325 matches
-
și el acolo. Ca să ajungă pe Muntele Rău, avea nevoie de bătrânul comisar. Oricât de puțin îi surâdea această idee, nu avea încotro. Bine, spuse el după câteva clipe, hai să mergem! Sper numai să nu mă duci pe cine știe ce coclauri, vreau să ajungem acolo cât mai repede. No, hai! chicoti Simion Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii, acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mea și eu îl hrăneam, așa cum îi promisesem. Am învățat-o pe Ata să-i facă vreo două dintre felurile de mâncare care știam eu că-i plac. N-a pictat prea mult. Umbla de colo până colo pe toate coclaurile și se scălda în râu și ședea pe malul lagunei și o tot privea și la apusul soarelui cobora să privească insula Murea. Ba chiar ieșea la pescuit pe recifurile de corali. Îi plăcea să piardă vremea prin port stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a graniței istorice fasciste nu reușise deloc să li se strecoare cu vigoare deplină în suflet. Și nici nu avea cum să se întâmple așa ceva. Stătuseră prea mult timp cu privirea înfiptă în dansul macabru al proiectilului nemilos atât pe coclaurile Estului sovietic, cât și pe cele ale Apusului așa-zis emancipat (unde însă maleficele experimente hitleriste încercate direct pe Ființa umană continuu strivită în țarcurile sinistre de la Dachau - în care, după cum bine se cunoaște, exista primul ,,lagăr de concentrare «model
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
ziarului american „Curentul internațional”. De ce festivitățile s-au ținut la Pojorâta? Pentru că de-acolo era de loc directorul ziarului, Ștefan Străjeri, fiul satului... stabilit la Detroit! De la Oradea am plecat la Tinca cu bubulina germană (a se citi Wolkswagen!) pe coclauri pe unde nu a(m) umblat niciodată. Și s-a descurcat! Toți cei care au cunoscut-o acolo au îndrăgit-o! Vorba dulce... mult aduce! La reîntoarcere spre Oradea, a venit cu mașina încărcată! Profesorul Iosif Popa, scriitorul Constantin Mălinaș
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
luptă, femeile își piteau știutul ca să-și păzească cinstea și copiii, pe-nălțimi și codri. A fost odată când bărbatul și femeia erau în rușine de goliciune și ascunsuri. Într-o sămuială de astfel de vremi turcii se răzlețiseră pe coclauri de Rucăr, rămase cu moși, femei și copii prin cotloane de neștiut. Căpetenia ultimilor vmigratori intrase într-o casă arătoasă și-și împlinea pofta de burtă cu bucatele gazdei speriate. În toi de chef cu băutură eunucii aduc la masă
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
de sărăcie a diluatului. Romancierul superrealist, trăitor în vremuri vitrege de lumină, sădește sămânța în întunericul spinos al termenilor triviali, dătători de foame pseudointelectuală profanilor, care o acceptă și o îngurgitează lacomi, nu citind-o, ci auzind-o înăbușit, în coclaurile personale, ridicate la rang de birou și funcție, tapisate cu diplome a căror stemă este banul. Stigmat al aurolacului cuvântul din romanul superrealist se coboară la nivelul de stradă, de putreziciune și dezgust din partea literatului, de snobism și agresiune din partea
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361544_a_362873]
-
Ana. Mariei nu-i plăcea ce face sora ei. Considera că-i pierdere de timp să zdrăngăneștitoată ziua la chitară. Prefera ca timpul petrecut de sora geamănă cu repetițiile, mai bine să-l petreacă la joacă cu ceilalți copii pe coclaurile din împrejurimi. Anei îi plăcea ce învăța la cursul de chitară și mai ales faptul că atunci când știa să cânte și erau invitate cu formația Plai, cum o numise oficial profesorul, la serbările școlare, concursuri artistice între școli sau la
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
dar era prea furios să mai și mănânce. Parcă nu avea tăria să dea ochii cu cele din casă. Oare unde or fi fost ăle mari că nu le-a văzut prin casă. Să fi fost la joacă pe cine știe ce coclauri de pe dealuri? Umblă cam fără căpătâi copchilele astea. Ana nu le zice nimic. Ar trebui să mai pună mâna pe joardă, să le mai strunească. Prea sunt zburdalnice și lăsate de capul lor. Nu-i zi de la Dumnezeu să nu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
