210 matches
-
este un instrument muzical cu coarde ciupite, cu gâtul lung, încovoiat și fără bare, iar cutia de rezonanță având pe față un orificiu de vibrație, este foarte bombată, cu un fund adânc și rotunjit, în formă de migdală, asemănător cu cobza. Lăuta, de proveniență persano-arabă ("al ûd") a fost introdusă în Europa din zona Spaniei, odată cu ocupația maură din secolele XI-XII. Europenii au preluat acest instrument și i-au adus unele modificări datorate unui alt sistem de gândire muzicală, tipic european
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
trebuie menționați John Dowland (1563 - 1626) în Anglia, Adrian Le Roy (c. 1520-1598) și Robert de Visée (ca. 1655 - 1732/1733) în Franța, Sylvius Leopold Weiss (1686 - 1750) în Germania, cu toții compozitori și interpreți. Alte instrumente din familia lăutei sunt cobza, mandolina și charango. Muzică de lăută online Fotografii istorice Articole și resurse
Lăută () [Corola-website/Science/316277_a_317606]
-
oriental este un instrument cu coarde ciupite, având un gât scurt, o limbă fără taste - spre deosebire de luth-ul european - și o cutie de rezonanță în formă de jumătate de pară. Aspectul lui este extrem de asemănător cu cel al lăutei - sau cobzei - românești, cu care de altfel se și înrudește îndeaproape. Coardele sunt acționate prin ciupire cu ajutorul unei pene. Luth-ul oriental avea la origine patru coarde, cea de a cincea fiind adăugată începând cu sec. X. Ulterior, coardele au fost dublate
Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
față, iar alții îmbrăcați frumos, care purtau coifuri cu oglinzi și canafuri colorate. Astfel echipați și cu muzică mergeau prin sat mai ales pe la casele cu fete de măritat cu „vălăretul”. La orice petrecere, se cânta la fluier, scripcă și cobză și mult mai târziu apare fanfara. Cel mai longeviv om, din satul Căpușneni, a fost o femeie - Ciocan Catrina, născută în anul 1808, care a trăit până în anul, 1928(120 ani). Se zice că a venit Cuza îmbrăcat cu un
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
avem nume. Romînul" susține că d. Moldoveanu s-ar fi încercat să vânză aceste scrisori d-lor radicali. Noi știm din contra că d-lor s-au făcut luntre si punte ca să le cumpere și n-au putut. În fine "Cobza lui Faraon" zice că Warszawsky s-ar fi plângând de cheltuielile ce le-a făcut cu baluri și soarele date spre distrarea preocupațiunilor d-lui Sim. Mihălescu. N-am mai cita acest argument daca n-ar fi atât de hazliu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai cita acest argument daca n-ar fi atât de hazliu. Iată dar un milionar plîngîndu-se de {EminescuOpX 225} câteva sute de ruble cheltuite pe vinuri și pe lumânări. Tare-i nostimă și cu duh și strașnice vorbe dau din "Cobză". Repetăm încă o dată, că suspendarea imediată din funcțiune a d-lui Sim. Mihălescu e unicul mijloc pentru a abate bănuiala publică de pe clina pe care a apucat, căci ea merge cu mult mai departe decum le place a presupune d-
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu numele sale. Toate pistoalele mitralieră din dotarea plutonului au gravate pe patul de lemn un nume de fată; al meu are gravat două, "Diana" și "Enikö", frumos exemplu de coabitarea etnică. Toleranță pe patul armei. Observație banală: sunt răcit "cobză" (expresie bizară, oare de unde vine?). Internat într-o cameră goală și insalubră din spitalul municipal de provincie, citesc un fel de cronică, jumătate omagială, jumătate critică, despre corespondența (imensă) a lui Mircea Eliade, publicată în România. Cred că toți marii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
precupețele. Avea prietene și cunoștințe în satele din preajmă. Multe gospodine veneau cu noaptea-n cap, aduceau zilnic sau la două-trei zile: lapte, brânză, carne, uneori și vânat între care păstrăv proaspăt sau afumat. Era extrem de căutat păstrăvul la cetină cobză, cum i se spunea în toată zona. "Coana" Zitta se făcea luntre și punte să aibă în casă tot ce trebuia. Cuvântul ei de ordine era acela: cu bani puțini să faci bucate bune și îndestulătoare. Cât despre al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dezamăgirea care aproape Îi lua răsuflarea. Pe pânza pe care Ghiță o albea din când În când cu praf de cretă, țiganul Zobar o Învârtea de zor În jurul focului pe țiganca Rada și, În timp ce noaptea din jurul lor răsuna de viori, cobze și chitare, Îi dădea la o parte, una câte una, zecile de fuste crețe și Înflorate care o acopereau. Când să i-o azvârle pe ultima, ca apoi să se poată petrece marea Întâmplare pe care Neamțu, și nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
