1,508 matches
-
doilea rînd, ca să fie citite, trebuiau să fie derulate și ținute cu ambele mîini, ceea ce îngreuna foarte mult actul copierii lor, din aceste motive biblia ebraică a fost transcrisă cu timpul sub forma codexului, nimeni altul decît strămoșul cărții moderne. Codexul se obține prin plierea foilor de pergament în două și apoi prin coaserea lor în interiorul unei coperte. Ce rezultă e un fel de caiet cu mult mai ușor de manipulat decît clasicul sul de pergament: în plus, codexului i se
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
cărții moderne. Codexul se obține prin plierea foilor de pergament în două și apoi prin coaserea lor în interiorul unei coperte. Ce rezultă e un fel de caiet cu mult mai ușor de manipulat decît clasicul sul de pergament: în plus, codexului i se pot număra paginile, poate fi deschis ușor cu o singură mînă, poate fi transportat și păstrat mai sigur decît sulurile. De pildă, cele mai vechi manuscrise aparținînd Noului Testament sunt toate în formă de codex. Meticulozitatea filologică în
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
pergament: în plus, codexului i se pot număra paginile, poate fi deschis ușor cu o singură mînă, poate fi transportat și păstrat mai sigur decît sulurile. De pildă, cele mai vechi manuscrise aparținînd Noului Testament sunt toate în formă de codex. Meticulozitatea filologică în conservarea strictă a literei textului canonic. Cum manuscrisele se erodau în timp, se pierdeau sau erau distruse, nevoia multiplicării lor se impunea de la sine, de aici și importanța vitală a scribilor și copiștilor în perpetuarea firului livresc
Truda masoretică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9428_a_10753]
-
Rumania (1976). Lucrând alături de Ioan Bianu la Biblioteca Academiei Române, el a adus contribuții la bibliografia cărții românești vechi, la catalogarea acestui fond, a elaborat primul manual de bibliografie - Curs de teorie a bibliografiei (1976) și câteva studii destinate manuscriselor medievale (Codex Aureus, 1972; Codex burgundus, 1975), a alcătuit primul manual de bibliologie destinat elevilor claselor XI-XII de liceu - Biblioteconomie (1979). Elev al lui Dan Simonescu, Corneliu Dima-Drăgan (1936-1986), cu o carieră întreruptă prematur (după ce a fost redactor la Revista bibliotecilor, a
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
alături de Ioan Bianu la Biblioteca Academiei Române, el a adus contribuții la bibliografia cărții românești vechi, la catalogarea acestui fond, a elaborat primul manual de bibliografie - Curs de teorie a bibliografiei (1976) și câteva studii destinate manuscriselor medievale (Codex Aureus, 1972; Codex burgundus, 1975), a alcătuit primul manual de bibliologie destinat elevilor claselor XI-XII de liceu - Biblioteconomie (1979). Elev al lui Dan Simonescu, Corneliu Dima-Drăgan (1936-1986), cu o carieră întreruptă prematur (după ce a fost redactor la Revista bibliotecilor, a lucrat la Biblioteca
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
al fostei Academii de Drept, formând, în timp, renumita colecție a Bibliotecii documentare a Muzeului Bruckental. Ø Biblioteca Batthyaneum (Alba Iulia) Biblioteca Bathyaneum (1781) deține un prețios fond de manuscrise, incunabule, documente în peste 30 de limbi, valorosul manuscris ornat Codex Burgundus (secolul al XV lea), o Biblia sacra (secolul al XII-lea), o parte din celebrul Codex Aureus (secolul IX), cealaltă parte aflându-se la Vatican, manuscrise miniate de o valoare inestimabilă, o excepțională colecție de incunabule germane și italiene
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
Biblioteca Batthyaneum (Alba Iulia) Biblioteca Bathyaneum (1781) deține un prețios fond de manuscrise, incunabule, documente în peste 30 de limbi, valorosul manuscris ornat Codex Burgundus (secolul al XV lea), o Biblia sacra (secolul al XII-lea), o parte din celebrul Codex Aureus (secolul IX), cealaltă parte aflându-se la Vatican, manuscrise miniate de o valoare inestimabilă, o excepțională colecție de incunabule germane și italiene, monumente ale artei tiparului european (atelierele Elzevier Manuzio, Frobenius, Plantin) cât și românesc (Palia de la Orăștie, 1582
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
