1,286 matches
-
la curajul meu, la milă, ca la tot restul vieții mele. Zile albe, temerilor În urma noastră se lăsa un siniliu - norii se adunau în spatele cailor ce urcau încetișor la deal. Fascinați, întindeam mâinile să ne agățăm de lumină. Coji de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca niște cruste crocante; membranele se zbăteau un pic și-apoi se eliberau. Dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre. Vântul sâsâia printre smocurile de
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
Nu te înțelegi pe tine însuți", eu am spus: "Ba bineînțeles că mă înțeleg", ea a spus: "Bineînțeles", eu am spus: "Chiar așa!" Ea a spus: "Nu-i nimic în neregulă dacă nu te înțelegi pe tine însuți", vedea prin cochilie până în miezul meu, "Îți place muzica?" Tații noștri au ieșit din casă și stăteau în ușă, unul dintre ei a întrebat: "Ce facem?" Știam că timpul nostru aproape se sfârșise, am întrebat-o dacă îi place sportul, ea m-a
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
am întrebat-o dacă îi place sportul, ea m-a întrebat dacă îmi place șahul, am întrebat-o dacă îi plac copacii căzuți, ea a plecat acasă cu tatăl ei, miezul meu a urmat-o, iar eu am rămas cu cochilia, trebuia s-o văd din nou, nu-mi puteam explica această nevoie și tocmai de-asta era o nevoie atât de frumoasă, nu e nimic în neregulă dacă nu te înțelegi pe tine însuți. În ziua următoare, am mers pe
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
din temelii, tunetele care apar uneori la miazănoapte sunt generate de scrâșnitul dinților ei uriași. șase în al treilea loc: e timpul să le înveți pe deja adolescentele broscuțe țestoase de galapagos metoda secretă prin care se pot dezbrăca de cochilia lor, în care, evident, pot reintra mai târziu, oricând doresc. scoți din partea din față a desagii-fără-fund cutiuța cu nasturi-de-scoică-de-mohenjo-daro, strecori mâna ta pricepută în fiecare dintre cele patru colțuri ale fiecărei carapace de broască țestoasă de galapagos și înlo cuiești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu alge, deschizi caiețelul cu însemnările tale de călătorie și scrii un poem. șase în al treilea loc: este vremea ritualului sacru, a venit noaptea, ești singur pe plajă lângă un zid de cranii cu alge, tocmai ai găsit o cochilie de scoică-tridacna-gigas, atât de rară, te așezi în genunchi, spui de trei ori rugăciunea inimii, scoți ușurel inima ta mare de sub vestuța de pluș kaki, o așezi în scoică, funcționezi acum pe circulația extracorporeală, de rezervă, vezi inima ta pulsând
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mare și tulbure, permițând mrenelor să urce în amonte în bancuri ce se localizau la coturi, meandre, holboane, hătii sau șipote. Fiecare prindea mrene cu zecile, utilizând nadă vie: râme de gunoi și grădină, carabeți îlarve gălbui învelite într-o cochilie din nisip, aflate sub pietrele din pâraie de munte) și răcușori de sub pietre de râu, cu o singură undiță care avea la capătul firului de nailon, un plumb greu, ca să nu-l miște curentul râului și unul sau două cârlige
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
deceniu. Nevastă-sa (pe care a iubit-o cu sfințenie), l-a părăsit În tinerețe. A fugit În Canada, cu unul mai În vârstă decât ea cu aproape 12 ani. Din clipa aceea, Valeriu s-a Închis În propria-i cochilie, cu o voință de fier. A devenit un tip rece, inflexibil, foarte riguros cu el Însuși, care m-a inspirat și pe mine În bună măsură, mi-a dat puterea să merg mai departe, să mă mențin pe aceeași direcție
