297 matches
-
să-i învinețesc ochiul lui James, dar nu mai visam să mă furișez în cuibul lor de nebunii și să torn un cazan imens de ulei clocotit peste trupurile lor adormite. Ceea ce, credeți-mă, era un progres. Așa că, însângerată și cocoșată, dar nu chiar atât de cocoșată, m-am decis să mă relansez în lume cu un minimum de trâmbițe. În timp ce alunecam în brațele somnului, am mulțumit pentru tot ce era bun în viața mea. Ei, ăsta n-a fost chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bentițe împletite, rotunde, strânse șmecherește în jurul părului. Gloria venise cu toate, mai puțin sutienul. Îi vedeam de departe sfârcurile, parcă ar fi tras de ele cu două minute înainte. L-a recunoscut imediat pe Paul. Nici nu era greu - ușor cocoșat, stingher, cu bretonelul zimțat lipit de fruntea transpirată. S-a apropiat de el și Paul a scăpat vata de zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi rulat liniștit în creierele noastre. M-aș fi trezit într-o bucătărie de țară, lângă un burtos cu barbă, flancat de două calculatoare. Iar Mihnea s-ar fi pomenit ieșind din baie și dând de-un slăbănog brunet, puțin cocoșat, cu niște ghetuțe de fetru în picioare. Un „pârțar“, după toate aparențele. „Nimic...“, a zis cu seninătate „pârțarul“. „Ia să verificăm...“ Mihnea s-a așezat lângă mine și-a derulat paginile. În câteva secunde, traseul era parcurs. Mihnea scana, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în sala 405. După unii, acolo ar fi fost chiar podul, suspendat între cele două facultăți: mai mult o poveste, ferită cu grilaje și lacăte de ochii lumii și de studenții curioși. Era o beznă normală, economică, ne luminam drumul cocoșați, cu lanterna lipită de ciment. N-aveai timp nici să descrii ce vezi. „De unde-ncepem?“, s-a interesat Mihnea. „La catedră!“, l-am anunțat, fără entuziasm. Am trecut de pe-un nivel pe altul, ocolind lifturile încleiate. Totul mustea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
s-ar fi găsit vlădică român să popească vro mutră de patriot, nici Domn care să-i învrednicească cu vro dregătorie. Așa era lumea pe atunci, cuminte. Azi, în vremea drepturilor imprescriptibile ale cetățeanului, nu putem opri ca ăl mai cocoșat să fie mai mare în gardă și să ajungem de râsul chioarei. Pe zi ce merge însă istericalele bizantine se urcă crescendo. Astfel în cel din urmă număr Pseudo "Romînul" ajunge a ne zice că nu ne-a crezut atât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
2264 Dar daca nu putem spera nicicând de-a asimila caracterul, avem o altă speranță, întemeiată asemenea pe știință. Ca rasă veche ea trebuie să degenereze din ce în ce mai mult. Din ce în ce vor scoborî scara ființelor organice, și mici, miopi, cocoșați cum sânt vor ajunge din ce în ce în ce mai mici, din ce în ce mai neuropatici, vor ajunge să aibe copii născuți bolnavi și smintiți, pân ce toți vor ajunge să-și îngroape hoiturile fără preot, ca cânii {EminescuOpXII 498} Cine voiește confirmarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o fostă crescătorie de porci din epoca sovietică, un kolhoznic ce nu încetează să scrie pe adresa FSB (fost KGB), în speranța că i se va face dreptate și că averea kolhozului unde lucra nu va fi înstrăinată; un bătrân cocoșat cărând cu el o căldare cu apă și care intră fără să vrea în filmările unei agenții de publicitate, acolo unde niște rusoaice superbe pozau semi-dezbrăcate, acoperite doar de blănuri opulente, în fața unei case în ruină, foarte pitorească dealfel, unde
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cafenie a după amiezii de iarnă sau pe caldarâmul golaș și cafeniu al unei zile de vară, sărat cu cenușă, fum și praf din preerie, făcând pauze îndelungi în fața policlinicilor ca să dea drumul afară unui roi de oameni șchiopi, schilozi, cocoșați, împiedicați în proteze, târându-se în cârje, suferind cu dinții și cu ochii, și tot restul. Așa că, înainte să merg cu mama la ochelari, eram întotdeauna instruit de bătrână și trebuia să stau jos și să o ascult cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Clem în salon, și la fel și Simon, însă Sophie a venit zi de zi. Operația nu mi-a priit, și după ce mi-au făcut-o n-am putut multă vreme să stau în picioare drept, mergând peste tot ușor cocoșat. Spitalul era plin ochi și ai fi zis că te afli în hărmălaia din timpul Postului sau din timpul unui carnaval. Era pe Harrison Street, unde veneam pe vremuri cu Mama să-și ia rețetă de ochelari și nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spuse George. George, cam grăsun, gol pușcă și roșu de frig, stătea acolo, ca o focă stranie. Auzindu-l, se repeziră cu toții la el înarmați cu prosoape, pături, haine. George se așezase pe un bolovan, și ședea închircit, cu spatele cocoșat, ca un uriaș animal marin, ud; întregul grup îl înconjură, bătându-l pe umăr, mângâindu-l de parc-ar fi fost într-adevăr un monstru benefic. Tom își scoase cămașa și pantalonii, dându-i-le lui George. Alex îi întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să existe un mod de-a mă urâți într-o clipită. Trebuia să mă ocup de aspectul meu într-o manieră rapidă și permanentă, altfel aș fi fost întotdeauna tentată să revin la normal. Știi cum te uiți la fetele cocoșate și urâte, și când colo sunt așa norocoase. Nimeni nu le târăște noaptea afară, așa încât să nu-și poată termina tezele de licență. Nu strigă la ele fotografii de modă dacă lângă bikini au fire de păr incarnate și infectate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care l-au văzut, aceasta se explică prin faptul că sunt impresionați de persoana sa privită în ansamblu, de ținuta sa, care este comodă și tinerească, de felul în care își ține capul, toate acestea deosebindu-l de scundul, vicleanul, cocoșatul și șchiopul senior de la Sans-Souci. Dar el îi poartă masca, nasul indiscret, cu nările largi, bărbia ascuțită, ochii albaștri rotunzi cu pleoape oblice ridicate spre tâmple. Îi spun că seamănă cu bătrânul Fritz și asta-i stârnește râsul. Ce ciudat
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
și poza retorică, dată de exclamații și interogații de mare forță persuasivă, dar și de unele accente arhaice ale exprimării) ne apare ca avatar al publiciștilor pre și postpașoptiști: "Dusu-s-a vreodată Sinodul la poporul din care a ieșit, cocoșat și moale de picioare, ca un avorton? Simțit-a el vreodată nevoia să se împărtășească la un loc cu el din sfânta pâine a nădejdii sociale? A protestat vreodată Sinodul de o singură nedreptate din miile ce se fac zilnic
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
stele. O uluitoare aventură povestită pe îndelete în nouă capitole complete, București, 1984; Șase brățări pentru gleznă, București, 1987. Antologii: Les Meilleurs histoires de science-fiction roumaine, Bruxelles, 1975. Traduceri: Vladimir Maiakovski, Poemul lui Octombrie, București, 1945; P. P. Erșov, Căluțul cocoșat, București, 1948; Arkadi Kuleșov, Comuniștii, București, 1950; Antologia poeziei sovietice, București, 1955 (în colaborare); André Verdet, Pasărea și barajul, București, 1957; Pierre Jean de Béranger, Cântece alese, București, 1958; Grigor Vitez, Prepelița, București, 1958; Basmele popoarelor Asiei, București, 1962 (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
Vandana de Sud...) Ei au publicat un roman, plecând de la documentele descoperite în situl cu cei mai vechi străbuni. În romanul acela se arată limpede cum cel numit de nordici "Marele Învingător" n-a fost decât un uzurpator ticălos și cocoșat. Dovadă că și englezul Shakespeare W. l-a folosit drept model pentru Regele Richard, cel care a mers până acolo încât a vrut să ofere oricui Patria Sfântă pentru... pentru un cal! Și sudicii nu s-au oprit aici! Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
fiorul pervers al pasei decisive către adversar. Poți prețui un tricou violet, dar nu și pe purtătorii săi. Ții la o haină, la o culoare, ești ca la o prezentare de modă, unde paietele sînt cărate pe podium de fete cocoșate, duhnind a mujdei și avînd pămînt între degetele de la picioare. Timișoara n-are echipă. Foarfeca lui Mansour e doar un elixir din ierburi de savană turnat peste drojdia de Bragadiru din care s-a întrupat această Poli de mileniul al
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Holiday Inn, cu fațada sa albastră, cea mai înaltă clădire din orașul necivil, cu pereții găuriți și înnegriți de obuze, cu dușumelele și plafoanele dispărute, un cadavru de 25 de etaje înconjurat de metale torsionate, grămezi de deșeuri și oameni cocoșați scormonind cu speranța să găsească ceva de care să se bucure, iar deasupra lor stoluri de rîndunici zburînd în cercuri. LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile colecției Secolul XX ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257/284749
