1,963 matches
-
lui Mînjoală, La conac, Kir lanulea, Calul dracului) optează pentru fraza arborescentă, pentru pitoresc lexical, pentru descriere - adică pentru tot ceea ce pînă atunci prozatorul repudiase. Stilistic vorbind, Caragiale devine un anti-Caragiale. Proza extrem de concisă, integral dialogată, intens orală începe să coexiste cu cea mai elaborată și mai artistă proză. Flaubert ajunsese incontestabil maestrul celor doi. Nu sub forma influenței directe, ci a modului de a concepe literatura. Pentru amîndoi. Arta, cu majusculă, ajunge echivalentul unei religii, iar aspirațiile socialumanitare își pierd
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
de articole ideologice, semnate de un grup, mereu același, de scriitori obedienți. O dată sărbătoarea încheiată, revista își reia cursul, cu ritmul obișnuit de cronici literare cu instrumente estetice, poezii de calitate, comentarii la filme de Fellini și Visconti. Par să coexiste două lumi, două reviste într-una singură. Tot în 1963 are loc un eveniment compensatoriu în ordine morală, reabilitarea completă, categorică a lui Lucian Blaga, după toată campania violentă împotriva sa susținută în anii anteriori de Mihai Beniuc. Articolul dedicat
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
se transformă în intersubiectivitate (și invers)“. A șasea carte de poezie, Nanabozo, conține, concentrat, la scară mică, și romanul Rădăcina de bucsau, dar și deja familiarul carusel literar, al formulelor și al stilurilor poetice diverse. În mod paradoxal, autenticitatea existențială coexistă cu „jocul“ istorico-literar, duhul vital (neo)avangardist cu melancolia alexandrină, într-o poezie căreia cu greu i se poate stabili genul proxim. Cu toate diferențele de rigoare, cred însă că O. Nimigean, în modul de asumare a scrisului, se întâlnește
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
pe care ar oferi-o ipoteza unei teorii-calcul, fie ea și aparent perfectă. Mă întreb, astfel, ce tip de raport ar putea avea psihoistoria lui Asimov cu „Efectul butterfly” a lui Lorenz și dacă sunt într-o reală contradicție sau coexistă într-o bipolaritate ideatică? În cartea omului de știință american, scopurile psihoistoriei au ca obiectiv prezervarea imperiului, consolidarea ordinii imperiale, preîntâmpinarea unor evenimente grave, crize economice și războaie civile, deci păstrarea și exercitarea puterii. Nimic nou, am putea spune la
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
victime ale regimurilor comuniste din întreaga lume, începând din anii 1917 și până astăzi, nu au egal în istoria modernă a omenirii. D.P. însă preferă să „filozofeze” scriind: „Pozitivul și negativul, favorabilul, contrariul acestuia, norocul și ghinionul se succed sau coexistă, într-o înlănțuire greu, dacă nu imposibil de evitat, în întreaga structură a societății în curgerea generațiilor, în rostogolirea veacurilor după cum și în ciclicitatea naturii.” În articol, urmează o lungă și confuză încercare de „periodizare” a perioadei comuniste din România
Drept la replică privind articolul Evocări din „prima fază” (România literară, din 20.06.2014), de Dumitru Popescu by Prof. dr. Gheorghe Boldur-Lățescu, fost () [Corola-journal/Journalistic/2410_a_3735]
-
riguroasă, dimensiunea copleșitoare a unui peisaj în care frumusețea stihială și impulsul privirii melancolice stau confortabil împreună. La distanță egală față de atelier și de peisaj se așază Horia Bernea. Voluptatea unei contemplații active, notația frusta și o senzualitate abia stăpînita, coexista cu formele simbolice îndelung experimentate, cu acel gen de construcție care implică și culturalul că un partener legitim al ordinii naturale. O relație tihnita cu spațiul peisagistic, ușor de circumscris unei perspective clasice, are Horea Pastina. Tot ceea ce în sine
Între peisaj, atelier si muzeu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18200_a_19525]
-
sunt noutăți chiar și pentru ecranele franceze, ele fiind lansate abia la începutul acestei veri). Trecând în revistă numele cineaștilor aflați pe genericele celor nouă filme prezentate la București, înțelegem mai bine vitalitatea cinematografului francez actual - un cinema în care, coexistă, fără mari stridențe, personalități artistice foarte diferite ca vârstă, formație și afinități culturale; de la maeștri ca: Eric Rohmer (80 de ani, fost critic de film, redactor șef al celebrei revistei "Cahiers du cinéma", apoi nume de marcă al faimosului "nou
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
pierdere". Aciman e un proustian declarat, pentru care timpul rememorat substituie timpul trăit. El nu participă la prezent, ci-l arhivează pentru ca mai tîrziu să-l poată recupera nostalgic. Orașele prin care s-a perindat, Roma, Paris, Londra, Viena, New York coexistă în acest timp al rememorării, el nu se concurează reciproc, căci dimensiunea spațială a experienței e irelevantă în cazul nostalgicului. Sau contează în măsura în care generează sistematic acest sentiment al pierderii și îndepărtării necesar pentru a declanșa regretul, amintirea, reveria. Fiecare peisaj
