1,591 matches
-
ploaie, un zâmbet geme-n herghelii de ciute, oprind pe buze-ți răsuflări de paie! Se strânge-n copca lui de iarnă deasă și-n ghearele-i de lut îți toarnă cruci, sub răni de ger ți-așează talpa-n coasă, tu dormi supus îmbrățișând năluci! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: CÂNDVA PĂMÂNT... / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1933, Anul VI, 16 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CÂNDVA PĂMÂNT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380158_a_381487]
-
doar în România veți găsi un fost rege, pensionar al statului! Revenind la europarlamentari, cincisprezece ani și jumătate le sînt de ajuns pentru o pensie de nabab, deși niciunul n-a dat cu sapa, niciunul n-a fost văzut cu coasa în spinare. Dacă răsfoim biografiile celor de la bucătăria uniunii, constatăm că foarte mulți din cei care se joacă cu soarta a mii de miliarde de euro și cu cea a popoarelor europene, în trecut, n-au avut tangență nici măcar cu
De la 1 Octombrie luați bancherii de guler, și la judecată cu ei! [Corola-blog/BlogPost/94195_a_95487]
-
tristă, am primenit în suflet înc-o dare cum buna strângea banii în batistă. I-am răzuit cu-n șpaclu prea flexibil ce rezona cu palma mea lucioasă, când mă credeam al tău dar invizibil plătind pe el un ascuțiș de coasă. I-am răzuit de-ntreaga igrasie ce își făcuse cuiburi pe la colțuri, ca păsările când migrând din ie să-și afle-n zugrăveală avanposturi. Am zugrăvit pereții la plecare m-am răzuit de învelișuri roase, am desenat un rând de
ALB DE OASE de CRINU SORIN LEȘE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377126_a_378455]
-
tristă, am primenit în suflet înc-o dare cum buna strângea banii în batistă. I-am răzuit cu-n șpaclu prea flexibil ce rezona cu palma mea lucioasă, când mă credeam al tău dar invizibil plătind pe el un ascuțiș de coasă. I-am răzuit de-ntreaga igrasie ce își făcuse cuiburi pe la colțuri, ca păsările când migrând din ie să-și afle-n zugrăveală avanposturi. Am zugrăvit pereții la plecare m-am răzuit de învelișuri roase, am desenat un rând de
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
de tencuiala tristă,am primenit în suflet înc-o darecum buna strângea banii în batistă.I-am răzuit cu-n șpaclu prea flexibilce rezona cu palma mea lucioasă,când mă credeam al tău dar invizibil plătind pe el un ascuțiș de coasă.I-am răzuit de-ntreaga igrasiece își făcuse cuiburi pe la colțuri,ca păsările când migrând din iesă-și afle-n zugrăveală avanposturi.Am zugrăvit pereții la plecarem-am răzuit de învelișuri roase,am desenat un rând de aripi caresă-mi caute odihna
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului 31.05.2015 ECOURI Pietre se aruncă în pomul plin de rod, Zadar vrei tu să fii stihiilor zăvod, De-i azi sau fost-a ieri, de ai sau nu de coasă, Vine o vreme când de nime nu-ți mai pasă; Și-apoi de ce ți-ar mai păsa când vezi ades De toți ești judecat făr-a fi înțeles; Așadar mai înțelept este a rămâne Acel ce-ai fost mereu, de este
ECOURI de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377163_a_378492]
-
e dor de tine chip frumos Tu ești în al meu suflet Haide tăticule, te rog duios Dă-mi mâna ta pentru un umblet. Căci viața este nemiloasă Ne ia tot ce avem mai drag De nu răbdăm, primim o coasă Ce cu răceala sorții stă în prag. Referință Bibliografică: Stelian Stancu / Stelian Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2138, Anul VI, 07 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stelian Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
STELIAN STANCU de STELIAN STANCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382247_a_383576]
-
scap pe Godăcel de la măcel Și dimineață, chiar cu noaptea-n spate L-am luat în brațe și-am fugit cu el. Pe uliță zăpada e cât casa Și Godăcel se uită speriat Nu știe că, de doamna cea cu coasa Și de tăiere doar ce l-am salvat. Și am să-l duc o vreme la bunica, Că ea nu taie porcul de Crăciun; Și de-o fi să ne caute mămica Vom sta-n pădure-n noaptea de Ajun
SALVAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382271_a_383600]
-
când particule de viață se vor ciocni undeva între răsărit și amurgul troienelor tale cuvinte răsărit amurg înserările care îmi sperie vrăbiile spre somn spre încetarea oricărui hohot și tu târziul târziului meu iubit mereu fără cântec rămâi sărutarea lamei coasei te-a așteptat în unghiul unui ipotetic viu amorțit într-un colț de verb s-a răstignit umbra în buzunarul de la piept ca un trandafir alb-roșu al nunții veșnice tânăr mereu bătrân uneori zâmbești departe mereu mai departe de mine
TÂRZIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382309_a_383638]
-
cu o balanța strâmba în mână, a adus injustiția în lumea rămasă pentru următorii cincizeci de ani, dând și România pe mâna comuniștilor pentru a-și păstra imperiul colonial. Ce injustiție! Ultimul apocaliptic, Roosevelt, pe o mârțoaga sura cu o coasă în mână, întruchipând moartea pe care a adus-o din Pacific până în Europa. A fost un sfârșit de lume pentru o sută de milioane de oameni din șaizeci de țări în timp de șase ani. O revelație pe care Ioan
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
tuturor antiromânilor, călărind calul cel negru al urii și nedreptății împotriva neamului românesc pe care l-a numit stupid people! Deocamdată, în coadă acestei cavalcade apocaliptice, pe niște gloabe sure precum cea a lui Albrecht Durer, vin mâncând pământul cu coasele în mână Traian Băsescu și Klaus Johannis având că normă stabilită: apocalipsa antiromâneasca bine făcută. P.S. Am scris acest pamflet după lectură eseului „Cumpănă României” de Călin Georgescu. Autorul nu dă nume, numai faptele cutremurătoare, apocaliptice din România postdecembrista *Motivare
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93099_a_94391]
-
retezandu-le orice eventuală retragere. Furia moldovenilor nu cunoaște margini, masacrarea invadatorilor continua cu frenezie. Totul se transformă încet, încet într-o masă amorfa în care urmașii dacilor liberi dezlănțuie asupra Semilunii un adevărat Armagheddon mobil făurit din ghioage, securi, coase, paloșe și lănci. Mândria sultanului, cremă trupelor sale de ieniceri școliți în academii militare să devină ași ai iataganului, este zdrobita fără drept de replică. Pierderile sunt uriașe. Nicăieri vreo armata musulmană nu mai fusese decimata în asemenea hal. Chiar
Să nu ne uităm istoria: 540 de ani de la Podul Înalt (10.01.1475) [Corola-blog/BlogPost/93080_a_94372]
-
trece prin oraș). Pastoralismul își vădește chiar tăișul vehemenței originare: "Cîntecul morții a sunat nou. / A detunat în nările străzii c-un indicibil / fior de viață asupra rîului. Apoi țăranul, un Yeti, / și-a îndreptat spinarea rîzînd / și lustrui dinții coasei printre blocuri" (Iarba tăiată). Alteori e părelnic îmblînzit, invocat în atmosfera livrescă precum un tonic contrapunct: "Complotul iederii m-a smuls din mine. Un pumn izbi în cărți, și-a rîs, la fugă / Luînd-o pe sub streașini și pe ziduri. / O
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
pe frontispiciul căreia scrie PLUS RATIO QUAM VIS? - mai multă rațiune decât forță... Polonia e și cardinalul de lemn tăiat în două, de la Wavel sau Cristul de lemn fără plete, tuns cu mașina zero, ca un țăran odihnindu-se după coasă. Sau tancul din Gdansk presărat cu miile de numere de liceu smulse și oferite de elevii școlilor... Și doamna aceasta distinsă, contesa-ghid de la Wavel, explicând istoria Poloniei și tapiseriile din secolul al VII-lea înfățișând același și același Potop..., obsesia
Vila Nova – prelucrare – by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6973_a_8298]
-
să spună același Traian Galetaru, un sat de la marginea de vest a României, unde s-a înfăptuit un „gest social”, reunind condeie dintre cele mai felurite: țărani și intelectuali deopotrivă, care au mânuit condeiul cu iscusința cu care au stăpânit coasa sau setea de cunoaștere a discipolilor dintr-o sală de clasă. Preț de o sumă de ani de la apariție, publicația s-a bucurat de colaborarea unor personalități ilustre în lumea culturală românească a vremii: George Mihail Zamfirescu, Ionel Teodoreanu, Aurel
Agenda2005-51-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284525_a_285854]
-
membri ai ședinței de psihoterapie de grup, în eterogenitatea lor, Soni formulează și concluzia: „Moartea ne face egali, indiferent dacă am fost buni sau răi, bogați sau săraci, oameni simpli sau genii. Moartea-i un dictator comunist. Ceaușescu cu o coasă, așteptându-te acasă.” Andrei Ruse își ia povestea în serios, puținele porțiuni de metatext se petrec tot în interiorul romanului, nimic nu iese în afară: „Dacă am fi fost într-un film, probabil pe fundal ar fi început o melodie ca
În sfârșit, un roman by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4301_a_5626]
-
