113 matches
-
Bistriței ape Vor duce-a voastre viețe mie și țărei scumpe Sub pavăza de piatra lui Glaur Voievod. [ACTUL III] [SCENĂ] 2262 [ROMAN] De propria gândire tiranului e teamă Și somnul - vameș vieței - puțină îi ia vamă. Să asurzască glasul cobind a remușcărei, Ce strigă cum pe valuri strig paserile mărei, Cu cântece stricate urechea-și asurzește, De-abia bătîndu-și mintea, petrece muierește, Și-n loc de-nvăț și pildă și-n loc de sfinte psalme {EminescuOpVIII 140} B[OGDAN] Da
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bistriței ape Vor duce-a voastre viețe mie și țărei scumpe Sub pavăza de piatra lui Glaur Voievod. [ACTUL III] [SCENĂ] 2262 [ROMAN] De propria gândire tiranului e teamă Și somnul - vameș vieței - puțină îi ia vamă. Să asurzască glasul cobind a remușcărei, Ce strigă cum pe valuri strig paserile mărei, Cu cântece stricate urechea-și asurzește, De-abia bătîndu-și mintea, petrece muierește, Și-n loc de-nvăț și pildă și-n loc de sfinte psalme {EminescuOpVIII 141} Femei l-încunjur
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
slabă Abia deosebește altar, cruce, vergină Ctnd ochi-ți se-nnoptează... Și-n creieri se-nsenină... O, vis absurd dar dulce... când moarta nebunie Înfige ochii-i palizi în mintea ta pustie. ]2 2254 Când cimitirul doarme și crucile veghează Când cobii pintre ele țipând poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... Biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui [de] corturi, Ca să-nfig-asupra lumei semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia și-Europa au întins deodată lanțul Și ce zi înfricoșată [cînd] au fost luând Bizanțul! Peste crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți grămădite stăteau roabele și robii. Stăteau legați împreună, ici ostași legați de clerici, Țipetele de muiere răsunat-au din biserici Cu strigări de bucurie... oardele cele barbare Înadins făcură nunta lor păgână în altare; Urlete de biruință
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ca să-nfigă-n fața lumii semiluna nouăi legi Au surpat două imperii și pe paisprezece regi, Peste Asia ș-Europa el își întinsesc lanțul. Ce mai zi înfricoșată când au fost luând Bizanțul! Când pe crucile-nclinate suna jalnic glasul cobii Și pe uliți în grămadă plângeau roabele și robii, Când din Aghia Sofia n-auzeai cântări de clerici: Țipetele de muiere răsunau doar din biserici Prin strigări de bucurie... Oardele cele barbare Înadins făcuse nunta lor păgână în altare; Urlete
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ale Bosforului dealuri, Muhamed, pe când o flotă în Bosfor ajung s-o-ncapă, Se aruncă cu vizirii și cu oastea lui în apă S-o [---] de călare... Mohamed lua Bizanțul, Asia [ --- ] Europa-mpărțea lanțul, Peste crestele cetății s-auzi cântarea cobii Și prin ulițele strâmte se duceau de-a lungul robii, Vezi călugărițe albe ce legate-s cu-a lor brâie, Pentru poftele lor ienicerii să le mâie, Vezi călugări, popi și oaste Și din șapte părți deodată tot Bizanțul e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cea dulce-n visu-mi [și-n] singurătate-mi, Dând viața valurilor furtunoasei mele patemi. Dulce-i trupul alb ca spuma, dulce-i glasul de sirenă, M-ai înnebunit cu totul și visez veghind, Irenă. De pe crucile plecate se aude glasul cobii Și grămezi-grămezi pe uliți tremur sclavele și robii. * Și în trei bucăți acuma stema țării este spartă, Răsăritul și Apusul s-au unit ca s-o împartă. * Ridicând pe-a noastre țărmuri ochii Asiei pustie. De derviși urlând ca cânii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-azi-nainte i-au căzutu[-i] și lui sorții... Și de-a lungul drumurilor în grămezi zac, negri, morții, Ienicerii și spahiii căpățîne duc în suliți, Iar mulțimea cea robită se-mpingea plângând pe uliți, Peste crucile-nclinate sună jalnic glasul cobii Și cu sutele deodată sunt mânați în urmă robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele unii {EminescuOpVIII 206} Și cu mînile la spate cetluite tot cu funii; Glas de clopot și bocire, lungul chinurilor vaier, Cu urlări
