263 matches
-
accentuează ideea de cruzime și de înverșunare: „strigă crunt”, „poruncește strașnic.” D. Lefter ajunge la o stare de surescitare nervoasă foarte mare și simte nevoia de defulare prin gesturile cu care sparge farfuriile și prin limbaj: „Așa sunt eu galant, cocoană! când am chef, sparg; sparg, cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii de franci una! sparg, mă-nțelegi, sparg al dracului!” La nivel sintactic se constată prezența a șapte propoziții dintre care șase sunt exclamative, cinci principale și numai
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
înverșunare: „strigă crunt”, „poruncește strașnic.” D. Lefter ajunge la o stare de surescitare nervoasă foarte mare și simte nevoia de defulare prin gesturile cu care sparge farfuriile și prin limbaj: „Așa sunt eu galant, cocoană! când am chef, sparg; sparg, cocoană, când am chef, farfurii de câte zece mii de franci una! sparg, mă-nțelegi, sparg al dracului!” La nivel sintactic se constată prezența a șapte propoziții dintre care șase sunt exclamative, cinci principale și numai două subordonate temporale, de fapt, e
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
repetiției verbului „sparg” și al temporalei „când am chef” dispuse după o topică destul de ingenioasă. Temporala „când am chef” este situată înaintea regentei „sparg”, propoziția următoare începe tot cu verbul „sparg” urmat de aceeași subordonată temporală intercalată în regentă: „sparg, cocoană, /când am chef, /farfurii de câte zece mii de franci una/”, iar ultimele două propoziții încep cu verbul „sparg”. În ultima propoziție el este urmat de expresia populară cu nuanță superlativă „al dracului”, dovadă a apartenenței personajului la un mediu social
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
mă-nțelegi”, care mai apare și cu altă ocazie în vorbirea personajului, are valoare de tic verbal, folosit totuși din dorința de convingere și de intimidare a interlocutorului. Din exprimarea d-lui Lefter nu lipsesc autoironia „Așa sunt eu galant, cocoană” și batjocura și ironia la adresa soției sale prezente în falsa apreciere accentuată de rânjetul sardonic „Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic.” și în apelativele nenorocito și cocoană folosit fiecare de câte două ori: „Cui? cui ai dat-o, nenorocito
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Din exprimarea d-lui Lefter nu lipsesc autoironia „Așa sunt eu galant, cocoană” și batjocura și ironia la adresa soției sale prezente în falsa apreciere accentuată de rânjetul sardonic „Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic.” și în apelativele nenorocito și cocoană folosit fiecare de câte două ori: „Cui? cui ai dat-o, nenorocito!”, „Destul, nenorocito”, „Așa sunt eu, galant, cocoană!”, „sparg, cocoană”. Cuvântul nenorocito pare a fi întrebuințat cu ambele accepțiuni „Persoană lipsită de noroc, nefericită” și „Persoană ticăloasă, de nimic
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
sale prezente în falsa apreciere accentuată de rânjetul sardonic „Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic.” și în apelativele nenorocito și cocoană folosit fiecare de câte două ori: „Cui? cui ai dat-o, nenorocito!”, „Destul, nenorocito”, „Așa sunt eu, galant, cocoană!”, „sparg, cocoană”. Cuvântul nenorocito pare a fi întrebuințat cu ambele accepțiuni „Persoană lipsită de noroc, nefericită” și „Persoană ticăloasă, de nimic”, iar cocoană, variantă a lui cucoană, este un grecism care în vremea lui Caragiale își pierduse deja conotația inițială
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
în falsa apreciere accentuată de rânjetul sardonic „Bravo! bun gust ai! zice rânjind sardonic.” și în apelativele nenorocito și cocoană folosit fiecare de câte două ori: „Cui? cui ai dat-o, nenorocito!”, „Destul, nenorocito”, „Așa sunt eu, galant, cocoană!”, „sparg, cocoană”. Cuvântul nenorocito pare a fi întrebuințat cu ambele accepțiuni „Persoană lipsită de noroc, nefericită” și „Persoană ticăloasă, de nimic”, iar cocoană, variantă a lui cucoană, este un grecism care în vremea lui Caragiale își pierduse deja conotația inițială pozitivă de
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
fiecare de câte două ori: „Cui? cui ai dat-o, nenorocito!”, „Destul, nenorocito”, „Așa sunt eu, galant, cocoană!”, „sparg, cocoană”. Cuvântul nenorocito pare a fi întrebuințat cu ambele accepțiuni „Persoană lipsită de noroc, nefericită” și „Persoană ticăloasă, de nimic”, iar cocoană, variantă a lui cucoană, este un grecism care în vremea lui Caragiale își pierduse deja conotația inițială pozitivă de a exprima reverența față de o persoană de sex feminin. Vorbele și comportamentul d-lui Lefter au un efect distrugător asupra interlocutorului
