235 matches
-
cărți nemaiatingând același succes. Un roman al soțului său, actorul Cosma Brașoveanu, Fiara, rămas neterminat la moartea lui fulgerătoare, este finisat de O.-B. SCRIERI: Moartea semnează indescifrabil, București, 1971; Enigmă la mansardă, București, 1971; Spionaj la mănăstire, București, 1972; Cocoșatul are alibi, Cluj, 1973; Omul de la capătul firului, București, 1973; Minerva se dezlănțuie, București, 1974; Plan diabolic, București, 1974; Cianură pentru un surâs, Cluj-Napoca, 1975; Bună seara, Melania!, Cluj-Napoca, 1975; Agentul secret al lui Altân-Bey, București, 1976; Panică la căsuța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
stabil, București, 1998; Telefonul din bikini, București, 1999; Grasă și proastă, București, 2000; Bărbații sunt niște porci, București, 2000; Răzbunarea sluților, București, 2000; Necunoscuta din congelator, București, 2002. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Spionaj la mănăstire”, RL, 1973, 17; Magda Ursache, „Cocoșatul are alibi”, CRC, 1973, 36; Val Condurache, „Omul de la capătul firului”. „Plan diabolic”, CL, 1974, 4; Romul Munteanu, Rodica Ojog-Brașoveanu, „Flacăra pentru minte, inimă și literatură”, 1974, 10; Virgil Nistor, Marele vis al independenței, ST, 1976, 11; Valentin Tașcu, Arheologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
a colabora la rescrierea dramei religioase a acestuia, Iuda, respinsă anterior, în două rânduri, de Naționalul bucureștean. Scrierilor originale destinate scenei, C. le alătură două traduceri, Tată fără voie de Luigi Pirandello și Banii de Octave Mirbeau, precum și dramatizarea romanului Cocoșatul de la Notre Dame de V. Hugo. C. este și autorul a trei volume de proză. Romanul Soț ori făr’dă sau Odiseea lui Haralambie Cutzaftachis (1936) relatează povestea pseudoveselă a unui samsar mărunt, obsedat de logica ascunsă a adversității originare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
decât să ne informeze cinstit asupra savorii și arabescurilor sale. Doxografia îi prezintă ca pe unii care se cunoșteau între ei, își vorbeau, frecventau aceleași mese, aceleași cursuri și aceleași figuri marcante, dacă nu pe aceiași anonimi: un efeminat, un cocoșat, un negustor de pește, un docher, un pleșuv sau niște pirați și, de fapt, aceeași mică lume a Atenei. Dușmanul comun rămâne Platon, Comandorul cu veleități piromane. Și multe istorioare puse pe seama unuia sau altuia se clarifică în lumina contextului
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de criză. Micul nostru secret național este că niciodată nu poate fi mai rău. ,,De foame mănânci...și pâine cu mici". Nu oricum, ci împreună cu bere multă și ieftină obținută moca, dacă se poate. ,,Mai bine burtos de la bere decât cocoșat de la muncă...". Avem dezlegare să sorbim berici fără număr. Nimic nu ți se poate întâmpla. Trebuie doar să știi că ,,Nu ești beat atâta timp cât poți sta întins pe podea fără să te sprijini...". Dacă toate acestea ar fi adevărate, atunci
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
și va accepta conviețuirea cu păcatul, mărturisire pe care o simte ca pe o ușurare. Ei! ce să-mi fac!? Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voința mea!? Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă în spinare: nimeni mai mult decât dânsul nu ar dori să n-o aibă. Orgoliosul pasează și de această dată responsabilitatea altuia. Nu el, ci divinitatea e cea vinovată. Dumnezeu la care pînă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
omul foarte lesne se împacă cu păcatele sale "Ei! Ce să-mi faci?! își zise Ghiță în cele din urmă. Așa m-a lăsat Dumnezeu! Ce să-mi fac dacă e în minte ceva mai tare decât voința mea?! Nici cocoșatul nu e însuși vinovat că are cocoașă în spinare: nimeni mai mult decât dânsul n-ar dori să n-o aibă". Și fiindcă avea un păcat, pe care nu-l putea stăpâni, el nici nu-și mai dedea silință să
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tine însuți, oarecare zâmbet și modestie. Ghiță se ia prea în serios. Se grăbește să admită că ceea ce trăiește e mai mult decât o belea, e un blestem pe care, din această cauză, nu-l poate vedea ca o provocare. "Cocoșatul" nu se poate lupta cu "cocoașa", dar nici nu alege să și-o asume cu seninătate în cazul în care ea există cu adevărat. Bărbatul nu știe să ierte și să se ierte; nu consimte să evite răzbunarea, deși intuiește
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
