263 matches
-
al familiei, ca recompensă pentru perpetua repetenție: „Ca să nu mai rămâie repetent și anul acesta, mam’mare, mamițica și tanti Mița au promis tânărului Goe să-l ducă În București de 10 mai.” (Dl. Goe). Trenul ajunge În București, iar „cocoanele se suie cu puișorul În trăsură și pornesc În oraș: - La Bulivar, birjar! La Bulivar!...”. Petrece puișorul, petrec și damele. Invitat la «prânzul» de seară de către amicul Mitică, nenea Iancu se află În mijlocul unei societăți selecte: „Suntem cu toții, invitați vreo
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
macmahon pe nerăsuflate”. Tabla de materii (subtitlul insolitului text Moșii) oferă contur unui tablou pestriț, balcanic-oriental, În care „soldați - mahalagioaice”, cerșetori, „copii - miniștri - pungași de buzunare”, „bone - doici”, „nepoate - mătuși - Țațe - neni - unchi - veri - văduve - orfani”, măcelari, bețivi, „muște - popi - cocoane - mateloți - impiegați - pensionari - suprimați - popor - senior - dame - M.M.L.L. - A.A.L.L - târgoveți - târgovețe - Țărani - Țărance - intelectuali - artiști - poeți - prozatori - critici - burgheji”... Își pierd identitatea printre tot felul de obiecte scoase la vânzare și cumpărate. Târgul Moșilor din Bucureștiul celei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Lapte bea, după toate aparențele, doar Bùbico și «mamițica» lui: „- Cui i place lăptic? Bùbico (lingându-se pe bot): Ham! - Să-i dea mamițica lăptic băiatului? Bùbico (impacient): Ham! ham! Ah! suspin eu adânc; lua-te-ar hengherul, Bùbico!» Dar cocoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie, până când un pasager se arată la ușa compartimentului nostru, uitându-se-năuntru. [...] Pasagerul s-a retras de la geam, Bùbico s-a potolit. Cocoana toarnă iar lapte
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
hengherul, Bùbico!» Dar cocoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie, până când un pasager se arată la ușa compartimentului nostru, uitându-se-năuntru. [...] Pasagerul s-a retras de la geam, Bùbico s-a potolit. Cocoana toarnă iar lapte-n pahar și bea și dumneei.” (Bùbico...). Melanjul gastronomic surprinde poate mai bine decât orice psihologia unei umanități care prin rădăcini Ține de o lume a cutumelor Înrădăcinate, prin ambiții - de mondenitate. Se bea mult și se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
soție și amant - ÎnsoțiȚi de mama Miței, se transformă În prologul unei dulci coabitări; așteptările le sunt Însă diferite: „domnul cel În vârstă”, soțul, intenționează să urmeze un tratament, Mița - să petreacă „la Franțisbat” alături de Mișu „vreo două, trei luni”, „cocoana Sofița” - să salveze aparențele: „Și iar sărutările... Apoi, din adâncul sufletului: - Off!... Mișule!... Mamițo! mamițo! - Ei! ce e, soro? ce mai poftești? Tot nu dormi?”. Mamița nu pare interesată să mai domolească manifestările amoroase ale fiicei imprudente, ci, dimpotrivă, o
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
În care rămân amorezii doarme soțul). Mița nu e preocupată nici măcar o clipă de propria reputație, fiindcă veghează asupra ei mamița, iar mamița are sarcina grea de a fi atentă la / cu ginerele. Teama de a nu se compromite există („cocoanele au Înlemnit” când cred că secretul lor va fi divulgat soțului), dar această teamă nu e tot atât de intensă ca amorul. Și nici ca manifestările simțurilor dezlănțuite, ale organicului exacerbat. „Ei! d-ale carnavalului!” Personajul caragialian n-are, se
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Întors capu-ncolo și a Început să bea din Țigară știi așa, niznai. Dar mă trăgea cu coada ochiului. Mă-ntorc eu iar la loc și mă fac că mă uit la comèdii, se-ntoarce și bagabontul iar cu ochii la cocoane!... mă uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo... mă-ntorc iar la comèdii, iar se uită la cocoane... mă uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; mă- ntorc iar la comèdii... IPINGESCU: Iar se uită la cocoane... JUPÂN
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
-ntorc eu iar la loc și mă fac că mă uit la comèdii, se-ntoarce și bagabontul iar cu ochii la cocoane!... mă uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo... mă-ntorc iar la comèdii, iar se uită la cocoane... mă uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; mă- ntorc iar la comèdii... IPINGESCU: Iar se uită la cocoane... JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Iac-așa m-a fiert fără apă toată seara...”. Rică - a cărui identitate e Încă necunoscută negustorului
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
