965 matches
-
după nepoata vecinilor, colega de bancă sau profesoara de chimie! După mai bine de jumătate de secol, VirtualEve mi le arunca, iată, pe toate În brațe, docile sau răzvrătite, Încinse cu șorț de bucătărie sau Încătușate de tăblia patului, cu codițe ridicate feciorelnic ori cu părul curgând cascade pe umeri, Încotoșmănate În blănuri de tapir sau goale ca niște naiade, scăldate În arome fine ori, dimpotrivă, Învăluite În parfumul aspru al femeii care Își câștigă singură existența, trăitoare În de mult
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
verde-aprins s-a dat la o parte și ea și-a făcut apariția. Strălucea din milioane de pixeli, placa video performantă Îi accentua grația mișcărilor, iar sistemul de sunet 18.2 Îi sublinia puritatea glasului. Avea părul adunat În două codițe și strângea În brațe un ursuleț de pluș. Era o apariție tulburătoare, care te făcea să crezi că În această lume plină de boli, războaie și perversiune, de molime, falimente și noroi, mai era totuși loc pentru inocență. S-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de pe peretele acceleratorului. M-am năpustit de-a bușilea către boschetul cu pricina, printre ai cărui atomi se vedea ghemotocul mov sclipind jucăuș. În micul luminiș de dincolo, o quarcă drăguță stătea bosumflată, pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Nu. — Atunci, la revedere. Ceva nou Însă tot apăruse. Când m-am reinstalat la postul de pândă, l-am regăsit pe Kuznețov Într-o vervă de zile mari. Scria la foc automat, iar prin desișul de pe figură i se ițea codița de șoarece a unui zâmbet. Mai mult, pentru prima oară de când Îl urmăream, l-am văzut destupând o sticlă de șampanie și turnându-și o porție generoasă. A scos la imprimantă un teanc grăsuț de foi, pe care l-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
juca În cealaltă echipă, reușea să-mi bage un cot În stomac și să-mi sufle mingea. De parcă aș fura dulciuri de la o fată, reflectă uitându-se la Greta Harassowitz care continua să sară coarda cu o expresie nemiloasă și codițe fluturânde. Fischl o zbughi În față imediat. Oi fi fată, Knisch, sau vreo zdreanță? Mai să nu te creadă omu’ când te vede așa de nerușinat. Cre’ că-i din cauza parfumului, adăugă pe un ton mai filosofic, ținându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câteva clipe, erau doar umbre și liniște. Apoi se Întrezări o rază de lumină vibrând În Întuneric și din neant apăru o fetiță, firavă. Se pare că era din Kolberg, de pe coasta pomeraniană. Slabă și fără dinți În față, cu codițe și gesturi indiferente, stătea mână-n mână cu un băiat mai mare. Dar Karp nu căuta această fată, pentru că imediat a Întors raza Într-o parte. Imaginea tremură, apoi apăru aceeași fetiță, de data aceasta, cu câțiva ani mai În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu facem de dragul artei, mă gândeam echitabil, ridicând bărbia În sus - și cât pe-aci să-mi sucesc glezna, fiind nevoit să mă așez repede. La Hotel Kreuzer tot ce trebuia să mai fac era să-mi Împletesc părul În codițe mici și să-mi rujez gura, făcând-o să pară mai roșie și mai moale. Acum situația necesita o abordare mai discretă, mai rafinată. Pentru prima oară În viață, eram pe cale de a mă aventura afară singur. Când am vizitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
unde Lauren Își Întâmpina oaspeții În pragul salonului de la primul etaj, Îmbrăcată cu niște pantaloni scurți trăsnet din pluș de un galben ca primulele și o bluză roz-bonbon În formă de T. Pe cap avea o perucă blondă prinsă În codițe Îndrăznețe. Era Încălțată cu patine cu rotile nou-nouțe din piele albă. După cum se părea, voia să fie Rollergirl; totuși, singurul lucru care nu avea deloc de-a face cu Rollergirl era brățara cu diamante Cartier pe care o avea prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se încolăcesc o puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de buzunar