1,217 matches
-
prevăzute în ultimul alineat al art. 532 din codicele de comerț, indicațiunile rolului echipajului, formate în conformitate cu dispozițiile regulamentului marinei mercantile, țin loc de contract de înrolare pentru toate efectele ce legea îi atribuie. Articolul 34 În aplicațiunea art. 688 din codicele de comerț, girantul, cesionarul subrogat sau creditorul care a primit în gaj o creanța asupra unui vas transcrisa în registrele căpităniei și adnotata pe actul de naționalitate, poate cere să se facă adnotarea girului cesiunii, subrogatiunei sau a constituirii gajului
REGULAMENT din 10 septembrie 1887 pentru punerea în aplicare a Codului de Comerţ Roman. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106058_a_107387]
-
dispozițiunile legilor penale ordinare, relative la infracțiunile comise, atît de funcționarii publici în exercițiul funcțiunilor lor cat și de particulari, se aplică și miniștrilor. 2. Afară de cazurile care intră în prevederile art. 1 se va pedepsi cu detențiunea prevăzută la codicele penal și cu interdicțiunea, de la 3 ani pînă la maximum toată viața, de a ocupa funcțiuni publice, ministrul: a) Care va fi semnat sau contrasemnat decrete sau va fi luat dispozițiuni, care violează un text expres al Constitutiunei; ... b) Care
LEGE din 2 mai 1879 asupra responsabilităţii ministeriale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106057_a_107386]
-
înaintea dispozițiunilor penale, ale acestei legi, atît pentru faptele săvîrșite în comun, cat si pentru acelea cărora le-au dat o susținere intenționată. 7. Este complice al ministrului dat în judecată, si se pedepsește conform principiilor statornicite pentru complicitate în codicele penal, funcționarul care va fi executat ordinele sau orice dispozițiuni al căror obiect nu era de rezortul ministrului, sau a cărora ilegalitate era evidență. 8. Judecătorii pot aplica în această materie beneficiul circumstanțelor atenuante, conform dreptului comun. Capitolul 2 Procedura
LEGE din 2 mai 1879 asupra responsabilităţii ministeriale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106057_a_107386]
-
investit de drept și cu atribuțiunile comitetului de acuzațiune. 24. Membrii Corpului Legiuitor, care au rostit darea în judecată, au drept să asiste la lucrările comitetului de instrucțiuni. 25. Toate puterile acordate judilor instructori și președinților Curților de jurați de către codicele de procedură criminală, afară de dreptul de a decretă arestarea preventivă, aparțin comitetului de instrucțiune și președintelui sau. 26. În orice caz, fie acuzațiunea calificată crimă sau delict, apărarea va fi în drept să invoce probele de orice natură, fără nevoie
LEGE din 2 mai 1879 asupra responsabilităţii ministeriale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106057_a_107386]
-
caz de infracțiune sau de refuz. Funcționarii chemați a depune sînt scutiți, cu această ocaziune, de secretul oficial. 28. Ofensa în contra membrilor comitetului de instrucțiune, si coruperea de martori sînt pedepsite conform dispozițiunilor Capitolului IV, secțiunea ÎI și VIII, din codicele penal. Pedepsele statornicite sînt aplicate de tribunalele ordinare, cărora comitetul le va trimite procesele sale verbale constatând delictele. 29. Comitetul de instrucțiune va fi dator a depune pe biroul Corpurilor Legiuitoare rezultatul lucrărilor sale, în cursul sesiunii în care s-
LEGE din 2 mai 1879 asupra responsabilităţii ministeriale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106057_a_107386]
-
cântecul de lume ca formă literară. Pe lângă studii, Cărți, manuscrise, biblioteci conține și texte descoperite de Mircea Popa și editate aici pentru prima oară, fapt care nu face decât să sporească interesul filologilor. Este vorba de manuscrise cum ar fi Codicele Erneanul (1749), din care se publică două fragmente, de documentele românești aflate în bibliotecile budapestane, din care se dau iarăși, pe lângă descrierile filologice, și mostre de text, ori de un întreg volum de cântece de lume, din care sunt reproduse
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
ce zi să vin la T[îr]g[u] Neamț cu trăsura. O prietenească strângere de mână, Karadja P.S. Pentru o lucrare asupra unui subiect important pe care-l vom discuta aci am neapărată nevoie de lucrarea epuizată: Ion Sbiera - Codicele Voronețean 10 , 1885, publ[icat] de Acad[emia]Rom[ână]. Ți-aș fi deosebit de recunoscător dacă ai putea să-l aduci cu mata, cu titlul de împrumut, dacă cumva d[omnul] Ștefan n-are vreun exemplar pentru mine. Am făcut
Constantin I. Karadja și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3653_a_4978]
-
