410 matches
-
reprezintă componentele efectoare distale ale aparatului apoptotic la mamifere. Caspazele prezintă similitudini în secvența de aminoacizi, structură și specificitatea de substrat. La mamifere au fost identificate cel puțin 14 caspaze distincte. Numai în cadrul genomului uman au fost identificate 11 gene codificatoare de caspaze. La mamifere, șapte caspaze s-au dovedit a avea roluri importante în apoptoză; dintre acestea, patru sunt inițiatoare (caspaza-2, -8, -9 și -10), iar trei sunt efectoare (caspaza-3, -6 și -7). Caspazele inițiatoare (din amontele cascadei desemnate 2
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
VIRALĂ 32.1. VACCINURILE PE BAZĂ DE ADN RECOMBINANT - VACCINURI GENETICE Vaccinarea ADN deschide o eră nouă în istoria medicinii umane. Ea are la bază realizarea unui construct molecular reprezentat în esență de un plasmid recombinant, purtător al unei gene codificatoare pentru o proteină cu valoare de antigen, pe care celulele specializate ale sistemului imunitar îl recepționează ca nonself, declanșând răspunsul imun. Antigenul aparține structurii de suprafață a unui agent infecțios, din grupa virusurilor extrem de periculoase pentru viața omului. Condiția esențială
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în plasmidul recombinant (vaccin ADN) trebuie să rămână funcțională și să codifice proteina cu rol de antigen ce va fi prezentat celulelor sistemului imunitar. Vaccinul ADN este un plasmid ADN de expresie, nereplicativ, care include în structura sa o secvență codificatoare prelevată din genomul unui agent patogen și care are capacitatea de a exprima o asemenea secvență sub forma unui peptid specific patogenului cu valoare de antigen. Genele clonate în vectori de expresie pot fi manipulate pentru a sintetiza proteine singulare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
generarea răspunsului imun protector, in vivo. Margaret Liu, de la Merck, și colaboratorii săi de la Vical, au raportat inducerea răspunsului imun anti- virus gripal A, după inocularea intramusculară a șoarecelui cu ADN plasmidial înalt purificat, în care au fost incluse genele codificatoare ale proteinei virale influenza A. După trei inoculări, în decurs de șase săptămâni, utilizând doze a 100µg de ADN plasmidial, s-a indus un răspuns imun umoral specific, precum și un răspuns imun celular, care au conferit protecția antivirală. Harriet Robinson
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de ADN de ordinul nanogramelor, depuse pe particule de aur, cu care se împușcă tegumentul animalului, induc răspunsul imun umoral și celular, protector față de infecția virală a șoarecelui. Weiner (1998) a raportat că injectarea directă de plasmide care conțin genele codificatoare ale proteinelor regiunii centrale, gena rev și gena învelișului HIV-1, a indus răspunsul imun umoral și celular specific anti-HIV. Prin utilizarea unor metode variate de introducere a ADN și realizarea constructelor de expresie corespunzătoare, s-a obținut imunizarea pe bază
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
gena pentru proteina învelișului. Vaccinul genetic (vaccin ADN) la om a fost administrat la 20 de voluntari seropozitivi, cu peste 500 limfocite CD4+/ml, în trei injecții, la interval de 10 săptămâni, cu creșterea progresivă a dozei de vaccin ADN codificator al glicoproteinelor de înveliș. Rezultatele preliminare nu au evidențiat efecte adverse la cele trei doze (30, 100 și 300 µg construct) (Mac Gregor și colab., 1996). Titrul anticorpilor față de glicoproteinele de înveliș a fost cel mai înalt la pacienții care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
al treilea situs Msp I, care a fost de aproximativ 650 perechi de nucleotide în spatele regiunii care conține terminalul 3’ din ARNm matur. În ADN din liniile care au reexprimat gena ipt, primul situs Msp I din aval de regiunea codificatoare a rămas demetilat în toate liniile exprimate, cu excepția liniei CX2AR2 în care aceste situsuri din aval au fost parțial metilate. S-a evidențiat existența unui contrast evident între pattern-ul de metilare a ADN la nivelul locusului ipt din linia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
învecinate acestei regiuni demetilate (fig. 33.11E). De aici s-a tras concluzia că reinițierea expresiei genice ipt, fie spontană, fie indusă cu 5-azacitidină a fost totdeauna asociată cu o demetilare extinsă a regiunii din vecinătate și care include sectorul codificator al genei ipt din aceste celule. Asemenea cancere sunt induse de bacterie la cele mai multe plante dicotiledonate prin transferul orizontal al plasmidului Ti. Infecția bacteriană este urmată de inducerea unor schimbări genetice, deopotrivă în celula gazdă și în parazit. Inducerea dezvoltării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
