571 matches
-
Hollywood) și nu în ultimul rând o nouă perspectivă asupra relației dintre savantul Frankenstein și Igor, asistentul său cocoșat. Filmul lui Paul McGuigan pornește de la amiciția dintre Victor Frankenstein (James McAvoy) și Igor (Daniel Radcliffe). Odată rezolvată problema lui Igor (cocoașa) acesta îi va fi sincer și etern recunoscător lui Victor. Îl va ajuta chiar și cu lucruri ilegale. Și morbide și greșite: furtul de cadavre și bucăți de cadavru, foarte necesare pentru experimentele lui Frankenstein ajunge să îl implice pe
Desene animate și thrillere în weekend la cinema [Corola-blog/BlogPost/96736_a_98028]
-
să pățești și tu la vârsta mea dacă nu-ți strunești cum trebuie iapa în tinerețe! - exclamă șugubăț unchiașul și o luă la fugă de parcă avea treizeci de ani cu bâta ce zbură pe urmele sale gata să-i îndrepte cocoașa căpătată de-a lungul anilor. Tânăra familie nu are avuții. Trudește de dimineața până seara ca să-și facă o amărâtă de căsuță în care să-și crească copilașii pe care și-i doreau cu atâta ardoare. El este un bărbat
O VIAŢĂ NOBILĂ, UNDEVA ÎNTRE CARPAŢI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360196_a_361525]
-
că a ajuns oala asta îngropată în curtea noastră? -Sincer? Nu am explicație, eu nu am pus-o acolo și cred că nici tu. Dacă o fi pus-o Rădița, norocul ei că nu am prins-o că-i rupeam cocoașa. Asta nu e o probă femeie pentru ca tu să atribui puteri așa mari, sclerozatei ăleia. Eu nu cred în vrăji. Vrăjile se ating de cine crede! Închină-te la Dumnezeu și nu se vor lipi vrăjile de noi! Vei vedea
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
în urmă. Mai târziu, această creatură de doi metri înălțime, cu o greutate de aproape o jumătate de tonă, colorată, blândă și cu blană de puf, a fost domesticită. Seamănă cu cămilele numai că, sunt mai mici și nu au cocoașă. Durata de viață a lor este de 20 de ani. Folosește omului la căratului greutăților, dar și ca animal de companie. Se mai spune că în 1984, primele lame au fost importate în Statele Unite, iar la ora actuală există peste
DIN CAROLINA DE NORD ÎN KENTUCKY de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383300_a_384629]
-
să nu se înfățișeze? Ce aștepta? Din când în când închidea ochii, încercând să-și închipuie cum s-ar fi comportat tatăl său în acele momente. Să omoare o cămilă, să-i bea sângele și să mestece grăsimea crudă din cocoașă putea fi, fără îndoială, o soluție pentru bărbați, dar era clar că un asemenea tratament de șoc n-ar fi dat rezultate cu femeile, nici cu copiii și cu atât mai puțin cu bătrânul Suilem. Nici măcar nu era sigur dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o fragilă șa beduină, în timp ce nărăvașul animal înainta pe un teren atât de sălbatic și muntos, căci se legăna ca o bărcuță pe furtună, și doar cine și-a petrecut cea mai mare parte din viață cocoțat pe o asemenea cocoașă știa cum să-și adapteze ritmul la incomodul ritm al cămilei. Nefericitul Pino Ferrara trăise ultimele zile ca într-un coșmar insuportabil, într-atât încât uneori refuza să creadă că ceea ce se întâmpla putea fi altceva decât un vis. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
toate sunt ziarist. Și când un ziarist adevărat descoperă un fapt despre care trebuie să scrie, obligația lui e s-o facă. — Păi scrie, băiete! Scrie! Dar nu te plânge dacă pentru asta trebuie să-ți petreci trei zile pe cocoașa unei cămile înconjurat de căpățâni de sare și sub un soare ce topește pietrele. - Se întoarse să-l privească încă o dată pieziș și insistă cu vădită rea-credință: Doar că nu știu ce dracu’ vrei să scrii, dacă nimeni n-o să-ți publice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fără laureați al premiului Nobel, fără cosmonauți - o uniformitate deplină ca nisipurile dezolant de egale ale lunii. Apăsătoare această priveliște amorfă ca o vitrină cu mărfuri neambalate, ca un oraș fără reclame. Apăsătoare și alienantă și atunci o apărut o cocoașă, un loc dureros În care s-a adunat tot orgoliul unei individualități refulate vrînd să țîșnească afară ca un munte al trupului și să fie văzut. Așa s-a născut „Cocoșatul“. O poreclă la fel ca „Piticul“, ca „Pricopsitul“, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un lacăt ruginit, stătea Burkeviț. Era așezat pe scări, cu spatele la mine. Stătea chircit, cu coatele pe genunchi, cu capul în palme. Începui să cobor scările foarte încet și pe vârfuri, neluându-mi ochii de la spinarea lui. Era curbată ca o cocoașă - omoplații