întreb dacă d[omnu]l Bianu s-a întors încă din concediu? Am de vorbit cu el despre o descoperire de un interes oarecare. Regret foarte mult că n-ai putut găsi un exemplar din Sbieranu despre Psaltirea ci despre Codicele Voronețean. Este tipărită de Acad[emia]Rom[ână], la Cernăuți, în anul 1885, și am numaidecât nevoie de această carte pentru o săptămână sau 10 zile. Dacă ai putea să-mi faci rost de un exemplar, fie chiar al Academiei
Constantin I. Karadja și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3653_a_4978]
-
Oltenia în timpul ocupațiunii austriece (1716-1739), cu 220 acte și fragmente inedite culese din arhivele din Viena.București, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, S-sor Ioan St. Rasidescu, 1906, 385 pagini. șEdițiunea Academiei Româneț. 10. Ion al lui G. Sbiera - Codicele Voronețean. Cu un vocabular și studiu asupra lui. Cu două tabele și 4 planșe. Cernăuți, Edițiunea Academiei Române, 1885, VI + 354 pagini. 11. Constantin I. Karadja - Despre Lucrul Apostolesc al lui Coresi de la 1563. București, Cultura Națională 1924, 11 pagini + 3
Constantin I. Karadja și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3653_a_4978]
-
de Studii Bizantine, fie cel Sud-Est European. Arhiva Graziani, lângă care există și o arhivă Magherini-Graziani cu care nu trebuie confundată și care nu prezintă decât un interes local, e, după cum spune Mazzatinti, «d’altissimo pregio storico». Conține 388 de codice, registre și mănunchiuri de manuscrise și scrisori, nu toate la fel de interesante. Anexez la această scrisoare un sumar foarte incomplet, extras din catalogul publicat de Mazzatinti, Gli Archivi per la Storia d’Italia. Vol[umul] IV. Interesul colecțiunii mi se pare
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
la noi continuă să se desfășoare și în prezent, având același scop final, ca la început: de stopare a reducerii suprafețelor de pădure. Primele legi silvice în țara noastră au apărut în anul 1881, odată cu elaborarea primului Cod Silvic, numit, ,,Codicele silvic”, urmat de cel de-al doilea Cod silvic în anul 1910. Istoria mai recentă înregistrează o succesiune din ce în ce mai rapidă de legi organice, elaborate în sprijinul gospodăriri raționale și durabile a pădurilor din țara noastră, acestea fiind prezente în codurile
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
înfășura distanțele pe roți până la orașul cu cele 54 de monumente de arhitectură de interes internațional, cuprinzând și renumita Biserică Evanghelică din centrul localității “oppidum Nosa”, nume dat de coloniști așezării întemeiate pe malul râului Bistrița, așa cum se specifică în Codicele mănăstirii Echtemach, a tracut mai ușor, fiindcă cei trei scriitori Titina Nica Țene, Ioan Cărășel și Al.Florin Țene, în discuțiile lor au abordat momente istorice și literare despre localitățile prin care mergeau. Trecând prin Apahida, unde s-au ridicat
Sub egida Ligii scriitorilor Scriitori clujeni pe meleaguri bistriţene [Corola-blog/BlogPost/93307_a_94599]
-
omul cu față de vulpe, locuia la San Marco, Într-o cameră de oaspeți a mânăstirii. Poate că, la acea oră, se Întorsese deja de la lecțiile sale din Schola franciscanilor, spera priorul. Într-adevăr, omul era acolo, acoperind cu note un codice gros. În jur, alte volume deschise. Părea cufundat Într-o anevoioasă comparare a unor scrieri diferite, asupra cărora adnota glose. Cănd Îl zări, se opri pe dată, Închizând codicele pe care scria. — Salutările mele, messer Antonio, zise Dante. Și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spera priorul. Într-adevăr, omul era acolo, acoperind cu note un codice gros. În jur, alte volume deschise. Părea cufundat Într-o anevoioasă comparare a unor scrieri diferite, asupra cărora adnota glose. Cănd Îl zări, se opri pe dată, Închizând codicele pe care scria. — Salutările mele, messer Antonio, zise Dante. Și Îmi cer iertare dacă venirea mea Îți Întrerupe lucrarea, adăugă el arătând spre carte. Celălalt, ridicându-se din scaun, Înclină din cap În semn de salut. — Nu-i nimic ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
doua În prima. — Pe scurt, justificarea juridică a tiraniei lui Caetani? Antonio Îl fixă În ochi. — Nu Împărtășești justa revendicare a lui Bonifaciu a primatului asupra imperiului? Și totuși, ești din facțiunea guelfă... Dante nu răspunse. În schimb, arătă spre codicele Închis. — Acolo sunt adunate argumentările voastre? — Da. Eu eram notarul comisiei, drept pentru care dețin toate actele și transcrierile. Pe baza acestora pregătesc textul bulei. Dumnezeu le-a dat un soare oamenilor, tronul lui Petru, ca să cârmuiască și să lumineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lipsiți de orice ocupație, după ce clopotele anunțaseră sfârșitul zilei de lucru. Însă, cu toată aglomerația, ajunse repede la locuința juristului. Avea senzația că, la trecerea sa, oamenii se dădeau la o parte intimidați. Omul