rareori trecea câte un automobil În zilele acelea. Ce vedeai erau trăsuri, camioane cu gheață, camioane cu bere și cai uriași care le trăgeau. Deosebeam oamenii după fețele lor roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu apă noroioasă, adusă direct din râul San Pedro. De cum închise metisul ușa în spatele lui, lăsându-l „instalat“, încercă o uitată senzație de neliniște ce-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
chefuri făcute împreună cu negustori în trecere pe-acolo. Era încă lumină și, pe neașteptate, au fost atacate de o puzderie de tarantule ieșite din puțuri secătuite, din mărăciniș, din crăpături de stânci, din cariere de piatră, din pârloage, din case coșcovite și lăsate de izbeliște. Câțiva dintre noi au asistat la acea grozăvie: tarantulele putrezeau una-ntr-alta și la trecerea lor lăsau în urmă niște bale purulente și un miros de nedescris. La un moment dat au dispărut fără urmă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
din perete le spunem crăpă turi. Peste o săptămână vin să văruiască. Gata cu vinișoarele. Altă dată, așteptăm cu anii. Așa și la om. Uneori fisurile se acoperă cu o tencuială nouă, alteori nu. Sau văruim, dar dedesubt rămâne tot coșcovit. Cosmina continuă să privească radiografia. Apoi, dintr-odată, se întoarse spre el. Efrem își făcu de lucru printre fotografii. — E adevărat ce mi-a spus Papi ? — Tot ce spune Papi e adevărat. Nici chiar atunci când vrea să mintă nu-i
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un magazin ori într-o cafenea. La fel și ușa de la capătul celor șapte trepte care duceau într-un fel de demisol. Încăperea era întunecoasă, aș zice mult mai întunecoasă decât noaptea de-afară, căci în odaia subpământeană, cu pereții coșcoviți, ca un cavou părăsit, nu exista nicio sursă de lumină. Și, totuși, întunericul era de un fel anume, inegal, încât pe pereți jucau forme și mai întunecate, camera părea populată de trupuri-fâșii, de flăcări negre, unduindu- se ca niște năpârci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
brusc, astfel că mâna lui nu mai poposi pe obrazul băiatului. Îi apucă tolba de la gât și o smulse. Scoase mărul, pe care îl izbi, pufnind scârbit, de perete ; din locul unde fructul se zdrobise, căzu o țandără de tencuială coșcovită. Mai aruncă niște biscuiți și o bucată de pâine și, în sfârșit, găsi monedele. Întoarse tolba pe dos să nu-i scape nimic și numără din nou. — Cât de-o bere și-o votcă mică, pufni totuși vesel. Se întoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clipă în fața ușii de la biroul lui taică-su. N-o încercase niciodată. Nici măcar nu știa dacă e sau nu încuiată. Maca habar n-avea cum să se împartă între Mama Pământ și Tatăl Ceresc. Dacă privea în sus, către balcoanele coșcovite, coperite cu gratii și geamuri îndeobște murdare și sparte, era în pericol să cadă în vreo groapă mocirloasă ori să se împiedice în vreun morman de origine incertă. Iar dacă privea în jos, tupilându-se ori sărind, cu mersul piticului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înclinării, aveau cercevelele putrede și se mențineau închise pentru că erau bătute în cuie. În fiecare vacanță de vară, în cadrul lucrărilor de pregătire a școlii pentru noul an de învățământ, se mai adăuga un strat de var peste cel de pe pereții coșcoviți, se aduceau câteva tone de lemne putrede și de două ori mai multe tone de lignit praf, nefolosibil la foc, dar care contribuia la creșterea mormanului de cărbune din curte, pe care se jucau copiii și își murdăreau hainele și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
ei clasice. Adecvată prin încrâncenarea conținută care rezultă din desenul liniilor și din alternanța culorilor și care rimează perfect cu tensiunea și cu duritatea acestui film, aflat permanent la limita suportabilității. Funcționată prin concretețea detaliilor (noroiul clisos, apa tulbure, pereții coșcoviți, câmpul băltit etc.) care punctează dezolarea unui univers unde oamenii adevărați sunt niște epave, iar neoamenii sunt cei mai vitali. Șocantă prin alternanța luminii difuze și obosite din exterioare cu lumina concentrată și agresivă din interioare, prin iruperea unor pete