realiștilor. Instruiți în mare taină de Inginerul francez, membru al Colegiului Principal al Fraților Invizibili, expert în biometrie și levitație magnetică. Noțiuni pe cât de prăpăstioase, pe-atât de subversive pentru elita tergiversării. Expresie a nosocomiei de mutanți angelo-demonici este Sadim cocoșatul - pitic, produs al copulației dintre veridic și fabulos. Fată sau băiat al unei prostituate mutante, Sadim este crescut de butnarul Daniel. De o frumusețe nelumească, magică, Sadim este incompatibil(ă) cu lumea, cu jalnica fericire a acesteia. Faptele bune în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
satanei celei cu 7 nume, București, 1923; Moara dracilor sau Haiducul călugăr, București, 1924; Paradisul statistic, București, 1926; ed. îngr. Cornelia Ștefănescu, București, 1971; Abecedar de povestiri populare, București, 1930; Omul de după ușă, București, 1931; Charlot, București, 1933; Don Juan Cocoșatul, București, 1933; Erdora, București, 1934; De la cinci până la cinci, București, 1936; Copilăria unui netrebnic, București, 1936; ed. pref. Domițian Cesereanu, București, 1962; Trustul, București, 1937; ed. 2, București, 1956; Scriitorii libertății, București, 1945; Ion și Salomeia, București, 1947; Lumina primăverii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
București, 1958. Traduceri: F. M. Dostoievski, Visul unui om ridicul. Jurnalul unui scriitor, București, f.a. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IV, 269-273, V, 202-206, VI, 330-334, VII, 236-238, XII, 389, 418; Constantinescu, Scrieri, II, 228-258; Sebastian, Eseuri, 371-373; G. Călinescu, „Don Juan Cocoșatul”, ALA, 1934, 683; Petru Manoliu, De la Charlie Blum la Don Juan, „Credința”, 1934, 36; Zaharia Stancu, O carte amară, „Credința”, 1936, 27; Aderca, Contribuții, II, 35-36; Sebastian, Jurnal, 270-282; Călinescu, Ist. lit. (1982), 795-796; Ov. S. Crohmălniceanu, Cronici și articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
-mi curme, cănd străină vale / îmi va fi pământul și din a mea privire / pieri-va clipă care vine. Apoi își trase un glonte în inimă. Pascoli, care avea multă stima pentru prietenul meu, aflând vestea morții lui Amedeo exclama: Cocoșat blestemat!110 Perioadă în care Salvatore Quasimodo se află la Romă a coincis cu cea în care revista amintită le propunea scriitorilor să se reîntoarcă la valorile profesate de modelele literare mai îndepărtate. Mereu atent la metamorfozele ce antrenau lumea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în revista „unu” nu au o relevanță specială. Autorul s-a străduit, imitându-i fidel pe suprarealiștii consacrați, să împerecheze șocant cuvintele, începând chiar cu titlurile: Bust de rege carpen, Bust de fecioară vanilie, Bust de pasăre concentrică, Bust de cocoșați impecabili etc. Teribilisme juvenile, în genul celor practicate de Geo Bogza, ratează efectul scontat, sfârșind în prozaic. Simple experimente, ele sunt de altfel curând abandonate. Forță lirică au, în schimb, câteva texte din 1945, Ștreangul care așteaptă, Mărturisire, Mama, toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
Ducele se îndreaptă direct spre Contesă și își exprimă regretul că aceasta părăsește bălul. Ducele îi oferă brațul pentru a o conduce spre ieșire.Contele de Ceprano, care a urmărit de departe scenă, este abordat de bufonul curții, Rigoletto, un cocoșat diform, care își bate joc de acesta pentru că nu poate să l împiedice pe Duce să-i curteze nevasta. Rigoletto părăsește sala în timpul dansului următor, un périgourdine , în timp ce un alt curtean, Marullo, aduce vestea că a descoperit că Rigoletto are
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Teatrului La Fenice opera să, Stiffelio. Piave a fost nevoit să depășească mai multe obstacole: a înlocuit personajul regelui cu cel al unui duce, dar cenzură nu s-a mulțumit cu atat; ea a respins prezenta în opera a unui cocoșat, sugerarea unui viol, comiterea unei crime prin înjunghiere în fața spectatorilor, plasarea unui corp într-un sac, etc. Verdi, oricum a respins obiecțiunile și a refuzat să abdice, inspirăndu-se probabil din lupta pe care însuși Hugo a purtat-o cu cenzură
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Un alt compozitor nu s-ar fi încumetat să facă așa ceva poate din cauza costumelor, perioadei și a altor o mie de scrupule...Dar eu fac acest lucru cu plăcere. Toată lumea a țipat de groază când am propus să aduc un cocoșat pe scenă. Ei bine, eu am fost fericit să compun Rigoletto“. Numai cu două săptămâni înainte de data premierei el s-a deplasat de la Șanț„Agață la Veneția pentru a realiza orchestrația operei și a participat la repetiții. Teatrul La Fenice
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
noua simfonie a lui Beethoven. Prin Don Carlo Schiller a marcat o creștere a interesului sau pentru investigația istorică, desi personajul istoric întruchipat în piesa are puțin în comun cu personajul istoric real, Infantele Carlo, fiul lui Filip ÎI, un cocoșat de 14 ani, posibil să fi fost epileptic și instabil mental, cu înclinație spre violență. Este adevărat că el a fost pentru scurt timp logodit cu fiica de 13 ani 396 a regelui Henric ÎI, Elisabeta de Valois, care mai