dintr-un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu alb. E descheiată și dedesubt se vede un costum albastru-stins. Soarbe ultimele picături de vin și zice: — De pe bar am luat-o. De-acolo, de lângă castronul cu portocale și statueta de alamă. Și Mona își înfige amândouă mâinile în codițele roșii și negre și-și apasă creștetul capului. — Ăla e altarul! zice. Arată cu degetul spre paharul gol și zice: Ai băut ofranda mea pentru Zeiță! Helen înfige paharul gol în palma Monei și zice: Păi ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rămas un petic de hârtie. Are pielea buboasă și înroșită. Jumulită. Nici nu vreau să mă gândesc că stă pe veceu cu pasărea pe umăr. Și în capătul celălalt al camerei este Mona. Coacăză. Râde cu Caprifoi. Și-a prins codițele roșii și negre într-un coc de sub care îi iese doar fețișoara. Pe degete are inele cu pietre mari de stică roșie. La gât, covorul de lănțișoare de argint se încheie, pe sâni, cu o grămadă de amulete, pandantive și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întregime de mărgele albastre, cu excepția unei cruci din mărgele roșii, în mijloc. Bronzul lui pare portocaliu în lumina galbenă. Părul îi pare de flăcări. — Eu i l-am făcut, zice Mona. Din februarie m-am apucat de el. Mona, cu codițele ei rasta și medalioanele ei cu cristale. O întreb dacă e indiancă Hopi. Stridie umblă cu degetele după ceva în săculeț. Și Helen zice: — Mona, tu nu ești nici un fel de indigenă! Pe tine te cheamă de fapt Steinner. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
numește Artizanatul tribal pentru amatori. Când o deschid, din ea își iau zborul alte pene roz și albastre. Acum, mai nou, visul vieții mele e să găsesc un copac drept-drept, mă-nțelegeți - zice Mona, cu o pană roz prinsă în codițe - și să fac un stâlp totemic sau cam așa ceva. — Dacă te gândești din perspectiva unei plante indigene, zice Stridie, Johnny Appleseed a fost un terorist biologic de cea mai joasă speță. Johnny Appleseed, zice, ar fi putut la fel de bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
copilul, uitîndu-se lung în ochii lui, surîzîndu-i, scoate limba, împingînd afară mîncarea, prinsă de bărbat în șervețel, pe care îl ridică pînă sub buza de jos a copilului, șoptind: Dacă nu papi, chem ursul; un urs mare, mare; îți papă codița și-i crește lui codiță, lungă, lungă... Vrei să chem ursul? Copilul pare convins: cască gura, se apleacă, ia mîncarea din șervețel și-o mestecă încet, înghițind-o cu greu. Oricum, cei de la televizor nu-s draci împielițați, gemeni, cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui, surîzîndu-i, scoate limba, împingînd afară mîncarea, prinsă de bărbat în șervețel, pe care îl ridică pînă sub buza de jos a copilului, șoptind: Dacă nu papi, chem ursul; un urs mare, mare; îți papă codița și-i crește lui codiță, lungă, lungă... Vrei să chem ursul? Copilul pare convins: cască gura, se apleacă, ia mîncarea din șervețel și-o mestecă încet, înghițind-o cu greu. Oricum, cei de la televizor nu-s draci împielițați, gemeni, cui naiba or fi semănînd, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nouri, lasă impresia că a văzut ceva, oftează și rostește: Doamne, cu ce anume ți-am greșit mai vîrtos ?... Discret, întoarce capul, își șterge ochii umezi și pornește năuc, înainte, spre gardul de beton. Două fete murmură el. Olițe, fundițe, codițe, fustițe... Și-așa, jucăriile teleghidate sînt scumpe ale naibii... Că parcă păpușile-s mai ieftine!... Da' bine că-s sănătoase toate trei! Să-i duc niște flori și să-i spun că-s bucuros: "Știi, fete voiam, dar mă gîndeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și sare lîngă Mihai. Salut! Dacă nu-i premieră, vino pe la mine, vodcă n-am, da' fac rost, că poate mă ajuți la cumpărături; am lista acasă, trebuie s-o dublez: feșe, batiste, pelinci, port-bebi, tetine, sticle gradate, olițe, fundițe, codițe, fustițe... Da' de ce nu mergi cu mine, unde te duci? La