211 matches
-
Acasa > Poezie > Familie > DRAGOSTE TÂRZIE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Iubirea nu e o cochetă Și nici un fluture de noapte. Nu-i muzică de operetă, Dar vrem de noi să stea aproape. Citești tăcută cartea vieții, Iar amintirile te fură. Regreți toți anii tinereții, Ce au trecut și se pierdură. Tânără din nou ai vrea
DRAGOSTE TÂRZIE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377636_a_378965]
-
la câte una, au fost de gașca și uniți. Iulian, în ciuda transformării fizice, rămăsese tot așa, plin de haz și de șarm, veșnic pus pe glume . - Lăură, îți aduci tu aminte când am urcat la munte și tu ai venit cocheta, în niște săndăluțe cu bretele? Bineînțeles că nici nu ai apucat să urci prea mult, că ți s-au rupt, ai urcat cât ai putut în șosetele pe care ți le-a dat Gabi, iar apoi te-am carat cu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378427_a_379756]
-
departe apele învolburate și gălăgioase, acolo unde întâlneau obstacole sau praguri. Mantia nopții înstelate este înlocuită cu veșminte proaspete, care își schimbă coloritul de la un moment la altul, pentru ca în final lumina transparentă a zilei să cuprindă totul, ca o cochetă care își dezbracă veșmântul de noapte și nu se poate hotărî ce să îmbrace ziua, dar în final se hotărăște pentru turcoazul dimineților senine de primăvară. Totul a durat foarte puțin, dar cei doi parteneri au trăit momente de emoție
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
chiar ei. Brazilienii par să fie organizați cam la fel ca noi, sau dezorganizați, ba chiar se poartă la fel, se pieptăna la fel, femeile au bijuterii cam ca pe la noi, își dau cu parfumuri cam grele și păr, altfel, cochetele. Culorile sunt florale, tropicale, îndrăznețe. Vezi de la umeri goli la picioare goale. De fapt aud că pe aici se poartă wax-ul Brazilian și lumea care vrea să arate bine își antrenează și mușchii de pe fese. Pretențiile sunt înalte, mă întreb
BRAZILIA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375288_a_376617]
-
liber caut suflet liber “. - Fiți liniștite, doamnelor, și nu va mai agitați atâta degeaba, ca și Moșul nostru, Okeanos, până la 90 de ani este încă viril! Și face treabă bună cu “micromegul“ lui albastru. Afirma prima Președintă a femeilor, aranjându-și cochetă cu mână pălăria ei mare, albă, cu flori roz. Apoi scoase din poșetă rujul și o mică oglinjoară cât palama și discret începe a se rujă. - Aici există o mică problemă, sau mai degrabă o dilemă încă nedezlegată: de genealogie
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
cu capul pragul scund al ușilor, mișcându-se întotdeauna fără grabă, de parcă s-ar fi plimbat, întotdeauna îngrijit, întotdeauna pus la patru ace, cu pălărie și baston când ieșea în oraș, spre deosebire de bunica - despre care aflase mai târziu că fusese cochetă doar în tinerețe, de nu ieșea nici la poartă nerujată - și pe care de atunci începuse să o privească cu curiozitate amestecată cu o timpurie invidie feminină. Bunicul... Bunica... Cât de puține amintiri avea despre ei... Despre bunica, cea mai
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
BĂIETE DRAGOBETE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 421 din 25 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Măi băiete, măi băiete, Lasă-le-n colo de fete! Parcă-ai fi un Dragobete Vrei și blonde și brunete Și șprințare și cochete Și mai tunse și cu plete Stai cuminte, măi băiete! Pune-omăt într-o căldare Să-l topești numai la soare Și să faci o lăutoare Numai pentru-o fată mare Busuioc și sunătoare Levănțică și cicoare Tu să-i pui
MĂI BĂIETE DRAGOBETE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346331_a_347660]
-
În rochița mea cea nouă, Cu volane și fundițe Cum stă bine la fetițe. Sărbătoare-i astăzi mare, Mamelor, facem serbare ! Năzdrăvanii de copii Puși sunt azi pe ghidușii, Cântă-n cor, alții dansează, Unii cu cercuri, jonglează. Anca , veșnica cochetă, Actriță-i într-o scenetă. Lia, Angi și Nicoară Fac un trio la vioară. La chitară Grigoraș Cântă ca și-un greieraș. Anghelina cea zurlie Mamei i-a compus, poezie. Ce serbare minunată, Veselă e lumea toată, Actori fiind desăvârșiți