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
the Seven Gables) sau Poe (The Fall of the House of Usher). Locul este delabrat, secătuit de energie pozitivă, sinistru: "era o clădire veche, cu un etaj, enormă și lăbărțată, construită fără simetrie și fără gust. Pe pereții galbeni și coșcoviți, se zăreau dâre cenușii, lăsate de apa de ploaie din burlanele sparte. Ornamentele de piatră ale ferestrelor erau crăpate și roase. Tabla roșie a acoperișului se decolorase cu vremea". Înăuntru, vizitatorul se pierde într-un adevărat labirint domestic, care spune
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și bagdaliile albe, prispă, de jur-împrejur... În odăița de o austeritate monahală, două laițe pe colț, cu așternuturi, oglinda veche, tocmai de când s-a jucat nunta Săfticăi la poartă, după obicei -, cu apele îmbătrânite... o sobă cu ocniță albă, ușor coșcovită, cotruța și strachina mâțelor. Ca orice om al singurătații, din îndelunga nevoie de a sta de vorba cu cineva, baba Săftica povestește... povestește mereu, apoi se întoarce la torsul gândurilor ei... Privind-o, te simți mereu îndemnat să-ți fixezi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și, cu aceste gheare semitransparente, spiralate, mă amenința, zgîriin-du-mi ușor fața. Am fugit, umplut brusc 42 pe dinăuntru de o teroare uscată, deschis ușa camerei atât de bine cunoscute, dar în locul micului hol am dat de un culoar cu pereții coșcoviți, plini de apă, care avea în capăt treptele unei scări de lemn, în spirală, extrem de îngustă. Am străbătut în goană culoarul, cu ea după mine, am sărit pe treptele scării și, după gîfîituri și opinteli, am ajuns în vârf, unde
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul era miraculos de precis în lumea aceea întortocheată și coșcovită. Pe măsură ce înaintam spre poartă îmi dădeam seama cât e de mare. Ușa de lemn, imensă, era dată de perete. Clanța se înălța mult deasupra capului meu. Lacătul atârna rupt și dezumflat pe ușă, ca un scrot stacojiu și păros. înăuntru
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un amestec de balegă de porc, găinațuri de păsări domestice și lături ce se preling, Într-un râu de materie pestilențială, către gura de scurgere a canalului, aflată chiar În mijlocul străzii. Scări strâmbe de lemn, acoperișuri deșelate de țiglă, burlane coșcovite se răsucesc grotesc, căpătând tot felul de forme solzoase, ascunse pe după spatele caselor joase, Înghesuite una Într-alta, fără nici o geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai simțit până acum această duhoare olfactivă În nenumăratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ghiozdanul În pivniță și pleci grăbit spre tanti Angela. Ea Îți mai dă din când În când bani pentru cinema. În curtea de pe intrarea Călăuzelor este o liniște suspectă. La fel și În casa lăsată Într-o rână sub acoperișul coșcovit. Doar o foșgăială, ca niște șușoteli, ca o tupăială de șobolani, ca niște gemete. Dacă o fi taică-tu acolo, te biruie gândul În timp ce te uiți pe gaura cheii. Nimeni. Doar ticăitul ceasului C.F.R. cu clopot. Deasupra ta se scutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Phil imediat după facultate, lucru destul de neobișnuit pe atunci, și iat-o peste douăzeci de ani, mamă casnică a trei copii și unul dintre cei mai stabili membri ai grupului nostru. Dar tot se unduiește. Privind-o cum împinge ușa coșcovită a micuțului birou al firmei MarkieFit, de deasupra cantinei Kashmir Kurry, nu am putut să nu observ că era îmbrăcată ca pe vremuri, în niște blugi foarte strâmți, că părul ei lung cu șuvițe blonde era lăsat liber și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