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fără a visa nimic concret. Doar frânturi de imagini, gesturi, glasuri În care se amestecau diferite chipuri de oameni Întâlniți pasager prin viață și rătăciți În pânzele neștiute ale memoriei mele, pe care mi-am imaginat-o Întotdeauna asemeni unei cochilii de melc: cu cât te afunzi mai adânc În spiralele ei Îngustate, cu atât totul devine mai palid, mai nebulos, mai dizolvat, acoperindu-se de praful acela misterios și dureros totodată al necruțătoarei uitări de sine. A doua zi m-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-și face un rost sau de a-și satisface o plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin care Înotau cu doar o fracțiune de secundă În urmă, șoferi care nu demult goneau cu viteză pe o autostradă, părând invulnerabili În cochilia lor de tablă, directori de bancă subtilizați din miezul aurei de mânuitori ai banilor, coafeze care Încă aveau föhnurile În mâini și căutau cu degetele șuvițele pe care să le aranjeze, țărani scărpinându-se pe sub căciuli. Era o mulțime Înfricoșătoare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dar nu În Încercarea de-a se pricopsi, ci pentru a implora Îndurarea automobilului, lucru inutil, Întrucât acesta a storcoșit-o fără milă. Sau muncitorul care lucra la asfaltarea carosabilului, dar care acum, după ce o betonieră Își răsturnase asupră-i conținutul cochiliei rotitoare, Încremenea lin pe marginea drumului. Un singur cetățean se păstrase cumva deasupra Întregii situații și, cocoțat la postul lui din centrul intersecției, Își revenea În simțiri după lovitura de cartof Încasată În ceafă. Deschizând ochii, polițistul s-a trezit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
străduindu-se să imite, atît cît era posibil, forma de ou. Deodată Joanna-Jeni tresări, părînd că-și revine dintr-o stare hipnotică, ridică vocea, iar cîntecul monoton de pînă atunci se transformă Într-un recitativ aproape isteric: Păsările vor rupe cochilia Păsările vor zbura spre Soare Soarele este un Zeu Numele zeului este Abraxas... Atunci ele se ridicară În picioare, desfăcură brațele și ieșiră din sacii de plastic strigînd: — Aaaa... Aaaabraaa... Aaabraaaxaaas... care unești lumina cu Întunericul și binele cu răul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Abraxas... Atunci ele se ridicară În picioare, desfăcură brațele și ieșiră din sacii de plastic strigînd: — Aaaa... Aaaabraaa... Aaabraaaxaaas... care unești lumina cu Întunericul și binele cu răul... - ceea ce nu Însemna altceva decît că păsările se eliberaseră Într-adevăr din cochilie și ieșiseră din ou. Cu asta, Proiectul Abraxas nu era nicidecum Încheiat, căci pentru crearea Lumii Noi trebuia să se manifeste mai Întîi Haosul, Eterul, Lumina și Umbra, apoi Focul și Apa, apoi Apa și Pămîntul, În sfîrșit, să se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
carnivoră Își strânge prada. În imediata apropiere a gurei de metrou, pe o bancă instalată de primărie ca să civilizeze orașul, un boschetar, din cei care-și poartă avutul cu sine de dimineață până seara, așa cum Își cară melcul În spinare cochilia, doarme cu capul sprijinit de bagajul transformat În pernă. Antoniu se gândește că ar fi momentul, să apeleze la cantina săracilor, pentru a putea avea mai mult timp pentru scris. A aflat de una care se află chiar În cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un asemenea tratament, că psihanaliza este o treabă tristă și umilitoare, dar soției mele analiza părea să-i ofere automulțumire și chiar o stare euforică. Împăcat cu lumea și cu mine însumi respiram aerul plăcut și cald stând relaxat în cochilia multicoloră, strălucitoare pe care o creasem eu și Antonia, unde se îmbinau armonios mătasea și argintul și lemnul de trandafir, mahonul negru și auriul patinat, toate așezate pe un fundal de verde Bellini. Sorbeam din paharul aburit plin cu Martini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format din dulapuri, apoi am luat-o din nou spre dreapta, în dreptul unui bufet neoclasic, apoi spre sânga, în dreptul unei sofale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când mă întorc în redacția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
