289 matches
-
mișc mâna El mâna Eu strâng fălcile El fălcile O, Dumnezeule Ai fost copil de cristal Dar de ce pe mama o doare Așa de mult UN AVERTISMENT Peste o bucată de vis Ne apărea prăpastia La un hotel din Berlin Cocoșat ca semn de întrebare Creat de coroziunile din stâncă Îmi apărea disperat Mă desfigurează părăsirea Plecarea ta mă fărâmițează Ca mâna barbară o statuie Camera și reproducerile pe ziduri Erau în comă adâncă Numai perdelele se clătinau Ca și când se-nfiripa
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
comuniștii le dărâmaseră, poate voiseră să construiască în locul lor ceva, nu se mai știe. Nimeni nu fusese în stare să-l lămurească de ce fuseseră dărâmate casele acelea. Își amintea mai bine de două dintre ele, într-una locuia un cizmar cocoșat la care se dusese pe când avea vreo zece, unsprezece ani să-și bată ținte în tălpile bocancilor. Era încântat să meargă tropăind pe stradă. În cealaltă casă, cea mai mică și dărăpănată dintre toate, se născuse Eftimie Murgu. Poate regretând
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
cu Uliul de obsidian, care zboară cu Soarele mișcării în gheare, deasupra Cercului uriașilor din C5, așteptând să apară în C1 Micuțul Zeu Sifilitic, ca să-l întrebe, ostentativ: “De ce nu pornești din loc paraliticule, alezhaimerule, parkinsonule, anamnezicule? Și disprețuitul, purulentul, cocoșatul și șchiopul de Zeu Număr Înlănțuit în Marele Timp, să-i răspundă: “Pentru că vreau sângele și regatul pierdut...al Regelui Regilor, Alcyone!“ zise Președinta femeilor cu pălărie mov-deschis, făcând mereu cercuri concentrice în aer cu bastonul ei magic din lemn
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
șotii și-mi spuneau că vine petrache de la maglavid să ne mântuie sau bana care intra pe la noi și se-așeza pe scaunul meu la masă du-te dumnezeului că ție nu ți-e foame avea riduri adânci și era cocoșată și plină de bale și eu îi puneam coarne pe la spate și o blestemam în gând toți îi ziceau muma pădurii și eu credeam că chiar așa este sau catrina lui zărzărică nebuna satului care venea la noi copiii când
CÂND ERAM COPIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365701_a_367030]
-
actualizat) Aerul din sângele Anei martirizate se scurgea încet prin pânza de paianjen încremenită între ziduri. Devenea respirabil doar când conectarea prindea adierea și depărta liniile paralele și verticale, curbate sau ondulate din căușul aflat sub privirea iscoditoare a țigăncii cocoșate ... (Cealaltă evă, piranda cu ghiocul, vrăjitoarea și chiromanta cerșetoare de la intrarea în tinda bisericii, de-o știa tot cartierul și-o tot implorau ai șetrei ca să mai și mintă și să nu recunoască mereu adevărul dintre linii, să se țină
GEORGE NICOLAE PODIŞOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351882_a_353211]
-
fața lui poți citi toată viața, cu bune și cu rele. Fiind un supraviețuitor trebuie respectat. El a muncit,a luptat pentru prezentul fiului și viitorul nepotului. Și un copac cu noduri poate avea suflet, la fel și un om cocoșat sau șchiop. Un copac ne poate spune mai multe în limbajul formei tulpinii și coroanei sale, aspectului, vârstei și culorii, în felul în care se prezintă individual. Referință Bibliografică: Frumusețea, chipul sufletului / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FRUMUSEŢEA, CHIPUL SUFLETULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351931_a_353260]
-
iar toamna mea. De când era zvon de înviere o am îmi crescuse în palmă odată cu dorul de iubire am hranit-o cu ploi mai mult laptele nu era nici pentru mine când mângâiam obrazul sângerând se chircea ca o bătrână cocoșată ce ai? o întrebam mă doare lacrima ta, îmi spunea și eu ce să-ți fac? desprinde-te și pleacă! nu te-am adus eu. nu tu, dorința ta. Era acolo, stând de vorbă cu ursitoarele am întins mâna linia
DAR PE MINE CINE MĂ DOARE? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352009_a_353338]
-
care s-au crezut deopotrivă cu zeii. Desigur suntem îndemnați, foarte subtil, să ne gândim la fărâma de adevăr din spatele mitului și să vedem că de fapt, purtările cam lejere ale zeiței, soție, totuși, a lui Hefaistos, urât, șchiop și cocoșat, dar frate al lui Zeus, reprezintă acea secvență temporală pierdută în negurile istoriei cînd omenirea schimba zeii htonici (Hefaistos) cu zeii uranici (Afrodita născută din Uranos, printr-un procedeu cam dureros, dar perfect interpretabil în context). Adică acel timp, conservat
CIPRU, FASCINANTA POEZIE A MILENIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345586_a_346915]
-
