347 matches
-
Simona Tache Oare și sună oul ăsta minune? Sau se urcă direct pe gard și strigă “Cucurigu”, semn că are înăuntru un viitor cocoșel cu ceas?
Cine-a fost mai întâi? Oul cu ceas sau găina cu pendul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19592_a_20917]
-
planuri sonore, perspective, peisaje mai vii. Am cântat împreună mulți ani. Mi-aduc aminte de una din variațiile Sonatei Kreutzer de Beethoven. La repriză, țuguia răgușit tema și parcă apărea în depărtare turla unei biserici de cătun, și auzeai un cocoșel cîntînd a sărăcie. De câte ori ajungeam la pasajul acela îmi curgeau lacrimile”. (Cella Delavrancea, „Dintr-un secol de viață”). Două sunt momentele în care Timișoara a organizat importante manifestări în cinstea lui Enescu, la un interval de jumătate de secol: primul
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]
-
a intrat în obștea Mănăstirii Neamț unde a fost închinoviat, iar la 15 februarie 1991 a fost tuns în monahism primind numele de Emilian. A fost hirotonit în treapta sacerdotală de ierodiacon la 16 martie 1991 de către P.S. Părinte Gherasim Cocoșel Putneanul - Episcopul Vicar, de pie memorie, al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, în cea sacramentală de ieromonah la 1 ianuarie 1995 de către P.S. Părinte Calinic Botoșăneanul - Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, iar la 20 august 1998 a primit hirotesia în protosinghel
EMILIAN LOVIŞTEANUL – EPISCOP VICAR, ÎNFĂPTUIREA MISIUNII BISERICEȘTI ÎN PAROHIE ȘI MĂNĂSTIRE, EDITURA “MITROPOLIA OLTENIEI”, CRAIOVA, 2015… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384012_a_385341]
-
că-i mai tremură nădragii. Eroul, pentru că și el a dat năvală peste mine, a stat un ceas cu izmenele-n vine, până i le-am ridicat din silă, ca să plece. Cu o mână, singura, încerca să-și dezmorțească, îngrozit, cocoșelul! Parcă lustruia țeava unui tun: o caricatură. Un alcoolic nenorocit. Ce-mi pasă mie că a fost viteaz cândva? Ce-mi pasă mie de cărțile Romancierului, de răgetele Actorului, alt bețiv, de banii Magistratului, javra javrelor?! După ce l-ați dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
turcul către cei trei ieniceri din subordine, care-l priveau cu gura căscată de admirație. — Despre ce sfeșnice vorbiți? - întrebă grecul. — Ei, am zis sfeșnice c-așa mi-a venit - răspunse turcul - dar puteam zice la fel de bine mahmudele, drahme, galbeni, cocoșei, icoane, cercei, inele, cruciulițe... — N-am - zise grecul. — Nimic, nimic? - făcu turcul. — Un camarad de-al dumneavoastră m-a oprit mai în susul râului și... - suspină grecul - tot ce-am agonisit... — înțeleg - spuse turcul. Unii din noi sunt mai răi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aveau spații mai mari și mai frumoase, eu eram cel mai tânăr și aveam doar cabinuța mea cu geam către crematoriul din curte. Răducu Ițcuș, un actor împăcat cu sine și cu o anume medriocritate luminoasă și suficientă, Ovidiu Moldovan, Cocoșelul, un fel de tânăr furios, domolit repejor la cârciumă în preajma lui Rauțchi și Cozorici, și mai ales Nic Sufleurul, acum bătrân și abia trăgându-și zilele. Ne adunam toți într-o sală la televizor și, când ne vedea Nic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să‑mi ofere, zău așa. Tocmai mie. Ăsta n‑o să‑și mai ofere așa repede scula jalnică vreunei femei, fiindcă azi sigur i‑a pierit pofta. Hai să mergem! Hans îl lovește cu piciorul pe agentul comercial din Linz, cu cocoșelul lui cu tot, care de‑acum nu se va mai clinti din loc cel puțin o jumătate de an, deși inițial părea că va culege mai mult decât a semănat; îl lovește, deci, puternic cu piciorul în gât, țintind apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
atât cât să trăiască. Zic să ciugulească, și îmi aleg cuvintele cu mare grijă, deoarece, cu părul său creț și roșu în neorânduială, cu nasul lat ca un cioc și cu pieptul bombat, Vogelmann semăna cu o rasă preistorică de cocoșel, și încă una care în mod clar trebuia să fi dispărut de mult. Trăgându-și pantalonii până-n gât, Vogelmann ieși alene pe labele-i mari de polițist de după birou ca să dea mâna cu noi. Pășea ca și cum tocmai s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
