223 matches
-
al contribuabilului, niște nerozii În comparație cu un tratat privitor la MODĂ? Nu ar fi de un imens folos publicarea principiilor de viață poetică? Atâta vreme cât la țară, de pildă, o bună parte dintre ferme, conace, sălașe, case, căscioare, cocioabe etc. sunt adevărate cocini; atâta vreme cât animalele, și mai ales caii, sunt tratate În Franța Într-un mod nedemn din partea unui popor creștin; atâta vreme cât știința confortului, cât bricheta nemuritorului Fumade, cât cafetiera lui Lemare, cât covoarele deloc scumpe sunt lucruri necunoscute la numai șaizeci de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau un cosmopolit ca părintele democrației noastre va fi proprietar, raporturile iau forma cea mai rea din toate și, daca venerabilul redactor al "Romînului" și-ar da osteneala de-a vedea moșiile pe cari biserica e acoperită cu spini, școala cocină, primarul trecut zeci de rânduri pe după zăbrelele mănăstirii Văcăreștilor, să întrebe numai a cui e moșia și va afla desigur numele vreunui ilustru amic politic al său. Iar satul în care va vedea semnele curăției și averii, biserica frumoasă, școala
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cum precizează actul de acuzare - grajdurile și cei 5.000 de oameni vii din interiorul lor «au ars ca o torță», sub supravegherea polițiștilor ucraineni [sub conducerea pretorului Mănescu, n.n.], În timp ce zecile de mii de evrei care erau Închiși În cocini și șoproane au auzit strigătele de groază și durere ale celor arși de vii. Asta s-a petrecut Într-o duminică dimineața, 21 decembrie 1941, ultima zi de Hanuca” (p. 148). Evreii din Chișinău au avut, din păcate, aceeași soartă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de Medeea, adusă într-un sat românesc din epoca socialistă. Un fenomen de „porcire” prezintă și piesa cu titlul antifrastic Luminile paradisului. Unul din personajele principale e un savant angajat în serviciul răului. Simbolic, laboratorul său e instalat pe o cocină, în care va fi în cele din urmă aruncat. Moartea psihică lentă, cadaverizarea progresivă e tema piesei Maimuța nudă sau Războiul de la 8 la 10. Un arbore nesfârșit simbolizează timpul, iar cineva spune că doar cel ce reușește să urce
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
PANĂ, Zahu (Zaharia) (21.VIII.1921, Beala de Sus, Macedonia - 11.III.2001, New York), poet. Este fiul Paraschivei (n. Simacu) și al lui Vasile Pană, negustor. Familia emigrând în România în 1926, P. învață mai întâi în comuna Cocina, urmează liceul la Silistra, venind apoi la București, unde se alătură mișcării legionare. După o detenție la Aiud (1941- 1942), trece prin experiența frontului și a prizonieratului. Întors acasă, frecventeză cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale (1945-1948), pe care le
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
cărui adresă protestatară precisă nu îi compromite poeticitatea: „asocierea frigului cu întunericul este o operă măreață - și în asemenea condiții / ce caută ce mai caută vorbele mici și grase pe câmpul de luptă ce caută / purceii mici și grași în cocina din trecutul fiecărei existențe // și sub degetele mele fragile părul celui care afirmă ritos că asocierea / frigului cu întunericul constituie o operă într-adevăr măreață // dorești tu cumva să-mi mângâi fruntea vrei tu să îngân repede un marș războinic
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
de la pășune spre casă. Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în toate părțile speriate, nu vor să intre în țarcuri, behăie mult și tare, iar adeseori cad pe pământ și se zvârcolesc. Porcii. Sunt agitați, nu intră în cocină, refuză să mănânce, încearcă să iasă din cotețe, grohăie continuu și puternic. Câinii. Cu circa 10 zile înainte de cutremur, câinii devin agitați, latră și urlă prelung, aleargă din loc în loc, își părăsesc cuștile, încearcă să atragă atenția stăpânilor lor. Au
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