floare în vinul pe care tata îl scosese din pivniță întru cinstirea primului născut te-am iubit țară așa cum iubește un flacăiandru prima fată ce se rușinează de privirea lui insistentă te-am luat de mână și-am colindat pe coclauri nici tu nu știai că ești atât de frumoasă până nu mi-ai văzut genunchii tremurând când te-am sărutat întâia oară te-am cerut de nevastă și ai fost atât de fericită încât mi-ai promis că o să-mi
MĂ UIT LA POZA TA ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363903_a_365232]
-
toate apele! N-am mai tras așa din armată! -- Ce armată ai făcut tu, de obosești în halu’ ăsta? -- Nu-i de râs! Chiar am făcut armată serioasă, la parașutiști. Aveam nisip și-n chiloți după ce mă aruncau ăia pe coclauri. -- Ia, trage o gură de tărie și dă din picioare, că nu mai e mult de mers! Vântul se porni molcom, ca un ardelean get-beget, abia încrețind apa pe alocuri și mimând câteva valuri prin ierburile pe jumătate uscate. La
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > ADNOTĂRI CU SEMN SCHIMBAT Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1070 din 05 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului În ceață fumului cel dens, apare amintirea, călătoream peste coclauri de-nțeles, peste cărări de frig, sau peste vers să-mi redescoper firea. Și mă zăresc iar tânăr, iar ferice, iar nemuritor, ca-n vremea de demult, vremea iubirilor sau vremea zborului desprins din zbor- patimilor, dorului și amăgirilor. Și
ADNOTARI CU SEMN SCHIMBAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362508_a_363837]
-
imediat ce avea o clipă de răgaz. În școală am îndrăznit să adresez colegelor cîteva acrostihuri, am participat la numeroase „Procese Literare”, concursuri, am scris diferite articole cu caracter tehnic la ziarul armatei, dar activitatea mea s-a desfășurat pe toate coclaurile țării, timpul fiindu-mi limitat, asta neînsemnând că „în lada de campanie” să nu-și găsească întotdeauna locul cărțile pe care le-am iubit nespus de mult. Aici, în Israel, am trimis câteva însemnări la ziarul local din Nazareth Illit
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
uitat și ele,/ prietenii prin cârciumi se îmbată/ noi tot aici, noi tot după zăbrele., idem, „Noi tot aici”, p. 206), fie de asemănare (și cei din „libertate” suferă, fiind într-o temniță mai mare: Ne cresc orfani copiii pe coclauri,/ nevestele ca fânul se usucă,/ răsar din mame stânjenei și lauri,/ noi tot aici, noi tot cu gând de ducă., ibidem, p. 205; Țara-i o temniță, un scrâșnet și-o rugă., Traian Popescu, „Calvar”, p. 566); amintirea familiei lăsată
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
kilometri de comuna mea. Dacă nu mă grăbesc să-l ocup, s-ar putea să-l pierd și nu mai am rezerve financiare să stau fără serviciu, iar dacă mă duc la Călărași la Secția Agricolă, cine știe prin ce coclauri mă aruncă. - Bine, când vine medicul la vizită îți ceri externarea și mai vorbim acasă. Între cei doi prieteni care înainte abia așteptau să se vadă și să se iubească, acum se instalase o stare tensionată, destul de jenantă. Fata, în
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
ea nu este de aici, de colea, toți a început să plângă. Și i-a spus printre lacrimi : -Hai, mă, asta mică! Crește mai repede, mă! Fă-te mare, mă! Și adu-ne acasă pe toți ăștia care orbecăim pe coclauri străine! 27 noiembrie 2007 Referință Bibliografică: FLORICICA MAMEI-4 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1445, Anul IV, 15 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Năstase Marin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
transpus la poalele unor ruine ale „Babilonului” supraetajat, dar fără măreția din tabloul unuia din Breugelii fără vârstă și atinși de aripa geniului în Renașterea plastică europeană. Eram leoarcă și cu năduful luat în pieptu-mi pipernicit, de atâta zorit pe coclauri neumblate vreodată. Cu șnepi presărați și șnapani călcând apăsat pe peluza din fața palatului administrativ al unei prefecturi și al unui fief al conducerii ce-și spoia odată „luciul sărăciei” cu lozinci „parastelare” : A., ținut al cinstei, onoarei și demnității socialiste
PAMFLET: TURNUL DE FILDEŞ AL UNUI MAHĂR SAU PSEUDO-CETATEA LUI A. de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367370_a_368699]
-
cum gândea atunci la vârsta sa tânăra, până nu s-a aflat despre dragostea lor de către toți colegii. Într-o joi, Ana abia aștepta să termine orele de lucru, pentru a se întâlni cu iubirea vieții sale, Costache. Alergau pe coclaurile din marginea satului pentru a fi împreună, pentru a se îmbrățișa și a se sătura de sărutările sale pasionale. Când o săruta, o umplea de foc, ardea toată. Simțea că nu mai are aer, se sufocă de atâta pasiune. În