la cocoane!... mă uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo... mă-ntorc iar la comèdii, iar se uită la cocoane... mă uit iar la el, iar se-ntoarce-ncolo; mă- ntorc iar la comèdii... IPINGESCU: Iar se uită la cocoane... JUPÂN DUMITRACHE: Ei! Iac-așa m-a fiert fără apă toată seara...”. Rică - a cărui identitate e Încă necunoscută negustorului - dublează, În oglindă, gesturile și acțiunile lui Jupân Dumitrache, familist hotărât să apere fortăreța onoarei și să nu le «rușineze
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
tragedie! (i se pare că aude ceva și tresare) Ce de peripețiuni!... Ies pe fereastră și pornesc pe dibuite pe schele! mă Țiu binișor de zid și ajung În capătul binalii... Destinul mă persecută implacabil... Schelele se-nfundă; nicio scară... Cocoana perfidă mă indusese-n eroare... Vreau să mă-ntorc și d-odată auz pe inimici venind În fața mea pe schele. O iau Înapoi fără să știu unde merg; mă Împiedec de un butoi cu Țiment... O inspirațiune... - eu ca poet
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
M. Eminescu, I, p. 28) În dezvoltarea relației de dependență, pronumele interogativ ocupă poziția de regent și de determinant. Ca determinant realizează mai ales funcțiile de complement (direct, indirect, de agent): „Dar ce-o fi făcut blestematul ăla de Ion, cocoane?” (I.L. Caragiale, I, p. 394), „Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie!” (M. Eminescu, I, p. 49), complement corelativ (sociativ): Cu cine ai fost la mare? și atribut: „Izbânzile cui n-au căzut?/ Și inima cui n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
completează, într-un anume fel, trebuințele rămase neacoperite de imperativul propriu-zis, din cauza caracterului său unipersonal. Conjunctivul cu valoare de imperativ are toate trei persoanele (persoana I, numai la plural): „Ei, acum cumnate, ia să vorbim o vorbă colea între bărbați, cocoanele să nu asculte;...” (I.L. Caragiale); „Să părăsești casa mea, muiere prefăcută; să te duci la calicul de calemgiu, auzit-ai tu?” (N. Filimon); „Tu să taci, ticălosule!...Să taci, tâlharule!... Să taci!...Să taci!...” (L. Rebreanu) „Străin și făr’ de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagme substantivizate prin articolul demonstrativ cel, cea sau prin articolul posesiv-genitival a, al: „Dar legea ni-i deșartă și străină / Când viața-n noi cu greu se mai anină.” (N. Labiș) „Jupânul, negustor vechi, care cunoștea cât se-ntinde poimânele cocoanei, zise dulceag.” (I.L. Caragiale) „Azi n-are-nceput deslușit / Și pare o zi de sfârșit.” (T. Arghezi) „Puternicii beznei și răii pădurii / S-au strâns pentru pradă ca furii.” (T. Arghezi) „Glasuri mă strigă cu nume străine M-ați chemat pe mine
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de termeni din limbajul deținuților de drept comun și din "jargonul cartoforilor de cafenele". A preluat-o integral G. Baronzi, în 1872, în Limba română și tradițiunile ei, ca ilustrare pentru "limba cărăitorilor". Termenii lor par astăzi învechiți: lumînare ("gîscă"), cocoană ("găină"), barosan ("curcan"), purcea cu sensul de "ladă", ochișori sau ochi de vulpe ("monede de aur"), bidiviu ("băiat, bărbat tînăr"), chezaș ("lacăt"), cînepă ("păr"), zapciu ("cîine") etc. Puține la număr, studiile românești privind argoul au fost sistate o dată cu instalarea comunismului
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
și care din diferite motive au fost maziliți în acest loc. Ulterior au devenit proprietari liberi denumindu-se răzăși și care aveau ogoarele dispuse longitudinal față de ale celorlalți săteni care erau dispuse transversal. Se adresau unul, altuia cu zicându-și cocoane. Mălăiște (La Mălăiște)teren înclinat spre sud, slab productiv, situat aproape de locul numit La Coșere. în trecut era cultivat mai mult cu mei și mai apoi cu porumb care se făcea destul de satisfăcător. Măngălărie (La Măngălărie)-loc situat în pădurea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
poștie... Buiestrașu-i bun... dacă-i dau grăunțe la han și-l odihnesc trei sferturi de ceas... merge. Care va să zică, un sfert și cu trei, un ceas..’’. Tânărul ginere al pocovnicului Iordache nu are imaginație, nici neliniști metafizice. Astfel practicile magice ale cocoanei Marghioala pot acționa asupra lui, poruncitor, la nivelul senzației fără frământări. Bărbatul care se ducea să se însoare cu fata polcovnicului Iordache face un popas la hanul Mânjoalei. Emanația senzuală a hangiței se complică cu elemente exterioare; obsesia ispitei se
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