bogăție al celor dinăuntru: zona În care locuim noi se află la nord-est de centrul orașului, așa că o grămadă de vajnici lucrători din domeniul financiar, ca mine, s-au mutat aici și s-au ruinat renovând dărăpănături victoriene igrasioase și coșcovite. Casele noastre sunt cele fără perdele, proprietarii lor preferând să se bizuie pe obloanele lor recondiționate cu cheltuială, În timp ce vecinii noștri mai săraci Încă se bucură de confortul clasicelor perdele sau Își ascund treburile În spatele unor plase ca niște văluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ca niște pumnale și chițcăitul pofticios îl tulbură peste măsură. Întoarce oripilat privirea în altă parte. Tocmai când pune piciorul pe prima treaptă aude undeva, la etaj, pași furișați apropiindu-se de scară. Dă înapoi precaut, ghemuindu-se după zidul coșcovit al bucătăriei, aflată chiar lângă holul de la intrare. Probabil că fusese casa unor oameni bogați deoarece înăuntru poate să încapă o întreagă echipă de bucătari, împreună cu ajutoarele lor. Acum nu se vede decât uriașa sobă ruginită de tuci, precum și numeroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurt, apasă pe mâner și după ce face un pas într-o parte, îi invită într-o încăpere pe care numai lipsa mobilei o face spațioasă. Două lămpi cu gaz răspândesc în cameră o lumină tulbure. De cuiele bătute în pereții coșcoviți sunt agățate vestoane, mantale grele de iarnă, două automate și o pușcă. Pe un raft, improvizat dintr-o simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
noastră. Eram pentru prima dată prin părțile astea și mă gândeam că nu voi mai avea ocazia. Laur ne târa după el pe o străduță În pantă mărginită de clădiri vechi, care Începea peste drum de stația de autobuz. Zidurile coșcovite alternau cu geamurile și vitrinele a tot felul de băcănii și prăvălii, ceasornicării și cizmării și ateliere de croitorie. Mergeam pe trotuarul lat de un pas, prin lumea la fel de grăbită ca oriunde la ora asta a dimineții. Și noi ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
sau șase veri n-am mai văzut ce se-ntâmplă pe-aicea pe plajele astea. Mă ridicasem Într-un cot pândind pentru o clipă o schimbare, năpădit de o dorință tulbure. Marea de un roșu murdar se zbătea Între zidurile coșcovite ale cazematei. O fi fost furtună aseară, dar nu-i nici o scamă de nor pe cer. I-au vânat ca pe iepuri, da, au dat cu gaze toxice, cu ce naiba n-au dat? Ca să-i stârpească definitiv, da, marea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și de prevestiri rele. De multă vreme lupt cu prejudecățile memoriei. Totdeauna sub cuvinte au apărut acești zgrunțuri infinitezimali, nenumărați, alcătuind o masă neliniștită care îmi tulbură conștiința. De multă vreme lupt cu prejudecățile memoriei... Memoria religiei, acel perete alb, coșcovit, mirosind a var, plin de icoane, plin de pornografia sfinților, de închistarea gestică, hieratică, de amestec pios de ulei, de tămâie, amintirea duminicilor, cu slujbe, tot misterul unor ceremonii de neignorat. Unde era libertatea mea?"457. Și libertatea a venit
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
înțelegeam de ce trebuise să citesc acele cărți și atâtea altele, de ce voisem la un moment dat să citesc toate cărțile, dacă ajunsesem în acel sat, în acea casă dărăpănată, invadată curând de șobolani, în acea cămăruță cu pereți strâmbi și coșcoviți. Nu era încă una din „gropile“ mele? Ba da. Și a fost cea mai teribilă. Pentru că ieșirea din ea a durat nouă ani. Totul mi se păruse de la început ostil. Eu nu știam că acea lume exista, iar ea, cu
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
de toamnă”), tîrgul avea atunci, în anii cînd poetul a scris „Sonet”, dar și mult încoace, același aspect mediocru de „crîșmă umedă, murdară”, ca și mahalaua: barăci pretutindeni, locuințe „pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari, profesori și învățători, cum era autorul articolului din care am citat.5) „Sonet”, la fel ca „Proză” (Plouă...) și altele, excelează prin numărul informațiilor adevărate despre o perioadă din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]