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
au făcut din strane Ici dau jos iconostasul, aprind focul cu icoane, Ici cu hohot se adună și privesc cum un arap Lui Hristos întins pe cruce i-au pus un turban în cap. Peste crucile plecate sună jalnic glasul cobii Și grămezi-grămezi pe drumuri treceau sclavele și robii; Ici călugărițe albe ce legate sânt cu funii, Și copii de crudă vrâstă, și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dea odată și odată lovitura. — Și eu care m-am speriat că așa dintr-odată i o fi venit cuiva de la Primărie ideea să desființeze localurile non-stop, să impună peste tot un orar strict, zise Poștașul. — Taci din gură, nu cobi, zise Timișoara, închizînd la loc ușa, asta n-o să se întîmple niciodată, n-are nimeni nici un interes, nu ne au ajuns patruzeci de ani fără viață de noapte în Bucureștiul ăsta nenorocit? — Ai dreptate, zise Poștășică, luînd-o printre mese, urmîndu-l
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
frunte, semn că era pursânge englezesc, prăsilă din armăsarii aduși de naș Dinu. Cum s-a născut Ilinca, a apărut pe cer altă cometă. Soacră-mea Stanca era cu maica mare în drum spre Ierusalim, așa că nu a avut cine cobi, cum că ar fi cine știe ce semn rău. Era toamnă. Era și asta frumoasă, dar pâclele lui noiembrie și ploile n au lăsat-o să se vadă ca cealaltă. Doamne, ce frumos se suia pe cer, în fiecare zi apărea tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
contrazice taică-meu, nu vezi ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu-i terminat. Bine? Ajunge? — Alex, te rog, intervine maică-mea, ăsta-i într-adevăr un covor foarte ros. — Ai să te-mpiedici în el, cobește taică-meu, o să-ți disloci genunchiul și atunci chiar că o să dai de bucluc. Și dacă stăm să ne gândim, cu genunchiul tău n-o să fie chiar un fleac, zice maică-mea cu subînțeles. Dacă o mai țin mult așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai termin romanul, rîde Mihai încet. Discuțiile la scenariul acela încep abia la primăvară. Și nu mai fiți așa cătrănit, zău! Iucundi acti labores!(12 Asta o puteam spune cînd are loc premiera filmului, bombăne Mihai. La naiba! Nu mai cobiți! se înfurie regizorul. De fapt... adevărata bătălie începe acum iar apogeul va fi cînd cei de la casa de filme și comisia de vizionare vor fi puși să avizeze pelicula realizată... Părăsesc amîndoi banca și se întorc la casa de filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Apoi i s-a părut că și cea care invocase anumiteș urgențe, stătuse cam mult la baie. Era însă sigur că auzise când s-a tras apa. Dar dacă... și un fior l-a străbătut, amintindu- și ce tot îi „cobisem” eu. Fără a mai sta pe gânduri, s-a repezit la locul „doar de el știut”, pentru a căuta ceea ce avea să nu mai găsească niciodată: o sumă modestă de verzi șori, altă, mai grăsuță, în moneda națională, ceva bijuterii
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
aminte și de satul acela mortal, drept în prăpastie. Cu bob cu tot! Sper că n-ai uitat cum ne-ai făcut atunci pe toți artiști de circ, și mai multe, nu!”, dă iar cu gura Paraschiv. “Taci, Costele, nu cobi. Uite, și acuma tot el conduce. Ce-ar fi să-mi pun eu centura de siguranță, sunt, doar, pe locul mortului” zice Paul Alexandrescu. “Cred c-ar fi bine s-o pui și tu, Ioane” “Gheorghiță, dragule, tu nu te
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată de o clipă de calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea, în sfârșit, odihna eternă. Câteodată îmi vibrează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