era așa de convins că totul avea să fie În regulă, Încât marți dimineața s-a dus cu avionul În Florida, pentru afaceri. ― N-are sens să fac anticameră pe-aici prin hotel, ne spuse el. ― Vrei să scapi din cocina asta, i-am zis eu. ― O să mă revanșez față de voi. Ce-ar fi să mergi cu mama ta la o cină elegantă În seara asta? Unde vreți voi. Economisim ceva bani stând În camera de-aici, așa că puteți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pregătirea fiecăruia să trăim și- ntr-un mod cât de cât, egal și cinstit. Deci, statele care au fost așa zis comuniste până la înalta trădare a lui Gorbaciov din anii 1989, 1990, acum trecute într-un capitalism de târlă, sau de cocină, vor renunța la acest sistem și vor fi din nou comuniste, dar sper în asemenea caz, să fie fără trădători și neamuri proaste. Dacă este să vorbim pe aia dreaptă, cum spune vecinul meu de la parter, eu sincer nu văd
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii lor atenți cercetară fără grabă micul regat al marcomanului: gospodăria, cu orătăniile scurmând prin arie, șura, cam desfăcută din încheieturi, dar bine burdușită, grajdul și cocina, lipite de construcția principală; puțin mai departe, grădina de zarzavat și, ceva mai larg decât ea, câmpul semănat, cu o sperietoare de ciori învelită în zdrențe, ce veghea în singurătate arătura unde curând avea să încolțească grâul. Pretutindeni domnea liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o mână pe coapsa îmbrăcată în pantalonul aspru de oaie și, cu o figură severă, rosti pe un ton de inchizitor: Știu că ai o familie mare, Audbert, și totuși, îl zăresc numai pe unul din fiii tăi acolo, lângă cocină. Bagă animalele în adăpost și se face că nu ne-a văzut. O sclipire de neliniște trecu prin ochii marcomanului, dar el își reveni imediat; nu se întoarse spre fiul său, ci răspunse pe un ton amabil și învăluitor: — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atenția lui Balamber se concentră asupra unui mic burg, la care mingan-ul avea să ajungă în curând. Nimic mai mult decât o jumătate de duzină de cocioabe abandonate, alcătuite din bușteni și cu acoperișuri înalte din paie, cu grajduri și cocini, în mod evident părăsite. Războinicii îl traversară, roind prin spațiile largi ce se deschideau între case. — Satul ăsta nu e rău, îi spuse lui Odolgan. Ar fi inutil să mergem mai departe, fiindcă la Agedincum ajungem, oricum, târziu. Poposim aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
privit-o prima oară din sat. Mi-am șters fața de apă și printre degete am zărit un fulger care a albit totul în jur, fără zgomot, fără să se repeadă în pomi sau în iarbă. Acum eram într-o cocină, unde un porc guița neliniștit. Nu mă-ntrebam cum și când ajunsesem acolo. Mai fusesem în acel loc sau poate că visasem cândva ce-o să mi se întâmple. M-am apropiat de acel animal și cu mâinile făcute greblă îl
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
se așternea la loc, așa că am priceput repede că eram acolo pentru a mi se testa răbdarea și supunerea. Fumam și-mi aminteam de prima fugă de acasă, de Baci și de Mătușă, de porcul care m-a găzduit în cocina lui ținându-mi de cald o bună bucată de noapte, de lacrimile femeii aceleia care simțea prin ce trec chiar dacă-i eram un străin, de ochii mereu strălucitori ai Lilianei și dintr-o dată nu mai conta unde sunt... Puteam fi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cabinete private și cochete, mă tratează cu delicatețe. Probabil și acel porc excesiv de atunci are un cabinet privat prosper și recomandă trisequens „doamnelor” cu carențe de estrogen. Nu, Mircea, nu doar securiștii și activiștii au fost porci. Trăiam într-o cocină morală în care mulți se întreceau în a-și face nevoile pe semenii lor, de la fiecare după intestine, fiecăruia după cât de jos era în ierarhie și cât depindea de primul. Inserție, 2004. Vorbitul la trecut e o prostie. Cocina nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o cocină morală în care mulți se întreceau în a-și face nevoile pe semenii lor, de la fiecare după intestine, fiecăruia după cât de jos era în ierarhie și cât depindea de primul. Inserție, 2004. Vorbitul la trecut e o prostie. Cocina nu are încă sfârșit. Trăsnește în instituții, în nerușinare, în comportamentul de pradă. Probabil tendința mea să folosesc timpul trecut era o wishful thinking. Femeile din generația mea sunt tarate și ca femei, nu doar ca persoane. Nouă ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