Pașapoarte spre noi înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16758_a_18083]
-
neprimitoare. Eul preferă "fictivul", o înfățișare a gîndirii care pare a ordona totul, chiar imposibilul. Fictivizarea este o formă de gîndire care evită înfruntarea cu lumea. Ea concepe totul ca "posibil", în afara timpului. Ea oferă o misterioasă posibilitate de a coexista cu realitatea nemijlocită a lumii, se dilată și o cuprinde dinăuntru. Creează un prea plin de sentiment și imagini, o altă lume, înlocuiește curgerea timpului viu cu repetarea aceluiași timp fictiv înzestrat cu un ritm constant. Fictivul modelează și normează
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
denumite ipoteze se creează în locul realității și nu în cuprinsul ei. Ele sunt destinate de a compune o altă realitatea care poate fi imediat acceptată pentru că respectă interesul meu pentru o lume "posibilă" din gîndirea mea. O lume care ar coexista fără a mă pune în pericol, care s-ar eterniza în jurul meu, iar eu i-aș adăuga mereu alte înfățișări ipotetice pentru a o îmbogăți și a o perfecționa. Eu, care îmi apar mie ca cel mai consistent lucru din
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
nu uităm, noi trăim într-o lume care nu-și transformă geniile, cu mult mai numeroase, în tot atîtea obiecte de cult, o lume în care festivitatea nu se confundă sistematic cu festivismul. Trăim în cultura democrațiilor, în care geniile coexistă pașnic, aș spune natural, nu se transformă în intangibile, monstruoase totemuri." * În același număr, dintr-un interviu al Martei Petreu cu Z. Ornea (care va împlini, la 27 august, 70 de ani), aflăm cîteva amănunte surprinzătoare din biografia prietenului și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
poate remediul unei profunde neliniști. Paradoxal este faptul că, o dată cu obișnuința extraordinarului, imaginarul clasic insuflă publicului său și pe aceea a singurătății complete. Transcendența și exemplaritatea (având la bază "îndepărtarea clasică") sunt cele două principii generale care se nasc și coexistă în imaginarul secolului XVII. Abordarea tematică, în capitole consacrate imaginarului religios, politic și privat, încearcă să releve acea impresie de unitate estetică și chiar de virtuală coerență pe care o dă arta clasică. În imaginarul clasic, alegorie a depărtării, Toma
O alegorie a depărtării by Alina Chiriac () [Corola-journal/Journalistic/17090_a_18415]
-
morocănos sînt, ca un urs halucinînd poienile și rîpele tinereții sale." Deși nu se pot face despărțiri de ape în poezia lui Adrian Popescu și nici nu se poate spune că poetul a evoluat de la o formulă la alta, totuși coexistă în poemele sale cel puțin două tendințe de semn opus, remarcate încă de la primul volum și puse în legătură cu manierismul structural al poetului, căruia i-ar fi caracteristică voluta oximoronică (Marin Mincu). Cele două tendințe ar fi, în termeni blagieni, transcendentalizarea
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
ale nopții etc. Pentru a înțelege cît de complicat și relativ e conceptul de "seară" (din punctul său de pornire etimologic, în sensul latinesc "tîrziu", dar mai ales prin evoluțiile ulterioare), poate fi semnificativă confruntarea mai multor dicționare. în uz coexistă de obicei un sens precis - în care seara intră în opoziție cu dimineața și după-amiaza, sau cu ziua și noaptea - și un sens vag și dependent de contextul pragmatic. Vorbitorii produc adesea autocorecții, substituind unul dintre sensuri prin celălalt. Mi
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
cu o poezie, în 1959, în ultima clasă de liceu. Ați fost unul dintre cei trei mentori ai primului Echinox, alături de Marian Papahagi și Ion Vartic, fapt care și-a pus amprenta asupra personalității dvs. atît de proteice, în care coexistă poetul și criticul, traducătorul și universitarul. Mai recent, v-ați legat numele de Dicționarul analitic de opere literare românești, pe care îl coordonați și care se apropie de finalizare. Dar ceea ce vă individualizează între criticii generației dvs. cred că este
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
din Colonia penitenciară, care elogiază aparatul de înscriere a pedepsei direct în corpul condamnatului, sfîrșind prin a-i demonstra utilitatea cu prețul propriei vieți. Sînt pagini în care aluziile la ororile oricărui regim totalitar - cum nu se poate mai transparente - coexistă cu analiza detaliată a psihologiei eroului tragic și a esenței fenomenului tragic, în general: "Desigur , nu e vorba doar de un simț acut al tragediei - notează autoarea în legătură cu povestirea lui Kafka - ci și de unul la fel de acut al crizei vremii
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
