661 matches
-
Simona Popescu, Cecilia Ștefănescu și Vlad Zografi vor înscena în treizecișicinci de orașe un balet nebunatic și curajos. Este vorba despre scriitori care personifică o generație maturizată de 30 de ani de comunism, o generație închisă într-un fel de cocon eteric, într-un vis hrănit cu frustrații, cu remușcări dar și cu angajamente rebele, o generație care depinde încă de aceiași dinozauri birocratici. Aceasta este și rațiunea pentru care Ťvisul lor familiarť, repetitiv, disperat, apărut grație Ťefectului flutureluiť în aceasta
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
cad,/ Doamne-al mașinilor mai ai răbdare,/ lasă bătrânii noștri să are/ măcar prin moarte c-un plug de brad" (Plug de lemn); "să facă fierul viermi s-aud betonul/ scâncind ca un copil la temelii,/ să se ridice revoltat coconul/ din fluturii atomici și zglobii// să înflorească-a noua oară prunii,/ oh veac înnebunit și patruped/ vreau să mai văd chiar coborâți pe funii/ zeii asfixiați în care cred" (Funia de maci). Proprietarul de poduri terorizat de tăvălugul civilizației nivelatoare
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
groază, din perspectiva nou-născutului, clipa tragică a venirii pe lume. Ruperea amniosului este prima dintr-un nesfârșit șir de tragedii care marchează destinul fiecărui om: "Le Juge était colčre,/ je ne pouvais entendre/ l'orage de ses dires:/ dans mon cocon heureux,/ je nageais, insouciant/ des foudres qui léchaient/ ma monade invincibile./ Puis un coup de maillet/ arręta la sentence./ Tout mon cosmos vibra,/ se fęla, se brisa.// Ensuite je fus banni - / larme - au sein du monde". (Amnios) Fără a fi
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
el însuși; luptele intestine de la Constantinopol, la care Cantemireștii participau cu toată energia, nu puteau avea decît un singur rezultat - slăbirea continuă a Țărilor Române, anularea totală a independenței lor. Că viziunea istorică a lui Dimitrie Cantemir, prinț crescut în coconul familial și produs al vieții de curte, nu a excelat niciodată prin luciditate - se observă astăzi cu toată claritatea. Cu un ego hipertofiat, convins că lumea se învîrtea în jurul lui, scriitorul (personaj al povestirii sub înfățișarea Inorogului) a rămas ferm
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
stup stăm noi: eu cu iluzia drept animal de casă, puștiul cu maneaua la maxim de-ndată ce soarele prinde puteri, băbuța pitită-n muslin după gratii ori falstaful împroșcîndu-ne cu sforăituri din gîtul prăvălit pe eșafodul pernelor... ca niște coconi izbucnind odată și-odată în fluturi direct pe tărîmul ghionoaiei stăm noi în găoacele noastre. uite, primăvara!, îi spune fiecare dumnezeului său de la sîn, arătîndu-i zarzărul cocoșat sub delicatele ciufuri. uite, vara prelingîndu-se din sticla de plastic cu guler de
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
fră de bătrânețe și o viață fără de moarte în trupul acesta de uitare și dragoste în care mă deprind să fiu trecător * desigur, iluzie bucurie-a nebunului la schimbarea domniilor desigur, doar amânare dar ce ușor era mortul, dragoste, în coconul tău de mătase * demiurgie a plânsului/ plânge un ochi începutul și altul sfârșitul - patima/ și cântecul patimei timpul/ de primit și de dat apă răbdătoare care sapă după apa sa nencepută.// străinule, tu plâns fântânar * până la un punct e poate
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
sub talpă - vasiliscul, blestemul și aspida, luând privighetorii scris fin ca borangicul, din curcubeu grăunțul ce-nfloare mozaicul. „Și-aici, grăiește magul, votivului icoana: Să fiți de-a pururi tineri! Cum să-ți zidesc Izvana ce-acum îți alăptează - os mușatin - coconul? Din care cântec chipul să-i lăstăresc isonul?” „Din coasta mea zidește-o dând dorului merindeni, cum numai codru-mi cântă și-n veac și-n pretutindeni. Cât despre ochi ascunde-i izvor de kalimere, cel ce-a purtat lumina
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Acasa > Cultural > Accente > AMBUSCADA Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Judecătorul Dionise Cocon, un bărbat la vreo treizecișicinici de ani, pe care roba neagră, cu zeci de falduri, flutura ca pe o sperietoare de ciori, deschise ședința cotidiană a Judecătoriei din Urlați, săgetând asistența cu o privire distrată. - La ordine, zise grefiera din spatele
AMBUSCADA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385030_a_386359]
-
