155 matches
-
uvertura cântecului de lebădă; acordurile suave se rătăciseră printre nuferii galbeni din toamna în care ne nuntisem zborul... Ultima notă mi se lipește de cerul gurii...cerul unde-ți voi păstra gustul coclit al trădării... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - gustul coclit al trădării / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
GUSTUL COCLIT AL TRĂDĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341335_a_342664]
-
Se întâmplă ceva la Guvern care neliniștește profund clasa politică. Relațiile transpartinice osificate într-un sfert de veac de democrație mimată, în care puterea și opoziția au fost două fețe ale aceleiași monede coclite, sunt zdruncinate de o serie de acțiuni de neînchipuit acum un an. 1. Se pare, de pildă, că devoalarea impostorilor cu diplomă de doctor în științe este o operațiune ireversibilă: a început cu V. Ponta, a continuat cu G. Oprea
Rapița și japița. Cioloș iese la atac () [Corola-blog/BlogPost/338098_a_339427]
-
Ca să-i învețe să doineasca Ori din fluieraș de șoc, Ori din fluieraș de fag, Dar să-mi cânte toți cu foc De ce mi-e pe lume drag... Însă, vai, sunt prea bătrână Și tânăra - doar în gândire, Un leu coclit țin strâns în mână Și-n inima - numai iubire. Nu mai pot construi castele, Nici chiar în vise nu mai urc, Doar ochii mi-i ridic spre stele Și chiar așa tot mă încurc. Referință Bibliografica: DE-AȘ FI MAI
DE-AȘ FI MAI TÂNĂRĂ de DORA PASCU în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379070_a_380399]
-
mă spăl cu ploi. Mi-aș construi aripe din lemnuri de baladă și-aș exploda în jerbe topindu-mă în mit, ca să mai mușc din mărul ce stă-n curînd să cadă ca un păcat de aur pe sufletu-mi coclit. Ascultă, domnișoară, cum cîntă veșnicia!... În trupul meu de înger tomnatic port scîntei. Sînt cel ce-a fost și spaima, precum și bucuria. Sînt liber, domnișoară. Atîta doar: să vrei. (din volumul "Duminica poemului mut") Referință Bibliografică: Domnișoară / Dragoș Niculescu : Confluențe
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
le ceară tot mereu parale. Aparte, Cu mari tablouri și pancarte, Din epoca de aur Și de piatră, În care numai câinii mai latră; Prin epoca de bronz, A fierului topit, Voioși nevoie-mare, Cu gust de ambră, De miere Și coclit. Povestea asta este lungă Să ajungă Pe cinci decenii Încă și ceva, Pe lungi papirusuri de mucava. Avem idei precise, epocale, Cu sete de recorduri mondiale! Păi ce, asta e viață Cu mici cumpărături la piață?! Deci “înainte!” Cât mămăliga
ACUM ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344849_a_346178]
-
Articolele Autorului Certitudine Până la urmă Culorile sfârșesc în alb - Semnu-mpăcării Constatare Fructe-n pădure În seciuri zmeura coaptă Ațâță urșii Nostalgie De la primul fior Cum a trecut iubirea- Pleoapa-mi tremură... Climă Miros de pospai Izvor de apă secat Vreme coclită Amprentă Prin codrii de fag Chimirul haiducului Chiot de mândre Monitor Dăltuind piatra Învelește suflarea Limba ceasului Referință Bibliografică: Monitor / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 418, Anul II, 22 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
MONITOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346820_a_348149]
-
parcă atârnat de cerul violet și fără o lețcaie de nor. Dezamăgiți că n-au găsit nici în cer umbra salvatoare, ochii reveniră la pașii zeflemitori și plutitori din față.Pe deasupra cărării din lanul de grâu:aur pierdut în verde coclit. Rochia ușoară și transparentă se lipea la fiecare mișcare de trupul bolovănos al fetei.Picioare sănătoase de țărancă școlită în târgul Ieșilor. -Dio, mai trăiești ori ți-a luat căldura piuitul? Vocea ironică a Lizei, în loc să-l trezească din canicula
DEŞERTUL DE CATIFEA (9) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345419_a_346748]
-
cântat hârșâit precum un râs de hienă flămândă... Zori pasul pradă curiozității. O neliniște insidioasă îi pătrunse toată ființa. Era surprins, căci se știa obișnuit cu singurătatea. Aproape o savura, dacă s-ar fi putut spune așa ceva, îi simțea gustul coclit, binecunoscut... Dar muntele de moloz, altoit cu ceva fier, parcă îi știrbea solitudinea care-i devenise element de siguranță. Noul, schimbarea puteau fi primejdioase, nu?! Și pentru prima dată după multă vreme se apostrofă cu voce tare: Periculos?! Mai periculos