așa cum purtau broscarii care invadaseră „piața bucureșteană” și ne furau fetele. Deseori era însoțit tovarășul de promenadă, Gigi Cheschese... primul dându-se italian, al doilea francez... cu toate că ambii erau originari din Republica Oltenia. Tot pe acolo puteai întâlni și alți „cocoșei mișto”... precum Moro, un băiat frumos foc... elegant, maierat, moartea balerinelor... de la Tănase. Apoi mai erau prezenți în zonă, Chinezu mic și Chinezu mare... doi bișnișari simpatici, dar aroganți foc! La câțiva pași de cinema „Patria” era hotelul „Ambasador”, vestit
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
îndrăzneț A pornit în lumea mare Singuratic, pe cărare; Ce vă spun, n-o să credeți ! nu o Prieteni mii din lumea mare I-au ieșit veseli în cale. Mici și veseli, ce să facă! S-au pus cu toții pe joacă. Cocoșeii înfumurați Un cocos cu cresta mare Și unul cu moț, îmi pare, Nu se hotărau de fel Care este cel mai cel. Se-apucară la bătaie, Pene zboară, harmalaie, Ciupituri, vârșari de sânge, Mama, cloșca stă și plânge. -Stați copii
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Să mă aibă profesor ! Cum nimeni nu le întrece, Primesc toate nota zece! Trotinetele la start! Fetițe și băietei, Dornici astăzi de mișcare ; În parc, pe aleea mare, E-ntrecere, dragii mei! Zarva mare la plecare, Cu emoții stau bunicii. Cocoșei se dau piticii, Nimic nu e nou sub soare! Pe alături fuge-Azor Care trece iute-n frunte Și fără de vorbe multe, Se dă drept câștigător. Acu face pe vedetă, Lătra și ghidușii face, Azorel, lasă-ne-n pace, Iti lipsește
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
palmă o brânzoaică rumenă, învelită pe jumătate într-un șervet rupt din cea mai ordinară hârtie de împachetat. Apoi, înainte să-și salte iarăși, anevoie, coșul de la pământ, își mai umflase o dată pieptul pentru a-și trâmbița, cu voce de cocoșel răgușit, în direcția tuturor celor patru puncte cardinale, anunțul: Brânzoaice mai avem! Caaalde! Cinci mangoți bucata! Pomaaană!... Să ne mai umplem la foale, îmi spusese, subliniind cu ostentație regionalismul, Cucaras. Că din partea Lolitei mele ... Parcă o văd cum cutreieră, din
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
să fie puternică. Atunci bărbatul cum trebuie să fie? Feminin? Din cauza asta bărbații umblă în colanți cu vedere la glezne și fără șosete sau cu tricouri decoltate? Femeia trebuie să fie puternică și bărbatul își face sprâncene Nike, freză de cocoșel și haine cu trei numere mai mici ca să-i stea mulate? Într-o lume normală, femeia e femeie, bărbatul e bărbat. În aia normală, nu în lumea noastră, să ne înțelegem. Nu mai știm care e Yin și care Yang
FEMEIE ... FII BĂRBATĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367722_a_369051]
-
-i ieșeau ochii din cap, ca să adauge râzând. „O auzi cum sună a colivă?” Și se bătea cu palma în piept.„ Nu vrea să se deprindă din capul pieptului... nici de-a dracului ce e. Îi place să cânte precum cocoșeii toamna”. Sătenii se obișnuiseră cu glumele pe care Andrei le făcea pe seama morții, și-i ziceau să-l încurajeze. - Țin-te tare nea Andrei! Fugi mereu din calea ei. - Așa fac, dacă tu vrei, și se ducea agale să-și
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
În viața lor nu văzuseră atăția țigani întruniți, de la copii și până la cei mai vârstnici, bărbații în costume negre, femeile cu frumoasele lor șapte fuste cu un colorit deosebit, având șiraguri de salbe înșirate formate din vechi monezi din aur - „cocoșei”. O muzică îndrăcită cum numai lăutarii o simt, plină de foc, mese lungi, încărcate cu bunătăți de negăsit la liber. Nimeni nu întreba și nici nu se întreba de unde și cum și le-au procurat în acele vremuri. Fețele de
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
în mă-sa moartă! ... Da’, dacă țiganca dă la al ei mai mult? Ce, țiganca n-are bani? Dacă ai ei miroase mai bine, pe unde dracu scot cămașa, Doamne, f...e dumnezeii lor de hoți! Că are și ceva cocoșei, că gaboru’ n-a fost în stare să-i șparlească... Bă, da prost am fost, ptiu!” Atât de supărat și ocupat era cu astfel de gânduri că nici n-a observat când a trecut pe lângă o ușă larg deschisă sub
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
trăiește o experiență hotărâtoare, ce pune în alți termeni adaptarea orășeanului, născut și crescut la oraș, în comunitatea sătească care are alte obiceiuri și mentalități - descoperim în Poveste de amor cu final tragic: „Lea Vaida depunea, anume pentru el, arogantul cocoșel, coji de pepene verde, frunze ofilite de salată, resturi de pâine, coji de castravete și de ceapă verde, să aibă ce mânca atunci când ei se găsesc în oraș. Iar el se îndestula zile în șir la acest ospăț al cărui