grupuri studiate poate indica faptul că markerul ascunde o mutație a genei candidate adiacente. În prezent există patru categorii de gene candidate pentru susceptibilitate la nefropatie diabetică: genele susceptibilității la diabet zaharat, gene implicate reglarea tensiunii arteriale, gene structurale glomerulare (codificatoare ale proteinelor matriceale) și gene modulatoare a metabolismului glucozei și al lipidelor. Cel mai bine studiate sunt polimorfismele genelor sistemului renină-angiotensină, care joacă un rol extrem de important în reglarea tensiunii arteriale, metabolismul sodiului și hemodinamicii glomerulare. Astfel, sunt implicate: polimorfismul
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
informației de la locul infecției la țesuturile implicate în realizarea răspunsului imun, precum sunt hemocitele și corpii grași. La mamifere, citokinele reprezintă moleculele semnalizatoare cheie ale sistemului imunitar. Dar acestea sunt slab conservate, iar la Drosophila nu s-au identificat gene codificatoare de omologi ai citokinelor vertebratelor precum TNFα, IFNγ, IL-1, IL-6. Nu este exclus ca, dacă asemenea citokine există la insectă, ele să se prezinte diferit structural față de cele de la mamifere, sau ca unele dintre numeroasele gene codificatoare de proteaze dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
au identificat gene codificatoare de omologi ai citokinelor vertebratelor precum TNFα, IFNγ, IL-1, IL-6. Nu este exclus ca, dacă asemenea citokine există la insectă, ele să se prezinte diferit structural față de cele de la mamifere, sau ca unele dintre numeroasele gene codificatoare de proteaze dintre care 199 care codifică serin proteaze de tip tripsină să poată interveni în procesele de coagulare și melanizare sau în cascadele proteolitice care reglează căile de semnalizare ce răspund de procesele imunitare. Kush și Lemaitre (2000) au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
între reglarea expresiei genei AMP la musculițele de fructe și răspunsul imun înnăscut de la mamifere. Cu toate acestea, cele două căi de semnalizare de la drosofila, se pare că nu au în comun componente intermediare. Ele mediază expresia diferențială a genelor codificatoare de AMP prin factori de transcripție distincți asemănători celor de tip NF-kB (Hoffmann și Rechhart, 2002). Cel mai puțin înțeles aspect al imunității insectelor este însă acela al modalității prin care aceasta detectează infecția cu microbi. Injectarea bacteriilor Gram-negative și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
diptericin; drs, drosomycin; lys, lysosyme; (lys#, gena care codifică o proteină cu patru domenii lizozimice) mtk, metchnikowin. Proteinele de recunoaștere crq, croquemort (CD36), emp, proteina membranei epidermale (CD36), WU-BLAST 2.0. Drosophila Genome Project serverblast care conține 13.601 gene codificatoare de proteine predictibile, reprezentând aproximativ 99,7% din genom. Proteinele ce se potrivesc cu o probabilitate semnificativă au fost analizate suplimentar, adesea prin identificarea celor mai apropiate potriviri nedipteriene față de gena de Drosophila, într-un program de cercetare al bazelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
izotip κ sau de izotip λ determină tipurile moleculare de imunoglobuline. La om, raportul κ/λ din imunoglobuline este de 7:3, pe când, la șoarece acesta este de 19:1. Aceste raporturi moleculare κ/λ reflectă raportul numeric al genelor codificatoare pentru cele două tipuri de catene L, dar, în determinarea sa pot interveni și mecanisme de modulare transcripțională, post-transcripțională, translațională sau post-translațională. Pe lângă asemenea variante antigenice ale imunoglobulinelor (clase și tipuri de variante izotipice de imunoglobulină) au fost identificate și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
importantă deosebire dintre aceste două subclase Ig constă în numărul legăturilor disulfidice intercatenare. Moleculele diferitelor subclase sunt sintetizate în celule diferite. Clasele, ca de altfel și subclasele Ig, sunt elemente de nivel populațional, întâlnite însă la toți indivizii speciei. Genele codificatoare ale claselor Ig nu segregă în descendență fiind acelea de nivel populațional existente și în genotipul părinților. De aici derivă denumirea de izotipuri a acestor variante imunoglobulinice. Dacă diferențele în secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenelor grele imuno-globulinice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Tehnologia ADN recombinant a permis clonarea segmentelor de ADN purtătoare de gene pentru catena L a imunoglobulinei de șoarece, într-un fag al bacteriei Escherichia coli, realizându-se amplificarea acestui ADN cu obținerea unei cantități suficient de mari de gene codificatoare de catene L, atât din limfocite embrionare, cât și din celule de mielom, producătoare de imunoglobulină de un sigur tip (anticorp monoclonal). Existența mecanismului de rearanjament de segmente genice imunoglobulinice a fost dovedită experimental de Hozumi și Tonegawa (1976). Protocolul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
