1,269 matches
-
formele de relief. Jaful național a atins toate domeniile de activitate și întreaga populație a fost afectată. Nici acum, la mai bine de 25 de ani de marea schimbare, România nu a cunoscut progresul, din contră, lichelele care s-au cocoțat în erarhia politică și în aparatul de stat, au făcut tot ce le-a stat în putință, ca prin intermediul trădării intereselor naționale, să distrugă cu bună știință bruma de avuție, pe care țara o avea în decembrie 1989. Să nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/totu-i-vechi/ [Corola-blog/BlogPost/93378_a_94670]
-
miezuri de nucă. Confecționarea lor a rămas o taină... De sus de la etaj, de unde venea miros de slănină, auzim: „Dar la mine nu veniți?” Am înhățat urgent câte-o traistă pe care am agățat-o de gât și ne-am cocoțat la „casa” gospodinei. În dimineața aceea, ca prin minune, se întârzia scoaterea la atelier. Așa încât se răspândise o atmosferă caldă, bună de intimitate”.(Dr. Galina Răduleanu, op. cit. p. 337-338) Uimitor este faptul că peste atmosfera încremenită a zidurilor și a
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
cănd timpul era frumos,îngrijitoarele ne scoteau în grădina,un loc fără vegetație,în afară de un plop bătrân și găunoșit de animale.Soarele era puternic și în lumina lui,punând mâna la ochi l-am zărit pe băiatul acela ce era cocoțat pe o creangă a copacului.Era fermecător în lumina,iar pentru câteva minute nu mi-am putut lua ochii de la el. -Ce te holbezi așa,piticule?mă întreabă el,făcându-le semn celor doi băieți care stăteau jos lângă el
KARON ,CAP 13 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1493893921.html [Corola-blog/BlogPost/360153_a_361482]
-
nopții peste ținuturile lui vodă! URSUZ: Ne vedem după măcel! Spor la treabă! Vampirul nu mai așteaptă răspuns, se ridică brusc, face un evantai cu pelerina și dispare. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Esteoimagine generală, sub cerul înstelat, cu palatul cocoțat pe stânca muntelui. INT. / SALONUL DIN PALAT / NOAPTE În palat este un salon special pentru dans cu făclii care ard pe margine și luminează încăperea.În centru sunt două perechi de valsatori Contele cu Contesa și Prințesa cu Paloș. Se
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iii_s_ion_nalbitoru_1390584645.html [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
Nici acum nu înțeleg cum s-a prăbușit totul cum s-a estompat lumina și s-au amestecat culorile în această bulboană a timpului e prea mult de atunci, mă gândesc, și număr pe degete anii bufnițele din nuc berzele cocoțate în vârful cerului asfințiturile însângerate dac-aș putea să-mi storc sufletul ca pe-o batistă și să-mi culeg lacrimile înapoi tot n-ar fi destul ca să te adun la un loc într-o singură clipă aici în ținuturile
EURIDICE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1477390315.html [Corola-blog/BlogPost/369997_a_371326]
-
pentru ce îți răspund tot cu o întrebare pentru a nu opri lanțul iluziilor te-ar ucide un asemenea gest larg nu știi de-i bine sau rău polul surd te atrage cu brațele caracatițelor plăcerii un clown s-a cocoțat pe o minge și surâde galeș (să nu spun prostește) unui tigru și el cocoțat penibil pe un scaun rotunjit la capete ce-ar mai alerga acum pe țărm către liziera pădurilor junglei și eu Referință Bibliografică: Gând de dimineață
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINŢE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_dimineata_2_octombr_anne_marie_bejliu_1380707074.html [Corola-blog/BlogPost/345657_a_346986]
-
ar ucide un asemenea gest larg nu știi de-i bine sau rău polul surd te atrage cu brațele caracatițelor plăcerii un clown s-a cocoțat pe o minge și surâde galeș (să nu spun prostește) unui tigru și el cocoțat penibil pe un scaun rotunjit la capete ce-ar mai alerga acum pe țărm către liziera pădurilor junglei și eu Referință Bibliografică: Gând de dimineață 2 octombrie 2013 (neputințe) / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1006, Anul