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
lui intransigentă, cu expresia fermă, lipsită de zâmbet care, cu tonul că ar da un ordin de front a rostit cât se poate de răspicat, provocator de răspicat, aș spune: „congresul al douăăăsprezecelea” privind drept, nu la Ceaușescu, ci la cocoana care avea un instinct și mai mare în obligarea la asemenea slugărnicii. Atunci, din coada prezidiului, care era mai aproape de tribună, s-a auzit o șoaptă corectându-l: „doisprezecelea”... Nu știu exact, dar cred că era Ion Coman, om mai
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
fără vreo speranță, ca și pe vremea când Dincă-mi spărgea ferestrele puse la balcon, ne păsându-i de căldura din casă pentru copiii mei, ci de orhideele pe care le aducea, proaspete și nu pe banii lui, de la Bangkok, pentru cocoana. Fiindcă îmi dau seama că, oricât de școliți ar fi la seral la Harvard, parfumații ăștia cu costume de firmă nu sunt cu nimic mai buni, cu nimic mai umani și, poate, chiar mai puțin onești! Corneliu LEU București 16
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
doar o prună pe farfurioară. Dacă arată ceva mai binișor îi aduci două prune. Iar dacă vezi că vine cu trăsura, că are pălărie de fetru și pantofi cu scârț aduci pe farfurioară... dulceață cu trei prune! Ai înțeles? 'nțeles cocoană!”. Într-o zi au venit musafiri o familie de nobili, fără să vadă însă servitoarea din ce au coborât - trăsură sau automobil. Stăpâna casei sună din clopoțel. Veta intră. „Să ne aduci dulceață și pahare cu sifon!” se adresă servitoarei
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A DOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357054_a_358383]
-
promisesem și eu că vă trimit prin Păsărică ceva parale, niște zahăr și alimente. Că zicea Păsărică să vină acasă să vadă ce face cu pământul ăla, îl mai ia sau nu-l mai ia că i-a dat vorbă cocoana Câmpineanca să vină că mai lasă din preț. Era zi întâi, leafa cam acu venea...și cum stam eu așa și mă gândeam, mă pomenesc cu unu Praporică din Dudești: ,,Să trăiți dom’ sergent!”, ,,Să trăiești Praporică!”, zic eu și
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
norocul în fața omului,mă guduram eu pe lângă valiză, și mă gândeam ca prostul ce să fac eu cu atâta bănet. Prima dată mi-a venit în minte să iau casa lui Traian Pisică, casă mare cu șase camere, apoi pădurea cocoanei Câmpineanca și cu pământul...o sută, două sute de hectare, nu mai conta câte...De acum voi fi și eu cineva acolo în sat, nu voi mai fi Ionel al lui Duran, voi fi domnu’Ionel, voi sta și eu la
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
să te ție mă-ta-n țarc, să te ungă cu albuș de ouă, ca s-ajungi la spitalu nouă, să-ți piară scursura din boșogi, s-ajungi ca ăia ologi, să te rogi la șapte icoane,închinat de șapte cocoane... -Hai,mamaie, acasă- îi zicea Ion, trăgând-o de fustă- nu vezi și matale că ăla este un prost ? -Leu nu e prost, maică, îi răspundea Lisăndrița, el râde de toată lumea, dar lasă, că are Dumnezeu grijă și de el
MIELU (FRAGMENT DIN ROMANUL „PRIVEGHIUL”) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359383_a_360712]
-
iată!...Ieri, în Țiglina patru, pe strada Frunzei, întâlnesc o doamnă cu cățel. Se oprește o clipă în dreptul meu și-mi trântește pe bombeuri o flegmă de damă “bine”, de s-au speriat toate ciorile-n zbor spre “Charlie Hebdo”. Cocoana m-a flegmuit fiindcă am întrebat-o de ce-și golește javra-n spațiul verde și de ce-și flutură și-și scutură mătreața/prostirile nopții...din balcon. Vedeți în ce hal s-a ajuns cu “face fiecare ce vrea
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
-o acasă la mă-sa! și vine mă-sa la mine c-o falcă-n cer și cu una în pământ, scălămbăindu-se la mine: ce-ai , mă, cu ea? și eu știi ce i-am răspuns? I-ați curva acasă, cocoană, și nu-ți mai zgâi fasolele la mine că vă fac garaj pe-amândouă! și s-au dus dracului...Peste câteva zile a băgat-o statul la zdup și pe ea și pe șefu! Asta a fost însurătoarea mea! Dar
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
pe ultima silabă cu fac, de regulă, francezii. Dar adevărata problemă era posibilitatea de înțelegere conversațională. Conița Margueritte nu știa românește. De fapt nici coana Chirița, care vorbea numai dialectul băcăuan, care nu prea sună românește. Așadar cele 2 simandicoase cocoane se „înțelegeau” perfect. Când coana Chirița și-a exprimat numele, Popescu, la prezentare, conița Margueritte exclamă surâzând „deci cu o”. Intr-adevăr sintagma -escu- se citește în franceză -escü-. Pentru a fi corect citită trebuie scrisă -escou-. Expresia coniței Margrritte