tradiția iudeo‑creștină, pe precepte talmudice, pe Kant, pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cânepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu‑l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
degrabă consecințele speculațiilor lui Ben Haas decât Înrâurirea nemijlocită a Înțelepciunii Orientului. Așadar, faptul că Ben Haas, la cei treizeci de ani ai săi, ar fi fost văzut Într‑un cartier praghez rău famat (În perioada În care Își constituia codexul moral) nu putea fi taxat o atitudine scandaloasă care ar fi venit În contradicție cu principiile sale expuse În lucrarea Vara și pustie. „Arta e cunoaștere, iar cunoașterea e asexuată, cu alte cuvinte «amoral㻓, citează Franckel o aserțiune a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Lc. 22,3; Ioan 6,71; 5. ’IoÚdaj S...mwnoj ’Iskariètou, Iuda, fiul lui Simon Iscariotul, citat numai în Ioan 6,71 și 13,2,26. La aceste forme se adaugă și unele variante manuscrise: Skarièq și Skarièthj. De asemenea, Codex Sinaiticus are, la Ioan 6,71, lecțiunea specială: apo Karioutou, „din Kariot”. Trebuie insistat asupra faptului că prima parte a numelui, „Iuda”, nu avea, la epoca respectivă, nici urmă de conotație peiorativă. Dimpotrivă! Împreună cu „Isus”, „Iuda” era cel mai frecvent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Karioth. Iscariot ar putea fi așadar transcrierea ebraicului Isch Qeriyyot: „omul din Qeriyyot” sau „Karioth”. O construcție similară se întâlnește în 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care înseamnă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
printr-o campanie publicitară ieșită din comun, una dintre „bombele” mileniului abia început: o apocrifă cunoscută sub numele de Evanghelia lui Iuda (și nu Evanghelia după Iuda, cum greșit i se spune uneori). E vorba despre un text aparținând unui codex datat secolul al IV-lea d.Hr., descoperit în 1978 sau 1979 în regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu. Codexul respectiv conținea patru texte, printre care două inedite (Evanghelia noastră și o Carte a lui Allogenes, despre care însă nu se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Evanghelia lui Iuda (și nu Evanghelia după Iuda, cum greșit i se spune uneori). E vorba despre un text aparținând unui codex datat secolul al IV-lea d.Hr., descoperit în 1978 sau 1979 în regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu. Codexul respectiv conținea patru texte, printre care două inedite (Evanghelia noastră și o Carte a lui Allogenes, despre care însă nu se vorbește aproape deloc). Nu voi intra în amănuntele acestui story științifico-negustoresc reconstituit în parte de Kasser în volumul publicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili, combinate cu egoismul carieristic al unor savanți care n-au suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit astfel după numele actualei proprietare, Frieda Nussberger Tchacos). În 1979 și chiar în 1981, declară câțiva martori oculari de încredere, codexul respectiv se afla într-o stare foarte bună de conservare, toate paginile fiind perfect lizibile. În 2001
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit astfel după numele actualei proprietare, Frieda Nussberger Tchacos). În 1979 și chiar în 1981, declară câțiva martori oculari de încredere, codexul respectiv se afla într-o stare foarte bună de conservare, toate paginile fiind perfect lizibile. În 2001, când a ajuns la Fundația Maecenas din Basel, el se prezenta sub forma unei grămezi de petice, multe dintre ele cu dimensiunea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
perfect lizibile. În 2001, când a ajuns la Fundația Maecenas din Basel, el se prezenta sub forma unei grămezi de petice, multe dintre ele cu dimensiunea de câțiva milimetri. Negustorul egiptean Hannah, de tristă reputație, care a pus mâna pe codex imediat după descoperirea lui, a cerut o sumă astronomică: trei milioane de dolari. Cum nici o universitate n-a fost capabilă să-i ofere această sumă, el a închis pur și simplu „marfa” într-un seif din New York mai bine de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i ofere această sumă, el a închis pur și simplu „marfa” într-un seif din New York mai bine de zece ani de zile. Schimbările de temperatură