și trimitem la "colțul refugiaților". Și nu ne cer bani, domnu? Cred că nu. Să vedem. "București, 15. La un regiment de gardă a avut loc o pioasă solemnitate închinată eroilor neamului. După slujba religioasă s-au distribuit pluguri, sape, coase familiilor eroilor, din dania domnului profesor Mihai Antonescu." De fapt, am trimis ceva. Mă gândesc că domnul Toma poate să fie abonat la Universul. S-ar putea să-i pice sub ochi. Și-ai dat adresa de-aici? Dat adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a venit brigaderul cu un compas în mână și a început să răcnească că stricăm grâul și că ne arată el nouă. Fratele meu avea vreo paisprezece ani, iar eu aveam cu doi mai mult ca el. Cum aveam amândoi coasele la noi, ne-am luat după el. Spunându-i până când o să ne arate, să stea că îi arătam noi ... și după el prin grâu. Chimircan fugea cât putea, căci nu era un om voinic, avea la vreun metru cincizecișicinci și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
porturile de la mare. Ce se va întâmpla? Morții au închis lumina la ușa mea. Nici pesimism, nici deprimare nervoasă n-am prea lăsat în urma mea să se vadă, pentru că știam că nimic nu este întâmplător, ca iarba ce așteaptă sub coasă. Teamă și speranță trec prin sărbătorile zilnice fără cutezanță, pentru că nu-mi aparțin. Cu mai mulți ochi i-am văzut pe toți, sau pe fiecare cu ochiul meu verde, doar unuia singur, apropiat mie! cu buzele, petale de parfum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aproape că nu mai exista, iar bălăriile crescuse În neștire. Aceasta era casa În care crescuse? Acestea erau odăile prin care trebăluia mama lui blândă, frământând pâine ori clădind pernele una peste alta? Acesta era șopronul În care tata bătea coasa și le punea pe toate În bună rânduială? Aceasta era grădina? Ilie se schimbase. Era acum un om bun. Ajuta pe văduve, miluia pe copii și făcea numai fapte bune. Era prezent peste tot: la moară, la pădure, la secerat
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
bucătărie de oale și lighene. Tușa pregăti rață pe varză, făcu garntura de castraveți și roșii. Fructierele erau pline cu mere roșii, pere zemoase, prune și struguri dulci. Din beci au scos cel mai bun vin. Ion era dus la coasă cu feciorul boierului, căci acesta se rugase să-l ia și pe el pe deal, să-l Învețe a ține coasa. Au cosit toată ziua, Ion fluierând și râzănd de fiul boierului căci rămânea În urmă. Au mâncat brânza și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
roșii, pere zemoase, prune și struguri dulci. Din beci au scos cel mai bun vin. Ion era dus la coasă cu feciorul boierului, căci acesta se rugase să-l ia și pe el pe deal, să-l Învețe a ține coasa. Au cosit toată ziua, Ion fluierând și râzănd de fiul boierului căci rămânea În urmă. Au mâncat brânza și slănina cu ceapă, au băut apă rece de izvor. Când au terminat și ultima brazdă, sau odihnit pe un braț de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
găsise vreodată. Toți oamenii din aceea țară știa că iarba fiarelor poate deschide orice lacăt. Unii flăcăi povesteau că atunci când au fost la cosit, neștiind căn iarba mare până la brâu crescuseră și câteva fire de iarba fiarelor, au rămas fără coasă: când să mai tragă o brazdă, li s-a rupt coasa În iarbă. Grăjdarii de la curtea Împărătească au dus armăsarii la păscut și ca să nu-i scape cumva prin pădurile fără capăt, i-au Împiedicat. Dar iarba fiarelor, cum o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
poate deschide orice lacăt. Unii flăcăi povesteau că atunci când au fost la cosit, neștiind căn iarba mare până la brâu crescuseră și câteva fire de iarba fiarelor, au rămas fără coasă: când să mai tragă o brazdă, li s-a rupt coasa În iarbă. Grăjdarii de la curtea Împărătească au dus armăsarii la păscut și ca să nu-i scape cumva prin pădurile fără capăt, i-au Împiedicat. Dar iarba fiarelor, cum o păscura animalele, desfăcu toți caii Împiedicați. În vremea aceea trăia un
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
plugul de fier, grapa de fier, iar astăzi pământul se lucrează cu tractorul, cu pluguri cu mai multe brăzdare, semănători mecanice care au înlocuit semănatul cu mâna, prășitori trase de cai și de tractoare. Recoltatul, care altădată se făcea cu coasa și secera, astăzi se face cu combine de recoltat (grâu, porumb, cartofi, sfeclă). Ocupațiile sătești, dintotdeauna și de astăzi, sunt: Oieritul - cea mai veche ocupație agricolă, practicându-se și pe Valea Siretului din cele mai vechi timpuri. Stânele în general
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]