septembrie 2016 Toate Articolele Autorului imagine: shadoof by Kalmar Zoltan https://500px.com/photo/110087059/shadoof-by-kalmar-zoltan libertatea ființei mele așteaptă sămânța nimicului să-i dezvăluie bucuria și esența și simplul final al călătoriei minții printre gânduri familiare și cele rămase coconi de argint sau de pământ printre fibrele sferei cunoașterii cândva își va atinge tâmplele se va arunca ghilotină peste capetele verbelor fără împlinire din toate grăunțele de nisip va crește muntele zborului din care cu aripi de ceară va zbura
ÎNTREG ASAMBLAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382375_a_383704]
-
tronează principiul ,,scopul scuză mijlocele”. Adesea am impresia că atât în cultura laică cât și creștină a apărut ceva complet rupt de societatea în care trăim. Când citești Cartea Sfântă și privești apoi în jurul tău, parcă trăiești situația celor trei coconi din Sinaxar, treziți din somnul din peșteră după sute de ani de adormire... S-a scris mult, se scrie mult, dar nimic nu se schimbă în mentalitatea oamenilor. Nu de puține ori am văzut cum cel de lângă noi, azi zice
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
doi cai sănătoși la tracțiune și unul de rezervă, în spatele căruței, cu mine la hățuri, pregătit mereu să-mi fie îndeplinite toate mofturile, să mai ai și statut de școlit la oraș, înconjurat de dragostea verilor mândri de un așa cocon, ce să mai spun? E prea obositor pentru un om bătrân să păstreze în memorie o astfel de copilărie ireală. Dar ieșirile la Liman, sau la Mare, La Tuzla? Să nu te grăbești să te întorci la Ismail cu toată
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
albastre, pătate și chiar rupte pe alocuri, în care munciseră cu puțin înainte. Fiind sâmbătă, coborau la oficiul poștal din Umileni ca să trimită bani boreselor rămase acasă la Maramu, cum ziceau în limbajul lor eliptic, să păzească de casă și coconi. Erau aduși de brigadierii silvici, căci erau familiarizați cu munca la pădure, angajați și plătiți cu săptămâna, cam de după recoltatul porumbului și până în ajunul sărbătorilor de iarnă, iar primăvara imediat de după Paști, până la seceriș. Umilenților le puțea lucrul la pădure
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
dumisale logofătului dreptu trei lei bătuți. și ne-au plătit dumnealui tot deplin precum ne-am tocmit, căci am socotit că altul nu încape fără dumnealui, pentru aceea ca să-i fie dumnealui dreaptă ocină și moșie și giupînesei dumisale și coconilor dumisale. i să aibă a-și face dumnealui și dîrease domnești pre această vie. și într-această tocmeală Î și a făcut dinaintea dumisale lui Toaderi Paladie vel stolnică și dinaintea Î. lui Costin vel comis și dinaintea lui Toderașco
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Acasa > Strofe > Timp > INELE, INELE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 384 din 19 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului o trăsură moale petrecea coconi le ieșea pădurea în întâmpinare primăvara ducea în spinare o trăsură de bufoni dacă are cine n-are niciodată nevoie de ele vile domenii castele strângeți-le laolaltă dar nu-i târâți pe toți baltă cosea harnic la cuvinte cum
INELE, INELE de ION UNTARU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361377_a_362706]
-
de negru mă străpunge , amintindu-mi că n-am cer Strâng în pumni lacrimi de sânge și cu ele mă iubesc Peste sâni arunc blestemul prins aseară la rever Vulturii roind în juru-mi doar cu vise mi-i hrănesc Un cocon pulsând a viciu cu o poză-n buzunar Mă tot cheamă să-l stropesc cu aghiazmă ne-ncepută Învăț ritualul morții despre care n-am habar Și în pași de menuet mai invoc o notă mută Vocea mea n-are ecou
ZBOR ŞI ARIPI FRÂNTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360845_a_362174]
-
învinge poporul ! Capturat, Judecat, Împușcat, Dictatorul ! După alt război, alte fețe noi de eroi necunoscuți! Doi suspuși, Trepăduși, Mulți intruși, Restul... muți! ALFABETIZARE (recitați poezia cu voce tare - cu dicție și interpretare) Alfa, Alfalfa, Anton Brânză, Brânzoaică, Breton Coca, Cocotă, Cocon Dală, Dalila, Dalton Ene, Enescu, Eston Fugă, Fugată, Furgon Gală, Găleată, Galon Horă, Horincă, Hormon Iie, Istoric, Ison June, Junincă, Jupon Kaki, Kakemóno, Kripton Latex, Latentă, Lapon Mică, Micoză, Micron Nelu, Nenică, Neon Odă, Odrasă, Odgon Pară, Paradă, Pardon Quito
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
nr. 1334 din 26 august 2014 Toate Articolele Autorului Parc-o mână n-o am și nimic nu mai văd. Mă dezlegi de-nțeles... mă izbesc de prăpăd... Număr pietre în gând ce-s trovanți și tot cresc, Și-n coconul de vers mă transform și pornesc Pe o pantă de cer aplecată spre lut. Mă dezlegi de prezent...mă izbesc de trecut Frâng în pumn dimineți și amieze de foc Ca s-ajung în alt vis să mă scald în