toți anii. Era un aprig mânuitor al arcușului, un bun dirijor și organizator al formației. Prin nu mai știu ce concurs de împrejurări m-am pomenit și eu în acel taraf, pentru a ține hangul, folosind vioara pe post de cobză, deși nu străluceam în acest domeniu. Intrase în tradiția acestei formații instrumentale ca de ziua directorului nostru, C.N. Iancu, să cânte sub geamurile locuinței lui cele mai frumoase melodii. De asemenea, la anumite sărbători cântam în sala de mese pe
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
trestii aurite, Pe care cocostârcii, înfipți într'un picior. Dau gâtul peste aripi tocând din ciocul lor. Un scrânciob mai la vale pe lângă ei adună Flăcăi și fete mândre ce rid cu voie bună: Și 'n sunet de vioare, de cobze și de nai Se întoarce hora lină, călcând pe verde plai. Bătrâni cu fețe stinse, Români cu fețe dalbe Românce cu ochi negri și cu ștergare albe Pe iarba răsărită fac praznic la un loc Iar pe 'mprejur copiii se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Unii dintre ei s-au ocupat cu prelucrarea metalelor și a lemnului ori cu agricultura sau, cei dotați, cu muzica, construindu-și singuri instrumente cum ar fi trișca (instrument muzical făcut din trestie, soc etc., ca fluierul), cimpoiul, ocarina, țambalul cobza. Numeroase sate s-au format pe seama despăduririlor, a golurilor de pădure și poartă denumirea asociațiilor vegetale. Cuibărești, Lazu și Bărboasa sunt satele formate în pădurile care nu mai există astăzi, în locuri adăpostite și ușor de apărat (ca și Taula
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
satele Dealu Perjului și Lazu aveau loc în aceeași zi două hore, în funcție de categoria socială din care făceau parte tinerii. Se făcea o horă a flăcăilor de rând, unde se cânta din vioară, țambal, cimpoi, fluier, caval, ocarină, cimpoi și cobză și o horă a celor mai avuți, care-și plăteau fanfară. În satele Valea Iepei, Bărboasa și Tarnița erau cunoscute tarafurile lui Țîmpău, Neculai Crețu, Gh. Samoilă, Ion Sofronea, Coca I, Vasile Sularu Vasile și Gheorghe Maftei. În satele comunei
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
specialitate. Instrumentele folosite În ordinea frecvenței sunt: vioara, (inclusiv un tip de vioară improvizată, de fapt o violă cu arcușul În semicerc sau cu șase coarde), lăuta, țambalul, acordeonul (preluat din muzica germană), basul (așa numesc lăutarii violoncelul și contrabasul), cobza, chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de salcie, de plop tremurător sau de trestie (tip flautul lui Pan), tamburina (folosită de ursari), clarinetul. Muzica lăutărească conține multă improvizație (de aceea În prezent unii lăutari rromi au ales jazz-ul, arta improvizației
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
banda, În taraf sau În formație; - are drept ocazii și locuri: nunți, hramuri bisericești, hore, praznice, hanuri și cârciumi, bâlciuri, serenade și, mai nou, chiar campanii electorale; - nu presupune cunoașterea notelor muzicale; - instrumente folosite sunt: vioara, lăuta, țambalul, acordeonul, basul, cobza, chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de salcie, de plop tremurător sau trestie, tamburina, surla și clarinetul. Caracteristicile muzicii lăutărești sunt caracterizate de: - spontaneitate; - diversitate;ritmurile suple și combinate; - ample valențe interpretative; - natura transpozitivă;folosește așa-numita „gamă țigănească”. Astăzi meseria
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
din robie, conform „Condicii de Prescrierea birnicilor și a dezrobiților țigani din orașul Eși” (6 iulie 1845). Dacă imaginea devenită clasică, tabloul lui Iosif Iser (fig. nr. 3) după un desen de epocă, nil prezintă pe Barbu Lăutarul cântând la cobză, nici În această privință lucrurile nu sunt clare. Un desen de Carol Popp de Szathmary Îl Înfățișează cântând la nai iar din celebrul foileton publicat În 28 noiembrie 1874 În săptămânalul francez „La Vie parisienne” , În care se povestește Întâlnirea
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
o purta cu sine În ultimii ani: „Eu sunt Barbu Lăutarul, / Starostele și cobzarul, / Ce-am cântat pe la domnii / Și la mândre cununii. // Of , of , of miaduc aminte / Of , of , of că mainainte, / Nici un chef nu se făcea / Fără astă cobză a mea. Dar acu amar mi-e mie / De când lumea-i pe nemție / Nu mai am În lume glas / Și pe uliți am rămas. / Nu mai am În lume glas / Și pe uliți am rămas. // Dar să știți c-am