autogară, să-mi iau geamantanele. Ia stai! Carnea..., vinul... Mulțumesc! Știi ce bine au prins... Chiar mă-ntrebam cine-i nebunul, cu risipa... Da' mă-ndoiese să-ți mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lui Dan de a o sensibiliza. Carol știa foarte bine că a avea penis nu înseamnă a fi bărbat, dar, în același timp, faptul că îl avea o elibera oarecum de povara celeilalte apartenențe, de imaginea idilică de fetiță cu codițe. Pe cai, așadar, și fuga la cel mai apropiat magazin de lenjerie! Carol alesese un butic de pe strada principală, unde servea un bărbat. Apoi savură plăcerea de a vorbi despre dimensiunile bijuteriilor lui Dan. Nici măcar n-a fost nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mari Așa, chiar la sfârșitul capitolului 2, înainte de punct, am scris Tim în loc de Știm. Și mărturisesc că n-a fost o greșeală de dactilografiere. Pur și simplu, litera aia nesuferită, un ș, un ș mare, trebuie să fi dat din codiță atât de iute, încât a sărit din memoria mea cum sare un peștișor din apă, să zicem un oblete. Ea a făcut bâldâbâc, țușt sau pleoșc, iar eu am stâlcit numele unui spiriduș cumsecade și l-am întristat pe Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu i-a trecut la plata întreținerii. Iar dacă tot am pocit numele bonomului Știm, dincolo de remușcări și de ciudă, sper ca măcar voi să fiți cu ochii-n patru, să nu vă încredeți în ș și ț, fiindcă cu codițele lor vă pot băga în bucluc. Cât despre teoria enunțată de Matei în capitolul precedent („Problema este întotdeauna cu frații mai mari“), părerea mea e exact pe dos. Și, ca să arăt că problema este întotdeauna cu frații mai mici, înșirui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rămâne de făcut, mie, Filip, ascuns până acum sub masca frații mari? Să mă gândesc cu nostalgie cum le trăgeam șuturi în fund fraților mici, să mă scufund printre miracolele mele și să înot pe-acolo liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
facă sete și regreta că nu luase apă cu sine. Bău cu sete și, între timp, o privi pe fetiță. Era încă mică - să fi avut vreo unsprezece, doisprezece ani - și avea un chip plăcut, sincer. Avea părul împletit în codițe de care erau prinse mărgeluțe. Purta o rochie albastru-decolorat, aproape albită de atâtea spălări, și o pereche de teniși uzați. — Locuiești aici? o întrebă el. La orfelinat? Ea încuviință dând din cap. — Sunt aici de aproape un an, răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aud în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul acela. - Da? - Ierea de așteptat să fii aci, Ștefan! - Negru... Fătuca poartă ciorapi în dungi la bocancii cu ținte, are codițe colorate și-o fustă scurtă, plisată, din care ies două bețe. Puloverul stă mai mulat decât trebuie pe pieptul scobit. Are vreo cinci cercei în fiecare ureche, o mică verigă în nas și-o bobiță sub buza de jos. - Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am publicitatea gratuită și vin rapid și premiile. Profeți mincinoși și bețivani, un Mesia idiot, muieri dezbrăcate, vreun viol în grup... Ce zici, îți las textul sau vrei mai întâi să dăm o raită pe la hotel? Își mai scutură o dată codițele. - Lăsați, dar nu pot promite... Nu mă feresc destul de repede și apucă să mă pupe. Tresar ca atunci când mă tai cu ața dentară. Abia acum sesizez c-au mai apărut două citate din clasici, nu știu cine le confecționează la imprimantă. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în creier, s-a ars o siguranță, dorm ca întins pe cuie, visez numai năzbâtii, mă bat cu Furfur și Nergal... - Și care-i scorul până acum? se așază turcește. - Nasol pentru mine, n-am reușit să rup măcar o codiță, să scot vreun colț, nimic. - Ar trebui să-ți doresc să nu mai ai ocazia... - Parcă-i după cum vrea omu’? Devine serioasă. - Nouă, care ne lăudăm că ne doare undeva de toate tabuurile, nu mai avem noi limite!, că putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]