îi ieșeau în evidență ca niște obiecte foarte ascuțite vârâte sub stofa foarte întinsă -, și în această gârbovire, în acești omoplați proeminenți citeam și neputință, și supunere, și deznădejde. Apropiindu-mă de el în tăcere, pe la spate, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de, pe de ce, n-ar întârzia să urmeze exemplul guvernului, pe drumul spre posturile militare de la frontieră, cu băieții și fetele așezate cu fundul în afara ferestrelor, strigând la pietonii insurecției, Asigurați-vă spatele, trădători mizerabili, Așteptați s-o luați pe cocoașă când ne întoarcem, bandiți de căcat, fii ai marii cățele care v-a fătat, sau, insulta maximă în vocabularul jargonului democratic, urlând, Oameni fără acte, oameni fără acte, oameni fără acte, și asta n-ar fi adevărat, întrucât toți aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fiindcă acesta urlă, adresându-se celorlalți comeseni și cerându-le ajutor, cu ochișorii aprinși de o ură neașteptată. Atrase de tămbălău, privirile Începeau să se Întoarcă spre poet. În fundul sălii, câțiva comeseni se ridicaseră În picioare. - I-o trage pe cocoașă lui Teodolino! Să-l prindem! strigă unul din ei către ceilalți, care Înaintau amenințători. Omul, un uriaș Îmbrăcat Într-un soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
perfid drog cu putință, pentru că dă dependență imediată și asigură una din cele mai strălucitoare morți posibile. Am umblat și umblu încă prin teatru cu un fel de regret de care nu am cum să scap, ca un fel de cocoașă din naștere, ca o boală cronică pe care te-ai obișnuit s-o duci pe picioare, care face chiar parte din viața mea de zi cu zi: am jucat aiurea, toată cariera mea este anapoda, fără semne clare, fără logică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
angajat Un leu rasat Ca bodyguard. El, îngâmfat Și ... cumulard Ceru un card Nelimitat. Dar ... „bossu”-a zis Că e demis, Deci scos din grilă, Și, spre-a-l contra, Va angaja Chiar o gorilă! COCOȘATELE DIN ARCĂ Balena cu cocoașă ce-notase Pe lâng-o mare ... de nisip văzuse Pe țărm cămile cocoșate duse, De un arab în straie de mătase, Spre-o oază verde și mirată-și spuse: „Cocoașele acestea-s arătoase Dar noi le-avem pe cele mai frumoase
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
să descopăr în cristale înghețate imagini trecute în prezent și aruncate în viitor. Orbită de întunericul alungit în neant, printre fire sticlos de dureroase adâncite în carnea cu miros de eternitate, asist, neputincioasă, spectator fără voie, târându-mi amăgirile în cocoașă, la un cortegiu plouat. Referință Bibliografică: TRECEREA / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
TRECEREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363482_a_364811]
-
se strâmba pe la spatele mamei. - Asta nu‑i oră de joacă, băiete! Și nu în casă se face o treabă ca asta. E clar? Nu faci tu curățenie. Și nu ridica vocea la mine că iei și vreo două pe cocoașă! - Ce vorbești, domne! Te spun lu’ tata, să vezi matale. - Fir‑ai tu să fii de nesimțit cu tac-tu cu tot, să vezi bătaie ce‑ți dau eu ție acușica! și‑a îndreptat Ioana trupul din mijloc și a
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
stradă în Veneția "vedi Napoli e poi muori" - asa că l-am ocolit Meteorele - loc unde călugării se-nalță zilnic iubesc Olimpul - am citit că este muntele lui Venus Marea Roșie e mai albastră decât Marea Neagră Cămilitu-n șea pe-o singură cocoașă - credeți că-i ușor? Luxor așteaptă și-acum pentru obelisc al său turn Eiffel Cel mai celebru cimitir e în Giza - piramidele Keops către fiul său, Kefren Unde erau toți chinezii când construiam piramidele? verde peste tot - primăvară eternă în
CĂLĂTOR PRIN LUME, AMATOR DE GLUME de DAN NOREA în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360988_a_362317]
-
societăți în derivă, creaturi menite să transforme această derivă în degringolada, ceea ce justifica profundă indignare și neîncredere cu care am ajuns să vorbim despre ele: Niște struțocămile ale râului, ca și cum ar proveni dintr-un struț șchiop și o cămilă fără cocoașă, apte doar pentru demagogie de gașca uzurpatoare și acaparatoare în privința principiilor democratice și fără a-și înfrâna cu nimic în practică guvernamentală instinctele totalitariste: Dacă nu precum în ideologia dinainte, măcar prin absolutizarea fiscalului în viața socială, nemaiținând deloc seama
ACEŞTI POLITICIENI CU MANEVRELE LOR DUŞMĂNOASE... de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367776_a_369105]