POEZII PENTRU 8 MARTIE (POEZIE PENTRU COPII) de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345239_a_346568]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Liliacul e o floare Albă, mov, mirositoare, E formată din mărgele Bine strânse între ele, Iar acestea, adunate În crenguțe delicate, Se așază în buchete, Zâmbitoare și cochete. Pentru că sunt și dibace, Fac coroana cum le place: Bogată, impunătoare, Îndreptată către soare. Privindu-l cu încântare, Savurăm mireasma-i tare. Frumusețea lui cea vie Ne aduce bucurie. Iar atunci când înflorește, Fericit spre noi zâmbește Și ne-oferă generos
LILIACUL de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375809_a_377138]
-
LILIACUL, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. Liliacul e o floare Albă, mov, mirositoare, E formată din mărgele Bine strânse între ele, Iar acestea, adunate În crenguțe delicate, Se așază în buchete, Zâmbitoare și cochete. Pentru că sunt și dibace, Fac coroana cum le place: Bogată, impunătoare, Îndreptată către soare. Privindu-l cu încântare, Savurăm mireasma-i tare. Frumusețea lui cea vie Ne aduce bucurie. Iar atunci când înflorește, Fericit spre noi zâmbește Și ne-oferă generos
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
generos, Câte un buchet frumos. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) ... Citește mai mult Liliacul e o floareAlbă, mov, mirositoare,E formată din mărgeleBine strânse între ele,Iar acestea, adunateîn crenguțe delicate,Se așază în buchete,Zâmbitoare și cochete.Pentru că sunt și dibace,Fac coroana cum le place:Bogată, impunătoare,Îndreptată către soare.Privindu-l cu încântare,Savurăm mireasma-i tare.Frumusețea lui cea vieNe aduce bucurie. Iar atunci când înflorește,Fericit spre noi zâmbeșteși ne-oferă generos,Câte un
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
când am urcat în mijlocul de transport. „Hodorogul” acesta să stea în picioare, cine-l pune să călătorească când eu vin, de unde vin? „Bun simț”, zâmbesc. Ce este acela bun simț? Demagogie. Într-o zi am urmărit o scenă. O tânără cochetă, cu un aer nemărgint de intelectualitate, conversa fantastic de frumos cu un tânăr, care o asculta vrăjit, sorbindu-i vorbele, dar și figura. Râdeau, zâmbeau. Și nu mă mira nimic din comportamentul lor. Am întors privirea urmărind, doar o clipă
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
de guguștiuci de stradă ne-au îngriit penele albe un colț anemic dintr-un zid s-a spart în alte colțuri dalbe În ochi s-au ciopărțit planete, păduri de foc și stele bete, năluci, fantasme, amintiri, în nespusele iubiri... cochete Referință Bibliografică: Ne-am spus / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1729, Anul V, 25 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
NE-AM SPUS de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372163_a_373492]
-
1999, aflat în plin divorț de Mădălina (avea un serviciu bunicel pe vremea aceea, la separația și încărcarea minei Lupeni), Silviu s-a mutat cu domiciliul în apartamentul unui prieten - plecat în străinătate la lucru - situat chiar în orașul Lupeni. Cocheta, pe lângă serviciul de inginer miner, cu jurnalistica, fiind colaborator permanent la un cotidian local din Petroșani. Într-una din zile, după sărbătorirea unuia dintre colegii de la ziar la cabana Căprișoara din Vulcan - și exagerând puțin cu consumul de alcool - a
SE CAUTĂ MESERIAŞI PENTRU TENCUIELI DE INIMI ÎN AGONIE ŞI SUFLETE NEFLAUŞATE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375599_a_376928]
-
producă, printr-o mișcare involuntară, aplauze, făcând astfel să se piarză o vorbă, un mărgăritar, o rază necesară în lumina generală. [ 27 februarie 1880] ["ÎN FINE PORTOFOLIUL... "] În fine portofoliul finanțelor a fost căpătuit. D. Cîmpineanu, după câteva nazuri de cochetă, a primit sarcina de a înlocui pe d. Sturdza și a se face apărătorul bugetului pe 1880. Cum vedem, peste "prăpastia" cea adâncă despre care vorbea odinioară d. Cîmpineanu, esistă acuma o punte solidă, pe care d-sa umblă, se
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lin ca pisica în dreapta și nu v-ar fi prea la îndemînă dacă, prin veleități de curaj, ați fi scrîntit-o de totului tot cu opoziția. Trăim într-adevăr într-o vreme anemică, cu sufletul în gură, vreme bătrână ca o cochetă spoită și fără de inimă. În așa vreme și din secta rusească mai sus pomenită se poate face ceva; ea e preferabilă perversității nude și va fi aprețiată, dar - în parantez fie zis - în măsură cu modestia ei. Dacă "Presa" voiește
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
