400 matches
-
de Vava Ștefănescu, ca un dialog între două artiste ale dansului, fiecare o personalitate, cu o plastică corporală aparte. Un dialog întru totul inedit însă, întrucât el avea loc între corpul concret, în desfășurare spațială scenică directă, al lui Carmen Coțofană și imaginea, de pe pelicula filmată, a corpului Vavei Ștefănescu, care, de-a lungul ultimilor ani, a evoluat în diferite spații scenice, de la Cluj și de la București. În acest ultim sens, am asistat la o succintă retrospectivă, After all, fiind invitați
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
și să vedem, , ce iese la iveală din toate aceste imagini filmate, ce miez creativ reușesc să contureze. Dar nu numai atât, ci și cum se confruntă ele, în acest dialog, cu mișcarea unui alt corp, cel al lui Carmen Coțofană, și cum se poate transpune, într-o oarecare măsură, mișcarea lor pe un corp cu altă personalitate plastică. Spectacolele evocate, prin proiectarea unor fragmente, constituie o suită reprezentativă nu numai pentru coregrafa Vava Ștefănescu, ci și pentru unul dintre cele
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
forța și din întâlnirea, uneori brutală, cu solul și se încarcă, când și când, alternativ, când cu fervoare, când cu un dramatism, epurat însă de orice îngroșare. Aceleași frângeri se puteau regăsi și în mișcarea concretă, scenică, a lui Carmen Coțofană, dar fără nuanța lor ușor ezitantă, mai directe, alternând, pe alocuri, și cu unele rotunjiri, cu o undă fină de feminitate și, punctual, cu puțin umor. În scenografia lui Adrian Damian și costume gândite de Paul Dunca pentru Carmen Coțofană
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
Coțofană, dar fără nuanța lor ușor ezitantă, mai directe, alternând, pe alocuri, și cu unele rotunjiri, cu o undă fină de feminitate și, punctual, cu puțin umor. În scenografia lui Adrian Damian și costume gândite de Paul Dunca pentru Carmen Coțofană, în light design-ul lui Cătălin Nicolescu și cu imagini video proiectate de Irina Stelea, spectacolul a fost și un continuu dialog între felurite medii materiale care pot reflecta imagini în mișcare. Dacă mai multe panouri mobile, mereu repoziționate, au
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
proiectate de Irina Stelea, spectacolul a fost și un continuu dialog între felurite medii materiale care pot reflecta imagini în mișcare. Dacă mai multe panouri mobile, mereu repoziționate, au servit drept fundal pentru fragmentele proiectate din spectacolele Vavei Ștefănescu, Carmen Coțofană și-a proiectat umbra pe fundal sau imaginea direct în oglindă. Apoi a îmbrăcat, într-un mod cu totul neașteptat, diferite costume și și-a desenat pe fundal conturul siluetei, așa cum se profila el acum, datorită costumului, cât și a
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
fiind desenul plin de fantezie al unor personaje imaginare. Ideea, conceptul îi aparțin Vavei Ștefănescu, dar ea ne-a spus că și interpreta aleasă a intervenit cu unele idei proprii pe parcursul construirii spectacolului. Și era de așteptat, căci și Carmen Coțofană, pe linia ei personală, își construiește treptat un univers complex, căruia îi aparține. Alegerea ei ca partener de dialog creativ a fost inspirată. Nu multe persoane i-ar fi putut da Vavei Ștefănescu replica corespunzătoare întregii încărcăturii ideatice a creațiilor
La urma urmei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5622_a_6947]
-
izvoare verzi și păroase. E întuneric, apoi lumină. Lumină în luminiș și întuneric în întunecime, până când se apropie ploaia și cad norii în vârful coroanelor. Fagul și pinul, șerpii și viezurele părăsindu-și vizuina când nu te aștepți. Vulpi și coțofene, roiuri de viespi Căutând o miere abstractă. Mici jivine se cațără-n ciutura scorburii unde stau ascunse alune și nuci găunoase. Dacă n-ar fi mierla țopăind în fața mea și ciocul ei galben n-ar împunge cu atâta osârdie pielea
Poezie by Vasile Iancu () [Corola-journal/Imaginative/17213_a_18538]
-
de Terrains Fertiles II, singura manifestare anterioară despre care nu am scris până acum, profund nemulțumită de faptul că dansul - sub forma lui cea mai larg înțeleasă, de mișcare expresivă - era sublim, dar lipsea cu desăvârșire, în lucrările lui Carmen Coțofană, Free M.E.S.H. și Ion Dumitrescu Selfishism, întrezărindu-se totuși în piesa Anei Cătălina Gubandru ...Above the Roof. în prima fază de lucru, care a fost una cu participare internațională, în care s-a dansat mult și felurit, această ultimă lucrare
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