și umiditatea - într-un cuvânt, condițiile total improprii de conservare - au accelerat deteriorarea prețiosului codex. Mai mult, acesta a ajuns pe mâinile unui anticar american, Ferrini, care l-a depus într-un congelator o vreme, nu înainte de a-i sustrage numeroase fragmente și de a-l fotografia cvasiintegral. Pe scurt, dacă manuscrisul ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fost achiziționat imediat după descoperire și dacă ar fi ajuns pe mâinile și sub ochii unor oameni pricepuți, polemica de acum legată de conținutul Evangheliei lui Iuda probabil n-ar mai exista. Evanghelia lui Iuda constituie „piesa de atracție” a Codexului Tchacos și asupra ei mă voi opri în continuare. În aprilie 2006, spuneam, se lansa la Washington prima traducere a acestei apocrife, realizată de o echipă internațională, constituită din profesorii Kasser, Meyer și Wurst, coptologi (pentru că textul e scris în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multă vreme locul și rostul, bucurându-se de un interes crescând și binemeritat. Editarea textelor are în Occident o tradiție de peste trei sute de ani, dacă ne fixăm primul reper în 1703, anul când Fabricius a publicat un volum impozant, intitulat Codexul apocrif al Noului Testament. De la Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi în editarea, comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-lea. Să nu uităm că, deși concurată de Vechile Itale sau de Vulgata lui Ieronim, LXX a fost utilizată în Occident până la finele secolului al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate în unciale, adică în litere majuscule) sunt: 1. codex Vaticanus, notat cu B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
al VII-lea. Cele trei manuscrise vechi (redactate în unciale, adică în litere majuscule) sunt: 1. codex Vaticanus, notat cu B în codul specialiștilor; are câteva lacune în Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape în întregime; 3. codex Alexandrinus (notat cu A), copiat în secolul al V-lea, are mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Geneza, 2Regi și Psalmi; nu conține cele patru cărți ale Macabeilor; 2. codex Sinaiticus (notat cu S), descoperit în mânăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și editat la mijlocul secolului al XIX-lea de către celebrul Tischendorf. Pentateuhul lipsește aproape în întregime; 3. codex Alexandrinus (notat cu A), copiat în secolul al V-lea, are mai puține lacune decât celelalte două. Conține toate cele patru cărți ale Macabeilor. Pe lângă acestea, există încă trei manuscrise în unciale, de mai mică importanță, copiate în secolele V
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de reconstituire. Iată ce consecințe poate avea avariția, pofta asta nesăbuită de bani, pe planul științei și al teologiei. Dacă un negustor egiptean ar fi propus un preț civilizat unei universități americane, de pildă, care se arăta interesată de achiziționarea codexului, și dacă n-ar fi ținut cu dinții de o sumă halucinantă, astăzi am avea sub ochi un text complet, nefărâmițat și poate că nu s-ar fi ivit atâtea polemici. Dar uneori îmi vine să spun - e numai o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
2008; 21-Ce nu știm despre Iași, vol. III, proză, Ed. PIM, Iași 2008; 22-Cercetașul Toaibă, roman, Ed. PIM, Iași 2008; 23-Ce nu știm despre Iași, “In vino veritas”, vol. IV, Ed. PIM, Iași 2009; 24-Pentru cei care vin, proză, Ed. Codex Aureus, Iași 2009; 25-Doctorul Gruia, roman, Ed. PIM, Iași 2010; 26-Un strgăt În noapte, roman, Ed. PIM, Iași 2010; 27-Ce nu stim despre Iasi, vol. V, Ed. PIM, Iasi, 2011; 27-Destine zbuciumate, Ed. PIM, Iasi, 2012;
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
internet la adresa http://www.yale.edu/lawweb/ avalon/medieval/ hamframe.htm. 3 John Boswell, The Kindness of Strangers: The Abandonment of Children in Western Europe from Late Antiquity to the Renaissance, University of Chicago Press, Chicago, 1998, p. 66. 4 Codex Justinianus, Book I, XI, art. 4, 9, 10, citat în 20 august 2008, disponibil pe internet la adresa www.fordham.edu/halsall/basis/ 535institutes.html. 5 Ibidem, Book I, XI, art. 2. 6 Anu Tiwari, "The Hindu Law on Adoption Reflections
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]