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a fi. E neîndoielnic că Burdea are reale abilități de introspecție și sondarea psihologiei celuilalt. De fapt notația auctorială ne anunțase aceasta de la prima ieșire în cadru a personajului: D-l Burdea, un om scurt și lat în spate, aproape cocoșat, rău îmbrăcat, cu părul lung și lățos, cam spân și cu nasul turtit, nu se mișcă din loc după ce Corbu coborâse scările; când însă Persida se ivi în cerdac, el se uită la dânsa cu niște ochi de dihor, care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ar vrea să toarcă și gardul. Impresionat de presupunerea hărniciei fetei, prințul o ia la palat. Împărăteasa Îi dă să toarcă Într-o Încăpere cânepă. Fata Începe să plângă. Apare un pitic cu degete lungi ca niște cârlige și puțin cocoșat, care o liniștește, spunându-i că va toarce el În locul ei toată cânepa. Situația se repetă de trei ori. A treia oară, piticul Îi spune fetei că prințul o va lua de nevastă, dar el vrea, În schimbul ajutorului dat, pe
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
August 1880, și străzile prospere din capătul de vest al Londrei sînt aglomerate de trăsuri cu doamne în micile lor escapade la cumpărături. După-amiaza este caldă și însorită, dar în spatele umbrit al casei de pe strada Regent poți vedea silueta cocoșată a unui cerșetor. În ultimele cuvinte a fost adus în atenție un individ, și observăm introducerea unui personaj important. Dar chiar și fără a citi în continuare, străfulgeră expresia descriptivă, "un cerșetor”. Am cîteva idei despre ceea ce este și înseamnă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
de limba română și istorie la diverse școli din București. Colaborează la „Luceafărul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Viața românească”, „Vatra”, „România literară” ș.a. P. debutează în revista „Luceafărul” (1967) cu povestirea Cetatea și își publică în 1968 primul volum de proză, Frumoasa cocoșată, caracterizat prin alăturarea unui limbaj stângaci, excesiv poetizat, și a celui de sorginte țărănească. Titlurile indică frecvent conținutul povestirii - Pădurea, Povestea fânului, La noi la Pădureni, Sfade, Vorbele drumului -, fiind puncte de reper în ceea ce privește subiectele alese pentru a evoca lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
fi bogat se definește în termeni economici. Imaginile și caricaturile insistă pe acest aspect, fie că e vorba de unchiul Scrooge din desenele Walt Disney, de desenele anticapitaliste din URSS sau de caricaturile lui Plantu din Le Monde, bogatul apare cocoșat sub greutatea sacilor burdușiți cu galbeni, pe care e desenat simbolul dolarului. În răspunsurile la sondaje, bogăția este caracterizată prin posibilitatea de a cumpăra bunuri de valoare, un iaht, un apartament de dimensiuni mari, distracții sau călătorii, timp liber, prin
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
în acest spațiu se regăsesc și elementele unei fațete caracteristice pentru proza lui C.: mahalaua evreiască din micile orașe ale Moldovei. Printre romanele ce au ca substanță lumea amestecată a Bucureștilor de după primul război mondial se situează și Don Juan Cocoșatul (1933). Viziunea care îi conferă unitate este una expresionistă, discursiv enunțată în subtitlu - Oameni cari se pregătesc de moarte din cea dintâi zi a vieții - și apoi susținută, pornind de la selectarea mediilor și privirea necruțătoare, tentată să deformeze până la grotesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
și ei s-au ridicat de la masă;// și a strălucit ceasul pe mâna marelui pădurar/ și ei au început vânătoarea;// și a țipat ceasul de fier/ și ei și-au șlefuit unghiile.// Nu-ți fie teamă, cititorule!/ Am părăsit convenția cocoșată a trecerii timpului./ Râd de ceasul din turn, de ceasul de mână,/ de ceasul de aur, de ceasul de fier...// (...) și a bătut ceasul din turn/ și ei au sfârșit vânătoarea;// și a strălucit ceasul pe mâna marelui pădurar/ și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mariana Marin). Textele postmoderne în care apar asemenea structuri repetitive sunt destul de numeroase, ne-am oprit însă asupra acestuia pentru că, pe lângă ritmul obsedant pe care-l impune, propune explicit cititorului un dialog pe tema convențiilor literare, cum ar fi "convenția cocoșată a trecerii timpului". Poemul se constituie într-un veritabil laborator unde se prezintă amănunțit cum se realizează un text poetic având la bază o astfel de convenție și totodată cum se constituie un text autoreferențial. Tehnica fusese utilizată și de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]