393 matches
-
plus, erau animalele și păsările de adăpat și de întreținut, ceea ce presupunea și curățenia generală în grajd, în cocină și sub șopron, erau lemne de tăiat, porumb care trebuia cules și curățat, erau glugi de paie, de fân și de coceni, de înălțat, era iarba de prășit în lungul gardului de la stradă, pe lățimea trotuarului și de întreținut rigola de la marginea acestuia (obligație prin lege, iar curtea noastră era cam de vreo 50 de metri lățime) și multe alte treburi de
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
afară din casă și să stingă patul care se aprinsese și el. Afară în schimb se declanșase iadul. Animalul, în flăcări, îngrozit și înnebunit de durere, sare gardul acasă, în grădină. Acolo, Nea Gilică avea câteva pătiage de fân, de coceni, nu mai știu exact, dar de care cățeaua cum se freca cum acestea erau în flăcări. În câteva secunde furajele lui Nea Gilică ardeau cu vâlvătaie. A sărit tot satul să limiteze paguba, dar mai ales să-și protejeze casele
FRIZERI DE OCAZIE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369480_a_370809]
-
neagră, tot poporul caută mâncare. Au ros coji de copac pe vremea când noi descopeream încântați cerealele Nestle, au terminat toate broaștele din regiunea Chongjin, nici picior de cățel nu mai era pe acolo, prindeau insecte, vrăbii, fierbeau buruieni, râșneau coceni de porumb iar noi mâncăm iaurt cu fructe, sărmăluțe. Orezul fiert în apă și atât, ar fi salvat atâția oameni de la moarte! De ce n-am știut, de ce nu am găsit una dintre organizațiile de profil care acordă ajutoare umanitare?!! Binecuvântate
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
înnegura. Întindea dolmanul la adăpostul unui copac, loc de odihnă pentru el și Câine, căci așa îl chema. Mâncau amândoi în parte din azimă. Se deznecau cu apă agonisită de la vreo fântână și purtată într-un ulcioraș astupat cu un cocean de porumb. Câinelui îi da să bea din căușul mâinii. Se culca apoi, iar animalul îl apăra de răcoarea nopții stând covrig la spatele său. Cine a zis că urcușul e greu, n-a coborât niciodată zile în șir! Dar
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
evazive. În anii de după revoluție, l-am cunoscut pe ziaristul Constantin ȚIGĂNELE, care citindu-mi scrierile, m-a convins că merită să fie făcute cunoscute. Pot spune că al doilea om care m-a scos din umbră a fost Marian COCEAN, patronul unei tipografii pentru imprimate, care fără să-mi solicite vreun ban, mi-a tipărit prima plachetă de poezii; ALB-NEGRU, în anul 1999. Motto-ul meu este; ,, Voi fi fericit când cineva îmi va recita doar un singur vers''. Poezia
DISTINSUL MEU CITITORI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354031_a_355360]
-
cu viteza melcului, indica lățimea lanului. In zare se vedeau combinele ce începuseră recoltarea. Înspre est, la limita municipiului trei buldozere uriașe amenințau cu lamele lăsate frumoasa holdă. O crimă ecologică în pregătire. Pe un grătar improvizat se perpeleau câțiva coceni care răspândeau o plăcută mireasma. Erau destinați iubitului tovarăș care urma să sosească în elicopterul prezidențial. Pe o mică denivelare la ieșirea spre Suceava un grup de oameni discuta afectat în jurul unei mese. Masa nu era așternută cu bunătăți locale
ISTORIE CONTROVERSATĂ 1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354104_a_355433]
-
soarelui. Pe găini le găseam proaste, nu făceau decât să ciugulească toată ziua, fie prin curte, fie prin grădina mare, care se întindea de la grajd până spre fundul curții. Cel mai mult iubeam grajdul. Mirosul de fân vara sau de coceni uscați iarna, amestecat cu mirosul de transpirație al vacilor, îmi dădea o senzație de ireal. Tot spre grădina din fundul curții era și cotețul porcului; acesta mă speria. Pe cât eram de fericită când mă strecuram în grajd pe lângă coada vacii
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
Numai după golul din stomac mi-am dat seama că am stat prea mult la fetele lui „Gafton” și în mod sigur, mamaia îmi observase lipsa. Fără să-mi întorc capul am fugit direct în grădină după o glugă de coceni și tremurând de frică, am început să privesc speriată spre drum. O uram pe vecina indiscretă mai ales că de aici o auzeam țipând către altă țărancă: -Vezi fa! Se vede Susana sau Gogu? Nebuna lui Maria a fost la
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