puteau confecționa îmbrăcămintea, motiv care îi determină pe experți să tragă concluzia că aceștia purtau îmbrăcăminte diversificată. Sinantropii confecționau și purtau podoabe. Arheologii au găsit în peșterile locuite de aceștia coliere din pietricele, dinți de animale, oase de pești și cochilii de scoici, toate șlefuite cu multă îndemânare. Mai mult, aveau găuri scobite și erau prinse între ele cu sfori subțiri, vopsite în culoare roșie obținută din pigmenți naturali de oxid de fier, pe care-l extrăgeau din roci minerale. Capitolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și draci ce m-a urmărit (aproape vrăjitorește) până acum. Visul ăsta, pe care l-am scris într-o poezie mai demult, arăta cam așa: sau atunci ca printr-un tobogan de lemn o alunecare încetinită visată ca printr-o cochilie căptușită de întuneric luminată de neoane coboram serpentinele spre înserarea întoarsă (nu știu de ce mi se părea ca o) membrană (în fine) prin care pulsa respirația unei ființe uriașe și ascunse de dincolo de marginile prăpastiei de unde mai fumega încă cenușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fost scăparea noastră, în afara scării de bloc unde ne-am ascuns. Lăsați-ne un pic ascunși acolo, ne e bine, suntem în siguranță, pentru că am ceva să vă spun cu vocea mea de om mare: minunile se lasă descoperite din cochilia lor aparentă (pe lângă care ai trecut și peste care ai călcat de mii de ori) doar în momentele ciudate, atunci când cerul se înnegurează a ploaie și reverberează în tine cu praf, vânt și caiete dictando plutind, când îți bate inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
acest context câteva citate scurte din cartea „Prețul supraviețuirii” semnată de scriitorul Șerban Dinger: „Am învățat să devenim proprii noștri prizonieri. Poate că de aceea unii, nemaisuportând o astfel de captivitate preferă saltul în abis.[...] Nu e ușor de spart cochilia în interiorul căreia ne zidim de unii singuri. Mulți dintre noi ajung să-și irosească întreaga viață fără a-și cunoaște drumurile interioare. [...] Nu vom ajunge niciodată niște «atotștiutori», însă cu cât vom cunoaște și vom înțelege mai multe, cu atât
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
necesari cel puțin doi „tu“, distincți și concomitenți, care să se desprindă din mulțimea de el, ea, ei.) Totuși, văzând cărțile din casa Ludmilei, te simți încrezător. Lectura înseamnă solitudine. Ludmila pare apărată de valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apărată de valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care le citește? Sau, poate, relația dintre Cititor și Cititoare rămâne relația a două cochilii separate, ce pot comunica numai prin confruntările parțiale a două experiențe exclusive? Ai cu tine cartea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care le citește? Sau, poate, relația dintre Cititor și Cititoare rămâne relația a două cochilii separate, ce pot comunica numai prin confruntările parțiale a două experiențe exclusive? Ai cu tine cartea pe care o citeai la cafenea și ești nerăbdător s-o continui, pentru a i-o putea da ei, pentru a comunica cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sub tălpi. Își șterge călcâiele de iarbă, mațele melcilor mai mișcă. - Labele din spate de la broaște se mănâncă, italienii le mănâncă, de-aia le zic broscari... - Mi-a zis Florica că unii mănâncă melci, îi fierb și-i scot din cochilii, le taie numai piciorul, fără coarne și căcăraie. Și-s scumpi! Mănâncă numa’ ăia cu bani și mașini, la niște restaurante care-s departe, au lumină toată noaptea... - Păi și tanti Leana, când n-avea ce să ne dea, aduna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vrea să-i spui direct, i-o pune sau nu? N-are timp de filozofii, discuții... Și ce fac personajele tale? Stau la taclale. Ce să fac eu cu asta? Ar trebui să rescrii. Și mai ieși și tu din cochilie, mai dă interviuri, bagă-te... Dacă stai în turnul de fildeș, n-ai decât, trage zăvoarele. Poate-i și bine acolo, dar să nu te plângi că nu te vede și nu te aude nimeni. Ce vrei? Să-ți bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]