halucinant fetiș. 28 decembrie Pe un perete al atelierului peretele cu "relicve" -, o fotografie cu Piața Unirii la începutul secolului. Și încă una, cu strada Grigore Ghica V.V. din Dorohoi, părînd a fi dintr-un orășel francez, atît de plăcut cochetă e. Dar să revin la poza cu Piața Unirii, pentru că ea spune multe despre o lume frumoasă și ordonată, care a dispărut odată cu rusificarea. Hotelul Traian, cu ferestrele larg deschise (pare să fie o zi de vară), cîteva firme și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În mână, timpul rămas pe câmpul de bătaie, În teatrul celor mai admirabile succese pe care un om de lume le-ar fi putut cunoaște și hotărâse să nu-și dezvăluie umilința de după glorie. S-a purtat asemenea acelor demne cochete care preferă să-l părăsească ele pe cel iubit decât să fie părăsite. La 16 mai 1816, după ce mâncă un clapon trimis de Watier, bău o sticlă de Bordeaux - Byron băuse două când a răspuns articolului din Revue d’Edinburgh
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care atinge frumusețea și o ucide lent În Îmbrățișările sale moi Îl prinsese și pe el. Brummell, cu veșnica sa zeflemea și cu acel orgoliu de tigru pe care Îl dă succesul, luase de câteva ori peste picior strădaniile de cochetă neputincioasă În fața dezastrelor timpului, care Îl compromiteau pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, Brummell trecuse porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În mână, timpul rămas pe câmpul de bătaie, În teatrul celor mai admirabile succese pe care un om de lume le-ar fi putut cunoaște și hotărâse să nu-și dezvăluie umilința de după glorie. S-a purtat asemeni acelor demne cochete care preferă să-l părăsească ele pe cel iubit decât să fie părăsite. La 16 mai 1816, după ce mâncă un clapon trimis de Watier, bău o sticlă de Bordeaux 1 - Byron băuse două când a răspuns articolului din Revue d
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de stofe, de mătăsuri, de cele mai minunate și luxoase veșminte, nu se folosesc de ele doar pentru a-și da aerul unui idol japonez! De aici rezultă un aforism la fel de adevărat, pe care ar trebui să Îl studieze și cochetele experimentate, și profesorii În ale seducției: XLIV Toaleta nu Înseamnă În primul rând veșmântul propriu-zis, ci felul anume de a-l purta. Iată de ce trebuie să deprindem nu atât găteala, cât darul gătelii. În fața noilor mode, nenumărate persoane din depărtările
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care un tânăr visător încă inocent trupește și-o putea imagina necontenit în punerile lui în scenă erotice. Era reprezentarea unei femei „clasice”. Ideea de feminitate întrupată. Imaginea iubitei ideale. În orice caz, așa le vedeam eu pe cele trei cochete, cu ochii lor mari, umbriți cu negru, cu pălăriile lor voluminoase prinse în panglici de catifea întunecată, cu aerul lor din alte vremuri care, în portretele generațiilor precedente, ne apare întotdeauna ca un semn de oarecare naivitate, de candoare spontană
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tablouri. Și chiar propriul meu trup! Da, în ciuda tabuului care, în patria mea, lovea goliciunea și, mai presus de toate, goliciunea feminină, aș fi știut să reconstitui elasticitatea unui sân sub degetele mele și suplețea unui șold. Nu, cele trei cochete îmi erau inaccesibile cu totul altfel... Când am vrut să evoc timpul care le învăluia, memoria mea s-a supus imediat. Îmi aminteam de Blériot, care, pe atunci, traversa Marea Mânecii cu monoplanul lui, de Picasso, care picta Domnișoarele din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de Blériot, care, pe atunci, traversa Marea Mânecii cu monoplanul lui, de Picasso, care picta Domnișoarele din Avignon... Cacofonia evenimentelor istorice a răsunat în capul meu. Dar cele trei femei rămâneau nemișcate, neînsuflețite - trei piese de muzeu cu următoatea etichetă: cochetele din Belle Époque în grădinile de pe Champs-Élysées. Am încercat atunci să mi le însușesc, să fac din ele iubitele mele imaginare. Prin sinteza mea erotică, le modelam trupurile, ele s-au mișcat, dar cu rigiditatea letargicelor pe care ai fi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al unei bătrâne bețivane văzute de mine într-o zi la gară. Am clătinat din cap pentru a scăpa de priveliștea dezgustătoare. Trebuia deci să mă mulțumesc cu muzeul acela populat de mumii, cu figuri de ceară purtând etichete: „Trei cochete”, „Președintele Faure și iubita lui”, „Ostaș bătrân într-un sat din nord”... Am închis la loc cufărul. Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra stepei. „La urma urmei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]