pierduse vocea de câte ori a trebuit să spună: „Aoleu, măicuța mea ce nenorocire pe noi, ne-au furat țiganii fata!” Mamaia s-a repezit spre mine, dar eu știind ce-mi așteaptă fundul, am început să dau târcoale după gluga de coceni, să nu mă prindă. -Dar-ar praful în sămânța ta de buzoiancă nebună! îmi striga furioasă. -Las-o fa, Susano! Bine că nu am pierdut-o, că nu ne rămânea decât să ne aruncăm în gârlă! îi striga tataie cu vocea sufocată
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
uitat la el cu neîncredere și ridicându-se de pe prispă, i-a făcut semn cu capul că înțelegerea s-a făcut. S-a îndreptat apoi spre bucătărie, a zgândărit jarul cu vătraiul vechi de când lumea, a pus niște știuleți de coceni, a ridicat pirostriile, a suflat de câteva ori peste jar și în mai puțin de cinci minute, ceaunul plin cu apă aștepta să se întețească focul. -Vino să te spăl și să-ți oblojesc mîinile în ștergar, mi-a spus
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
ar cumpăra țuica și vinul, în pragul Paștelui? Mamaia avea răspuns la toate. Nu-i plăcea lui tataie, dar știa că avea dreptate, așa că își lua furca sau lopata și își găsea de lucru prin grajd sau pe la glugile de coceni. Mă țineam după el mai ceva decât umbra lui, spre disperarea mamaiei. -Să nu mergi decât prin noroi! mi-a strigat ea într-o zi. La prânz eram murdară de nu se mai vedea nici culoarea ghetelor și nici a
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
tac-tu, dar-ar praful în năravul tău! Și tu, măi Gogule, bătrân și nebun; ai ținut-o după tine și nu ai văzut-o mă?! A căzut la porci! Tataie se uita mirat la mine. Scuturase glugile și cărase cocenii în grajd, nu avusese timp să vadă ce „meșteream prin grădină”, cum îi plăcea să spună. -Nu mi-ai spus, bre, matale să nu merg decât prin noroi?! i-am strigat și eu supărată. Mamaie m-a prins de gulerul
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
își făceau de lucru; fie prin ogradă, fie că stăteau de vorbă pe marginea șanțurilor. Din când în când se uitau spre cer ca și când de acolo le venea răspunsul când se termina frigul. Unii se plângeau că nu mai au coceni pentru vite, alții nu mai aveau mălai și vorbeau când să meargă la moară sau își făceau planuri pentru munca din câmp, dar toți se șușoteau, pe înserate, la fântână în problema „pământului”. Vorbeau câte doi sau trei, spunându-și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
m-am lipit de perete. -Parcă ar vrea să-ți spună ceva, cred că plânge, nu-i așa? Mamaia nu mi-a răspuns. Vorbea ca și cum vaca ar fi înțeles sfaturile ei. Într-un târziu s-a sculat și a aranjat cocenii și fânul. -În noaptea asta trebuie să dorm cu tac-tu-mare aici, să o ajutăm, săraca! Tu o să dormi singură în casă, noi venim și ne întoarcem la grajd, să nu-ți fie frică! mi-a spus mamaie. Am dat din
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
vom descurca. -Trei guri, tataie! am sărit și eu veselă la întorsătura lucrurilor. -Tu să pleci la mă-ta acasă! mi-a răspuns supărat. Am plecat după mamaie la grajd. Tataie a venit și el. Ne-am așezat amândoi pe cocenii uscați și o priveam pe mamaie care tot o pipăia pe burtă pe „Buna” ei. Am adormit cu capul rezemat de tataie, m-am trezit când mă puneau în pat, mai târziu. Mamaia îl grăbea pe tataia care, simțindu-se
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
arunc porția mea de pâine, dar sensibil cum era, imediat m-a lăsat în „plata Domnului” și am putut să deschid ușa grajdului. Mamaia și-a pus degetul la gură, să nu fac zgomot, iar tataie, într-o rână peste cocenii răsturnați de cu seara de mamaie, privea scena pierdut, plângea calm, de un calm pe care nu-l văzusem niciodată în el. M-am oprit în ușă, după care încet, pe vine, m-am îndreptat spre mamaie. Sub palma ei
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
scenei care îmi umpluse ochii cu lacrimi. -Șh...a șoptit mamaie. Privea și ea atentă, atât cât o puteau lăsa lacrimile, care îi curgeau lanț pe obraji. Încă un efort și capul Bunei noastre a căzut greu pe mormanul de coceni. -A murit Buna, mi-a spus mamaie plângând. Și ridicându-se apoi, cu o voce înceată l-a strigat pe tataie: -Gogule, vino să luăm vițelul de aici. Tataie a intrat mai repede de cât mă așteptam. Era emoționat și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
