84 matches
-
înmuiase, ca o perdea scăpată de pe vergele, risipindu- se, într-o dungă, pe canapea, cu cârpele și vata de zahăr a coafurii în neorânduială. - Pune mâna să i-l reînvigorăm pe destin! puse suflet, în aducerea în simțiri a cucoanei, coțcarul, deznodîndu-i, mai mult decât era necesar, cordonul. Azvîrlindu-i de-a dreptul în lături pulpanele și împroșcîndu-i, cu apă îndulcită, luată în gură, gâtul, fruntea, apoi întreaga anatomie. Cam smochinită, oarecum discutabilă, ambiguă, jumătate de femeie, jumătate de băiat îmbătrînit. 128
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
asta s-a petrecut În timp ce toți râdeau de mine În hohote. N-am mai stat să văd la care din ei avea să se ducă Siloa. M-am Întors la Moru, care râdea și el, ținându-se de burtă. Bătrânul coțcar se uită atunci printre case și, văzând că nimeni nu ne băga În seamă, se apucă să-mi spună cu vorbe din cele meșteșugite de el: - Krog! Tu, ucigaș! Ești mare-mare ucigaș, dar ești prost! Oamenii Îți poartă frică, mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se apucară să desprindă fâșii de carne din care Împărțiră tuturor. Apoi aduseră câteva burți de vin și Împărțiră și brânza astfel că, pentru o vreme, În poiană se făcu liniște. Nu se mai auzeau decât clefăiturile și râgâiturile noastre. Coțcarul de Minos profită de neatenția celor din poiană pentru a-mi strecura o privire fugară. Îmi făcu cu ochiul și-mi zâmbi scurt, din colțul gurii, pentru ca În clipa următoare să redevină serios și să se uite Încruntat la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fusese legat de mână omenească și gâtul Încă Îi sângera, răspândind stropi calzi pe potecă. Ne tot Întrebam ce putea să Însemne asta când Runa dădu peste niște urme de pași În pământul umed. - Copii? se miră ea, măsurând urmele. - Coțcarii! Vor să ne sperie, râse Enkim. Am strigat după ei, am chiuit, dar n-am căpătat nici un fel de răspuns. Am mai mers o vreme și am Înnoptat lângă un firicel de apă. Am făcut focul, am Înfulecat câte ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre Gemeni. Logon și Tek aveau să părăsească ultimii pământul, doar după ce vor fi avut grijă ca toți ai noștri să fi părăsit capătul tuturor tărâmurilor. - Lasă-i tu semn lui Scept, să vadă Încotro am luat-o, Îi strigă coțcarul de Barra lui Logon. Vreau să mă gândesc la el cum se dă cu curul de pământ, tot uitându-se ca prostul după noi. Logon râse și ne făcu urarea de noroc cu pumnii strânși. Am pornit pe Marea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Scept, iar Dupna, Îndemnat de Logon cu care se Întâlnea În ascuns de câteva seri bune, i-a pitit În desișul de pe malul apei care curge mereu. Vânătorii s-au pus pe așteptat. Noi, În preajma lor! Kikil, ca un coțcar ce este, se făcea că nu știe nimic și vâna prin jurul iscoadelor lui Scept, râzând ca prostul. Atunci, i-am spus că vreau să ne ducă, pe mine și pe Runa, În sat, În preajma casei În care dormi tu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Bine măcar că mă mai pricepeau, mut cum eram. - Hei! Sunt Krog! M-am Întors! Uite: am femeie și prunci! - le-am spus eu, râzând, și am luat-o pe după umeri pe Nunatuk a mea, care Îi ținea În brațe pe coțcarii ăia doi de Marea și Omăt. Unul dintre oameni se ridică și se apropie de mine, temător. - Krog, da, știm bine cine ești! L-ai făcut una cu pământul pe Scept! - Scept a fost un om de nădejde, dârz precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Într-un mic formular bizantin al abjurării ereziilor, li se cerea ereticilor să renege mai ales credința în Părintele cu patru fețe al măreției. Ei, ce zici întunecatule? Rău le-ai brodit dar uite că te-am zăpsit! Pînă aici coțcarul nu face altceva decît să treacă prin ciurul lui Iahve firimi- turi din creștinismul arimin, religie răspîndită în tot imperiului roman, pentru a spu-ne că numai ei au gîndit pe lumea asta. Oricine este doritor de adevăr îl poftesc să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
numele Cuțopolu (O blană rară) iar un doftor pe cel de Limbric ( Dintr-un catastif vechi). În lipsă de inspirație mai înaltă, uneori este imitat simplismul onomastic al lui Alecsandri: un Sonet e dedicat unui cavaler de industrie pe nume Coțcar Coțcarovici iar în Mofturi îl găsim pe Micul Spanacovici numit în formulă completă Mititelul Spănăcel Spanacovici; în Gogoși-le din Claponul anului 1877 ne întîmpină un tînăr monșer care face cură de apă de Buda, preotul Matache Sugăceanu și ofițerul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]