GÂND DE DIMINEAŢĂ 2 OCTOMBRIE 2013 (NEPUTINŢE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1006 din 02 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_dimineata_2_octombr_anne_marie_bejliu_1380707074.html [Corola-blog/BlogPost/345657_a_346986]
-
conversația s-a înviorat. Au spus glume și bancuri fără perdea și au râs mult. Din una-n alta, Mișu a trecut la relatări scurte din aventurile lui de adolescent, în timp ce își plimba o palmă pe picioarele Angelicăi, care se cocoțase și se alinta goală pe genunchii lui. La un moment dat, a fost întrerupt de întrebarea prietenului său, Doru: - Da’ cum a fost cu țigăncușa aia minoră? De ce nu povestești, amice? Mișu a amuțit subit. S-a încruntat, a dat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_3_marian_malciu_1327173986.html [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
Copii > MOȘ CRĂCIUN ȘI URIAȘUL FĂRĂ NUME Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În căsuța Moșului e cald și bine. Cadourile pentru copiii cuminți sunt deja pregătite în sacul pântecos, cocoțat pe fotoliul uriaș de lângă geam. Acoperit cu pătura în carouri roșii și verzi, Moș Crăciun doarme adânc în patul său cu saltea din puf de pinguin. Trebuie să fie odihnit pentru a putea călători întreaga noapte. În somn, Moșul pufăie
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1450880008.html [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
gheață, urmărind alaiul de oameni de zăpadă care îi însoțeau pe tineri către palatul lor. - Pot să fiu și eu romantic, auzi o voce lângă ea. Se întoarse și dădu cu ochii de Petrică, spiridușul lui Moș Crăciun, care se cocoțase pe un țurțure gros și flutura în fața ei un buchețel de flori roșii. - Ce ciudat! Un morocănos, romantic? Cu ce ocazie? - Mă gândeam că ai fi bună de soție de spiriduș! - Fugi de-aici, strigă Ștefania izbucnind în râs. Petrică
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1450880008.html [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
se țin aproape și marșează cu pieptu-i bombat pedestrimea salonardă cârtitoare, cheia și levierul birocrației intimidante aflându-se în mâinile sale ; cei hliziți (și mai târziu primii maziliți) clăbucarii se situiază în ariergarda reprezentanților nu prea smeriți (rebeli) ai vulgului. Cocoțați de fațadă pe principiul (și criteriul) omul potrivit, la locul potrivit , extras vădit dintr-o rădăcinoasă, planturoasă (sic !) și invidiantă organigramă funcțională în vremuri mai dulci erau setați toți la pachet și-apoi repartizați în pătrățica intereselor comune sau divergente
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Pamflet_un_alt_fel_de_schindler_.html [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
-i mai bun. mă urc pe gard, privesc prelung... sunt singur. nimeni nu-i... îmi spun: un reflector ar fi fost... bun. și o oglindă... contre-jur! jur-împrejur alerg nebun. dau sfaturi aerului... spun: scara uitată-mi trebuia. pe gard sunt cocoțat. e rea... poziția.... cobor. începe ploaia. acu plec. cu gând "curat" eu dau un sfat: învață-nvață... ce? știu tot... sunt cel mai informat! învață să privești atent, tot ce-i curat, ce-i clar, ce-i drept. cu răutatea
CONTRE-JUR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Contre_jur_anne_marie_bejliu_1335046972.html [Corola-blog/BlogPost/357602_a_358931]
-