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Biruința”. Mai semnează în „Dumineca poporului”, „Universul literar”, „Zorile”, „Țara de Jos”, „Sinteza”, „Săptămâna literară”, „Mișcarea” ș.a. În ultimii ani, colaborează cu inimoase articole de informație și propagandă culturală la „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta învățătorului”. În „zumzet de cobză și în tril de fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un simț muzical relevă, fără doar și poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
bucluc. Bucuros că a mai scăpat o zi plină de pocinoage, asculta vrăjit muzica tarafului. Ostenit, se așeza pe laviță și își ținea capul sprijinit în mâini, având coatele înfipte în masă. Se uita spre lăutarii care îi cântau din cobză și țambal. Începea chiolhanul, turnându-și, din carafe, vin aromat în pocale. Își umplea pântecele cu fripturi la frigare pentru a sugruma chiorăiala mațelor. Dacă foamea îl mai căznea încă, hangiul avea, berechet, cu ce să-l ospăteze (ciorbă, pastramă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de trei ori am fugit de la el, adică de la viitorul socru, înainte de logodnă și m-am întors la han, până când bătrânul, care vrea zor nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m au dus legat cobză la schit în munte: patruzeci de zile, post, mătănii și molifte. Am ieșit deacolo pocăit: m-am logodit și m-am însurat’’). Intenția naratorului în realitate, însă, nu este alta decât de a conferi întregii povestiri, în chip apoteotic, necesarul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
odihnă; - m. n.: Cheile Oltului (2 km lungime); - m.n.: Peștera Polovragi; - Popas turistic „Cheile Oltului”; - Pensiunea turistică Miraj; RUNCU. - etnografie și floclor: - cor țărănesc laureat - centru artizanal: ii, covoare etc. - muzeu sătesc În satul Dobrița, - taraf cu soliști, vioară, contrabas, cobză. - m. n.: „Inel”pe valea Sohodolului (chei, peșteri); - rezervația “Cheile Sohodolului”; - plantații (2 km lungime); - centru pomicol-forestier, zootehnic; - faună rară ocrotită (pe rîul Jaliș); - cabana Sohodol; - popas turistic Sohodol; SCHELA. - troița lui Mihai Viteazu. STĂNEȘTI. - colecție muzeală sătească; - etnografie și
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
au ajuns la marginea unei păduri, o ceată de oameni răi i-a prins, le-a luat toți banii și i-a legat de niște copaci. Când veni cel de al treilea îi găsi pe cei doi puțin credincioși, legați cobză și văitându-se că li s-a furat tot avutul pe care l-au avut asupra lor. Cel credincios, care și-a dăruit din timpul său pentru rugăciune și la Sfânta Liturghie a mulțumit lui Dumnezeu pentru că l-a ocrotit
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
am și motive, dar nu și bani și, oricum, dată fiind vecinătatea, dugheana nu oferă așa ceva. De fapt realizatorul e Aurel Brumă, care m’a convocat chipurile ca „expert“ dar, ca să nu se dezmintă, și un epigramist, George Petrone. Răcit cobză, țin Într’o mână batista, iar cealaltă aproape de butonul care „taie“ microfonul de mi vine să strănut. Noroc că muzică e berechet, iar În aceste momente becul roșu e stins... Hapciu! N’am În față decât trei ore... Regret că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
culegerile anterioare. Facultatea dominantă a poetului este dexteritatea de a cânta la diferite instrumente, de a compune în toate stilurile, de a utiliza cele mai variate formule, de la cele tradiționale la cele agresiv moderniste. Arsenalul uneltelor sale de expresie alătură cobza străbună („La noi, obiceiul trudei, din veacuri moștenit,/ De-a culege, de-a frânge fructul rar,/ E slăvit când toamna-i ștergar împodobit/ Cu legănatul rod pe loitre de car”) telegrafiei fără fir și telefoniei mobile („Parfumuri, unduire, ocheade și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
de dansuri populare - gen Jidăncuța, Ovreicuța etc. - intrate În folclorul românesc <endnote id="(404)"/>, precum și de faptul că, În Țara Românească, pe la Începutul secolului al XIX-lea, evreii și evreicele „Își petreceau sâmbetele [sic ! ] Întinzând hora mare la sunetul unei cobze” <endnote id="(109, p. 42)"/>. De altfel, emigranții evrei În Palestina au dus cu ei dansul românesc În cerc (hora), care a devenit un dans național israelian <endnote id="(589, p. 465)"/>. Mai amintesc aici și pe „evreicele bocitoare” din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]