doar un element de atmosferă. El este acela care definește substratul ideatic al demersului epic fantastic. Pentru că își trăiește fără neliniște existența și viitorul bine rânduit, povestitorul este mânat de impulsuri, nu face calcule și nu are inhibiții. Cunoscută dinainte, cocoana Marghioala, ,,frumoasă, voinică și ochioasă’’, i pare ,,mai plăcută ca niciodată’’. Apropierea se petrece după ritualul aventurilor de la han înlesnit și de stingerea lămpii. Cadrul îmbietor, atracția, aventura sunt trăite frust, fixate de impresii de la marginea conștiinței. Toată această perspectivă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
cotlon la vatră’’. Doar la sfârșit, rememorând toate aparițiile ei, realizăm ideea că numita ,,cotoroanță’’ este principala unealtă a hangiței; chiar dacă (sau tocmai de aceea) acțiunile ei dau impresia că se circumscriu în aria celui mai stereotip comportament (de pildă: ,,- Cocoană, dumneavoastră stați de vorbă aici... nu știți ce-i afară... -Ce e ? - S-a pornit un vânt de sus... vine prăpăd’’). Iată acum și presupusul episod cheie al povestirii în care ar fi sugerat satanismul hangiței: ,, Multe odăi curate și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
care contribuie la puterea de fascinație a Hanului lui Mânjoală. Povestirea aventurii tinerești este încadrată într-un element fantastic, reamintindu-și de strania întâmplare într-o noapte de iarnă, care coincide cu arderea hanului, până-n temelie, incendiul ,,îngropând pe biata cocoana Marghioala, acu’ hârbuită, sub un morman uriaș de jăratic’’. Sfârșit de o adevărată vrăjitoare, care ispitise, cândva, cu satanicele farmece, și pe bătrânul Iordache. Când, după moartea Mânjoalei, pocovnicul Iordache explică aceste amănunte ca pe un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un meșteșug vrăjitoresc, povestitorul rămâne sceptic: ,,dacă e așa, pocovnice, atunci dracul te duce, se vede, și la bune...’’. În acest moment ni se mai dezvăluie un element, și anume: ,,Polcovnicu o ținea într-una că în fundul căciulii îmi pusese cocoana farmece și că iedul și cotoiul erau totuna...’’, explică simbolul magic însuși povestitorul. În momentul când propune un ,,final deschis’’, prozatorul împinge la ultimele consecințe tehnica fantasticului, aruncând în acest mod definitiv vălul ambiguității revelatoare. Întreaga idee din final este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Da’ ce vorbă-i asta, mamă, i-am zis mirat. Ei, hai, duceți-vă să nu scăpați RATA și poate vă mai scriu eu. După două săptămâni a venit vecinul din Sălciile, Gheorghe Mihăilă. Hai la Sălciile, c-a murit cocoana! La țară, orice soție de funcționar, învățător sau preot este „cocoană”, în înțelesul de doamnă, dacă e demnă; dacă nu s-a impus ca femeie demnă, este „nevastă”. Diferența dintre termeni arată prestigiul de care se bucură persoana în ochii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
hai, duceți-vă să nu scăpați RATA și poate vă mai scriu eu. După două săptămâni a venit vecinul din Sălciile, Gheorghe Mihăilă. Hai la Sălciile, c-a murit cocoana! La țară, orice soție de funcționar, învățător sau preot este „cocoană”, în înțelesul de doamnă, dacă e demnă; dacă nu s-a impus ca femeie demnă, este „nevastă”. Diferența dintre termeni arată prestigiul de care se bucură persoana în ochii satului. Cu trei zile înainte de a muri, mama l-a trimis
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am greșit secretariatul și-am zis: Nu mai dau înapoi. A fost ceva nefast... Știi? Era decan unu’ A.C. Constantinescu, ilegalist, da’ om cumsecade, și secretara zice: Domne’, dacă n-ai vrut, pentru Ziaristică trebuie să ai ceva talent. Lasă cocoană, că oi avea și eu ceva... Și pe urmă mă duce la A. Constantinescu, și ăsta mi-a spus: Da, domne’, te înscrii. V-au mai căutat cei de la Securitate? De câte ori m-a’ chemat pe mine ăștia să mă facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
facă numai un semestru (ca și materia de la 1900 la 1916!), astăzi (acum două zile) mă critică în catedră că fac la curs prea multe ore despre Eminescu! Același șef n-a protestat că, acum 2 și 3 ani, o cocoană genială de la noi, care face cursul la secțiile cu română secundar, a făcut cîte 4-6 ore despre D. Ralet, D. Gusti ș.a. și nici o oră despre Eminescu!!! Să nu am apoi motiv să am oroare de șefi poltroni și buni
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În anul 1900 a fost construită în satul Toxof o biserică ortodoxă având hramul "Sf. Paraschiva". De asemenea, în satele Toxof și Kirișlic exista câte o geamie. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în satele Râmnicul de Jos și Moara Cocoanei exista câte o școală, în timp ce, în satul Toxof existau două școli. Una dintre acestea era românească, iar cealaltă era pentru copiii turci. În anul 1882 a fost construită în satul Toxof o clădire nouă ca sediu al primăriei comunei. Populația
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]