unicul, deocamdată ... - Sărut mâna, mamaie! salută el, după ce deschise ușa camerei cu pricina, fără a păși înăuntru însă. - Să trăiești, mamă! Veniși? - Da!... Tu ce faci aici, mă piticule? își îndreptă Matei atenția și spre puiul de om, ce stătea cocoțat pe marginea patului, ca și bătrâna, de altfel. - Nu sunt pitic ... uite ce mare m-am făcut! strigă Costel vesel, sărind de pe marginea patului, direct în picioare și arborând cu mândrie, o poziție de drepți destul de caraghioasă. - Ce spui când
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
un genunchi, îl cuprinse în brațe și-i sărută cu dragoste obrajii bucălați. - Știi?... Bunica are o cutie ... cu o comoară-n ea, rosti Costel. Are și-un cercel de aur acolo, continuă el, desprinzându-se din îmbrățișare bărbatului și cocoțându-se la loc, nu fără oarecare efort, pe marginea patului arhaic înalt, de unde coborâse cu câteva clipe mai devreme. Matei zâmbi îngăduitor și nostalgic, totodată, plimbându-și privire, pentru câteva clipe, peste lucrușoarele împrăștiate pe pat.. Cunoștea bine în ce
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cercelul.html [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
tractoarele cu care urma să fim transportați spre câmpul de arahide, iar copiii așteptau frumos aliniați, fiecare cu câte o găleată în mână, să se suie în remorcă. După ce m-am asigurat că toți elevii ce îmi fuseseră repartizați se cocoțaseră în remorcă, m-am urcat și eu în cabină, pe scaunul de lângă tractorist. Cu chiu cu vai, printre hârtoape și hurducături, cu o viteză de melc, am ajuns la locul faptei. Am coborât cu toții din tractor și ne-am grupat
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Daniela_prima_parte_corina_diamanta_lupu_1343735093.html [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
alienată în Evoluție (După Revoluție) (p. 60): „România azi renaște/Ca un fel de „mondo cane”:/ Amărâții pupă moaște,/Iar avuții ling ciolane.” Este o caracterizare concisă, magistrală a amestecului de neputință din partea omului de rând și criminalitate din partea celor cocoțați la putere. Acest epigramist taie în carne vie când vine vorba de ticăloșia clasei politice. Ascultați-l: „La noi în România din păcate/ Constați din cercetări oricum o-ntorci,/ Că nu toți porcii au imunitate/ Dar ... mulți din cei ce
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Cateva_consideratii_pe_marginea_antologiei_de_catrene_si_epig_sorin_olariu_1327115660.html [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
nopții peste ținuturile lui vodă! URSUZ:Ne vedem după măcel! Spor la treabă! Vampirul nu mai așteaptă răspuns, se ridică brusc, face un evantai cu pelerina și dispare. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Esteoimagine generală, sub cerul înstelat, cu palatul cocoțat pe stânca muntelui. INT. / SALONUL DIN PALAT / NOAPTE În palat este un salon special pentru dans cu făclii care ard pe margine și luminează încăperea. În centru sunt două perechi de valsatori Contele cu Contesa și Prințesa cu Paloș. Se
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_ii_scen_ion_nalbitoru_1386620701.html [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]
-
își întinse brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la chemarea regelui lor. O apucară pe Baba Hâda și o aruncară de la unul la altul până ce o amețiră bine, după care o cocoțară pe Piscul Argintiu, în cuibul vulturilor, printre nori, acolo unde nu mai putea face nici o vrajă și de unde nu mai putea coborî niciodată. După ce termină cu vrăjitoarea, Regele Văzduhurilor se despărți de Mărgărita și de Prințul Izvoarelor, care porniră din
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
noroaie, Cuibul berzei este gol, Fugărit de vânt și ploaie, Azi a mai plecat un stol. Rațele în bălți se-nfoaie Și ce tărăboi mai fac! Un nor ca o vânătaie Stă pe boltă nemișcat. Prunele sunt supărate, Azi, stau cocoțate-n prun, Mâine, de sunt scuturate, Merg în oala de magiun. Prinși în joc și veselie, Două fete și-un băiat Nu mai vor nimic să știe, Chiar de toamnă au uitat! Și ușor, pe nesimțite, Noaptea cade peste sat