CONTRAPUNCT RĂSTURNABIL de AURA POPA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368368_a_369697]
-
strălucea pe chip. Mai știi... când era toamnă și poposeam prin parcuri ca două păsări, prinzând dorul călător, iar frunzele grăbite să ne arunce sfaturi pluteau într-un film, cu vântul regizor. Acum... ne este iarnă și ne-nfășoară blând coconul amintirilor cu gust de scorțișoară, iar zăpada ne ajunge cu glas de îngeri când timpul se va desprinde din noi ultima oară. Referință Bibliografică: Mai știi... / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1436, Anul IV, 06 decembrie
MAI ŞTII... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367870_a_369199]
-
combustia” necesară opțiunii pentru o cale adesea „împăciuietoristă” (din perspectiva unor atât de necesari aliați), conferă identitate dogmatică efortului de a potența principiul pluralist atât de vânturat în orice tânără democrație. Sub faldurile fluturânde ale acestuia este protejată, ca un „cocon” nițel prăfuit, „mirabila sămânță” a unui „mic autarh” cu posibile evoluții transideologice și chiar transfrontaliere, paneuropene, cu o anvergură greu de ghicit. În economia jocului, spre și de-a puterea, prețul ascensiunii este fixat de evaluarea și perspectiva relațiilor: de
RISC DE SIMULARE POLITICIANISTĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366966_a_368295]
-
ceru să oprească. Șeful convoiului își privi stăpânul în ochi. Schender Pașa încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind în ochii pașei. Pe sub sprâncene, Schender încuviință să-i slobozească mâna. Doamna își prinse bogatul păr, îl împleti și, tăindu-l, chemă un boier din rând: - Am rugămintea, vornice Ureche, ca această cosiță
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
fusese casa pe vremea când tatăl său, țăran răzeș, trăia. Slujbaș al vornicului Bucioc, tatăl își luase mai mereu flăcăul la curte, când treburile boierului cereau mare grabă în a fi duse la capăt. Și aici, Vasile îl zărise pe coconul Constantin și pe coconul Alexandru, feciorii lui vodă, în contăș de postav fin, albastru de Flandra, cu ciubote roșii de marochin și jungher la cingătoare. Frumoși și mândrii nevoie mare. În fața lor căzuse în genunchi când, însoțiți de comisul Mihăilescu
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
când tatăl său, țăran răzeș, trăia. Slujbaș al vornicului Bucioc, tatăl își luase mai mereu flăcăul la curte, când treburile boierului cereau mare grabă în a fi duse la capăt. Și aici, Vasile îl zărise pe coconul Constantin și pe coconul Alexandru, feciorii lui vodă, în contăș de postav fin, albastru de Flandra, cu ciubote roșii de marochin și jungher la cingătoare. Frumoși și mândrii nevoie mare. În fața lor căzuse în genunchi când, însoțiți de comisul Mihăilescu, veniseră să vadă caii
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
și ceva de mii de suflete, cobora în bezna lăsată ca o pătură groasă peste lungul drum spre Brăila. Trecură de Cucuteni, străbătând Valea Oilor, pe stânga apei. Liniște. Doar vântul gemea prin frunza codrilor. Doamna Elisabeta, Vodă Alexandru și coconul Bogdan, priveau liniștiți, acoperiți cu pături groase, codrii care rămâneau în urmă. Luna care, pesemne, nici ea nu voia să vadă carul sărăcăcios al odraslelor domnești, purtate ca prizonieri ai osmanlâilor, se ascundea după nori și apărea doar la intervale
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
locul pe care acum în sfârșit îl călcam, toate cu excepția mâncării ori a spectacolelor VIP-urilor de la alte cazinouri contra sumei de până întro mie de dolari. În ce mă privește, realitatea a depășit cu mult așteptările, eram ca un “cocon” lichefiat într-o emulsie luminoasă de parc-ai fi zis că ești parte din această fosforescență de formă “tubulară”, de conveior lichefiat ce se scurge neîncetat ghidat pe o linie tehnologică cu telecomandă, în care erau dispuse toate din jur
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367120_a_368449]
-
Articolele Autorului ACORDEON Prea repede își pierde toamna tonul, Când plumb și gri acoperă văzduhul, Tăcut e lacul, liniștit e stuful, Doar undeva suspină-acordeonul. Spre țărmuri cenușii plutește puful De păpădii, ce-au rătăcit cotlonul. Nici fluturii nu-și părăsesc coconul, Iar mierla-și smulge pana și zuluful. Abia târziu se-aude vesel cântul, Pe cheiuri și în sălile de baluri. Îl poartă râul și-l conduce vântul, Prin sălciile triste de pe maluri. Se-mbrățișează marea cu pământul, În cântece de
ACORDEON de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368717_a_370046]