nu vor găsi în mass media ecouri prielnice pentru a se agăța de ele. Poate că vom vorbi mai puțin despre regionalism, despre regățeni, ardeleni și moldoveni pentru a cerceta în schimb, mai îndeaproape cele trei sau patru Românii care coexistă în toată țara și care tind să se îndepărteze tot mai mult una de alta. Româniile nivelului de trai, indiferent de regiune și de etnie. E foarte ușor să-i întărîți pe cei săraci împotriva bogaților sau să-i ajuți
Concertul pocnitorilor de Anul Nou by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15635_a_16960]
-
cu "io" și "tipesă", în timp ce comentează în stil propriu informații de manual de zoologie. Să fie vorba despre un acord stilistic cam lax sau de o semnificație voită? Greu de spus. Greu de spus și de ce apartamentul cu celulă fotoelectrică coexistă cu rudimentarul pager. Și neconcordanțe s-ar mai putea găsi. Autorul n-are rigoarea matematică a creatorilor de literatură SF. El dezvoltă un sentimentalism, un lirism de suburbie care nu prea compătimește cu răceala experimentelor narate. Și dincolo de toate astea
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
ele neputînd fi găsite niciodată în stare pură, nici artiștii români care populează anumite intervale istorice nu sînt niciodată singuri și cu atît mai puțin angrenați într-un unic circuit al fatalității. în anumite doze, toate comportamentele și toți vectorii coexistă în aceeași unitate de timp, numai că de la o perioadă la alta se schimbă dominanta. Uneori abuziv, prin intervenții arbitrare și mutilante, alteori prin dialectica intrinsecă a fenomenului însuși. Dacă realismul socialist al deceniilor cinci-șase a însemnat o evidentă prăbușire
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
emisiunea TV " Doar o vorbă să-ți mai spun", originală combinație de pedagogie și clovnerie, inventată de George Pruteanu din dorința de a-i reînvăța pe români limba română). Austeritatea omului studios și dorința de spectacol a omului de lume coexistă în personalitatea lui George Pruteanu. Și se regăsesc, tot asociate, și în cărțile lui, care se remarcă deopotrivă prin valoare documentară și spirit ludic, prin rigoare și ingeniozitate. George Pruteanu a făcut carieră politică folosindu-se de formidabila sa elocvență
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
pentru noi toți, despre miezul experienței de viață. Hainele noi nu schimbă trupul viu pe care îl acoperă. L.V.: Out of This World și Shuttlecock sunt experiențe intens personale, relatate, printre altele, și cu ironie. Cum faceți ca lirismul să coexiste cu ironia? Nu vi se pare că acest lucru e o trăsătură tipică a generației dvs., a epocii Desperado (sau Postmoderne)? G.S.: Lirismul și ironia pot și trebuie să coexiste - nici nu-mi pot imagina cum ar fi să privim
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
printre altele, și cu ironie. Cum faceți ca lirismul să coexiste cu ironia? Nu vi se pare că acest lucru e o trăsătură tipică a generației dvs., a epocii Desperado (sau Postmoderne)? G.S.: Lirismul și ironia pot și trebuie să coexiste - nici nu-mi pot imagina cum ar fi să privim lumea în absența unuia din cele două elemente. Cred cu tărie în complexitate, chiar în paradox. Iar derută! Titlul unuia din romanele mele - Waterland - e ambiguitatea însăși, e un 'atât
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
nu găsim doar stil, ci o operă compactă, excelentă din orice perspectivă am privi. M-a surprins resuscitarea unui anumit tip de dialog libertin (tradițional; un reper ar fi Crébillon fils) într-un context a cărui dominantă este libertinajul. Așa coexistă dialogul cristalin, unde fiecare întrebare, oricît de vagă, își are răspunsul, cu o viziune decadentă asupra comportamentului erotic. Este o modalitate extrem de originală de a exprima prin intermediul structurilor textului contradicția fundamentală a Don Juan-ului: trece de la o iubită la alta
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
a României sau la anumite persoane fiind perfect inutile cititorului român cît de cît informat. Dincolo de aceasta însă ea este o mărturie a trecerii lui Ioan Petru Culianu prin această lume. De fapt, în Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu coexistă două cărți. Un roman non-fictiv al asasinării savantului, al ipotezelor de lucru și al concluziilor (parțiale, firește) anchetatorilor și o monografie aproape științifică a vieții și a operei lui Ioan Petru Culianu. Dacă la nivelul policier-ului stilul este cel
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
cu alte cuvinte în toate marile regiuni ale României, Eugenia Iftodi călătorește, observă, participă și face notițe grafice frugale despre priveliști, deprinderi, momente, animale, veșminte și chipuri. Voluptatea artistului, a privirii sale însetate de forme, de culori și de atitudini, coexistă pînă la identificare cu uimirea descoperitorului, cu rigoarea cercetătorului și cu scrupulul moralistului. In mod natural, fără nici o emfază, dar și fără nici o crispare, se realizează o fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]