cocoașa și nimeni nu face nimic spre a ne verticaliza. Cel puțin câte puțin cu puținul. O dată și o dată tot va trebui să începem deoarece omul este ființa bipedă care „se ține”, cică, vertical. De ce Moldo-vlahul „trebuie” să se țină cocoșat? A cânta „cucurigu” la școală este inutil. Elevul a ieșit de mult din pat, și mai doarme cel mult „politic”. Îl aduce însă la realitate clopoțelul care vestește începutul chinurilor școlare. Ar fi multe de spus în ceea ce privește această „deșteptare” așteptată
IMNUL ŞI CULORILE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371007_a_372336]
-
mare! - La ce te gândești? - La un atentat răsunător, nu știu! Vom afla în curând! mai zice și închide. Ali îmi aduce prânzul. Îi fac semn să mi-l ducă în cabină. Remarc că are burtă și este un pic cocoșat. - De ce a durat atât? îl întreb. Mi-a trecut foamea, așteptându-te! - Îmi cer scuze, mi-a fost rău și am trecut pe la infirmerie! A durat un pic! Fără să-mi dau seama dau nas în nas cu Thomson. - Am
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
Acasa > Impact > Scrieri > ANDY Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Andy e un bărbat fără vârstă. Ușor cocoșat, mereu elegant și respectuos, însoțit de femei superbe...urcă tacticos scările blocului sau coboară, ca o pisică, fără să-l auzi. Deși stau de aproape 10 ani cu el, pe aceeași scară, până acum câteva zile nici n-am știut
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
la ce etaj stă. E ca o umbră. Era ușor de remarcat prin magazine sau pe stradă...atât datorită particularității fizicului, cât și paradoxului frapant: un cuplu format dintr-o femeie superbă, agățată ca o liană de un bărbat urâțel, cocoșat (iertată să-mi fie observația, dar e sinceră și obiectivă). Eu nici măcar n-am observat ca femeile...erau tot altele. Blonde, înalte, gen manechin...elegante...puternic parfumate (era suficient să ies în holul blocului, ca să ghicesc că trecuse vreuna...în
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
Poeme > Constiinta > VIS LUCID Autor: Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1304 din 27 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Răceală de piatră, timp mut... În față, năcluca țâșni, Rostogolindu-se ca un cristal negru În pădurea ai cărei pereți Posomorâți, cocoșați, Se-apropiară Ca-ntr-un clește. Ochiul ei ne privise aspru, neclintit, De pe un colț de stâncă. Împrejur, culorile se diluară, Privirile noastre desperecheate Căutau avide sensul întâmplării. Abia într-un târziu, Brațele de funingine m-au căutat Și-am
VIS LUCID de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353754_a_355083]
-
11.30 - Parcul Chindia Spectacolul „COPILĂRIE ÎN PAȘI DE DANS” - Școală populară de artă “Octav Enigărescu” - Târgoviște, Clasa de dans prof. coregraf Mihaela RĂDULESCU Oră 12.30 - Parcul Chindia- Scenă I / Sală Tony Bulandra (în caz de ploaie) Spectacolul „CĂLUȚUL COCOȘAT” - Teatrul de păpuși „Ciufulici”- Ploiești Autor: adaptare de Mihaela Rus după P.Ersov Regie: Mihai Androne Scenografie: Mihai Androne Muzică: Vasile Mihăilă Distribuția: Nelu Neagoe, Cătălin Rădulescu, Hendrich Ioan Mircea, Mihaela Rus, Carmen Bogdan, Lizica Sterea, Ioana Roșu, Dana Vulc
EXPLOZIV LA TARGOVISTE de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357420_a_358749]
-
în acele locuri. Pe atunci nu bea peste măsură, regulat de fapt se îmbată foarte rar, avea o rezistență fenomenala la băutură, numai cel auzeai: - Gică da rănită jos din spate, ha, ha, ha, (se referea la un biet om cocoșat) de ce porți sacul ăla în spate. Și începea să râdă cu voce tare iar cei de la masa îl acompaniau. Apoi deodată zgomotos salută pe cineva de la distanță: -Cumetre, cumetre să trăiești, ce faci vino aici cu noi. Impresiona sociabilitatea lui
POVESTEA UNEI VIETI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357922_a_359251]
-
-va ea oare,/ demodatele,/ neproductive/ melancolii?/ Șoapte de amor, în amurg violet,/ amețesc roșcovana pădure./ Ce vaier de dor!/ În carnea plinului trunchi/ ca un stilet,/ se-nfige/ până-n rărunchi,/ o secure.../ Desculț, în rama fără tablou,/ albastru doar paznicul cocoșat/ a rămas./ Cu pașii de vată,/fără ecou,/ cu indexul strâmb,/ descărnat,/ dă-napoi/ limbille ruginitului ceas./ Vrea să amâne doar iarna... singurătății în doi. Și toate acestea pentru că: A sare miroase petala de măr,/ până și-agrafa de aur
O MARE ONOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358075_a_359404]
-
interveni iarăși în forța cea de-a treia Vicepreședinta femeilor cu pălărie vitage. - Ia, maică! Ia un măr frumos! E de la maica cea bătrână! Mânca-v-ar Raiul pe toate, ca frumoase mai sunteți la trup! - Zise bătrânica cea mică, cocoșată și uscată ca o smochină, în timp ce sala Congresului se umplea cu mere mari și roșii. - Să vedem și noi ce se întâmpla dacă se crează panică, dacă tot am venit aici la Congresul Internațional al femeilor - zise cu viclenie a