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
-ntr-un cuibar de neliniște. Așa ești tu, de nelepădat, de neînlocuit, imperios necesară! Nici nu pleci și mi se face de tine un dor fără sațiu... Cum să mai suport așteptarea? Neliniștita îmi șoptești la ureche poeme cu gura coclita. Singurătate, numai tu poți să mă apropii de viață, de moarte. Mă văd doar la lumină privirii tale, cu timpanele sparte, cea care nu te afli nicicând vinovată când vii și mă ații. Până atunci ne înfruptam cu voluptate una
TRATAT DE SINGURĂTATE, II (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375142_a_376471]
-
22 februarie 2012. Până la urmă Culorile sfârșesc în alb - Semnu-mpăcării Constatare Fructe-n pădure În seciuri zmeura coaptă Ațâță urșii Nostalgie De la primul fior Cum a trecut iubirea- Pleoapa-mi tremură... Climă Miros de pospai Izvor de apă secat Vreme coclită Amprentă Prin codrii de fag Chimirul haiducului Chiot de mândre Monitor Dăltuind piatra Învelește suflarea Limba ceasului ... Citește mai mult CertitudinePână la urmăCulorile sfârșesc în alb -Semnu-mpăcăriiConstatareFructe-n pădureîn seciuri zmeura coaptăAțâță urșiiNostalgieDe la primul fiorCum a trecut iubirea-Pleoapa-mi tremură...ClimăMiros
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Mare lucru! vor zice cîrtitorii de profesie. Păi, da! Să nu uităm că Olanda asigură anul acesta președinția Uniunii Europene și cuvîntul ei atîrnă greu. E anul summit-ului de la Madrid, nu? Cît rău au făcut țării, atîția ani, tromboanele coclite, naționalist-comuniste, ale vadimilor, funarilor și celorlalte gavre din aceeași făină (era să spun tărîță)! E o carte pe care-o citește acum, cu sufletul la gură, toată Europa. Autorul și titlul: Peter Collet, Trupuri străine. Exhaustiv ghid al celor mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mulți, pentru că și recentele sondaje arată înțelepciunea unei populații care, deși atît de marcată de comunism și de reziduurile acestuia, acordă noii puteri o încredere pe măsura imenselor așteptări. Cu atît mai dizgrațioase aparițiile așa-zisului analist cu lombroziană calotă coclită butelie cu venin arogîndu-și rolul de mafaldă atotștiutoare, prohodind de pe-acum uzura proaspătului regim și făcînd astfel (nu-i de mirare!) jocul aceluiași iliescianism la pîndă. Așa cum cei mai mulți dintre mulții victorioși ai radicalei schimbări din noiembrie își consumă acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stăpîn la el acasă, nu se teme de eventualități nedorite se dovedește, la prima încercare severă, un discurs fals, găunos, înțesat de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care le-am suportat în "epoca aia de aur coclit" (expresie din Cavou bar) sînt străvezii, după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
cu dificultate) Doamnă Marieta..., aveți dreptate... și n-aveți dreptate... Marieta: Ei asta-i! Cum adică am și n-am dreptate! Octav: Lasă că te scot eu din uluială... Dacă tot stăm la taclale, uite; în epoca aia de aur coclit, șomeri erau cu duiumul, numai că, în loc de ajutor de șomaj, li se dădeau salarii; salariul ajungea pentru că n-aveai ce cumpăra cu el; iar odinea și disciplina erau cele din orice pușcărie. E clar? Marieta: (presată de întrebare și de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o constituie vizualizarea compoziției, imaginația lucrând mai ales în sensul realizării plastice a întâmplării relatate. Sunt preferate culorile potolite, patinate, țintind o întoarcere prelungă în timp. Exterioarele în care se mișcă Ieronim evocă decoruri medievale trasate în tonuri cenușii sau coclite. Interioarele din aceeași nuvelă, descrise cu lux de amănunte, plutesc în aburi gălbui sau roșcați. O priveliște ireală, plutind printre cețuri care șterg distanțele, este aceea a fantomaticei fortărețe a regelui Wenceslav (Cetatea cu steaguri albe). Decorul interior pare unul
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
pâră/ în carnea-ți dâlmoasă hălăduie strepezi/ scârnave/ ocări și lătrat/ prigoană prăpăd părăsire// aciuați de neunde intrigi meșteșugite împlinesc /turme de feți stârciți împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are gustul coclit al neputinței/[...]/ ne credem o stirpe înaltă -/ teama ne vrea întunecați”. SCRIERI: Strigi, București, 1968; Lapidare, București, 1981. Traduceri: Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă, introd. Mircea Traian Biju, București, 1978 (în colaborare cu Mircea Traian Biju); Frans Eemil