holbați, spânzurat de cravata prinsă de cârligul tavanului. Încercase să se ucidă de rușinea ce i-am făcut-o. Croitorul dădu fuga după foarfecă și tăie dintr-o îmbucătură bunătate de cravată. ...Râde toată mahalaua, numai femeia mea urlă și cobește, povestește mai departe Zaharia. Țin minte ce cuminte și supusă a fost din prima noapte a căsniciei: băusem după cununie ca la vreo vadră de vin și înspre ziuă, când dădui plapuma deoparte, mă minunai ce-mi văzură ochii. Mireasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iau în seamă. Bine-bine, dar dacă o fi război, noi ce ne facem? Vezi Bibescule, că până una-alta fac eu un război cu tine și-ți aplic, băiatule, un șut la partea dorsală de nu te vezi! Că numai cobești! Stârpitură ce ești! Te dai și tu cu Pițigoi la ciripeală!.. E-adevărat că în felul acesta Georg Müller a reușit să scape de câțiva paraziți care l-au asaltat cu nerușinare și cu cinism în ultima vreme. Dar necazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unde-am început să-i tragem niște cântece de veselie, chiote și strigături! Țin minte că printre altele am cântat și: " Pentru fata de la moară , Mi-am pierdut un an de școală!" ― Mă, dați-l naibii de cântec, să nu cobiți! Tocmai p-ăsta v-ați găsit și voi să-l cîntați? Dar, oricum, n-am mai apucat să-l terminăm, pentru că, deși nu ne apropiam de nici o gară, trenul și-a scrâșnit deodată roțile cu dușmănie și s-a oprit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
l-a numit viitorul ei soț. — Te-ai întâlnit cu Tobias Baron? Oh, nu se poate! Povestește-mi! Nici măcar n-am știut că a sunat-o. — Știu, a fost cam ciudată în privința asta. Tăcută. De parcă îi era teamă să nu cobească. Cred că el a fost plecat două săptămâni în LA, iar acum s-a întors în New York. Au ieșit împreună pentru prima dată miercurea trecută, apoi din nou cu mine și cu Russell aseară și fii atentă — încă nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
după ce primesc cetățenia, sunteți invitații mei la Duc d’Anjou. La desert, comand ananasul! — Care dintre noi nu vine înseamnă c-a murit deja... spune trist Roman. — Iar începi cu tâmpeniile? râde Lionel. Eu am și uitat ce ne-a cobit vrăjitoarea. În clipa aia, deasupra lor încep să plutească niște fulgi. Toți trei încremenesc. Încearcă să-i prindă în palmă. Ce e ciudat - fulgii nu se topesc. Ridică privirile: o femeie, aplecată peste un balcon de la etajul trei al unui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu-mi mai trebuiau. Un obicei românesc. — Și dacă n-o să mori? — O să mi cumpăr altele. Am câștigat la bani zilele astea, c-o să fiu cel mai bogat mort din cimitir. Ești irecuperabil, ai înnebunit de tot. De când ți-a cobit escroaca aia c-o să mori, nu faci decât să-ți plângi de milă. Scuză-mă, dar pentru un inginer ești destul de infantil. Și te și repeți. Mi-e tot mai greu să te suport. — Și mie. — Pardon? se opărește Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Maria Calas și mierlă și privighetoare. Mai târziu nu ți‐am mai auzit ghiersul casa dospise, eram mulți iar nevoile creșteau odată cu noi; Ți‐ amintești, mamă, când m‐ au trimis acasă de la liceu? nu plătisem taxa; Tata era concentrat se cobea că‐l trimite -n război, în Coreea; Ai luat o damigeană mare cu țuică să o ducem negustorului clandestin la oraș; eu nu‐ ți puteam fi de nici un folos eram plăpând ca puii de la Avicola; Ne‐ am furișat spre gară
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Cot la cot la băutură, Și fumat în mers pe drum; Simțul, simplu în măsură, A fost viu, e mort acum. Doar mustața și bărbuța Poate spune cine, ce-i; Amândoi își trag căruța Altfel decât de obicei. N-am cobit eu niciodată, Nici acum nu pot cobi, Dar de-o țin așa, cu plată M-ai adânc s-ar înrobi. 30 noiembrie 2004 REFLECȚII (CLXV) „Interesul poartă fesul”, Liderii-s cu interesul, Fesu-i pentru națiune Care nu se mai opune
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în mers pe drum; Simțul, simplu în măsură, A fost viu, e mort acum. Doar mustața și bărbuța Poate spune cine, ce-i; Amândoi își trag căruța Altfel decât de obicei. N-am cobit eu niciodată, Nici acum nu pot cobi, Dar de-o țin așa, cu plată M-ai adânc s-ar înrobi. 30 noiembrie 2004 REFLECȚII (CLXV) „Interesul poartă fesul”, Liderii-s cu interesul, Fesu-i pentru națiune Care nu se mai opune. Probleme nefăcute-n vreme Ridică alte întrebări
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]