încărcată de o inefabilă poezie, acum izgonită, înghețată, sărăcită, din foarte scurtele fragmente construite după sistemul minimalist. în Free M.E.S.H., ,realitatea din noi", cotropită de bombardamentul mediatic (temă admirabilă, rămasă însă simplă propunere), nu a prins viață, deși coregrafa Carmen Coțofană reușise altă dată să ne transmită încărcătura unei întregi lumi interioare, în calitate de interpretă, e drept în coregrafia lui Florin Fieroiu. Iar în ceea ce-l privește pe Ion Dumitrescu, care ne-a ținut o prelegere stând în picioare și apoi ne-
Dans contemporan by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/11038_a_12363]
-
așezate pe pereți ca niște piese de puzle, pe criteriul mărimii, nu al minimei înrudiri sau contrapuneri între ele. Omul care trecea drept un cunoscător de artă subtil, pe vremea cînd era premier al României, pare acum un soi de coțofană care în loc să depoziteze în cuib obiecte cu sclipici a adunat tablouri, fără nici o noimă. Unii dintre cei care azi îl declară pe Năstase un om fără gust în expunerea de acasă a colecției sale, l-au considerat, pe vremea cînd
Acasă la Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10815_a_12140]
-
Simona Tache Sau ce mi-a gătit soțul în această seară: ficăței în bacon și cartofi cu rozmarin: Ia să le vedem pe coțofenele experte cum comentează că scobitorile sunt prea ascuțite, cartofii sunt prea mari, sfecla e tăiată prea mic, aranjamentul lasă de dorit, iar farfuria trebuia să fie galbenă și rotundă! Hai! Băgați, fetelor și Neamțu Țiganu, Ștefan și care mai erați
Papa buuuuuun! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18605_a_19930]
-
pufos de un alb imaculat, ce se așternea în steluțe jucăușe, încet, pe ramuri. Natura toată, amorțită, trecea la hibernare. Păsările călătoare plecaseră de multișor, prin țările calde, dar negreșit se vor întoarce iară, primăvara viitoare. Până atunci, doar vrăbiile, coțofenele și ciorile ce croncăneau supărate, pe câte o creangă despuiată de frunze, sau zburând în stol, dedesuptul cerului plumburiu, se mai vedeau pe ici pe colo. În Găujani, începuse sezonul șezătorilor. Fetele de măritiș, se adunau într-o casă, ascunsă
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
ochioasă, extrem de volubilă. Probabil, Cantemirista Lili,conform descrierii făcute de Agripina. Ițită în ușă, trecui multă vreme neobservată, căci erau în vervă, nu glumă. Poate doar Nicole se-arata mai sfiită sau era doar o impresie?! Deodată, patru din ceata coțofenelor tăcură ca înțepenite pe locuri, amintind de bățoșenia covoarelor în depozitele din Smirna, etalate spre admirația amatorilor cumpărători. Erau interzise ca la școală un leneș prins cu mintea lipsă ori dusă cine-știe-pe-unde. Așteptau de la Cantemirista Lili răspuns la întrebarea pusă
CAP COMPAS RÂVNITA... de ANGELA DINA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385188_a_386517]
-
dacă uneori zâmbesc, colțurile gurii mele prudente nu depăsesc hotarul bunei-cuviințe, pentru că știu, le-ar fi de ajuns să zărească un singur firicel de fericire, ca să-l apuce și să-l deșire, răsucindu-l pe toate părțile cu curiozitate de coțofană, doar, doar, de-ar înțelege ce se ascunde în el. De aceea cântecul meu, cu prudența melcului ce urcă pe raza de lună, e gata să se retragă-n cochilia sa, la cea mai mică adiere de vânt ce-ar
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
unei ființe mari și necruțătoare. În fiecare zi lucram în sufragerie la masa mare, privind din când în când către colivia lui Sucki. El părea melancolic și se uita printre zăbrelele subțiri direct prin fereastră unde se vedeau corbi și coțofane zburând amenințător, parcă ar fi fost într-un război continuu unii cu alții, pentru a-și apăra spațiul vital. De fiecare dată când eram profund concentrată pe lucrul meu, Sucki începea să cânte - ca și cum gândurile mele le întâlnea, pe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plin, ci numai sfărâmat. Am luat un taxi de la Arlanda până la apartamentul nostru din Solna. Era o zi rece cu soare lucitor - o zi de primăvară, tipică nordului, care mă făcea să cred că frumusețea și sentimentul puteau exista separat. Coțofenele din pinii înalți îmi aminteau deodată de Sucki. Când am ajuns în apartamentul nostru am aruncat valizele și l-am căutat cu nerăbdare. Mă simțeam ca o iubită infidelă, care-l trădase pe cel drag și acum spera că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