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
aici, pustii și pe ducă. Și când e vorba să trăim, nu ne mai pricepem”). Toate ca forme de evitare, de ecranare a clipei, a prezentului, căci „la marginile împărăției”, acești turci „de poveste și de lână colorată”, cu reflexe coclite, stau în nemișcare stearpă, fiecare arătând ca „un om mutat în somn pe alte tărâmuri”. Șefki, tânărul cu iubirea lui născândă pentru Umurli, rudă de sânge și tovarășă de copilarie, fuge din Cetate fără să-și lămurească prea bine de ce
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
o „prezență zero” a elementului acvatic. Vizualizați cât mai mult, nu consemnați pur și simplu. A spune despre un sat că este „superb” nu înseamnă aproape nimic. Personalizați mereu și folosiți cuvinte concrete: „câmpia ca o palmă de bătrân”, „apa coclită” etc. Evocați detalii vestimentare sau de decor. O simplă aglomerare de adjective nu suplinește realitatea. Folosiți cu atenție și cu măsură comparațiile. În nici un caz nu creați serii (succesiuni) de comparații: „muntele ca un gânditor albit de ani, drumul complicat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neamului; hărțile unor ținuturi imaginare, stranii animale împăiate, ce zgâriau întunericul încăperii cu privirile lor de sticlă; un borcan cu formol cu copii siamezi; două ceasuri cu mecanisme din pâine meșterite de ocnași; câteva scalpuri africane; un vas de aramă coclită în care i s-a spus că e închis, cu pecetea lui Solomon, însuși demonul Sargatanas; iconițe din corn de inorog și canin de narval; un scaloian și o oglindă acoperită cu pânză albă; o cutie de lemn plină cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era să plecați din pântecele matern!“ Și, spunând aceasta, se ridică de la podea și-n văzul Întregii asistențe Îi azvârli ligheanul de cenușă În cap... Ippolit dădu să se apere și se trezi din somn lac de transpirație, cu gura coclită și dureri de cap. Ornicul din perete - o moștenire din vremea Gloriosului Imperiu - bătu de două ori. Mai bine zis, imită de două ori cântecul cucului. Pasărea de plastic vopsită În culori stridente ieși din colivie, aruncă o privire, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îl ia cu transpirație, tâmplele i se acoperă cu broboane de sudoare. Dar berea Își face efectul și, după un moment de slăbiciune, Ippolit prinde puteri. Senzația de greață dispare, pe cerul gurii Îi stăruie Însă un iz de metal coclit. Ippolit mai caută prin maldărul de sticle risipite pe podea, dorind să găsească una neîncepută. Dar unde s-o găsești? Tot ce a fost s-a dus. Berea au băut-o salahorii, iar ce n-au băut au dosit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fi fost prieteni vechi. Ellis s-a apropiat încet, de parcă Jina ar fi fost elanul, iar el n-ar fi vrut s-o sperie. Încă de data trecută, Ellis era un bătrân, iar acum probabil că era de-a dreptul coclit. Dar Jina nu putea să-i ghicească vârsta. Ellis nu se împiedica în mers; era mai zdravăn decât ea. Trebuie să auzi niște lucruri, i-a spus el. Chiar dacă vorbele astea n-o să-ți placă. Jina a râs cumva supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dulapurile placate În marmură și lemn de mahon la cimitir. Ba chiar Într-unul din ele adusese și un acvariu, numai că, În loc de pești, Înota Înăuntrul lui o broască țestoasă (simbolul fericirii și al longevității) cu carapace de culoarea bronzului coclit, Împodobită cu un pătrat magic perfect, Împărțit În alte nouă, având fiecare În interiorul său o cifră a cărei sumă, adunată pe orizontală, În cruciș sau verticală cu celelalte două de alături, dădea același număr: 15. Alcoolul turnat În acvariu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Mai visez, mai visez violet, În amurguri petale de sânge E-un oraș și un mare poet Care-a plâns și acum, mereu plânge; Alb de puf și suav plumb coclit, Zări de neguri jilave și triste Am plecat ruginiu, am venit, Dar durerea n-a-ncetat să existe; Este-un chin peste chinul diurn Al materiei grele ce plânge, Cât un plâns este-un hohot nocturn Care-n cheaguri de sânge, se
AMURG VIOLET by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83743_a_85068]