236 matches
-
umplu ulcica cu apă. Fata începu a râde, ochii i se micșurară și-i luciră. —Hm! așa-i, încuviință moș Tentea. Fetele iestea au obiceiul de umblă cu toate buruienile prin sân... —Busuiocul nu-i buruiană, tătucă!... răspunse fata. Luă cofa și ulcica și coborî în bordei, repede. Acolo, o auziră amândoi robotind o vreme, pe când vorbeau, în lucirile blânde ale soarelui. Când glasul subțirel al moșneagului nu se mai auzi, Marghiolița sui în bordei în lumina aurie și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asupra ritmului În care acesta trebuie Întreținut, făcând pauze pentru a-și relua povestirea ori de câte ori i se pare că ceva nu e tocmai clar, e și el o ființă conștientă de acest adevăr al povestitorul natural. Imediat se uită către cofa din lemn de dud În care trebuie să curgă alcoolul și roagă pe cineva să ia păhărelul și să-i aducă să guste „fruntea“ cazanului. Abia pune pe limbă lichidul și se declară mulțumit, poate chiar uimit de mulțumire, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fost la război, bre, până unde ai fost?“) pentru a-i oferi acest stimul, vocea cuiva, o voce subțire deși bărbătească, vocea unui om Încă tânăr, unul cu bască și neras, așezat pe jos chiar lângă groapa În care stătea cofa de lemn de dud și se umplea Încet Încet cu alcool de fructe din ce În ce mai slab, vocea acestuia deci sparse tăcerea și dovedi că cealaltă poveste nu era pentru toți ceilalți și definitiv Încheiată. „Ai, bre, zise el, dar alde Bălan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pielea!“ Tot ce spune fostul șofer al Salvării pare comic, deși nu prea este. Băietanii ascultă și se hlizesc, bărbații par să se gândească la altceva, bătrânii oftează și unul dintre ei chiar se ridică și iese afară. Între timp cofa de lemn de dud s-a umplut cu țuică, cel din fața cuptorului a turnat apă pe foc și unul dintre băieți se duce să-l cheme pe Gavrilă să ia uiumul. Popescu se ridică și el În picioare și citește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Bătrânul, oricum, nu poate conta prea mult pe ajutorul șoferului de Salvare care a tot gustat țuica și nu e sigur că se va putea ridica În picioare cu ușurință. Acum el chiar gustă din nou cu păhărelul direct din cofă și se declară nemulțumit de tărie. Asta Îi amintește Încă un lucru demn de povestit și ca atare râde Întâi de unul singur de ceea ce tocmai și-a amintit. E vorba, de fapt, Popescu reușește să reconstituie ușor povestirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și neagră și drumul se transformase Într-un fluviu de noroi.“ Transcrierea amintirii uzează deja de alte cuvinte decât cele proprii povestitorului. Între timp el s-a ridicat și a gustat din țuica ce Începuse să se scurgă Încetișor În cofa din lemn de dud. Nici unul dintre cei de față, nici Popescu care să afla În picioare și mai aducea câțiva snopi de viță la Îndemână bătrânului, nici ceilalți care stăteau tolăniți pe jos de-a lungul pereților lipiți cu pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Anton Grințu după ce cu ajutorul băiatului pusese și al doilea cazan de tescovină la fiert, iar voi deja simțeați În nări mirosul imposibil de descris al fânului cosit pe obcină o dată cu mirosul primelor picături de alcool tare de fructe scurs În cofa din lemn de dud. Nu de coșmaruri ar trebui să vă temeți, ci de eventualitatea că odată treziți dintr-un somn În fânul acela v-ați duce să vă vărsați mațele din cauza amintirii! „Tot am ajuns om de munte, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bucătăriei a privit înăuntru... Hangiul mânca cu poftă și nu uita să bea dintr-o ulcică... Privirea lotrului alerga cu înfrigurare prin toate ungherele încăperii. Numai nu dădea de hangiță. Într-un târziu... Iat-o! Ieșea din bucătărie cu o cofă în mână. Venea cu pas rar spre