-
așa este! bătu călcâiele Negru-Cioară. - Și noi benchetuim sau tragem aghioase pe cuptor, ai? Urâciunile făcură ochii cât cepele. Generalul continuă: - Aaa! Păi, nu se poate! Nu se poate, drăguților, că acuși aplic regulamentul pe spinarea voastră! Și altoi pe cocoașă o babă sfrijită din apropiere care urlă de durere. - Trăiți, domn’ general! Ce facem? întrebară câțiva. - Cum, bă, eu trebuie să vă spun ce să faceți? Eu să vă spun? Și începu să plesnească prin aer cu biciușca, repezindu-se
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
de neființă tăiată de boală, de durerea rămașilor. „Aduce moartea strângere nebună, De fulgere și neguri în furtună.” (fulgere și neguri) Scena se mișcă părăsind treptat umbrele necunoașterii depline, acaparând-o pe a doua, în care, precum Qusimodo își plimbă cocoașa nemeritată, minciuna, colportarea și dorința anihilării lui ca stea ce sclipește prea puternic, prea strălucitor, războiul invidiei ce-ar fi mers până la desființare. De unde atâtea pene la un om simplu, un simplu învățător dintr-o familie modestă din Avon?Alături
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
nu te interesează. Avem nevoie de vrăjmași pentru a ne demonstra nouă că putem iubi. Clădește deci propria imagine, propria relație dintre tine și adevăr. Și dacă acesta nu mai locuiește în noi și îl purtăm fiecare ca pe o cocoașă, rămâi la braț cu cel care-ți dăruiește, necondiționat, adevărul său. Pentru tine poate fi primul tău meci de fotbal, pentru el, un alt anotimp în tabloul irenic al vieții. Căci, prin iubire, nefirea se face iarăși fire. Referință Bibliografică
DE CE AVEM NEVOIE DE FOTBAL? de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363693_a_365022]
-
nu m-am ridicat la înălțimea celor pe care îi invocasem! Adevărul este că fusesem încă de atunci desființat. De Marin Ifrim nu s-a atins nimeni. Nici n-ar fi avut de ce. În schimb, am luat-o eu „pe cocoașă”, în numele generației mele. În final, aș mai avea de spus?! Aproape nimic. Iată-mă „desființat” a două oară! Îmi cer scuze față de ceilalți autori despre care nu am mai avut puterea să amintesc aici. Dincolo de amărăciunea ce-o simt în
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
fost eu și nici nu eram pe atunci membru de partid. Doi erau de umplutură că se știa pe cine vor alege. Dar cu ocazia asta, m-au trecut pe lista Comitetului Central. Și uite așa m-am trezit nomenclaturist. Cocoașa asta în Canada m-a apăsat din greu și mi-a creat mari neajunsuri la obținerea cetățeniei canadiene. Cum, necum, până la urmă nu m-au expulzat și m-au pus sub urmarire. Statutul meu de immigrant în Canada nu este
MICHELL TURCOTT SECURISTUL CANADIAN de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349154_a_350483]
-
a fost șters până și numele, de-acum anonim mă numesc, iar dacă mâna ce n-o mai am scrie un vers din el pe înserate ierburi târâtoare mai cresc. Medalia de sub preș Ceasul o luase de-a dura peste cocoașa mea de griji. Pe sub poteci cârtițile bârfelor strigau:Ura! Când pe la colțurile orelor mureau de necaz cuvinte cu nasul cât un praz. Ora se dădea de-a berbeleacul peste pieptul meu scos în față, rotund,trufaș și abil, medaliile îmi
MODESTIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348703_a_350032]
-
Suntem cetățeni rromâni, și U.E. Dacă un român a făcut Eiffel-ul, apoi tot rromânii ar avea dreptul să-l dărâme! Toate aceste gânduri îmi sfredeleau creierul în timp ce treceam chiar pe sub celebra măgăoaie, care din când scârțâia pentru că avea o imensă cocoașă, semn al eroicei rezistențe contra unei ghiulele otomane. Vârful turnului înclina amenințător către clădirea Parlamentului. Avusesem o zi bună, căci găsisem o statuie de cupru a zeului Hefaistos. Lui Lepenis, directorul rematului la care vindeam de obicei, îi sticliră ochii
ȚIGANII AU VÂNDUT TURNUL EIFFEL LA FIER VECHI, SAU CUM M-AM VISAT UN (H)EROSTRATUS MODERN de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350010_a_351339]
-
șuierând afurisenii. Și ținea Cloanța la chilia ei o namilă de lup, cu colții mari de oțel, care ronțăia copacii cei mai groși ca pe morcovi. Îi zicea LUPUL COLȚ FIOROS, cățelul Cotoroanței. Dar celelalte babe? Una, COCÂRJATA, cu o cocoașă de cămilă, avea nasul coroiat, gura fără buze, din care ieșea un dinte gălbejit și scuipa când vorbea, de nimic nu se înțelegea. Alta, de-i zicea BULBUCATA, avea lațele-i căzute pe obrajii umflați, prin care se zăreau doi
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]