constantă. Analiza organizării genelor pentru catena grea a imunoglobulinelor arată că și la aceste gene este utilizată o strategie arhitecturală asemănătoare, dar cu un plus de complexificare, printr- un număr mai mare de segmente genice, precum și prin prezența unei regiuni codificatoare D (de la diversity = diversitate, în limba engleză) intercalată între VH și JH, prin care se extinde substanțial diversitatea biochimică a catenelor grele și implicit a anticorpilor. Specialiștii nu au căzut de acord asupra numărului exact de segmente genice, purtătoare de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
raportate sunt estimative. La om, pentru catenele grele (H), se estimează la câteva sute numărul segmentelor genice VH, fiecare fiind prefațat la terminalul 5’ de un segment lider (LeH). Numărul segmentelor genice D este de aproximativ 12, fiecare având capacitatea codificatoare pentru 5-15 aminoacizi. Segmentele genice CH au următoarea ordine: µ, δ, γ3, γ1, εφ, α1, γ2, γ2, ε, α2. Segmentul genic εφ este de fapt o pseudogenă, adică un segment genic nefuncțional. La șoarece, s-au estimat 350 de segmente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
așadar, un segment de legătură între V și C. În sfârșit, segmentul genic Cλ codifică pentru regiunea constantă a catenei Lλ și anume aminoacizii din pozițiile de la 111 la 214. Într -un mod asemănător este organizată și familia segmentelor genice codificatoare ale catenei LK. Și în acest caz apare o secvență Lek care este continuată cu un tandem de aproximativ 250 segmente genice VK, cinci segmente genice JK, strâns lincate între ele (dintre care unul este defectiv) și urmate la o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
existența unui singur locus genic pentru catena ușoară de tip λ, acesta prezentând doar un singur segment genic C. În amonte de segmentul funcțional Vλ sunt dispuse 25 pseudogene Vλ, cu orientare randomică. Unele dintre aceste segmente prezintă deleția sectorului codificator la unul sau la ambele capete ale lor, sau sunt lipsite de semnale corespunzătoare pentru recombinare, astfel că, de regulă, doar segmentul genic Vλ se recombină cu suprasegmentul JH - Cλ. Cu toate acestea, potențialul de diversificare a genelor imunoglobulinice rămâne
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
segmentelor genice pentru catena L (vezi figura 3.5) numai că, apar și unele diferențe. În primul rând, numărul segmentelor genice pentru regiunea variabilă VH și pentru regiunea constantă CH este mai mare. În al doilea rând, apare o regiune codificatoare suplimentară D, simbolul acesta derivând de la cuvântul diversity din limba engleză, care înseamnă diversitate. Această regiune D se intercalează între sectorul cu segmente genice VH și sectorul cu segmente genice JH (fig. 3.10) și angrenarea sa în procesul de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
primul D-J, cel de al doilea V -DJ) înainte de reunirea suprasegmentului rezultat cu segmentul genic pentru regiunea constantă (C). Procesul de rupere-reunire apare ca reacții separate, astfel că o ruptură dublu-catenară realizată la nivelul heptamerilor situați la capetele unităților codificatoare eliberează întregul fragment dintre segment genic V și suprasegmentul genic J-C, terminalii clivați ai acestui fragment reprezentând capete semnalizatoare. Terminalii clivați ai segmentelor genice V și J-C, se numesc capete codificatoare. Cele două capete codificatoare sunt unite covalent spre a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dublu-catenară realizată la nivelul heptamerilor situați la capetele unităților codificatoare eliberează întregul fragment dintre segment genic V și suprasegmentul genic J-C, terminalii clivați ai acestui fragment reprezentând capete semnalizatoare. Terminalii clivați ai segmentelor genice V și J-C, se numesc capete codificatoare. Cele două capete codificatoare sunt unite covalent spre a realiza o sudură codificatoare între segmentele genice V și J. Dacă, la rândul lor, cele două capete semnalizatoare sunt unite, va rezulta o moleculă circulară care este excizată. Reacția de joncțiune
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
heptamerilor situați la capetele unităților codificatoare eliberează întregul fragment dintre segment genic V și suprasegmentul genic J-C, terminalii clivați ai acestui fragment reprezentând capete semnalizatoare. Terminalii clivați ai segmentelor genice V și J-C, se numesc capete codificatoare. Cele două capete codificatoare sunt unite covalent spre a realiza o sudură codificatoare între segmentele genice V și J. Dacă, la rândul lor, cele două capete semnalizatoare sunt unite, va rezulta o moleculă circulară care este excizată. Reacția de joncțiune produce schimbări în secvența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dintre segment genic V și suprasegmentul genic J-C, terminalii clivați ai acestui fragment reprezentând capete semnalizatoare. Terminalii clivați ai segmentelor genice V și J-C, se numesc capete codificatoare. Cele două capete codificatoare sunt unite covalent spre a realiza o sudură codificatoare între segmentele genice V și J. Dacă, la rândul lor, cele două capete semnalizatoare sunt unite, va rezulta o moleculă circulară care este excizată. Reacția de joncțiune produce schimbări în secvența de nucleotide dintre V și J, pentru catenele ușoare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]