fântână. Lotrului i s-a oprit răsuflarea. Cum să facă să n-o sperie? A făcut un pas spre locul unde bătea lumina felinarului din curte. Atunci hangița l-a văzut. A tresărit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aduc leacul de care ți-am pomenit. Trimiți băiatul mai devreme la mine numai dacă este vreo primejdie. ― Mă bagi în păcat, bădie! De ce vrei să... Celelalte cuvinte au fost zăvorâte cu un sărut arzător. Apoi lotrul i-a umplut cofa cu apă și înainte de a pleca a prins-o de mijloc, gata să i-l frângă. De această dată, însă, două brațe fierbinți s-au încolăcit în jurul gâtului lotrului... S-au desprins greu unul de celălalt. ― Da’ ne spui așa
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se vedea în curtea hanului, s-a oprit. Pentru o frântură de timp, hangița a trecut prin conul de lumină al felinarului din curte. Mergea cu pas grăbit în întâmpinarea hangiului. Când a ajuns în fața lui, acesta i-a smuls cofa din mână și a plecat cu pas apăsat spre casă. Ea a pornit după el, întorcându-și din când în când privirea spre fântână... În seara următoare, fiindcă nu a venit băiatul - asta însemnând că nu-i nici o primejdie - lotrul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cînd trăia omul dumitale am făcut noi multe fărădelegi împreună. - Veți fi făcut! rămînea neclintită bunica. - Nu le știi dumneta, că nu știe femeia toate ale bărbatului. - Ba să nu crezi, se răsucea vioi bătrîna aducînd în același timp de la cofă o ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă, o mămăligă cu fir subțire de abur
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din fîntînă. Pentru măruntaiele mele, ca să funcționeze, și pentru cugetul meu, ca să judece, a fost exact ce trebuia. Cine știe cît vifor de generații s-or fi hrănit cu brînză, cu ceapă și cu hrișcă. Îmi place primăvara
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron Vodă?” --Acum să ți-o spun pe cea dreaptă: Ce ai zis tu în mintea ta? “L-am băgat în cofă!” Numai că asta se cheamă bucurie în mână străină, vere. Cine altul putea scrie acest letopiseț dacă nu Grigore Ureche? Să-mi spui însă de ce te-ai luat pe urmele cronicarului? --Fiindcă la 23 februarie 1629 (7137) “Io Miron Barnovschi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
oftat adânc mi-a atras atenția. --De ce oftezi tocmai acum, când în jur este nespus de frumos, iar noi ne simțim atât de bine? --Și cât ține totul, dragule? --Va ține toată viața... --Începând de când? “Te-a pus în cofă, istețule. Fata nu trăiește cu capul în nouri, precum tu. Ea știe că ce-i în mână nu-i minciună. Așa că, ia aminte...” - m-a trezit la realitate gândul de veghe. Și avea dreptate, mehenghiul... Am rămas o vreme sub
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vită și mănâncă slănina aceasta se vindecă. Dacă e bolnav de friguri se afuma cu slănina, tămâia albă și neagră puse pe o lespede. Hreanul-cinel mănâncă atunci când vine acasă de la biserica va fi iute și sănătos tot anul. Pus în cofele cu apă sau în fântâni, curăță apă. Sarea se folosește la sfințirea fântânilor. Cuișoarele se folosesc pentru dureri de masele. Usturoiul-servește la alungarea strigoilor de la casa, se ung grajdurile cu el. Sămânță de busuioccu firele de busuioc sfințite se afuma
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
măcar prima treaptă... 2013 La (s)cursuri universitare Profa ne dictează mai blazat, mai viu, acuși e amiază, colegele scriu... Dacă înebunește scrie fiecare, cine mai gândește - n sala asta oare?!. Decât toate-aceste dictate de profă, beau mai bine-o cofă de licori celeste. Visul ca un cerb e la toate chemările inima când fierbe iau în brațe zările. Pe-acolo, pe sus văd mai nuanțat câte s-ar fi spus astăzi prin dictat... Largul infinit m-ajută oleacă; Doamne, în