lumina - // De ce tot repetau, tot anul, / Un fel de munci neistovite, / Pesemne-așa știa țăranul / Să coacă timpul, făcând pite - // De ce și banii în batiste, / Ce îi puneau, atât de greu / Îi mai scoteau, ca să existe, / Pesemne știe Dumnezeu -//De ce coceni, și pui, și vie / Și nuci, și vin, și apă, și / Pământ - strângeau ca bogăție / Și numai munca, zi de zi? // De ce nici nu știau ce-i banul / De rar ce îl vedeau, de ce / Nu învăța și el, țăranul, / Ca
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
Avea dreptate Vasile. Lucrul la țară nu avea niciodată un sfârșit. S-a trecut la recoltatul porumbului, s-a recoltat sfecla de zahăr, floarea soarelui și munca nu se mai sfârșea. Au început arăturile de toamnă și, mai înainte, strânsul cocenilor și aprovizionarea saivanelor cu tot felul de furaje. Atâta doar că Gabriel a avut norocul să nu mai participe la toate. Într-una din zile, după asfințitul soarelui, familia Breazu a avut musafir pe șeful Postului de Miliție, plutonierul Marin
EPISODUL 9, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357748_a_359077]
-
optimismul meu personal, aș vrea să mai scot câteva caiete de poezii și volume. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper să reușesc, nu știu dacă de anvergura acestui volum, dar eu sper. În acest sens mă bucur și de sprijinul domnului editor Cocean Marian. Reporter: Ce v-a determinat să donați colecția dumneavoastră „Magazin istoric”? Mihai LEONTE: Pot spune că cei 35 de ani în care am adunat această colecție „Magazin istoric” sunt ani din viața mea. Sunt 35 de ani din viața
REVISTA ASTERISC...INTERVIU CU POETUL MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357553_a_358882]
-
viața a două tinere, pe care tatăl lor a hotărât să le vândă datorită lipsurilor materiale. Ajunul Crăciunului aduce cu sine foarte multe obiceiuri și tradiții. În 23 decembrie, seara, pițărăii (copiii) ce au adunat din timp lemne, vreascuri, tulei (coceni) aprind focul. Focul va fi menținut de pițărăi din seara zilei de 23 decembrie până în zorii Ajunului Nașterii Domnului, în 24 decembrie. Focul din noaptea Ajunului reprezintă în tradiția populară focul în jurul căruia au stat ciobanii să se încălzească când
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE IARNĂ ÎN BANATUL MONTAN de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357619_a_358948]
-
câteva fraze de complezență și promisiunea de care-ți zisei, le spui să te scuze că mergi să te ușurezi. - Hai că-mi placi!... Eu mă duc s-o cuceresc și tu mă trimiți să mă ușurez la gluga de coceni?!... - Ce să-ți spun, dragul meu boier nerăbdător!? Așa-i, te duci să te ușurezi în spatele glugii de coceni, iar când te întorci ești foc și pară!... - Adică?...- Te vaiți, te perpelești de durere, și-i spui lui Naie că
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
ușurezi. - Hai că-mi placi!... Eu mă duc s-o cuceresc și tu mă trimiți să mă ușurez la gluga de coceni?!... - Ce să-ți spun, dragul meu boier nerăbdător!? Așa-i, te duci să te ușurezi în spatele glugii de coceni, iar când te întorci ești foc și pară!... - Adică?...- Te vaiți, te perpelești de durere, și-i spui lui Naie că te-a mușcat de capul daravelei un gărgăune... - Ești nebun!... doar nu vrei să-i arăt lui bărbatu-său
PARTEA A I-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359343_a_360672]
-
facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-un tăpșan adună mintenaș doi moșneguți de-ai locului, ce-și rețin cu greutate patima limbariței. Îndeobște ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui - când n-are mărul cocean și omu-i amărăștean - îi înteții dintr-odată mierea cuvintelor și se puse așa pe șagă, cu năsălie : - Vere Niță, prea proptii bre, până târziu în noapte, lustruind masa crâșmei lui Dragomir răsalaltăieri, nu ? - Vorbe, vere Gheorghe, muier'ta te-aținu
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
satul Urisiu de Jos, pe Valea Beicii, paralelă cu Valea Gurghiului, cântă de când era la grădiniță, e îndrăgostită de folclor de mică, teroriza familia cântând prin casă, vroia să fie aplaudată asemenea unei vedete. Stătea pe scări, cânta pe un cocean de la cucuruz, care ținea loc de microfon și cerea familiei să o aplaude. Era sufletul serbărilor școlare, cânta, recita și dansa. Era prezentă la toate activitățile culturale. A participat la Cântarea României la Târgu-Mureș și la Sibiu. Este mândră că
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]