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
la Cluj, stăteam de vorbă seara și spuneam: iată, voi vă duceți și vă culcați pe un pat de spini, iar eu ma culc pe un pat de crini. De ce? Când te culci, toate gândurile și imaginația zboară pe toate coclaurile, bune, rele, te chinuiesc. Eu mă duc și mă culc pe un pat de crini, și am certitudinea că nu sunt singur, că ochiul lui Dumnezeu privește până în adâncurile gândurilor mele și mi-e rușine de Dumnezeu să accept gânduri
SCRISOARE DESCHISA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366746_a_368075]
-
descălecat, a ridicat copilul în spinarea măgărușului, iar el a apucat cu pas grăbit în urma acestuia. Nu multă vreme după aceea un alt drumeț și-a dat cu părerea: - Ia te uită, ștrengarul ăsta, care cu siguranță bate acasă toate coclaurile, își lasă acum sărmanul tată să-și frângă picioarele încercând să se țină după el. Atunci țăranul a încălecat și el pe măgăruș în spatele fiului și așa, e drept mai anevoios, au purces mai departe. Aproape au ajuns acasă, când
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
cum gândea atunci la vârsta sa tânăra, până nu s-a aflat despre dragostea lor de către toți colegii. Într-o joi Ana, abia aștepta să termine orele de lucru, pentru a se întâlni cu iubirea vieții sale, Costache. Alergau pe coclaurile din marginea satului pentru a fi împreună, pentru a se îmbrățișa și a se sătura de sărutările sale pasionale. Când o săruta, o umplea de foc, ardea toată. Simțea că nu mai are aer, se sufocă de atâta pasiune. În
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
dar era prea furios să mai și mănânce. Parcă nu avea tăria să dea ochii cu cele din casa. Oare unde or fi fost ăle mari că nu le-a văzut prin casă. Să fi fost la joacă pe cine știe ce coclauri de pe dealuri? Umblă cam fără căpătâi copchilele astea. Ana nu le zice nimic. Ar trebui să mai pună mâna pe joardă, să le mai strunească. Prea sunt zburdalnice și lăsate de capul lor. Nu-i zi de la Dumnezeu să nu
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
mai aruncam, din când în când, câte o mână de sare pe foc, să facă scântei și să îndepărteze țânțarii. Parcă aveam un foc de tabără pe o insulă pustie și semănam cu doi haiduci, rătăciți de pe malul mării, prin coclaurile deltei. Numai că romantismul acesta nu ținea mult: cum părăseai perimetrul focului, cum te atacau țânțarii în haită... Am mai prins amândoi câțiva pui de somn, cel mai mare având puțin peste kilogram, trofeul lui Gică. Dezamăgiți, dar totuși optimiști
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
unul foarte haios numit Dracula, pe care-l știau ei din filme. Aici însă Timona avu o sclipire de geniu (ei i se întâmpla frecvent chestia asta!) și sări ca arsă: - Bă, ce dreacu’ bă, înnebunirăți să vă duceți pă coclauri dupe cai verzi pă pereți, veniți bă, la noi la Fâlfani, unde avem casă și pământ, vie, una-alta, mai vorbim d-ale noastre, mai bem un zăibărel, mai o friptură la cuptor, lăsați, bă, prostiile cu ăla de-l
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
ninsoare, era semnal pentru pădurarii, vânătorii, milițienii din comună să plece la vânătoare de mistreți, vulpi, iepuri... Atunci se aduna lume multă, oameni, copii, câini, să pornească la vânătoare. Unii erau cu pușca, alții îi ajutau, ca gonaci. Plecau pe coclauri, făceau un tărăboi monstruos prin pădure, speriau ba câte un iepure, ba câte o vulpe. Trăgeau după tot ce le ieșea în cale, cu mici șanse de izbândă. Nu ieșea vânat mare în calea lor, și pace! În comună erau
IUŢMAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349857_a_351186]
-
sunt în stare să te împuște fără milă noaptea, dacă te întâlnesc singur pe stradă. Istoria, limba, obiceiurile, spiritul yankeu pe care nu fusese în stare să-l adopte, se simțea frustrat, ajunsese ca o frunză purtată de vânt pe coclauri străine. Asta era și nimic mai mult. Eu nu voi fi niciodată un american. Și nici pe mine nu o să mă considre cineva american, până la sfârșitul vieții, ci voi rămâne doar un venetic. Copiii mei, da, ei vor fi americani
CINE IUBEŞTE, IARTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361757_a_363086]