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
duc bine, dar am nevoie să mănânc... Și am primit prima dată carte poștală, și mi-am dat seama că tata murise. Ce nume de deținuți vă mai amintiți de la Grădina? La Grădina am cunoscut un medic deosebit, doctorul Ciobanu, cocoșat, dar cu multă pușcărie... cel puțin 10 ani de închisoare avea atunci când venisem noi la Grădina. Și doctorul Ciobanu avea grijă de tineri, și în fiecare primăvară, din tot ce avea prin infirmerie, adică vitamine, B-uri, C-uri, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de ea. Precizez că notarea se făcea, atunci, după sistemul sovietic, adică de la 1 la 5. Renunțând odată pentru totdeauna să-l mai asculte la literatură, în rubrica din catalog a proaspătului ei școlar nu s-au mai înghesuit decât cocoșați. În pofida faptului că pe pătrarul întâi Labiș avea media zece iar în pătrarul doi un cinci pe care i-o calculase din notele date de ea însăși Cățeaua, profesoara hotărî să-l lase corigent. Dacă i-ar mai fi înșirat
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
printre canalele strîmte dinspre Stazione Maritima fără să regăsesc nicicum drumul spre San Gregorio unde, printr-o binevoitoare întîmplare, Doamna Peggy ar fi acceptat să primească un vagabond prăfuit în palatul ei. Pentru moment, mă aflu la picioarele Păsării, cînd cocoșatul mă întreabă dacă am vizitat subsolul clădirii. " Acolo expune un prieten de-al meu. În noiembrie, îmi vine și mie rîndul. Nu știi? Doamna Guggenheim este atît de bună, încît și-a pus subsolul la dispoziția tinerilor pictori. Gratuit! Îți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Te rog... Vreau să-ți arăt ceva: păsările pe care le voi expune aici. Poate că n-ai să fii aici, în noiembrie! Nu, sigur nu voi fi. Atunci, trebuie să-mi vezi păsările, dacă ești din țara lui Brâncuși! Cocoșatul mă privește rugător, cu ochi mari, puțin exaltați, cu o ușoară bâguială în glas datorită poate și faptului că nu folosește propria lui limbă. Nimic nu mă ține legată de un program anume, timpul nu-mi este măsurat de nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
prin ceea ce a fost cîndva ușa unei clădiri și urcăm niște scări foarte largi, foarte înalte și foarte urît mirositoare, pînă la mansardă, unde un afiș prins în patru cuie te înștiințează că ai ajuns la atelierul lui Ricardo Giorgio-pittore. Cocoșatul împinge ușa cu umărul, aceasta neavînd nici clanță, nici cheie și mă găsesc într-o încăpere uriașă din podul casei, foarte luminoasă și destul de curată, dar în care trebuie să fii foarte atent pentru a nu te lovi de șevalete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sigur că nu pentru că aș fi fost prevenită, dar lucrul acela aprins, de pe pînză, zboară. Nu plutește, nu, zboară năvalnic, se zbate în noaptea aceea care o învăluie, își caută drum ca o migratoare în furtună. Îi spun toate astea cocoșatului și el zîmbește mulțumit întorcînd altă pînză, apoi alta, alta și iar alta. Atelierul s-a umplut de făpturi zburătoare, de zbateri de aripi agitate, halucinante, amenințate sau amenințătoare. Ciudat. Ce legătură au toate astea cu Păsările brâncușiene? Cu liniile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Kiku Yamata, Eterna iubire, cu ilustrații de I. Anestin, București, 1926; Ludwig Büchner, Forță și materie, București, 1926; Paul Bourget, Discipolul, cu ilustrații de I. Anestin, București, 1927 (în colaborare cu Lucia Subotici); Victor Hugo, Mizerabilii, I-II, București, 1927, Cocoșatul de la Catedrala Notre-Dame de Paris, București, 1935; Jókay Mór, Martirii inimii, București, 1929; Alfred de Musset, Spovedania unui îndrăgostit, București, 1929; Hector Malot, Fără familie, I-II, ed. 2, București, 1931, În familie, I-II, București, 1934; Eduard George Bulwer-Lytton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
repetate rânduri, în diferite locuri din oraș, și, de fiecare dată, chiar îngropat, dar cadavrul dispare a treia zi; tocmai elucidarea acestor repetate decese și învieri constituie obiectul anchetei judiciare care organizează, în principiu, trama); filonul alchimic (reprezentat de partitura cocoșatului pitic Sadim); în fine, complotul ocult cu țintă propriu-zis politică, culminând în utopie negativă (în oraș se infiltrează insidios, apoi ajung să se înstăpânească în maniera regimurilor totalitare „militarizate”, ulterior să se războiască între ei, împărțiți în facțiuni rivale, așa-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]