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Doamne, în sfârșit! Dictatoarea pleacă... Am scăpat de-o-ntreagă vreme de plictis; fetele mă roagă să vadă ce-am scris. Râdem împreună de-acest timp anost cursuri, fără rost... Va ploua, căci tună... 1966 În bibliotecă La cișemele pline, cofele se-ncarcă; m-aș și nu m-aș, parcă, duce de la tine. Simt încăierarea roiului în stup; ideile-n trup își scânteie zarea. Mă visez pe unde țărmu-i auriu; bucurii rotunde nici eu nu mai știu... 96 iată niște ciuture
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă. Ploua. Frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
își coborî privirea și tocmai când voia să se întoarcă, deasupra lui se auzi un pleoscăit. Un torent de apă i se prăbuși în cap și-l udă până la piele. Parcă ar fi fost un semnal. De jur împrejurul lui turna cu cofa. Din penumbră auzea din toate părțile șiroind apa, iar el fu scăldat încă de dcuă ori; ca niște dușuri gigantice, crengile de deasupra lui filtrau torente de apă și el încetă să se mai întrebe ce se întâmplă. Ploua. Frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc uscat și mintă Împlu casa de-o mireasmă pipărată și prea sfântă. 675O beșică-n loc de sticlă e lipită-n ferăstrue, Pintre care trece-o dungă mohorâtă și gălbue, Cofa-i albă cu flori negre și a brad miroasă apa, De lut plină, rezimată stă pe coada ei o sapă. Pe cuptorul uns cu humă Călinaș cel mititel 680Zugrăvise c-un cărbune un clapon și un purcel, Cu codița ca
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a dus la vânat, că era o frumoasă pădure acolo, în toate zilele el se ducea. Ea a discuiat ușa ș-a intrat în casă și smăul văzând c-a intrat în casă i-a zis: - Femeie, dă-mi o cofă de apă că ți-oi da averea cea mai mare. Trei cofe. Se îmflă, plesnește vasul. Se-nvoiește femeia să trăiască cu smăul și să nu-i omoare feciorul. Se face bolnavă. Miere de urs. Pădure și casă frumoasă. Când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zilele el se ducea. Ea a discuiat ușa ș-a intrat în casă și smăul văzând c-a intrat în casă i-a zis: - Femeie, dă-mi o cofă de apă că ți-oi da averea cea mai mare. Trei cofe. Se îmflă, plesnește vasul. Se-nvoiește femeia să trăiască cu smăul și să nu-i omoare feciorul. Se face bolnavă. Miere de urs. Pădure și casă frumoasă. Când făcuse D-zeu lumea. Doi frățîni: Sf. Soare și Sf. Lună. Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un alt loc unde Așascuns banii. Că Așascuns banii în beciul cu cartofi, și a trebuit să răsșcolim toți cartofii, altă dată că i-a ascuns în glugile cu strujeni și nu-și mai amintește în care , altă dată în cofa cu fasole, apoi în vraful cu porumb și a trebuit să mșicăm tot porumbul să dăm de bani, dar nici urmă. În cele din urmă ne-a zis că i-a dat mamei și chiar a început strige la ea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
protejeze de soare, ci munceau cu izvoare spornice de sudoare - nu numai ale frunții - ci ale întregului corp, care pe acele călduri și ca urmare a efortului necesitau nu 2 litri de apă pe zi, ci uneori chiar câte o cofă de apă care măsura până la 7-8 litri, ce se menținea rece între doagele de lemn. într-o seară, după ce noi plecaserăm deja pentru odihna de noapte, tata a mai rămas până la căderea întunericului, apoi cu precauție a plecat și el
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
s-a produs, domnul Tachi s-a deranjat pentru prima dată de la masă și i-a dat tatei „spânzul” cerut cu ajutorul căruia și-a vindecat vita bolnavă. Uneori, domnul Tachi mai ieșea din prăvălie înarmat cu o cobiliță și trei cofe - căldările metalice nu se găseau pe atunci - și aducea apă de la fântână cu cumpănă de la nici 20 m depărtare. De ce folosea acea cobiliță și trei cofe, nu două, nu pot ști, dar lumea care-l vedea în această postură, cam
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]