niște baligi, clefăind și horcăind în troacă. Să-ți muști prietena de coadă când ea nu e atentă - iată ce înseamnă un comportament nobil, iată ce poate fi un exemplu de veche politețe cavalerească, din punctul de vedere al standardelor cocinei. Și când mă gândesc la ce se mai dedau acolo în paie, mă cutremur. Ascultă la mine că nu de pomană li se spune porci. Și cu toate astea, Orwell i-a ales să fie eminențele cenușii de la fermă. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai tremurătoare, mai nesigură, doar știi că nu eu ar fi trebuit să fiu aici. Tu ar fi trebuit să fii aici. Numai discuția asta îmi lipsea. — Cum adică? l-am întrebat eu. Ne aflam în sala de recreație, o cocină umedă de la etajul unu. Era ca un fel de cafe-bar din anii șaizeci, lăsat în paragină, fără ferestre, cu un tub de neon al cărui tremur te ducea la infarct. La fiecare câteva minute mă duceam la tejghea și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ocheadă. —Trebuie să spun că Sebastian e un bărbat norocos. O expresie perversă alunecă pe fața lui cărnoasă. Presupun că ai aflat deja de pariul nostru, nu? James scotea ce era mai rău în mine. —Să te punem într-o cocină și să ne jucăm de-a „alegeți elementul în plus“ cu fermierul? am sugerat eu. —O, ha, ha. A fost bună asta. Ochii lui James se îngustară puțin. Nu, cel legat de tine. Am pus pariu cu el că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
drumul prăfos (noroios, nămețit etc.). Tot dintr-acolo pornea printre bălării (sau culturi?) un drum ceva mai larg care se termina cu un loc de Întors căruța chiar În fața grajdului, adică alături de porumbarul gol, de cotețul de păsări și de cocina urât mirositoare a unui porc care sucombase demult și a cărui dinastie nu mai fusese reîntronată. Bălăriile continuau să atace toate aceste rămășițe ale unei gospodării ce fusese probabil Înfloritoare cândva, astfel că fâșia de troscot dintre șleaurile roților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ar repeta... Dacă m-ai întreba, ți-aș spune că era un tânăr cam păcătos... cu toate că, cinstiți să fim... destul de curat în obiceiurile sale. Nu așa ca unii aflați pe scara aceea... ai putea crede c-au crescut într-o cocină, după cum se poartă. Nu pot ridica un deget fără să fie ajutați, nu-și pot pune haina pe umeraș, nici ceașca și farfurioara pe tavă. Dezordinea pe care o face tânărul Onorabil ... nu că nu ar fi politicos, fiți atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
paisprezece pisici moarte a numărat... și câini uscați... și ploșnițe care îți cad în cap ziua în amiaza mare de pe plafon. Și în plină vară caloriferele ard, și instalația electrică complet deteriorată, clanțele de la uși, ferestrele, storurile, putrezite, parchetul, o cocină... Întrerup șuvoiul de cuvinte. Cum se poate, cine a locuit acolo? I s-a repartizat o casă părăsită, pustie? Nu, nu, nu! Un director de la cutare minister a locuit în apartamentul principal, în restul odăilor niște oameni... niște oameni... foarte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vorbele din gură. Dordonea fierbea. Când aia scotea prima râgâitură, izbucnea și el: „Ieși afară, purcea nesătulă! Mi-e silă să intru În cancelarie. După ce că miroase de ți se Întorc mațele pe dos, mai și grohăi și plescăi ca-n cocină! Du-te și Îndeasă-n tine până crăpi În laboratorul tău de chimie. Poate dă Dumnezeu și-ți bagi lingura În vreun acid ori În sodă caustică!”. Lizica sărea și ea de doi metri În sus, cât era de grasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
om chibzuit: o căsuță din paiantă cu două odăi și acoperiș de trestie, un șopron dărăpănat pe care Îl numea - cum auzise la nașii săi cei avuți - „bucătărie de vară”, un coteț de păsări ca vai de mama lui și cocina pe care porcul n-o dărâma pentru că nu voia să iasă - Îi plăcea și lui să lenevească În nămol. Florea Cucu știa pe unul dintr-un sat vecin care avea rasa asta de porci puturoși. Le era lene să grohăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]