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
sigur că da, domnule avocat, a răspuns Ramona, binevoitoare. - Colega, nu mergi cu mine, cumva? Doamna are puțină treabă, afară-i cald și berea-i rece... Ce zici, s-a adresat bărbatul celui ce se făcuse mic în scaunul său, cocoșat, răzimându-și fruntea pe o mână ce-i ascundea ochii cu totul. - Cum? A, nu... mulțumesc, domnule avocat, sau... a răspuns Mișu, morocănos, fără să-și scoată privirea din hârtii. Era mai mult un mormăit. Cuvintele nu fuseseră înțelese, dar refuzul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
într-o culoare maronie,unde atârnau capete împănate de porc mistreți cu colții albi,se află un barbat înalt.Era îmbrăcat într-un pardesiu negru,lung care îi ajungea la glezne.Din cauza înălțimii sau poate chiar a meseriei stătea puțin cocoșat,ca o călugărita,pe o frunza.Părul lins,acoperit de o sudoare tipică zilelor toride i se prelingea pe frunte,insă personajul încerca să o alunge cu o batistă,inutil.În mâinile uscate precum crengile copacilor de mlaștină,ținea un
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
Acasă > Versuri > Iubire > SPRE UITARE Autor: Clarissa Emanuela Publicat în: Ediția nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului un înger fără treaba mă adună, de dupa ziduri cocoșate și stihii, sa imi asculte teamă și să-mi spună o dezlegare fericirii prea târzii. m-aș aruncă în gol de pe o piatră, sa imi ucid norocul de-a iubi, dar frigul nopții încă mă așteaptă și zidurile șuiera puștii
SPRE UITARE de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359869_a_361198]
-
coborâm cât mai repede ... Și înșfăcăm rapid valizoacele de pe lângă canapele, de pe sus ... Cât pe ce să ne cadă una în cap! Sunt așa de grele bagajele noastre că parcă au în ele geamanduri din Marea Nordului! Ne opintim și ne strecurăm cocoșați, în șir indian, pe culoarul vagonului englezesc, îndreptându-ne hotărât spre ieșire. Coborâm toți în viteză și culmea culmilor! Când și ultimul pasager pune piciorul pe peron, ne dăm seama că trenului i se dă plecarea. Realizăm într-o secundă
CU SIGURANŢĂ, DOMNULE... de GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341972_a_343301]
-
pe Lana bătrânului Pitecantropul antropos și Genethilos. - Plecam, dar până plecăm noi pe Luna arogantului Domn al Melcilor, să facem puțină curățenie ecologică de vehicule biologice stricate pe Pământ: sunt prea multe popoare de iepuri, prea mulți Zei Sifilitici purulenți, cocoșați și șchiopi; și prea multe vulpi care se plâng ca strugurii sunt acri. Să ne pregătim mai întâi Securea-Dublă cu care vom doborî Copacul abundenței și apoi Teascul în care să-i stoarcem și să-i presăm la rece până ce
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 5 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341976_a_343305]
-
sărută ca-ntre frați... A înnebunit securea Fără arborii tăiați, S-a dezbuștenit pădurea De dojene și scuipați. A înnebunit văzduhul, Cormoranii deturnați Zboară-n cerc și își dau duhul, Zboară morți și înghețați... A înnebunit pământul De pitici și cocoșați Așteptând deznodământul Printre aștrii dezertați... A înnebunit cupola Mănăstirilor, uitați, Florile își scmulg corola, Mugurii sunt disperați... A înnebunit Socola Cu nebunii dezlegați, O artistă goală-n gol a Evadat... sărind, uitați...! A înnebunit Poetul Măscărindu-i pe-mpărați, S-a
A ÎNNEBUNIT POETUL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379542_a_380871]
-
Florea deschise poarta fără să îl mai oprească nimeni. Căută prin toate încăperile, dar nu reuși să dea de frumoasa prințesă care îl salvase de Mustață-Sură. Într-o încăpere în care câteva oale uriașe bolboroseau la foc, văzu o arătare cocoșată, cu mâinile arse și fără unghii, care începu să plângă de îndată ce îl văzu. Pe când se gândea că i se păreau cunoscuți ochii aceia ca albăstrelele și părul ca mătasea porumbului, în odaie apăru Vrăjitorul Întunericului. - Mutule, ia leagă-l pe
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Acasă > Poezie > Amprente > AȘTEPT UN FULGER Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului de-atâtea furtuni copacii cocoșați par clopote șuiera vocile cerului la ușă podului casei fetițele pădurarului s-au rătăcit au făcut un cerc și spun un descântec palmele mele pe vânt desenează poteci sigilata cu lacrimi sub altarul văduviei bunica Maria se roaga așezând pe
AȘTEPT UN FULGER de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373498_a_374827]