ESCU „CU O”! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346951_a_348280]
-
invitat prof. restaurator Stelian Onica) Ora 12.00, 15.00, 18.00- tur ghidat exteriorul Castelului Ora 12.00, 15.00, 17.00- atelier creativ pentru copii Ora 13.00- prânz Ora 14.00, 16.00 - teatru în aer liber Cocoane, mofturi, moftangii după I.L.Caragiale (prezintă trupa Școlii de Teatru ProfessArt Iași), partea I și a II-a Ora 15.00 - atelier de improvizație teatrală (cu actrița Luiza Cupceac de la Școala de Teatru ProfessArt Iași) Ora 19.00 - dineu festiv
CASTELUL MICLĂUŞENI VĂ INVITĂ ÎNTR-O „CĂLĂTORIE LA 1900” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372185_a_373514]
-
Ștefania Mihăilescu) Ziua a II-a, Duminică, 7 septembrie Ora 11.00, 16.00- tur ghidat exteriorul Castelului Ora 12.00, 16.00- atelier creativ pentru copii Ora 13.00- prânz Ora 14.00, 17.00 - teatru în aer liber Cocoane, mofturi, moftangii după I.L.Caragiale (prezintă trupa Școlii de Teatru ProfessArt Iași), partea I și a II-a Ora 14.30 - parada costumelor de epocă Ora 15.00 - parada cailor Ora 17.30 - Închiderea evenimentului În intervalul orar 10.30
CASTELUL MICLĂUŞENI VĂ INVITĂ ÎNTR-O „CĂLĂTORIE LA 1900” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372185_a_373514]
-
întinsă și arsă de soare. Unul în brațele altuia, zăboviră mult la poartă, parcă uitând unde sunt. Petrică rămase surprins când pe lângă ei trecu ieșind din curte o tânără și frumoasă țigancă de căldărari, care îi spuse mamă-sii: „Săru-mâna, cocoană!” - Brândușo! Să treci zilele aste pe la mine, să-ți mai spun câte ceva. * Când Petrică intră în bătătura casei părintești din Valea Mare, unde nu mai trecuse mai nimeni de multă vreme, avu marea surpriză s-o găsească pe mumă-sa
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372290_a_373619]
-
de lup, cap de cuc, ca să aducă blesteme asupra dușmanilor numiți, uitându-se mereu în ochii însoțitoarei ei, Bria era preocupată s-o învețe și pe ea să dea în cărți, să descânte de sănătate și să le citească la cocoane norocul în ghioc. Așa credea ea că-i transmite puterea magică a vrăjitoriei și a ghicitului viitorului fetelor de măritat! Pe Maia nimeni n-a întrebat-o până atunci ce nume are. Ce conta! Toți din șatră îi spuneau „domnișoara
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
le legă strâns, să nu le piardă. - O ținem la noi ș-om vedea ce-o mai fi. Or mai veni și alte timpuri! S-o-nveți să descânte, să ghicească în cărți, că-i frumoasă ș-o plătesc bine cocoanele. Din pohtanul ăla roșu cu floricele multe să-i faci și ei fustă ca a ta, s-o piepteni cu cozi și să-i pui niște arginți găuriți din lada căruții, să samene a țigani, ca noi. - Da’ cu cine
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” POGROMUL DE LA IAȘI 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372291_a_373620]
-
iar la fostul soț, scripcarul Prichindel, nu se uita... nici atât, dar când își aducea aminte... i se făcea milă de el că o adusese, pe când avea vreo treisprezece ani, tocmai din fundul Olteniei (de prin zona Amaradiei) și o făcuse „cocoană” în Bucrești. Ce-ți e și viața asta?!... că acum „babalâcul scripcar” îi părea negru în fața ochilor, dar ca să-și înece necazul, zvăpăiata, își găsise un avocățel (mușteriu nelipsit din crâșmă) cu care se iubea („Poetul meu drag!” - așa îl
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
eu de vină... Dac-ai ști mata cine mi-a dat bacșiș?... [EMMA] (negîndind la ceea ce zice) Alecu?... [NIȚĂ] Nu. [EMMA] Nu el? Cine dar? Cine te mai cunoaște pe-aici? [NIȚĂ] Unul care-a venit aicea! (ap[art] ) De cocoana ceea neagră nu-i mai spun nimica... poate că.... [EMMA] (surîzînd) Ei cine, moș șiret ce ești? Cine, de? [NIȚĂ] Cine?... Cine, ai?... Cuconu Ștefan! [EMMA] A! El aici... aici el? Moșule, vezi ce rău ești? La ce faci astfel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al amenințării demonului furtunii. Tot cu amenințări avem de-a face în descântecele impera- tive recitate de copii : Treci ploaie călătoare Că te-ajunge Sfântu’ Soare Cu cuțite ascuțite Cu topoare ruginite... sau Ieși, Soare, Din [în]chisoare Că vine cocoanele Și dă cu pistoalele, Buuu ! (19, p. 220). A trage cu pistoalele (în loc de arcuri și săgeți) în norii de furtună și grindină nu este o imagine ludică, datorată imaginației copiilor. Astfel de practici erau în uz la adulți, ele supraviețuind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]