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
omoare cum o pune mâna pe el; totuși, după ce i-a trecut supărarea, motanul s-a putut plimba fără griji prin ocol, fără a-l paște vreun pericol din partea stăpânei. Pe de altă parte, Leei îi este clar că bietul cocoșel ar putea deveni, extrem de ușor, victimă în următorul măcel făcut în beneficiul lui Viorel. De-aceea repetă: - Oh, nu! Vă rog să nu-l tăiați! Nu mi-l tăiați pe ... Cepulică! Realizează imediat că numele ce i l-a dat
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
acest culuar al rușinei, osânditul era alb de scuipat, și într-o stare morală dezastroasă care era mai rea ca pușcăria... Am primit ordin să mă duc în inspecție inopinata la Moșe Zilberman, fost bijutier care era turnat că are „cocoșei” (napoleoni de aur) și alte obiecte scumpe. Culmea, m-a trimis fără însoțitor. Acolo i-am făcut o inspecție „la sânge” dar nu am găsit cocoșei. Am găsit tot felul de bijuterii și perle și până și ceasuri de buzunar
AM FOST CONTROLOR ECONOMIC... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350798_a_352127]
-
duc în inspecție inopinata la Moșe Zilberman, fost bijutier care era turnat că are „cocoșei” (napoleoni de aur) și alte obiecte scumpe. Culmea, m-a trimis fără însoțitor. Acolo i-am făcut o inspecție „la sânge” dar nu am găsit cocoșei. Am găsit tot felul de bijuterii și perle și până și ceasuri de buzunar totul din aur de 18 carate, nu numai capacele și „țiferblat-ul” dar chiar și mașinăria. Moșe Zilberman îmi spune „Domnule Creangă, hai dăm juma-juma tot ce
AM FOST CONTROLOR ECONOMIC... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350798_a_352127]
-
juma-juma tot ce ai găsit, spune că nu ai găsit nimic că nu are cum să te controleze. Dacă le duci, le vor fura ei și pe mine mă arestează cu toate că legal eu am dreptul să am bijuterii, deoarece numai cocoșeii sunt ilegali”. Nu am vrut că poate îmi era frică. Am dat un telefon la birou și am raportat că nu am găsit cocoșei dar are aot felul de alte bijuterii. Șeful îmi spune: „Confiscă-le pe toate, fă un
AM FOST CONTROLOR ECONOMIC... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350798_a_352127]
-
ei și pe mine mă arestează cu toate că legal eu am dreptul să am bijuterii, deoarece numai cocoșeii sunt ilegali”. Nu am vrut că poate îmi era frică. Am dat un telefon la birou și am raportat că nu am găsit cocoșei dar are aot felul de alte bijuterii. Șeful îmi spune: „Confiscă-le pe toate, fă un inventar și adu-le aici împreună cu Moșe Zilberman”. Așa am și făcut. Am predat bijuteriile conform ordinului primit însă am avut ideia genială să
AM FOST CONTROLOR ECONOMIC... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350798_a_352127]
-
Am predat bijuteriile conform ordinului primit însă am avut ideia genială să cer un exemplar al inventarului cu mențiunea ca a fost predat în regulă cu semnatura și ștampila șefului. Pe bietul Zilberman l-au arestat ilegal, că nu avea cocoșei... iar bijuteriile probabil că le-au furat ei. Trecuseră câțiva ani. Nu mai eram de mult la „Controlul Economic”, eram la ICECHIM și într-o seară târziu mă trezesc cu Zilberman la poartă. Cât pe ce sa nu-l recunosc
AM FOST CONTROLOR ECONOMIC... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350798_a_352127]
-
ciudățenie și unchiul acesta. Fiindcă nevasta cu cununie nu i-a făcut copii, și-a mai luat una, căreia i-a făcut casă, un băiat și două fete. Mergea la petreceri cu ambele femei și ruga muzica să-i cânte „Cocoșel cu două creste, bărbățel cu două neveste”. Copil fiind n-am înțeles de ce bunicul dinspre mamă avea primul mormânt pe dreapta, cum intrai în cimitir. Alte șapte rânduri începeau tot cu Camilari. Simplu! A fost primul dintre cei șapte Camilari
IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354954_a_356283]
-
Vorbisem cu el cu câteva minute mai înainte în cimitirul orașului , privindu-i fotografia de pe crucea mormântului său. Stabilisem ora și locul întâlniri pentru a bea împreună un șpriț de vin la una din mesele aflate sub nuci. Al.Ștefănescu ,Cocoșel, porecrit de Gib în nuvela sa ce poartă numele acestui restaurant , ieșind în fața localului m-a întrebat: -Pe cine așteptați domnule Al.Florin Țene? -Aștept pe avocatul și scriitorul Gib.Am vorbit cu el la cimitir și mi-a propus
ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE CU GIB de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356547_a_357876]