masivul Ural pînă la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce pînă În inima problemei“ - va scrie un contemporan nostalgic. Prin lingușiri, mituiri, urmăriri, vicleșuguri, ca și grație cinelor În care „șampania curgea În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfîrșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr-o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția a treia a poliției țariste va reuși astfel să trimită În Siberia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pericol și pentru oameni. Acum sunt puțini, la fel și vulpile, și din cauza dispariției mediului lor de viață, dar și ca urmare a vânătorilor organizate. Mai bine reprezentate sunt păsările: ciocănitoarea, huhurezul, pițigoiul, cinteza, privighetoarea, ciocârlia, porumbelul, turturica, guguștiucul, gaița, coțofana, stăncuța, șoimul, uliul, cucu, pupăza, dumbrăveanca, grangurul, mătăsarul, vrabia, rândunica, lăstunul. Dintre reptilele care trăiesc în zona pădurilor, prin poieni și pajiști, mai des întâlnite sunt gușterul, șarpele de pădure, șarpele de alun, și mai rar vipera neagră, opârla și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșul cu migală, în paie sub covercă adeseori găseam, că mă culcam cu el în fiecare seară. Era pândar la vie în fiecare toamnă. Făcuse o sfârlează cu multe ciocănele - sperietoare. Cădeau nori negrii graurii pe pârguiții struguri și ... multe coțofene. Trosneau de rod pe drumuri trocurile pline. Era o bucurie-a noastră, a oricărui copil să intre, să storcească în picioare ciorchinele de struguri ca piramidele stivuite-n lin. Ce vremuri mai erau ! De sărbători biserica era ne-ncăpătoare. Eram
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
melancolie bătuta monedă din cuprul moale al nopții negre gânduri săpând tuneluri prin întuneric risipindu-se tot mai mult prin înaltul cer înstelat. CE E MAI MULT („Totul este mai puțin decât este, totul e mai mult” Paul Celan) Ceea ce coțofana nopții cu ciocul ei negru a scris nu se repetă în zori gura lunii se-nchide - înghițită căi aeriene se-ntretaie și șterg urmele în retina profundă nasc culori și forme lentă revelare a vizibilului care e mai mult decât
MEDITAŢII ÎN HIMALAYA – POEME (1) de GERMAIN DROOGENBROODT în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367595_a_368924]
-
a scos pui, Unul gri, restul gălbui; Să nu-i găsească vreo gripă, Îi ascunde sub aripă. Lecția ,,Firul de iarbă”, E de fapt o dulce zarvă; Și la ,,Râmă”-i joc aprins... Uite, pe cel gri l-a prins Coțofana cea șireată, Ce-a pândit de pe poiată, Dar l-a lăsat iute jos, C-am strigat la ea nervos. Pentru-a mea ispravă mare, Mă ciupește de picioare; Lângă bulgării de alamă, Se fălește că e mamă. Mie-mi place
MOŢATA (POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350302_a_351631]
-
pe cap, lundu-l de sub gușă ca pe un copil drag. Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă, unde văzuse o coțofană că se așezase chiar în potecă. Tărcata scotea din ciocul prevestitor, negru mat, niște sunete „caț-caț-caț!..” de mai mare dragul, că i se adresa ca unei școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
mare dragul, că i se adresa ca unei școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți îmi vine scrisoare sau mai știi ce rudă ne calcă în casă?!...” gândea Andrei, când a-ntrebat-o pe aripată. Coțofana nu mai apucă să-i răspundă, fiindcă Murgea, care voia s-o înhațe, fiindcă-i călcase teritoriul, ajunsese lângă poartă și scheuna nervos. * * * O pocnitură destul de tare, urmată de explozia scâteiilor din resturile de buturugi, care ardeu molcom, l-a
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Străgălie, numai să nu-i lase fata. După tot balamucul ce a ținut cam două ore, numai că apare lelea Măria jucând și chiuind. Sticla de țuică, de data aceasta, avea spânzurată de gât o floare de mușcată roșie, iar coțofana satului striga: „Noroc ginerele are!... Mireasa e fată mare! ”. Unii msesenii au dat vina, vezi Doamne, pe lelea Măria care, din nebăgare de seamă, (săraca de ea... nu prea vedea bine și se uita cu-un ochi la slănină și
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350169_a_351498]
-
tot bate ceasul iarăși unsprezece. Trec păsări în derivă prin vântul verde-albastru, tristețea violetă spre maluri le petrece călugărul din stele în straiul de sihastru tot bate ceasul iarăși unsprezece. În blânda nebunie a nopții ce se lasă tăcută-n coțofene ce, iată, vor să plece lumina ta, iubire, pătrunde-ncet în casă și bate ceasul iarăși unsprezece Și inima ascultă în tresăriri buimace beția dintr-un cântec venit din iarna-mi rece, imagine pestriță a umbrei care tace când bate
TOT BATE CEASUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366503_a_367832]