VREME DE TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1438456876.html [Corola-blog/BlogPost/371888_a_373217]
-
presiunea lui, luăm, la un moment dat, un autobuz ca la prima stație să ... coborâm. Totul impresionează: de la coloanele cu capiteluri corintice, Victor Emmanuel însuși, scări, fântâni, mormântul Ostașului necunoscut, călare, până la cele două cvadrige, cu zeița Victoria la hățuri, cocoțate pe extreme. S-a folosit, din plin, marmură albă de la Botticino (Brescia). Ai ce vizita și admira pe o suprafață de 135 m lungime și 70 m lățime. Pe acoperiș ajungi cu liftul. Înălțimea în punctele maxime, aripile zeiței nominalizate
ROMA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_cinci_intr_unul_file_sergiu_gabureac_1345782381.html [Corola-blog/BlogPost/355139_a_356468]
-
celui din urmă nu intereacționează nici pe departe cu curenții oceanici greu de stăpânit ai oceanului, în pofida hulei cumplite pe care am văzut-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul cocoțat pe dealuri, pante abrupte, culmi mai acătării și el crucificat în azurul încețoșat, scămoșat ce “inundă” orașul dinspre ocean și din care țâșnesc birourile și sediile firmelor și concernelor cu profil financiar-bancar, tehnologic, industrial, etc. Mașina rulează aparent monoton, vântul
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 by http://confluente.ro/Golden_gate_si_coyotii_oceanului.html [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă și cum se scoate la capătul lotului, apoi mă lăsau pe mine să ar în locul lor și ei mâncau struguri pe săturate, sau se mai odihneau. Cât era ziua de lungă, stăteam cocoțat pe tractor și trăgeam de volan să nu iasă din brazdă. Nu era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1443959421.html [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
Bătrân, Dunărea le-a ocrotit, trăgând valuri-valuri, aurul nisipului peste ele... ... Așa am găsit în acea zi de toamnă „Păcuiul lui Soare”. Era mohorât și trist de părăsit, înghițit cam cinci șesimi de ape. Speriat de forța furiei lichide, se cocoțase, parcă, un pic pe o bucată de pământ. Mi-a făcut impresia că e un monstru preistoric, cu șase capete, din care unul singur ar fi putut fi ținut drept peste veacuri. Dar, rețineți! Un monstru de istorie, un mesager
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/imperiul-de-la-gura-borcei-2/ [Corola-blog/BlogPost/94288_a_95580]
-
ele, dacă într-adevăr Marin luase premiul întâi sau mințise. Le-am găsit în pătulul făcut de tataie în prunul înalt de la capătul viei. Cântau amândouă de răsuna nu numai via noastră, dar și grădinile vecinilor din împrejurimi. M-am cocoțat lângă ele și după ce mi-am făcut loc suficient să nu-mi șifonez rochia, am observant că alegeau mătasea de porumb uscat, pe care o puneau deoparte. -Ce faceți? le-am întrebat curioasă. -Alegem mătase să ne facem câte o
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_ix_mihaela_arbid_stoica_1335190456.html [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
gândul că aveam să spun adevărul acasă. Din acest motiv devenise dintr-o dată foarte atentă cu mine și ca să-mi uit găurile din rochie, s-a oferit să facă foc și să-mi coacă porumb. Era mai plăcut jos, decât cocoțate pe scândurile din prumul înalt, care, după cum spunea tataie, în loc să facă fructe, se înalța ca un salcâm în fiecare an. Îl țineau mai mult pentru umbra de la capătul locului și ca punct de observație împotriva neinvitaților, care se furișau, dinspre
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_ix_mihaela_arbid_stoica_1335190456.html [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]