era În chilia lui, lucrând printre codice deschise pe masă și foi de pergament, scriind la fel ca prima oară când Dante Îl vizitase. Când Îl auzi intrând, Își ridică ochii. — Ce pot face pentru domnia ta, messer Alighieri? — Poți să Îmi dezvălui ceva mai mult din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin, de unde scoase codicele cu Eneida. Printre pagini ascunsese o foaie. O găsise un străjer de gardă, Într-un balot de mătase, În aparență anonim. O citi pentru a nu știu câta oară. Încredeți-vă În lucrarea noastră, o Credincioși ai Iubirii, și primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erau pline de instrumente și de componente mecanice. Într-un ungher, văzu o mică nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi, În care arabescurile caracterelor se Îmbinau armonios cu decorațiunile de pe margini. Tânărul Îi urmărise mișcările cu teamă. Dante Îi interceptă privirea când Își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nișă ce adăpostea o rogojină și un cearceaf de noapte Împăturit. Pesemne acolo dormea tânărul sclav, se gândi el, În timp ce ochii Îi căzură peste marginea unui codice care răsărea de sub cearceaf. Curios, se aplecă peste rogojină, Înșfăcându-l. Era un codice cu miniaturi, În care arabescurile caracterelor se Îmbinau armonios cu decorațiunile de pe margini. Tânărul Îi urmărise mișcările cu teamă. Dante Îi interceptă privirea când Își ridică ochii pentru a-l Întreba. - E o carte de preț, păgânule. Cum se intitulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vorbise despre volumul acela rar, Liber scalae Machometi. Călătoria lui Mahomed În Împărăția umbrelor, până la tronul lui Dumnezeu. Ar fi vrut să știe ce conținea. Iar acum era În mâinile lui, dar scris Într-un limbaj pentru el indescifrabil. Întinse codicele spre sarazin, continuând Însă să Îl strângă puternic. - Îmi vei spune ce este scris Înăuntru. Dacă nu vrei să Îți fie luat și ars de Comună, ca o mărturie de erezie. Tânărul Își plecă fruntea. - Dar nu acum. Mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cum răzbate un glas cunoscut. Două bănci, pe care ședeau o jumătate de duzină de oameni, cei mai mulți novici cu tonsură, erau așezate În fața unei catedre simple, situată pe o estradă cu trei niveluri. De pe scaunul său, Arrigo declama dintr-un codice gros cu miniaturi, rezemat de un pupitru. Filosoful pronunța cu voce tare cuvintele din text, fără grabă, scandându-le unul câte unul, ca și cum În fiecare dintre ele, și nu În fraza pe care o alcătuiau, ar fi fost conținut Înțelesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fel Dumnezeu a creat lumina În prima zi, iar stelele și celelalte astre abia În a patra, zise el pe un ton potolit. Dante se apropie de baza catedrei, Încrucișându-se cu elevii care se Îndreptau spre ieșire. Arrigo Închisese codicele. Își ridică privirea, recunoscându-l de Îndată. - Messer Alighieri! Și dumneata, Bernardo... Mă bucur că v-ați găsit timp să asistați la umila mea disertație. Dar veniți, să părăsim spațiul acesta sufocant. Afară, În umbra răcoroasă a claustrului, ne vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
m-au servit cu vin din podgoria lor. O cupă Îți va scoate praful din gât, și poate și amărăciunea din suflet. Chilia lui Arrigo era mobilată cu aceeași simplitate ca aceea a poetului. Dar, spre deosebire de aceasta, era plină de codice prețioase. Vreo cincizeci de volume erau Împrăștiate pretutindeni, În parte aliniate pe un raft din lemn de stejar, În parte pe masa de scris sau Îngrămădite pe jos, asemenea unor turnulețe de Înțelepciune. De cum trecu pragul, Dante se repezi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de ea ca de o fântână publică. Dante Își plecă fruntea În semn de mulțumire, Întorcându-se la explorarea acelei mări de Înțelepciune. - Unii ar fi În stare să ucidă, ca să aibă toate astea, murmură el ridicând de pe jos un codice ilustrat cu miniaturi. - Oamenii ucid Întotdeauna ca să poată trăi. Iar pentru Înțelept, cuvântul este Însăși esența vieții. - Se pare că acorzi un amplu spațiu pasiunilor În argumentele dumitale, messer Arrigo. - Dacă cineva ar ucide nu pentru că ar fi dominat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
puseseră mâna pe acel nevinovat, nimic nu-l mai putea salva, se gândi el cu amărăciune. Nici măcar autoritatea sa de prior, care se apropia oricum de scadență. Văzu Într-un colț covorul de rugăciune al nenorocitului, cu cartea deasupra. Luă codicele, continuând să privească În jur. Cel care Îl ucisese pe mechanicus, cu două lovituri de spadă la gât, trebuie să fi căutat cu totul altceva. Se bucură pentru cât fusese de prevăzător atunci când pusese În siguranță mecanismul. Între timp, reflecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]